Tin sa iti spun ca abia acum incepe “jocul” efectiv. Pana acum am descris toata masinaria si cum functioneaza, fara sa intram in detalii prea tehnice sau practice.
Stim ca in jocul asta exista cineva care vrea ceva.
Cineva = eroul.
Ceva = dragonul.
Eroul, este important asta, e musai sa actioneze chiar imperfect fiind, pentru ca imperfectiunile ii dau putere, pe parcurs. Nu exista eroi invincibili, povestile alea ne plictisesc si, in realitate, nici macar nu exista.
Dragonul – chit ca se numeste ca slabesti x kilograme, ca faci o prima vanzare pe firma ta, ca te reangajezi pe un salariu mai bun, ca pictezi un tablou si il pui pe internet la vanzare – va lupta cu tine, cu slabiciunile tale, cu imperfectiunile tale, spre binele tau.
Trebuie sa iubesti aceasta “lupta“ ca sa poti sa inaintezi si sa atingi “obiectivul tau” (sa dai gata acest dragon).
Nu uita, este o simpla metafora, nu are rost sa intri acum in rational si sa busesti aceasta imagine.
Esecul, in povestea asta, inseamna doar ca nu s-a terminat povestea, desi tu asa credeai, ci ca totul face parte dintr-o poveste mai ampla, in timp ce tu esti abia la finalul unui capitol. In povesti protagonistul cade si de ridica de “n” ori pana dovedeste ca este erou cu adevarat. Este o calatorie de descoperire de sine.
Succesul inseamna ca ti-ai dovedit dragonul si ca poti merge mai departe, in cautarea altuia.
Lupta finala, ultimii 10% din aceasta calatorie se numeste Marea Batalie (“The big battle”).
Mergem mai departe: intre erou si dragon exista foarte multi dusmani care te vor face sa renunti inainte sa ai sansa sa fii fata in fata cu dragonul tau (in Marea Batalie):
* Conectivitatea si Tehnologia – care duce in fragmentarea atentiei. Cei care renunta sunt oameni care se lasa distrasi repede. Fragmentarea atentiei se intampla zilnic, in fiecare ora, cu ajutorul “terminalelor” si a faptului ca te lasi deranjabil. Lupti cu asta inchizand cateva ore pe zi orice canal de comunicare cu exteriorul, tocmai ca sa inaintezi pe drumul tau. Orice “urgenta” a altuia in detrimentul proiectului tau, orice mail, mesaj sau telefon – care te scot din flux, inseamna ca acest inamic a invins.
* Prietenii apropiati si Familia – care vor insinua (nu toti, vor exista destule exceptii) sa renunti, iti vor propune obiective alternative, iti vor critica actiunile. Nu este ceva personal, nu au nimic cu tine, asa stau lucrurile. Inclusiv noi taiem aripile celor apropiati noua fara sa ne dam seama, prin replici si sfaturi care aparent vor binele lor. Orice cerc social, inclusiv familia, functioneaza perecum un organism, daca tu vrei sa fii “in altfel” decat este obisnuit organismul, atunci el va lupta ca sa te aduca inapoi, pentru siguranta lui si a tuturor. Din momentul in care vrei sa te schimbi, esti inamicul celor apropiati.
* Ratiunea – in sensul de supraanaliza. Proiectele mor de multe ori in stadiu de planificare, desi cel care este blocat acolo, dupa ce esueaza, va spune “Am facut tot ce tine de mine” fara sa fi miscat un deget, in realitate. Ratiunea este opusul actiunii si inamicul ei, cel putin in faza incipienta a oricarui proiect. Ratiunea da nastere la blocaje, mai multe decat exista, la indoiala (“cine sunt eu sa fac asta”, “nu o sa functioneze”, “nu stiu daca merita, o sa fie greu”), la frica (“E mai bine sa nu fac nimic”). Cu cat gandesti mai mult, fara sa actionezi, cu atat indoiala se strecoara in sufletul tau precum un parazit si va avea grija sa nu plece de acolo pana nu renunti cu totul la ceea ce vrei sa faci.
Dar exista si aliati:
* Naivitatea: capacitatea de a nu sti cat de greu este si de a nu vrea sa afli.
* Incapatanarea: este de a capacitatea de a refuza sa renunti, atunci cand iti este greu. De a spune nu tuturor dornicilor sa sarbatoreasca esecul tau prematur.
* Memoria scurta: este capacitatea de a uita cat de greu, obositor si dureros a fost ieri si de a o lua azi de la zero, ca si cum drumul abia incepe.
* Dorinta de joaca: este capacitatea de a gasi placere in lucrurile plicticoase si grele.
* Cei iubiti: sunt oamenii care te incarca de energie, care iti dau aripi, cu care poti vorbi de la suflet la suflet. Cei care sunt alaturi de tine si cand esti pe val, cu bani si faima, si cand ai cazut, si ai nevoie de un umar pe care sa plangi.
Cam aici a ajuns seria mea de articole, prin care incerc sa transform obiectivele noastre cele de toate zilele intr-un joc frumos, care sa ne impinga de la spate.
Eterna intrebare
Cea mai des intrebare de pana cum a fost: “CUM?”. La dusmani intrebarea a venit in urmatoarele forme:
* Cum fac sa infrang tehnologia?
* Cum fac sa nu pun la suflet criticile celor apropiati?
* Cum fac sa nu intru in supraanaliza?
Raspunsul meu la toate aceste intrebari il gasesti in articole pe Construim Imperii, daca ai putina rabdare sa cauti. Pentru ca am tot scris despre:
* cum platformele de social media si internetul ne fragmenteaz atentia: AICI si AICI
* despre critici si intentia din spatelelor: AICI si AICI
* despre actiune, ca raspuns la analiza: AICI, AICI, AICI
Si mai sus sunt doar cateva exemple. Siteul e plin de astfel de articole, pentru ca este tema recurenta a comunitatii Construim Imperii. Nu cred ca exista o luna in care sa nu fi scris despre macar unul dintre cele trei subiecte.
Recomand si cartile mele:
* Esenta Eficientei – apasa AICI
* Performanta si Mentalitate: – apasa AICI
Dar intrebarea va continua mai departe: “CUM?”
* Cum fac sa fiu naiv, incapatanat, sa am memoria scurta (adica sa o iau de la zero, zi de zi), sa ma pot juca atunci cand muncesc din greu, si sa pot comunica cu cei iubiti?
* Cum apelez la aliati?
Raspunsul la intrebarea asta l-am mai dat in cateva articole si este destul de scurt: prin puterea intentiei si a introspectiei.
Suna probabil “buru buru”, asa incat iti dau si o metoda folosita de mine, pe absolut orice emotie sau calitate pe care vreau sa mi le insusesc:
* 5 cartonase, pe fiecare scriu cate un aliat
* imi pun o alarma la o ora fixa, dimineata, cand de obicei imi fac agenda (in perioada de dinainte de a intra in “munca” efectiv)
* in fiecare zi, cand suna alarma, aleg unul dintre cele 5 cartonase (aliati); exista trei metode de a face asta
1 – aleg in ordine cronologica (le dau numere de la 1 la 5 si aleg in fiecare zi un numar, in ordine crescatoare)
2 – aleg cartonasul de care simt ca am nevoie (“Ce aliat simt ca imi lipseste si ca m-ar ajuta azi?”)
3 – aleg la intamplare, dupa ce amestec bine cartonasele, ca si cum as amesteca un pachet de carti
* dupa ce aleg cartonasul, imi iau 5 minute in care sa nu fiu deranjat si sa pot “medita” pe subiectul respectiv; si ma gandesc la:
* Ce inseamna cuvantul respectiv pentru mine?
* Cand a fost ultima oara cand am am avut aliatul respectiv alaturi de mine?
* Cum se comporta un om care are aliatul respectiv alaturi?
* Cum ar trebui sa ma comport eu CONCRET in ziua respectiva, ca sa dovedesc ca am avut aliatul alaturi de mine?
Metoda cartonaselor prezentata mai sus are o aplicabilitate extrem de larga si o folosesc constant in viata mea deja de ani buni de zile. Nu neaparat in forma asta, pentru ca tot schimb regulile jocului, dar pe regulile principale.
Un articol despre cum am folosit cartonasele in alt caz gasesti AICI
La final
Articolul asta vine ca raspuns la mai multe reactii pe care le-am avut pe Construim Imperii – in care mi s-a atras atentia ca exista o lipsa de aplicabilitate a filosofiei, asa cum am expus-o pana acum.
Corect – exista. Pentru ca vorbim de o filozofie, pe de-o parte, si pentru ca e vorba de o serie de articole, pe de alta parte. Asta inseamna ca la inceputul seriei am fost nevoit sa creez cadrul de referinta, regulile jocului, filozofia efectiva, descrierea elementelor. Dar acum ne apropiem de finalul seriei si urmeaza partea pragmatica. In urmatoarele parti vei afla:
* cum sa integrezi toate aceste parti intr-un sistem care sa te ajute sa performezi
* cum sa iti faci un plan care sa te ajute sa actionezi (spre deosebire de a te indemna la supraanaliza)
* care sunt principalele blocaje pe care le intampina o persoana “normala” (eroul) in drumul ei catre un “obiectiv” (dragonul) – sunt trei la numar, universale, apar in momente specifice in poveste si pot fi depasite printr-un set concret de actiuni fiecare
* ce este “Marea batalie” (“batalia finala”, “the big battle”, “boss battle”) si cum sa te prezinti in fata dragonului tau, astfel incat sa rupi fasul de pe el
* si o lista de 10 arme (unelte de productivitate) – care pot fi folosite “in calatoria ta”, ca sa iti inlesneasca jocul.
In final vreau sa iti spun de o mica legenda. In anul 480 idH Xerxes, imparatul persan, a venit cu o armata de sute de mii de soldati ca sa supuna Grecia (legenda spune ca a venit cu milioane, dar ne bazam mai degraba pe sursele istorice). La ingusta stramtoare de la Termopile, 300 de spartani si cateva mii de greci s-au opus, stiind ca asta le va aduce sacrificiul suprem.
Legenda spune ca unul dintre solii imparatului persan a venit la regele Spartei, Leonidas, si i-ar fi spus:
“Rezistenta voastra este inutila. Xerxes are atat de multi arcasi ca daca trag toti deodata, sagetile vor acoperi lumina soarelui cu totul.”
Iar Dienekes, unul dintre soldatii lui Leonidas, a ras sfidator si a spus:
“Cu atat mai bine, atunci vom lupta la umbra!”
Vin cu mesajul din final spunand ca toata aceasta metafora duce catre o calitate mai buna a actiunilor noastre, dar ca ramane o metafora. Da, multi dintre eroi a parte de o soarta tragica, acolo unde inconstienta se uneste cu prostia, se pot intampla dezastre.
Dar mergem de la premisa ca suntem oameni inteligenti si ca traim in secolul al XXI-lea.
Asta inseamna ca, inainte de orice proiect, daca iti pui intrebarea “Care este cel mai rau lucru care s-ar putea intampla daca esuez?” si in continuare decizi ca poti trai cu asta toata viata, atunci se numeste o decizie asumata.
Parerea mea personala este ca daca nu girezi apartamentul tau pentru urmatorul proiect (dragon), astfel incat cel mai rau lucru care se poate intampla este ca iti raman copiii in strada, atunci cel mai probabil nimic “grav” nu ti se va intampla daca acest dragon te va infrange.
Traim in secolul al XXI-lea si cea mai mare infrangere nu inseamna “moartea”. Inseamna doar un esec, de multe ori faptul ca trebuie sa o iei de la capat, ca ai pierdut niste bani poate, ca trebuie sa te angajezi din nou, poate.
Aud de la multi ca cel mai rau lucru care se poate intampla este ca o sa “mori de foame”.
Ce inseamna asta in Romania secolului al XXI-lea decat o scuza ca sa nu actionezi? Decat o fuga de a-ti asuma o calatorie?
Pentru ca si aceasta “vorba”, cu “muritul de foame”, este o simpla zicala, o metafora.
Asa cum este si jocul pe care il propun eu aici, de cateva saptamani.
Si sincer, daca cel mai rau lucru care se poate intampla cu eroul meu este ca “va muri de foame”, adica isi va depune cv-ul pe ici pe colo si va dormi pe o canapea a unui prieten pana se pune din nou pe picioare,
ATUNCI EU VREAU SA AUD POVESTEA ASTA !
Tu nu vrei? 😃
Cu drag,
Daniel
PS: daca ti-a placut povestioara cu Xerxes, am o carte metaforica mistocuta, care te va face sa plangi si sa razi intr-un ritm de multe ori ametitor. Se numeste Revolta Akienilor si o gasesti: AICI
PPS: Imi vine sa nu iti mai pun nicio intrebare la final, dar stiu ca nu este o atitudine proactiva. Lasa-mi un comentariu mai jos si spune-mi:
Care este prima actiune/revelatie pe care o ai in minte, inspirata din aceasta serie de articole, de pana acum? Ce vrei sa faci?
(exemplu: “Ma apuc de sala, ca nu mai merge – si o sa folosesc si unealta cu cartonasele”)
Treaba ta este sa imi raspunzi la articole, a mea este sa scriu in continuare, pana finalizez aceasta serie.
Cea mai faina idee care se desprinde din tota seria asta de articole este pentru mine o credinta afisata de tine: daca e nasol inseamna ca povestea inca nu s-a terminat! mi se pare o cadrare super ok 🙂
ps: deci secretul tau e in cele 5 cartonase. pazeste-le bine 😛
In storytelling de obicei protagonistul trece prin 4 roluri distincte, cu comportamente diferite:
– orfan (atunci cand i se ia ceva sau isi da seama ca vrea ceva – este cel ce “nu are”)
– victima / ratacitor (cand nu reuseste sa faca mare lucru, doar reactioneaza si esueaza, eventual, nefiind 100% asumat, dar neavand nici cunostinte sau abilitati ca sa ajunga acolo unde isi doreste)
– razboinic (cand intelege ce are de facut, cand deja are un plan si face pasi asumati catre obiectivul lui)
– martir (cand este dispus sa renunte la vechiul “eu”, la defectele lui, ca sa renasca)
Daca e nasol, inca nu ai reusit, ai avut un esec, inseamna ca inca nu esti in ultimele 2 roluri, cand deja actiunile tale au impact. Povestea se “largeste”, in cazul asta, si se adauga noi capitole, episoase, etape.
Mesajul din spate este ca nu ti-ai invatat inca lectia si ca obiectivul este ceva mai departe decat ti-ai imaginat prima oara (sau poate nici macar nu este obiectivul pe care ti l-ai setat initial).
O idee faina pe care am luat-o din aceasta serie de articole este ca nu am eu o problema ca solutiile nu functioneaza la nesfarsit si ca am nevoie sa vin mereu cu noutati, caci mintea are nevoie de „hrana” variata 🙂
De asemenea, ideea cu cartonasele mi se pare foarte tare!
Atata timp cat nutritionistii lumii spune ca omul are nevoie de hrana variata ca sa avem un corp sanatos, de ce in cazul mintii ar fi diferit? 🙂
OOO, da. Acum incepe 🙂 M-a entuziasmat articolul asta – mai ales la cat material ai dat – am inceput cu ce NU am nevoie, ca sa nu le citesc pe toate ca intru in supra-analiza (inamicul meu principal). Tot din seria asta am invatat si regula asta – sa elimin intai ca mai apoi sa decid ce iau/fac.
Eu deja am inceput sala weekendul asta – si tot ca urmare a seriei tale de articole – acum singurul obiectiv este sa apar (show-up) de 3 ori pe saptamana si sa imi faca placere ce fac acolo – atat.
Astazi, aleg urmatorul dragon 😀 si ma cam c*c pe mine de frica – acum aleg unul care sa ma provoace, sa ma dea de pamant – pentru ca am inteles ca nu conteaza daca ma da de pamant, e normal sa se intample asa altfel inseamna ca l-am ales prost, ci de fapt conteaza sa ajung cu el la “Big Battle” si sa il dovedesc acolo. E doar o chestiune de timp. Mersi Daniel!
Una dintre replicile pe care mi le spun zi de zi, cand sunt pe un proiect, este cea care a venit ca inspiratie de la Steven Pressfield: “Azi refuz sa fug din fata fricii…” 🙂 Refuzul asta, de cele mai multe ori, inseamna simpla prezenta asumata. Sa iti faci aparitia adica.
Primul lucru si cel mai important pe care l.am retinut e acela de a nu ma lasa infranta la final de capitol. Si mi.a ramas puternic in creier partea cu eroul perfect, invincibil, dar care plictiseste. Ma simt de parca nu am vazut padurea de copaci :)) mersi, Daniel
Zilele trecute mergeam cu masina si am deschis radioul. Am prins o frantura de interviu luat unui artist, din pacate nu i-am recunoscut vocea (sunt teribil la retinut nume de cantareti sau trupe, mi se par ca se schimba cu o repeziciune incredibila).
“Ati reusit sa ramaneti atat de mult timp in piata si sa scoateti albume noi regulat. Cum faceti asta?”
“In domeniul nostru sita cerne pe cei care renunta. Noi de fapt reusim pentru ca nu renuntam, asta este singura diferenta.”
Genial, mi-am spus. Pe urma a inceput sa vorbeasca fi-miu in masina si nu am mai auzit nimic din interviu. :))
Dupa seria asta de articole ma vad GOL…da am zis gol pentru ca nu mai am nicio scuza, daca pana acum ma tot “imbracam” in diverse scuze, care mai de care mai diabolice, ai venit tu cu articolele astea sa-mi demontezi toata “protectia” asta de care nu sunt mandru. :))
In sufletul meu stiu ca reusesc daca ma pun cu adevarat sa fac ceva, daca imi propun cu adevarat un anume obiectiv iar amanarea si fricile ma tin pe loc…aici ma ajuti mult cu articolele astea.
Ma ajuta felul in care ai detaliat totul iar daca un capitol se incheie naspa, ma gandesc ca povestea e lunga si eroul din mine se ridica pana la final. 😉
Multumesc mult Daniel!
Sa merg pana la capat cu planurile mele!☺
Mulțumesc pentru material și pentru ghidurile gratuite! Dau mai departe fiului meu tot ceea găsesc constructiv ptr al ajuta in construirea unui stil de abordare al sarcinilor de zi cu zi cât mai productiv (este student). Mult succes în continuare!
Voi folosi strategia cartonașelor, și chiar am avut o revelație că pierderea naivității și supra analizatul m-au făcut să nu mai înaintez și să spun că am făcut tot ce ține de mine dar nu se poate. În realitate cum ai și spus eu nu am mișcat prea mult de ceva vreme. Și cam asta cred că trebuie să fac chiar de nu am naivitate și știu că e greu, să mă mișc în continuare. Super articol Daniel.
1. Eu am ramas cu asta:
“Trebuie sa iubesti aceasta “lupta“
ca sa poti sa inaintezi si sa atingi “obiectivul tau” (sa dai gata acest dragon).”
Am pierdut lupte si nu intelegeam de ce.
Apoi mi-am dat seama ca nu le iubeam,
fie nu alesesem dragonul potrivit
fie momentul nu era potrivit. 😀
2. E simplu, dar nu e usor! – spune o vorba.
Nu e usor, dar n-am murit de foame.
Si nici nu m-am prezentat cu cv-ul nicaieri.
Am supravietuit cu bani mult mai putini decat imi imaginam
si n-am murit de foame pentru ca am aliati.
3. Am cea mai mare calitate: sunt perseverenta, nu renunt.
Chiar daca merg mai incet, stiu ca o sa ajung la capat,
n-o sa-mi dau rasuflarea pe la mijlocul drumului.
3. Si cand credeam ca mor la propriu,
mi-am dat seama, intr-un final, ca muream doar metaforic
si ca urmeaza o renastere.
Acum inaintez cu iubire si cu bucurie, nu cu incrancenare, ceea ce e cu totul altceva.
Eu am făcut o schimbare radicală înainte să descopăr blogul dvs și de ceva vreme aveam senzația că a ieșit prost, iar acum nu am altceva de făcut decât să încerc să îmi plătesc greșeala. M-ați ajutat să îmi dau seama că am pierdut doar o luptă banală, nu războiul, așa că ar fi cazul să mă ridic, să mă scutur de praf și să plec mai departe! Mulțumesc!
Mi-a placut partea cu “prima vanzare” deoarece am o firma recent infiintata si imi doresc prima vanzare (in cazul meu de servicii).
Aveam nevoie sa ma simt ca un erou in lupta cu dragonul.
Deocamdată am luat această idee si mi-am amintit de lupta lui Harap Alb cu zmeul. Nu-l învinge de la început, dar nu-si pierde încrederea că va reuși până la urmă!
Am reusit un oftat lung după o zi in care m-am războit cu o grămadă de griji si gânduri negre.
Multumesc, Daniel!
Pingback: Harta – cum desenezi o strategie care sa te impinga de la spate? – Construim Imperii
Prima acțiune a mea va fi sa am curajul sa ajut prima mea clienta sa slabeasca sanatos,realizandu i un plan alimentar sanatos si in program de antrenament. Nu am cursuri de nutritie,dar le voi avea in 2019. Stiu,nu anul acesta,dar trebuie rezolvate niste situatii medicale ale sotului. Visul meu este de devin antrenor personal,sa scap de munca de la birou de la 7-16,sa am acest tip de job activ,care pune mintea la contributie:)
Voi folosi un cartonas cu NU RENUNTA!VISUL SE VA IMPLINI! 🙂
Prima actiune care imi vine in minte, asa zici Daniele?! Am dat la o parte obiectivele care nu prea au cum sa ma scoata din zona de confort anul asta asa ca o sa imi inving ratiunea si cu ajutorul naivității, încăpățânarii si a celor iubiti o sa o cer in casatorie pe prietena mea… Cu locatia/cadrul in care o sa o cer ma descurc, la alegerea inelului trebuie sa trec peste supraanaliza 🙂 S-ar putea sa ies din tipar cu dragonul ales de mine, dar pentru mine e o lupta serioasa asa ca începând de acum ma pun pe treaba (caut model, aleg dimensiune si totul in liniste ca sa nu afle)
La asta nu m-am asteptat !!! :))
Casa de piatra
(?!?)
Primul gând : mi se pare atât de complicat…
🙂
unul dintre mentorii mei mi-a spus la un moment dat:
“daily basis and you’re there”
Da, neapărat trebuie să mă apuc de “daily basis”. 🙂
Apropo de plan cineva zicea ca ma bate cu paru dupa cu varga si dupa cu alte metode mai domestice. De la par am trecut la par si tot asa pana cat intr-o zii cu mult soare cineva ma miluit si am inteles ce poate fii par -(PATR) in viata mea inseamana plana , action, results, l-am furata din lumea milionarilor care au mila de ei si se ocupa la nivel umana de chestii care se transforma in bani.
Asa cu Vaeg …..
Deci scara smereniei pe care unii au luat-o de metoda de pedepsire am transformat-o in educational method ca si om.
Problema care o am este cum o aplic acum