Incepand cu varsta de 18-19 ani aveam un obicei de a cumpara zilnic Gazeta Sporturilor (sau Prosport, in functie de unde era Ovidiu Ioanitoaia la conducere). Eram pasionat de fotbal si faceam asta zi de zi, chit ca nu mai aveam bani de nimic altceva in ziua respectiva. Citeam gazeta in transportul in comun si cand imi beam cafeaua, era un fel de prima activitate a zilei.
Presa scrisa inca rezista pe atunci.
La un moment dat a aparut ceva fascinant in viata mea. Mi-am cumparat primul smartphone, un Blackberry care isi cara tastatura toata sub ecran. Era un telefon patratos, foarte frumos din punctul meu de vedere si care, mai tarziu, a fost numit de Steve Jobs ca fiind un smartphone “really dumb”, ca toate smartphone-urile de altfel pana la aparitia celebrului Iphone.
Dar acel prim smartphone mi-a adus niste “actualizari” in viata mea de atunci, care mi s-au parut fenomenale. Nu aveam cont pe facebook, daca la asta te gandesti (inca nu era la moda in Romania, pe atunci). Aveam in schimb acces la internet, puteam sa imi accesez cu el contul de email, puteam sa intru pe siteuri si sa citesc presa…
Am mai cumparat gazeta o perioada, din obisnuinta, dar in scurt timp am schimbat formatul fizic cu cel online, virtual. Cand imi beam cafeaua si imi faceam si agenda, acum citeam si presa sportiva direct de pe telefon.
Raportat la ce se intampla acum, pe atunci asteptam cateodata chiar si un minut ca sa se incarce o pagina cu un articol, dar aveam rabdare, pentru ca nu stiam ca se poate in altfel. Rabdarea de a astepta sa se incarce un material pe blackberry era naturala, cumva. Iar articolele pe vremea aia, daca e sa compar cu ce se intampla acum, erau mult mai calitative. Nu vedeai articol de 1-2 paragrafe, nu vedeai titluri “bait & switch”, totul se masura cantitativ. Si ca sa vii in presa cu un articol cantitativ, iti trebuia calitate.
Apoi am inceput sa imi verific si mailurile, ocazional scriam unele direct de pe telefon, dar de obicei raspunsuri scurte si la obiect. Eram fericit insa ca acum sunt in contact real cu activitatea mea si ca nu ma poate lua nimic prin surprindere.
Si s-a mai intamplat un lucru, de neimaginat inainte. Am inceput sa citesc mai des presa, in special cea sportiva. Acum citeam si la pranz. Mai verificam si contul de email cand eram la masa, sa vad daca a mai aparut ceva intre timp. Daca ma uit in urma, comportamentul meu s-a schimbat destul de mult in perioada aia, pentru ca peste putin timp am dus telefonul in pat cu mine: verificam emailurile din nou, apoi deschideam automat aproape gazeta, citeam 1-2 articole, apoi mai verificam si alte site-uri de stiri inainte sa ma adorm.
Apoi am sarit direct la Iphone si capcana s-a strans din ce in ce mai mult in jurul meu. Internetul acum venea cu viteza fulgerului, au aparut din ce in ce mai multe aplicatii, a aparut facebook-ul. Incet, dar sigur, calculatorul se mutase pe telefon iar eu eram continuu conectat la el.
Iar intrebarea pe care mi-o pun acum, la mai mult de 10 ani distanta, este daca aceasta tehnologie care s-a dezvoltat in timp real cu mine, ca persoana, a ridicat calitatea vietii pe care o traiesc, sau dimpotriva, a scazut-o.
Ce s-a intamplat in anii astia?
Intre un telefon pe care il foloseai strict ca sa suni si sa fii sunat, ocazional sa trimiti sms-uri (doar cand nu reuseai sa dai de celalalt la telefon, pentru ca nu era practic sa stai sa butonezi ceva ce puteai comunica verbal) si un smartphone care iti aduce toata conectivitatea posibila in secolul al XXI-lea in mainile tale si pe care il folosesti la aproape orice altceva decat sa suni sau sa fii sunat – s-au petrecut cateva schimbari majore.
Si cand spun asta ma refer in special la modul in care ne-am schimbat noi, ca fiinte umane.
1. S-a dezvoltat industria fragmentarii atentiei
Steve Jobs a spus, la lansarea Iphone-ului, ca scopul lui este ca tehnologia sa devina indispensabila omului, ca o prelungire a corpului. Relatia cu telefonul, de exemplu, sa devina una simbiotica. Scopul asta a fost preluat mai tarziu si de celelalte companii care produceau smartphone-uri. Atata tot ca distanta de la o relatie simbiotica la una parazitara este ca de la limba romana la limba moldoveneasca. Insignifianta.
Desi se vrea a ne imbunatati calitatea vietii, in realitate ne tine intr-o continua alergare. Fiind continuu in contact cu tine, ca posesor al ei – esti supus unui bombardament informational pe care nici macar nu il mai percepi. Ai constant acces la emailuri, la mesaje, la jocuri din ce in ce mai complexe (care si ele vor sa te tina cat mai mult in fata ecranuli), la aplicatii care iti cer acceptul ca sa iti trimita notificari (deci sa te aduca inapoi, sa te atentioneze), la articole care de care mai “socante”, ca sa te atraga si ele.
Sentimentul este cel al unui copil care merge printr-un bazar si are si bani pe care ii tine la vedere. Toti comerciantii, artistii, actorii, bufonii, animalele de circ, aparatele – tipa, canta, urla dupa tine. Ar fi o experienta interesanta daca nu s-ar intampla zi de zi, de la prima ora la care te trezesti, pana tarziu, cand te culci… si cateodata chiar si cand dormi.
Iar viata a devenit, in felul asta, un bazar si un circ. Zgomotele s-au intensificat in timp si s-au dezvoltat. Recompensele sunt din ce in ce mai atractive, asa ca e din ce in ce mai greu sa treci prin bazar fara sa iti iei o vata de zahar pe bat, sa mananci o acadea, sa treci printr-o casa a misterelor sau sa te uiti la un clovn pe picioroange care iti face cu mana. Zi de zi.
Aceste zgomote care se hranesc cu atentia si energia ta – se numesc fragmentatori de atentie. Iar concluzia este ca mintea nu se mai odihneste. Nu mai avem rabdare, alergam incontinuu, avem sentimentul ca mereu este altceva de facut, ca timpul este din ce in ce mai putin. Iar calitatea noastra emotionala si psihologica a scazut fantastic.
Am devenit dependenti de tehnologie, dar fara sa putem cu adevarat sa renuntam la ea (cum poti face cu orice dependenta de care vrei sa scapi). Cand esti alcoolic se vorbeste de doi mari pasi ca sa te vindeci:
- Primul este sa recunosti ca ai o problema.
- Al doilea este sa nu mai bei.
Problema este ca, desi calitatea vietii a scazut fantastic in numele unui scop nobil, inca nu avem o constientizare generala asupra acestui fapt. Ceea ce face ca primul pas sa fie cel putin indoielnic, de la om la om, pentru ca a devenit o realitate curenta (nu mai stim cum e in altfel).
Cat despre al doilea pas, este virtual imposibil. In secolul al XXI-lea sa nu mai folosesti tehnologia care ti se pune la dispozitie (si conectivitatea cu care vine la pachet) este o sinucidere profesionala in primul rand, apoi sociala si de apartenenta.
2. Au aparut afectiuni psihice noi!
Da, ai auzit bine. Aici vorbim de cel putin doua boli psihice pe care le dezvolti din cauza smartphone-ului, a fragmentarilor de atentie continue si a conectivitatii prea ridicate:
FOMO (“fear of missing out” sau “frica de a nu rata ceva important”) – care are ca simptom ca nu te mai poti bucura de ceea ce faci sau experimentezi, pentru ca altceva mai bun se poate intampla “in lume”; esti intr-o continua cautare a unei experiente mai bune, fara sa ai rabdarea si sentimentul de satisfactie cand faci ceva anume.
Am scris mai multe despre FOMO, aici: LINK
NOMOPHOBIA – care inca nu a fost recunoscuta oficial ca o boala psihica moderna, dar este studiata in profunzime si deja se construieste cazuistica; este fobia de a nu fi in contact cu telefonul tau (smartphone in special).
Stii sentimentul ala pe care il ai cand ti-ai uitat telefonul acasa si simti ca mai ai un pic si faci atac de panica? Nu pentru ca nu stii unde este, ci pentru ca nu poti sa il butonezi o zi intreaga?Ca nu ai acces la mailuri, la facebook, la presa, la internet etc. Si acum ce faci, fara telefon? Respiratia este accelerata si ai ticuri nervoase, duci constant mana la buzunar, de unde iti scoteai telefonul. Si multe alte simptome care iti arata, de fapt nivelul de dependenta la care ai ajuns.
Un studiu realizat de compania americana Dscout in 2016 a scos “la iveala” faptul ca, in medie, un posesor de smartphone isi atinge telefonul de nu mai putin de 2617 ori pe zi. Orice atingere a ecranului a fost luata in calcul. Asta presupune ca daca ai atinge telefonul o data pe secunda, ai avea nevoie de mai mult de 43 de minute pana ti-ai “epuiza” cele 2617 atingeri.
Dar si ca “varfurile” acestui studiu (cei aflati in top 10%) ating propriile telefoane de mai mult de 6000 de ori pe zi.
In majoritatea cazurilor “aceasta activitate“ nu se intampla “concentrat” intr-o perioada anume de timp, ci pe parcursul intregii zile, in timp ce faci “alte lucruri”. Aceasta activitate se numeste “fragmentarea atentiei”.
Nu ne mai putem conecta la o singura sarcina fara sa simtim o nevoie incontrolabila de a pune mana pe telefon (de a verifica ce s-a mai intamplat in lume, de a verifica emailul, facebook-ul, sms-urile etc). Daca nu iti satisfaci aceasta nevoie, incepi sa experimentezi emotii negative similare oricarei dependente (ca atunci cand fumezi, simti nevoia de o tigara si nu ai una la indemana).
3. Cititul & educatia au devenit superficiale!
Probabil ca este cea mai “indrazneata” afirmatie pe care o fac, pentru ca un posesor “conectat” la internet 24/24 printr-un smartphone – ar spune ca dimpotriva, toata aceasta miscare a dus la o crestere educativa. Ai acces la resurse teoretic infinite. “Orice se gaseste pe internet.“
Daca excluzi factorul uman, da, accesul la educatie nonformala a devenit nelimitat. Vrei sa dezasamblezi un cuptor cu microunde, intri pe youtube, dai o cautare si gasesti un film care iti arata cum sa faci asta. Vrei sa plantezi un copac in curte care sa creasca REPEDE ca sa te bucuri de umbra? Dai cautare pe google si afli ca acel copac se numeste Pawlonia, dar si ca poate creste in Romania fara probleme. Apoi dai cautare pe youtube si gasesti si pe cineva care s-a filmat in timp ce planteaza un copac. Dupa ce il plantezi tu, faci o poza si o ridici pe Facebook, ca sa stie lumea cat de misto e viata ta. Iar altii iti vor da like, te vor intreba si ei de unde l-ai cumparat, ce probleme ai intampinat etc.
Asta este partea frumoasa.
Partea urata insa este data de zgomotul din bazar si de modul cum te comporti tu cu toata aceasta “putere”. Nu degeaba, ca parinte, controlezi alimentatia unui copil si chiar accesul la telefon si tableta. Pentru ca stii ca emotional nu este dezvoltat sa se poata abtine de la excese si ca are nevoie de limitari exterioare ca sa il ajute intr-o dezvoltare psihica armonioasa.
Dar in secolul al XXI-lea, in noua realitate, suntem cu totii copii care nu ne putem abtine de la excese. Pentru ca telefonul arunca in noi cu dulciuri, jocuri, distractii, distrageri toata ziua. Si asta inseamna ca scopul fiecarui “site” (aplicatie, canal etc) este sa te traga in lumea lui cat mai repede si sa te tina cat mai mult.
Cand am pornit siteul ConstruimImperii.Ro, in 2011 – un cititor statea in medie pe site (si pe un articol) 3 minute si 44 secunde. Astazi, cand citesti acest articol, rata a scazut la 0 minute si 55 secunde. In fapt, daca ai ajuns pana aici si ai citit acest articol cuvant cu cuvant, sunt sanse mari sa fi depasit cele 55 de secunde si sa fii exceptia de la regula. Asta este un semn ca suntem distrasi mult mai rapid si ca ne-a scazut capacitatea de concentrare de mai bine de 4 ori decat in urma cu 5-10 ani.
Cantitatea asta de informatie, coroborata cu fragmentatorii de atentie din ce in ce mai brutali – duce la o scadere drastica a calitatii materialelor. In fapt comportamentul nostru s-a schimbat si el brutal. In timp ce citesti un material, inima ta iti bate mai repede, pentru ca incolteste gandul ca “in alta curte e mai verde” si ca alt material probabil iti spune “mai repede, mai frumos” ceea ce citesti aici. Asta inseamna ca nu mai esti concentrat cu adevarat la ceea ce “consumi”.
De asemenea, o alta cifra relevanta pentru mine – este ca la inceputuri, in 2011, cititul de pe mobil era insignifiant (tindea spre zero). In 2013/2014 procentul era de aproximativ 5%.
Astazi, in 2017, este de 67% fara sa iau in considerare tabletele, care au si ele o felie de placinta.
De ce este importanta aceasta statistica? Pentru ca smartphone-ul accentueaza efectul fragmentarii de atentie. Pentru ca practic atunci cand esti pe telefon, cel mai probabil faci “altceva” si te opresti sa verifici ca nu cumva sa se fi oprit lumea in loc in timp ce tu nu erai conectat.
Aceasta superficialitate in comportament duce inclusiv la situatii absurde. Spre exemplu, imediat dupa Rolland Garros 2017, cand Simona Halep a pierdut dramatic nu numai finala cu Ostapenko, dar si posibilitatea de a trece pe un incredibil loc 1 mondial, in Facebook circula un articol preluat de foarte multe siteuri dubioase.
Titlul spunea – “Simona este pe primul loc mondial!”. In descrierea articolului inclusiv mesajul manipula pe “privitor” catre o distribuire mai departe a stirii in sine: “Simona este pe primul loc mondial, dar nimeni nu da share la aceasta stire!”.
Avand in vedere contextul, stirea era intradevar una bomba, pentru ca Simonei ii lipseau putine puncte ca sa treaca in fruntea clasamentului WTA. Doar ca atunci cand apasai pe titlu, articolul era de lungimea unui singur paragraf in care, undeva la jumatate, se mentiona ca este pe primul loc in lume la tenis pe zgura. Ca si cum ai spune ca este lider mondial, dar daca iei in considerare jucatoarele care au fix 25 de ani si 6 luni, cat avea ea.
Acest tip de jurnalism de prostitutie se foloseste de titlurile “bait and switch” (“momeste si schimba subiectul”, in traducere aproximativa). Asta presupune un titlu care sa iti fragmenteze atentia prin ceva “socant”, dupa care corpul articolului sa vorbeasca despre altceva decat spune titlul.
Din cauza asta cand compar presa de acum 10 ani cu presa de acum, diferentele sunt uriase.
Facebook-ul este cea mai importanta sursa de stiri pentru mai mult de jumatate din populatia Romaniei. Si parerea mea este ca folosirea excesiva a fragmentatorilor de atentie duc la analfabetism functional. Adica – desi poti citi un text, nu il poti interpreta.
Spun asta pentru ca am avut mai multi oameni care mi-au trimis articolul in perioada aia si mi-au spus: “A ajuns Simona pe locul 1”.
Iar intrebarea mea instanta era: “Ai citit articolul?”
Raspunsul fiind afirmativ in toate cazurile.
Iar concluziile, din punctul asta de vedere, sunt deprimante:
- ori l-au citit si atunci nu au inteles paragraful, fiind emotional anesteziati de titlu, dar si de graba de a fugi la alta “stire“
- ori nu l-au citit, ceea ce inseamna ca acum atentia unei persoane de multe ori se poate limita doar pe titlu, nu si pe continut.
Timp in care in continuare ne lasam haituti de alti fragmentatori. Si dam incontrolabil din deget scroll, in cautarea a ceva nou, fara sa putem focaliza ceea ce vedem. Si fara sa intelegem ceea ce ni se intampla de fapt.
Daniel Zarnescu
PS: In partea a II-a a articolului o sa vin cu 3 metode prin care sa limitezi:
- fagmentarile de atentie si galagia sociala din jurul tau
- anxietatea si presiunea care vin la pachet cu sarcinile pe care le ai de facut
- oboseala acumulata in timpul zilei, in ciuda faptului ca, de multe ori, nu faci mare lucru (boala secolului al XXI-lea)
PPS: Lasa-mi un comentariu mai jos si spune-mi daca tu crezi ca telefonul, tehnologia si internetul ti-au crescut calitatea vietii. Vreau sa stiu ce simti tu fata de telefonul tau! 🙂
Salut Daniel!
Îmi place articolul, interesant și bine documentat așa cum ne-ai obișnuit. Eu consider că problema nu o reprezintă neapărat tehnologia, ci mai ales modul eronat și ineficient în care o folosim.
Din fericire, nu am fost niciodată pasionat de știri și presă, eu încă folosesc un telefon “antic” pentru apelat și ocazional câte un SMS. Cât despre e-mail și facebook, mi-am stabilit un anumit moment din zi în care să le verific pe PC.
Cât despre îndemnul tău de la final, tehnologia și implicit internetul, asemeni multor alte invenții, reprezintă o sabie cu două tăișuri. În primă fază ești entuziasmat de cât de facil poți avea acces la o multitudine de informații, apoi ușor, ești predispus să cazi în capcană și să se formeze dependențe și această fragmentare a atenției, cum îi spui tu. Și eu sunt oarecum șocat să văd peste tot, în diverse contexte, chiar și în public, oameni care non-stop își freacă obsesiv telefoanele, nimeni nu mai este conștient de nimic în jur, toți sunt absorbiți de aceste obiecte strălucitoare.
Cred că soluția este să stabilești clar ce vrei, înainte să dai iama la pc, tabletă sau telefon, să te întrebi “care este motivul pentru care vreau să fac asta?”, “ce mă determină?”, “ce am efectiv de făcut, de rezolvat?”. Apoi să te concentrezi doar pe acea sarcină. Astfel începi să conștientizezi dacă tu chiar vrei să faci ceva productiv, util, sau doar vrei să pierzi timpul aiurea pe net. De asemenea, cred că și meditația, câte zece minute pe zi, ajută.
Fain articolul, aștept cu nerăbdare și continuarea. 🙂
Da, este o sabie cu doua taisuri.
Apropo de “mi-am stabilit un anumit moment din zi in care sa le verific pe PC.”
Urmaream un interviu cu un specialist in dependente din afara, iar el a spus o chestiuta care mi s-a parut interesanta:
– nu sunt mari diferente intre dependenta de alcool si social media
– elementele sunt cam aceleasi
– alcoolul este interzis prin lege minorilor, pentru ca mergem de la premisa ca, la varste fragede, nu au construita o baza psihologica si emotionala care sa le permita sa se apere de el
– cu toate astea canalele de social media sunt pline de minori – care nu sunt pregatiti sa controleze acest fenomen
Anumitor persoane le este greu sa isi stabileasca un comportament care sa il si ajute.
Felicitari!
M-ati intarit convingerea!
Nu sunt singura care gandesc asa!ura!crede-am ca sunt eu anormala cand am simtit toate astea pe pielea mea si am constientizat!
Abia astept urmatorul articol!
Succes si multumesc.
Multumesc!
Bună Daniel ,
Te felicit în primul rând, pentru “radiografia” obiectivă asupra tehnologiei de tip “smartphone”.
Da, acest stil de viață ne ajută să creștem informațional, dar nu ne dezvoltă pe de-a întregul, în trup și suflet.De aceea, eu dau “pas” și “dezabonare” multor informații, dar după ce citesc ceea ce primesc în 2-3 zile diferite…încerc să fac o anumită selecție, ptr.a citi numai ceea ce mă ajută să-mi pastrez și să-mi îmbunătățesc metodele de lucru, în activitatea mea.
În rest, “plutire” ușoară în lacul informațional! 😊
Urmărindu-te cu plăcere și interes,
Luca Sîia
Important este sa fii, din cand in cand, in pozitie de observator si sa iti raspunzi la intrebarea: “ma controleaza comportamentele pe care le am, sau eu pe ele?”
Pentru ca viata, cu tot ceea ce vine la pachet, are tendinta sa ne “fure” devenind exclusiv reactivi.
M-a ajutat sa-mi creez un anturaj virtual sa zic asa, prin care pot sa invat si sa ma dezvolt, asta era evident.
Minusuri, ca iti distrage uneori atentia, si pierzi o gramada de timp pe chestii inutile.
multumesc pt.articol, Daniel. Ca si toate celalate articole, si acesta ne da o masura a lucrurilor, caci echiibrul este secretul si aici. Avem nevoie de tehnologie dar e important sa o pastram la acest nivel de necesitate. Depinde numai de noi daca o lasam sa ne foloseasca ea pe noi, sau invers.
La cat mai multe articole!
Felicitări pentru articol! Ai reușit să surprinzi toate dezavantajele conectării omului la internet. M-am regăsit în unele exemple și m-am bucurat când am observat că unele lucruri nu le fac și sper sa rămân la acest nivel de entry level. Folosesc in proporție de 80%
telefonul pentru a suna și a fi sunata iar internetul pentru a căuta diverse informatii. Facebook-ul îl accesez uneori doar la sfârșit de săptămână, alteori zilnic sau la două-trei zile și las mesaje doar aniversarilor sau de sărbători. În rest dau share articolelor de calitate.
Foarte interesant articolul. De aceea m-am gandit sa va arat un screenshot de pe unul din site-urile mele. http://i64.tinypic.com/2vjx2ev.jpg
Traficul de pe desktop e pe ultimul loc. De aceea ne gandim in primul rand sa optimizam totul pentru mobil. De la font si pana la viteza de incarcare a paginii. Sa nu mai vorbim de Facebook Instant Articles sau de Advanced Mobile Pages pentru Google.
E dovedit ca Facebook ofera mai mult reach articolelor instant deoarece oamenii nu mai parasesc facebook pentru a citi un articol. La fel si pentru google.
Totul e in schimbare. O zi buna!
Cam la fel stau lucrurile si la mine, doar ca tableta are un procent mai mic.
Atata tot ca tu vorbesti din perspectiva de marketing. 🙂
Eu am vorbit din perspectiva utilizatorului.
Salut!
Nu stiu daca internetul, telefonul sau ultimele inventii in materie iti cresc calitatea vietii. Dar cu siguranta iti schimba viata. Este imposibil sa ramai total rupt de ultimele inventii. Gandeste-te ca acum poti sa platesti o factura de pe telefon, iar acum cativa ani pierdeai pana la cateva ore la un ghiseu. Asta e doar un exemplu care mi-a trecut prin minte.
Un alt exemplu, in mass media. O stire poti sa o dai exact din telefon, avand si poze (chiar si filmare) de la fata locului. Scrii articolul, dai attach si ai terminat in 5-10 min. In ziua de azi, ai internet la discretie de la toate companiile de telefonie.
Cu siguranta descoperirile tehnologice iti aduc o serie de avantaje. Insa orice inventie are doua fete: una buna si una mai putin buna. Cel mai bun exemplu este explozibilul. Stim unde s-a ajuns cu energia nucleara. Depinde cum le folosim. Depinde de etica, valorile si educatia noastra. Ori la ambele stam cam prost. Noi vedem intr-un telefon valoare, un statut social, in schimb sa vedem avantajele pe care ni le aduce. Si le cumparam pe cele mai scumpe. Normal, nu-i asa?
Acum poti sa comunici, sa faci afaceri sau sa tii o comunitate impreuna foarte usor (nu-i asa? 🙂 ). Acestea din urma sunt beneficii, avantaje pentru utilizatori. Insa asa cum mancatul prea des si nesanatos duce la diabet si alte boli, la fel orice exces duce la alte boli, fizice SI psihice. Orice dependenta este nociva. Inclusiv cea de internet, de telefon sau computer.
Sunt de acord ca sunt servicii care te tin conectat la telefon, computer etc. prin natura afacerii respective. Si esti legat de aparatul respectiv 8-10 ore pe zi. Dar in rest, eu zic ca tine de echilibrul nostru interior si de educatia pe care o avem, de constiinta noastra de sine. Nu ai cum sa te vindeci de o boala daca nu recunosti ca ai o problema. Si dependenta de tehnologie a devenit o problema. Nu este, a DEVENIT pentru ca am fost educati sa fim CONSUMATORI. Am intrat in capcana celor care construiesc si inoveaza, celor care vand tehnologie. Si sunt foarte priceputi la treaba asta.
Nu suntem suficient educati pentru a ne confrunta cu marile corporatii, pentru care noi suntem doar niste masini de facut bani si niste cobai studiati pana in profunzimile fiintei noastre. Ni se descopera nevoile, slabiciunile, suntem inundati cu informatii, cu publicitate, dupa care ni se vinde in mod natural.
Ideea este, revin cu ideea, nu poti sa vindeci o boala daca nu recunosti ca esti bolnav. Cunosc foarte bine problema cu fragmentarea atentiei pe propria-mi piele. Din acest motiv caut solutii si fac eforturi consistente pentru a ma concentra asupra treburilor pe care le am de facut, pentru a castiga timp si energie.
Si mai am o provocare foarte mare. Avand un copil care abia descopera lumea, cum as putea sa-l invat sa se foloseasca de tehnologie in loc sa fie folosit de ea?
Zi faina!
Legat de ultima intrebare, inca nu am un raspuns pertinent. Eu ii restrictionez momentan lui fi-miu cat pot de mult accesul la mobil, tableta & televizor (are 3 ani). Dar a fost un experiment interesant sa fac asta, pentru ca am fost nevoit sa imi restrictionez eu accesul la mobil in prezenta lui, ca sa nu aiba in fata un dublu standard.
E un moment de constientizare puternic. 🙂
In continuare cuvantul cheie este “echilibru” (in sensul ca orice exces este toxic, chiar si cel de zel)
Cu siguranta ne-au atras la inceput iar acum ne-a complicat viata cat mai mult, sa nu mai avem timp de gandurile si visele noastre.
Ai mare dreptate, Daniel! La obiect, bine punctat si documentat, ca de fiecare data. Sincer, in timp ce citeam articolul n-am putut sa nu ma intreb daca nu cumva am devenit si eu dependenta de social media. De fapt, intrebarea e: cum gestionezi situatia si cum faci diferenta intre dependenta si necesitate (sa-i zicem) in conditiile in care acest tip de activitate “face parte” din job-ul tau? Multumesc anticipat pt raspuns!
Raspund la asta in articolul urmator 🙂
Nu am un raspuns precis, ci doar metode de lucru cu tehnologia & conectivitatea.
Dar si eu am momentele mele de slabiciune, cum le avem cu totii.
Mi-a scris cineva pe mail “Nu ai cum sa descrii atat debine aceste trairi decat daca te afecteaza in mod direct. Asta inseamna ca si tu esti dependent de tehnologie si te impiedica sa fii productiv.”
Bineinteles 🙂
Bună, Daniel.
Excelent scris textul, l-am citit integral deși de obicei nu fac asta.
Sunt o dependentă de tehnologie, și recunosc că sunt perfect dependentă de telefonul meu, probabil că sunt undeva în zona celor cu peste 6000 de atingeri ale telefonului, pe zi/noapte. telefonul meu este prietenul meu cel mai bun, și fără el nu merg nici 2 pași.
Cu toate acestea, în ultima vreme, pot să spun că am renunțat la a deschide calculatorul în zona de știri, doarece mă simt agresată de calitatea extrem de proastă a ceea ce numesc presă. Am fost omul care deschidea știrile înainte de orice, acum nu o mai fac, citesc ce apare prin facebook, și cam atât.
Nu pot să mai văd nici un fel de titlu (oricum nu deschideam articolul) de genul: ”s-a dus la doctor pentru o banală durere si când a deschis gura au văzut că…..” Pur și simplu aceste titluri m-au făcut să iau decizia să renunț. Consider jignitor acest mod de a face presă, și probabil că se adresează unei categorii de oameni cu o inteligență precară.
Nu primesc nici un fel de reclamă în mail. Nu primesc pe oricine în mail.
Totuși, nu pot trăi fără telefonul meu.
Deci aștept următorul tău articol, ca să am ce citi!!!
Succes și o zi cât mai bună
Articolele tale sunt printre putinele pe care reusesc sa le citesc cap coada, fara intreruperi, aproape de fiecare data.
Da, si eu ma vad distrasa tot mai des de facebook, youtube, mail si o multime de articole menite doar sa distreze, fara un continut cat de cat calitativ.
Nu am smartphone. Nu e neaparat o realizare asta. Cat sunt in casa, in apropierea laptop-ului, conectata la internet cu greu ma despart de el desi nu sunt nici pe departe productiva. Atat, cand plec de acasa tentatia dispare pentru o perioada fiindca tot ce pot face pe telefonul rudimentar pe care il am e sa dau telefoane si mesaje.
Astept cu nerabdare articolul urmator.
Succes!
Esti o exceptie 🙂
Multumesc pentru aprecieri.
Salut Daniel ! Bun articol !
Eu pot spune cu siguranţă că smartpfone-ul mi-a crescut calitatea vieţii, doar amintind câteva avantaje : acces instant la contul personal şi plată facturi, rezervări online, posibilitatea de a vedea persoana cu care vorbesc, înscrieri la diverse concursuri de alergare, hărţi, navigaţie, email, facebook, chiar şi vremea şi mai sunt ! Acum ce face fiecare cu telefonul şi cât stă pe “el” este treaba lui, dacă nu realizează că timp îi trebuie pentru … toate şi matematic se împarte preţiosul nostru timp la atâtea activităţi cât alegem (sau nu !) să facem într-o zi. Alegi 10 activităţi ai un timp pentru ele, alegi (sau aluneci spre) 50 de activităţi ai acelaşi timp pentru ele ! Eu am văzut de multe ori acea “moacă” de om plictisit care butonează la nesfârşit pe facebook, chiar şi în familia mea. Întrebându-l pe băiatul meu de ce alege să se plictisească, căutând, sperând să dea de ceva foarte interesant, el îmi răspundea că … se plictiseşte ! Replica mea instant : “numai un om lipsit de imaginaţie se poate plictisi” îl deranja de cele mai multe ori dar, urmată de un exemplu eficace nu neapărat eficient, îl făcea să uite efectiv telefonul pe birou, pe pat, sub pat sau în alte locuri. Cred că aşa îi putem determina pe copiii noştri să mai lase telefoanele din mână şi să descopere şi partea practică, reală a tot ce îi înconjoară ! Prin exemple care să îi facă mai curioşi (pentru că ei sunt curioşi) şi mai curajoşi să descopere … lumea !
Ai 100% dreptate. Si eu folosesc telefonul pentru plati facturi, sa imi verific conturile, navigatie etc.
De-asta am si spus ca nu poti elimina tehnologia.
Dar un pic de constientizare nu strica nimanui pe partea de “efecte”.
Relatia mea cu telefonul este cam la fel precum relatia cu sotia mea:
– este la indemana si stiu ca ma pot baza pe el oricand;
– nu intru in panica daca il las acasa(uneori deliberat) pentru ca pot verifica la intoarcere eventuale apeluluri sau mesaje pierdute; este un avantaj major pe care multi nu-l apreciaza, de parca pierderea unui apel ar fi o tragedie!
– imi este foarte util in relatiile personale si mai ales in afacerea mea online;
– prefer de multe ori sa am eu initiativa contactarii prin telefon, decat sa raspund imediat unui apel neasteptat; aceasta regula personala o aplic mai ales in relatiile profesionale, pentru ca ma ajuta sa fiu pregatit in confruntarea de idei si pot oferi clientilor solutii verificate.
O paralela foarte amuzanta 🙂
Multam’
Daniel,
E Ok articolul.
Nu prea se potrivestre ptr mine ca eu stiam de asta si am limitat mai demult accesul pe telefon.
Il folosesc doar cand am nevoie de informatii sau sa sun.
Ai perfecta dreptate. Suntem f. bine monotorizati. Ni se stie locatia, datele personale, prietenii, profesia, profilul, preocuparile, prefentele, amprentele digitale si video. Ne fac albume, ordonandu ne fotografiile, na aduc aminte cand ne am imprietenit. Suntem legati prin wireless precum iobagi in epoca feudala dar cu mult mai subtil si cu acordul si naivitatea noastra
Poate ca, cea mai mare provocare a tehnologiei, este tehnologia wireless. Creaza dependenta, creaza in acelasi timp si empatizare si socializare, creaza un intreg. Problema care se pune este: incotro ne indreptam? Spre ce? Pentru ca, pe de o parte, suntem asaltati de aceste informatii cvasi-reale, pe de alta parte, gasim in noi resurse pentru a putea contracara acest val. In masura in care tehnologia ne ajuta, stabilim relatii cu ceilalti, ne definim, gasim noi si noi orizonturi de cunoastere. Din punctul meu de vedere: nu este ceva distructiv in nici un caz, daca gasesti referinte in tine. Daca te raportezi mereu la ceilalti, la cei din jur, poate evident sa-ti dauneze. Gasesti foarte multe lucruri corespunzatoare frecventei tale de vibratie. Enorm de multe. Te ajuta sa te ridici sau…depinde…de cei iti doresti. Civiizatia noastra evolueaza, avanseaza…nu trebuie sa ne cramponam de acest mic aspect. Adevaratele noastre valori si referinte sunt in noi, nu in afara noastra..niciodata n-au fost vreodata altundeva…Doar ca, trebuie sa le cautam. Iar aceasta inseamna energie pentru cercetare, explorare, definire. Sunt pasi care trebuie urmati. Sunt pasi specifici pentru fiecare fiinta umana, in drumul acesteia spre perfectiune. Pentru ca, in cele din urma, vom fi cu totii ZEI…Suntem proprii nostri eroi, iar cartea vietii se scrie mereu, clipa de clipa…
Ovidiu
Nu cred ca mi-a crescut calitatea vietii. Ma gandesc cum sa ma mai indepartez de telefon, ma gandesc sa-mi las copilul in tabara doar pe seama telefonului profesorului. Mie telefonul imi creste anxietatea. Recunosc tot ce ai scris; e infiorator. Astept cu speranta continuarea cu solutiile.
Am început să simt și eu pe pielea mea acest fenomen. Și m-am gândit cum sa folosesc asta și în avantajul meu + in avantajul altora. Până la urmă am găsit o aplicație deșteaptă cu care oricine poate castiga bani, de la ft puțin la ft mult.
Este adevarat si punctat foarte clar si cursiv.Este o dependenta de tip nou, mult mai rafinata, mult mai acaparatoare si incomensurabil mai virulenta.Cine citeste articolul tau are sansa sa realizeze aceste lucruri si sa procedeze in consecinta .
Astept partea a doua cu interes .
Iti doresc sa scrii in continuare la nivelul cu care ne-ai obisnuit .
Foarte bun articolul !
Este evident ca telefonul a ajuns sa fie ca un cutit din ce in ce mai performant (foarte eficient si/sau foarte pericolos) si depinde de fiecare cum il foloseste.
Multumesc
Acum imi dau seama ce norocoasa sunt ca nu am voie cu telefonul la lucru 😊
Da, așa e, ma chinui sa îți citesc articolele. Ori verific mailul si nu apuc sa intru in articol si trebuie sa dau ‘mark as unread’ ca sa nu uit de el, ori intru in articol si ma opresc din cand in cand sa ma gandesc la alte lucruri, uneori citesc doar jumătate si trebuie sa imi amintesc sa revin.
Si asta doar in cazul articolelor tale, pentru ca pe celelalte nici nu apuc sa le citesc pana la capăt. Tu se pare ca ai rămas singurul cu ‘ marfa de calitate’.
Bine ca ai fragmentat articolul, intra-adevăr celălalt a fost amplu cât o carte !
Apreciez onestitatea. :))
Acum, tu nu ai voie cu telefonul la lucru.
Multi dintre cititorii de pe CI sunt freelanceri si antreprenori. Sunt curios cati dintre ei “nu isi dau voie” cu telefonul la lucru. Pentru ca una este sa ai o regula din exterior, alta este sa ai puterea de a lua decizii pentru tine, intelegand nuantele productivitatii tale.
🙂 Super material: …toate excesele dăunează grav sănătății!!!!:)))
Salut Daniel! Tehnologia e buna dacă o folosești în favoarea ta, pentru educația ta. Asta cred ca e un scop constructiv.
Felicitări pentru articol!
Inca sunt dependenta de laptop. Da de multe ori imi propun sa fac ceva, inchid mailul si apare pagina home a siteului cu ultimele stiri. Citesc din ele, apoi imi ramane putine energie sa fac ce imi propuse initial.
Telefonul este inca pt mine doar pt a suna si a fi lasata in paca. Nu il iau cu mine peste tot, tocmai sa fiu lasata in pace.
Totusi viitorul este al tehnologiei, disruptiv, omul isi pierde esenta trebuie sa fie juma om, juma robot. Asta este, imi este greu sa accept pentru ca apartin generatiei care a avut copilarie fara calculator si a pretuit acele momente cu natura.
Ma bucur sa citesc articolele tale orientate spre maiestria omului.
Foarte bun articolul. Sunt total de acord cu tine. Am trecut prin acelasi proces. Din fericire si constientizez minusurile “tehnologiei”. 🙂 Inteleg cat de usor suntem de manipulat. Asistam la sclavia moderna “de buna voie si nesiliti de nimeni” .
Un articol EXCELENT. Imi vine sa-l lipesc pe toate gardurile. Reale si virtuale deopotriva. Si iata ca autorului nu i-au trebuit prea multi ani ca sa-si dea seama de ce se intampla, asa ca nu poate fi acuzat de conservatorism geriatric ca noi astia de 50+. Intelegerea unui text/mesaj in profunzime, decodarea corecta, ba chiar formularea cantitativa si calitativă, Iata ce ar trebui sa se invete la scoala. Nu subiecte standard cu nota 10 in buzunar.
Eh, problema a ceea ce si cum se preda in scoala este mostenita de multi ani. Acum doar se acutizeaza. Asta nu inseamna ca nu ai dreptate insa.
Multumesc pentru aprecieri.
Sunt de acord cu tine, până la un punct. În momentul în care vorbim despre cineva conștient de părțile negative ale utilizării telefonului, a display-urilor în general, deja este un pas înainte spre echilibru. Nu zic că e ușor, e destul de frustrant câteodată, că aș vrea să citesc și aia, și aia, și nu îmi dau timp pentru asta. Ca experiență personală, telefonul a fost ajutorul meu în depresie, seara citeam de pe el până adormeam, nu suportam să adorm cu gândurile mele. Nu îl mai folosesc decât rar să citesc înainte de culcare, a fost un pansament bun, pe lângă altele. Încet, încet am găsit forța să ies de acolo, fără medicamente și terapii psihiatrice. Ceea ce citeam noaptea m-a hrănit bine, îi sunt recunoscătoare telefonului meu.
Salut Daniel,
e greu de raspuns daca mi-au crescut calitatea vietii pentru ca multe lucruri sunt acum mai usor de realizat dar si tentatiile mai mari de a cadea in capcana. Iar cei mai multi cad in capcana, deci complexiv e mai rau din acest pct de vedere, iata o noua problema care asteapta pe acela care sa ii gaseasca o solutie si eventual sa faca si bani. O noua oportunitate
Din fericire, inca am un”jaf” de telefon pe care internetul se misca in reluare si il folosesc doar pentru mesajele de pe FB. Nici nu ma grabesc sa il schimb pentru ca stau si-asa prea mult timp pe laptop. Recunosc utilitatea internetului, pentru documentare si promovare in cazul meu, dar in acelasi timp e nevoie de multa disciplina, sa nu te lasi furat de “peisaj” cu degetul pe scroll. E cazul sa mai reduc timpul petrecut “in compania” tehnologiei asa ca abia astept partea a doua a articolului tau. Iti multumesc!
Foarte bun articolul. Acum înțeleg de ce de șochează unii când îi sun fara un sms prealabil și fără a fi ceva urgent. Dependenta ce o creează (în special Facebook și unele jocuri pt mine), am observat-o și eu, dar credeam că doar eu am o problema. Că s-o rezolv, mi-am dezinstalat aplicația de Facebook și nu am nici un joc pe telefon. Câteodată chiar inchid conexiunea la net, ca sa fiu sigură că mă concentrez pe ce fac. Lipsa de răbdare în citirea articolelor mai lungi am crezut că vor ne cu vârsta :). Dar am observat că o carte bună inca am răbdare s-o citesc, deci nu sunt un caz pierdut…. Sunt curioasa sa vad și alte soluții, sau ce funcționează la alții. Abia aștept următorul mail
Intr-adevar cu doua taisuri …
Totusi tine de noi sa nu ne lasam “furati” si distrasi de toate “sunetele”. Parerea mea este ca daca iti place o melodie mult si o auzi deodata cu alte 7, tine de puterea ta de concentrare sa o auzi doar pe cea care te intereseaza, dar daca esti foarte obosit nu mai poti face lucrul acesta. In concluzie, tine de capacitatea noastra de a ne organiza si de puterea de a spune stop in momentele in care simtim ca nu mai intelegem nimic, altfel devenim niste marionete dirijate de altii, si cine vrea sa fie o unealta in mana unor manipulatori???
Eu personal verific stirile, corespondenta etc o data pe zi si apoi incerc sa nu mai deschid. Doar sa fie ceva foarte urgent … Pentru ca e foarte tricky … Deschizi pentru o problema si apar 20 notificari. E foarte greu sa gasesti puterea sa le ignori, dar daca nu o faci, atunci cand ti-ai propus sa rezolvi alte probleme din viata reala, te trezesti ca a trecut junatate de zi si nu ai facut nimic concret, iar asta este foarte dureros la sfarsitul zilei.
Salut, in viata mea internetul a avut ambele efecte pe care le-ai descris aichi. Îmi da informatii multe si valoroase si îmi fura din timpul pretios. Uneori ma inunda cu informatii aparent foarte importante si ma oboseste enorm. Spre noroc, m-am obisnuit de la început sa nu folosesc telefonul mobil decât pentru a telefona sau a face poze. Fragmentarea se limiteaza doar la orele cat stau la computer pe net, mai exact pe facebook. încerc sa nu depasec mai mult de 2 ore pe zi si sa mai fac cate o zi pauza fara internet. Nu iau cu mine telefonul mobil decat atunci cand stiu ca voi avea nevoie de el sa rezolv ceva. îmi asum riscul de a nu putea telefona în cazuri de nevoie aparute ocazional. Pana acum a functionat bine si nu mi s-a întamplat nici odata nimic grav din cauza ca nu am avut mobilul la mine. Motivul pentru care nu iau telefonul mobil cu mine este ca toate (daca sunt pornite) creeaza în mod continu un smog electromagnetic care depaseste cu cel putin de 100 de ori pe cea care ar fi nepericulos si din cauza asta dauneaza sanatatii la nivelul functionarii celulelor. Producatorii de celulare bagatelizeaza acest adevar dar realiktatea este ca în momentul in care primim un SMS, celulele din corpul nostru primesc cate una puternica în barbie si ritmul lor de pulsare sanatoasa este bruiata si modificata.
Salut Daniel. Am citit articolul integral si, cu tristete am realizat ca ai dreptate.
Cat despre calitatea vietii, cu siguranta a scazut de cand a aparut tehnologia avansata. Cel putin viata mea. Desi nu folosesc excesiv tehnologia, totusi multitudinea de notificari combinate cu sarcinile zilnice, imi cresc stresul si sentimentul ca sunt coplesit de cat de multe am de facut, desi numarul de sarcini e rezonabil.
Multumesc.
Buna Daniel,
Imi plac foarte mult articolele tale. Iti multumesc pentru subiectele pe care le abordezi si pentru binele pe care vrei sa-l faci celor ce te urmaresc.
Am observat si la mine tendinta de a-mi verifica telefonul in timp ce fac altceva, dar, incerc sa constientizez acest lucru de fiecare data si sa ma abtin mai mult. Este ”mancator de timp”. Este un factor de stres, daca il lasi…
In acelasi timp insa, in timpul liber, in weekend-uri sau concedii, ma bucur sa stau departe de telefon si sa citesc sau sa ma bucur de natura, de joaca, fara sa imi verific telefonul chiar si toata ziua. Si este atat de bine!
Multumesc!
Salut Daniel,
Ca de obicei e un articol interesant pe care l-am devorat în 2 bucati (nu m-aș fi oprit din citit dacă nu trebuia sa lucrez). De obicei nu citesc mailurile de la tine când sunt presată de timp ci îmi aloc timp sa le procesez. Nu sunt dependenta de telefonul meu, câteodată nici nu-l iau cu mine, nici măcar nu am acces nelimitat la internet pe telefon și asta doar pentru simplul fapt ca nu vreau și nu am nevoie. Din punct de vedere tehnologic și profesional e un lucru bun ca lucrurile au evoluat în felul în care au evoluat, dar din punct de vedere personal, social etc consider ca doar ne-a făcut mai leneși, fără sa ne mai chinuim sa ne punem mintea la contribuție, acum doar cautam soluțiile și răspunsurile pe internet chiar dacă le-am putea găsi și singuri. Totodată am impresia ca ne-a închis puțin în bula noastră, mulți având curaj doar în spațiul virtual și când dau piept cu realitatea dau înapoi și devin timizi. Suntem bombardați de prea multe informatii nefiltrate și de cele mai multe ori nu mai știi ce sa crezi, ce e adevărat și ce nu.
Salut
Nu simt nimic fata de telefonul meu si ma simt foarte bine asa. Am un simplu telefon de cativa ani de zile, cu tastatura din aia veche, in afara de sunat si trimis mesaje nu pot face altceva cu el. Mai are calendar, calculator, agenda si un joculet.
Buna Daniel,
Am citit articolul tau abosrbita fiind de el, iar dupa vreo ora i-am spus sotului meu ca am citit un articol f interesant, care empatiza cu gandurile si cu ideile mele. Cand m-am apucat sa ii povestesc despre articol, mi-am dat seama ca nu mai tineam minte decat ideea principala si ca mai reuseam sa creionez doar vreo 2-3 detalii. Asta ma face sa ma gandesc ca, indiferent de cat de sanatoase sau nu consideram a fi canalele de informare moderne pe care le folosim, precum si cat si cum le folosim, in capcana deficitului de atentie cadem oricum. Citim ceva interesant, ne da un zvac, se aprinde un beculet, iar apoi adormim la loc sau ne apucam sa citim si alte articole multe si extrem de intelegente si de interesante, din diferite subiecte, care se sedimenteaza si ele, in cel mai bun caz, intr-un fund al subconstientului.
Trebuie sa recunosc ca a trebuit sa recitesc de cateva ori articolul tau, ca sa pot sa il inteleg pe deplin si sa retin din el cateva idei pe marginea carora sa mai brodez si eu.
Dincolo de toate acestea, cred ca insusi faptul ca am ajuns sa citim despre lucruri atat de evidente, este un semn ca a devenit cateodata greu sa ne mai articulam propriile idei, ca ne-am externalizat resursele, ca le-am oferit altora datoria de a se ocupa de igiena noastra fizica si mentala – oameni, care sa ne informeze, care sa ne educe, formeze, invete etc. Sau care sa gandeasca pt noi. Am devenit dependenti. Am uitat sa ne intrebam “este oare adevarat?” Si “eu ce parere am despre asta?”. Am uitat sa ne uitam la vietile noastre, sa ni le analizam, sa experiemntam, sa ne gandim la ce se intampla in jurul nostru, in viata reala. Am uitat de vorba inteleapta care spune ca viata este cel mai bun profesor. Ar trebui sa ne punem un reminder pentru asta 🙂
Pingback: Celor care vor sa stie „CUM”! – Construim Imperii
Am trait fara telefon in Canada vreo 3-4 ani poate i m-ai mult eram impreuun cu sotul in mediu universitari si aveam totul in jur. Nu aveam nici televizor si doar la birou m-ai descrcam cate o publcatie asa ca am avut cumva in mijlocul metropolei un fel de pustie dar nici nu aveam nevoie sincer. Abia acum incerc sa le folosesc