5 principii esentiale pentru START-UP-uri

Daca data trecuta vorbeam de capcanele mentale prin care trece un angajat pana in „punctul zero” (momentul in care deschide o afacere pe cont propriu), astazi o sa duc povestea mai departe si o sa iti expun principiile dupa care ar trebui sa se ghideze.

Pentru inceput o sa iti spun cate ceva despre experienta pe care o am pe start-up-uri: primele 3 firme pe care le-am pornit au fost, in ciuda sperantelor mele, un fiasco total. Concluzia mea de mai tarziu a fost ca cele trei start-up-uri au reprezentat, pentru mine o scoala obligatorie ca sa pot porni o companie de la zero si sa o cresc pana in punctul in care imi asigura independenta financiara.

Am un partener, Gratian Sonu, care are la activ zeci de start-up-uri, din domenii diverse, multe exotice:

• Agentia lui Mos Craciun (afacere sezoniera – acei mosi care vin la petrecerile corporatiilor, dar si la aniversari)
• Truse de Ikebana – arta aranjamentelor florale in stil japonez
• Lant de magazine de calculatoare
• Site de tuning auto (unul dintre cele mai mari siteuri din tara)
• etc.

Prin programul MIB („mentorship internet business”), dar si prin sedintele de business coaching 1 la 1, am ajutat zeci de oameni sa porneasca o afacere pana la o „masa critica de clienti” care sa le aduca bani. Chiar si acum, la cativa ani de la tabara MIB, spre exemplu, mai vad la televizor cate un fost cursant de-al nostru chemat sa vorbeasca despre afacerea lui.

Este un sentiment foarte placut.

Insa filozofia din spate este foarte simpla:

• daca vii cu o idee de afaceri la mine, nu iti pot spune daca o sa functioneze sau nu (desi cei mai multi oameni asta vor sa auda)
• eu, daca pornesc un start-up acum, cu toata experienta mea, ca sa reusesc intai imi aduc aminte ca trebuie sa ma educ in noua afacere (sa imi dau voie sa fiu, din nou, a x-a oara, prost)
• nicio afacere nu este similara alteia, asa cum nu exista doi oameni identici – de-asta este dificil sa explici unui om care „vrea pasii” ca de fapt scopul lui este sa descopere cum anume functioneaza afacerea pe care o are in minte si care sunt pasii pe care trebuie sa ii faca EL

Prin urmare toti pasii si toate principiile pe care le expun in programe de antreprenoriat se bazeaza pe acelasi principiu: cu cat „antreprenorul” isi asuma mai repede ca habar nu are ce se intampla in afacerea lui si cum functioneaza, cu atat mai repede poate sa descopere cum functioneaza.

Ca sa descopere – are nevoie de cat mai mult experiential si o orientare 100% catre clienti. Cine altcineva poate sa iti spuna cum arata o afacere (din orice domeniu) decat clientul care are nevoie de ceea ce ii oferi tu?

Pentru asta, in business coaching lucrez mai degrama la mintea celui care vrea sa porneasca o afacere (psihologia antreprenorului). Mai jos am enuntat cele mai simple principii care te pot duce in „punctul zero” (momentul in care pornesti concret afacerea):

Principiul 1: Sunt sanse mai mari sa o dai in bara decat sa reusesti!

Asta daca esti la inceput si nu ai avut nicio experienta antreprenoriala pana in acest punct. Cu cat accepti asta mai repede, cu atat te poti educa in mod real despre ce inseamna sa pornesti o afacere.

Ideea de baza: desi sunt sanse mai mari sa o dai in bara decat sa reusesti, de fiecare data cand o dai in bara iti cresc sansele sa reusesti „data viitoare”.

Asta duce la filozofia ca absolut orice actiune pe care o intreprinzi este o lectie pe care trebuie sa o inveti. Antreprenoriat inseamna practica in primul rand, asa ca degeaba iti scrii principiul asta pe hartie.

Sunt sanse mai mari sa o dai in bara decat sa reusesti – scopul tau este sa faci tot ce depinde de tine sa reusesti, in ciuda sanselor reduse, si sa nu iti compromiti o a doua incercare, mai tarziu, care se poate dovedi de succes.

Din pacate acest principiu trebuie enuntat si de multe ori primul, pentru ca absolut tot ce ne inconjoara ne-a indepartat de acest principiu:

• scoala ne invata ca nu este bine sa gresim (esti pedepsit cu nota mica)
• parintii ne indeamna catre „calea sigura” de fiecare data si ne sunt criticate greselile si abaterile de la „norma” (du-te la facultatea asta, ca se plateste bine dupa, angajeaza-te, insoara-te, fa copii etc. etc. etc.)
• mediul corporatist in sine este construit in asa fel incat angajatii „sa nu greseasca” in primul rand.

Mass Media ne arata antreprenori care au avut o „idee geniala” (vezi principiul 2) si care au pus-o pe picioare dupa o lupta infernala cu cei care nu au crezut in ideea lor. Din pacate – realitatea sta in totala contradictie cu ceea ce ne prezinta mass-media. La fiecare om care a reusit in urma unei idei geniale (din prima) stau sute de antreprenori care au clacat din cauza unei idei geniale. Povestea care ni se spune este exceptia. Regula spune ca majoritatea antreprenorilor de succes au inceput cu un esec si cu idei „banale” (vindeau blugi, faceau bisnita, intermediau servicii etc).

Toata aceasta „cosmetizare” a antreprenoriatului te duc in punctul in care ai o respingere organica fata de tot ce inseamna „esec”. Un „viitor antreprenor” nu vrea sa actioneze daca exista 1% sanse ca sa o dea in bara, pe cand in realitate cand ai nici 25% sanse sa reusesti, ar trebui sa te arunci cu capul inainte, pentru ca lectia din spatele acestei incercari este nepretuita (iti dubleaza sansele de a reusi a doua oara cand incerci).

Exista o conditia a primului principiului, repet: sa respecti si celelalte principii (si sa nu iti compromiti viitoarele „incercari”).

Principiul 2 – Nu exista idee geniala sau proasta de afaceri, exista doar idei nevalidate

Despre asta am vorbit deja in articolul trecut. Singura persoana care iti valideaza o idee de afaceri este clientul care iti baga bani in cont, in schimbul produsului sau serviciului tau. Asta este si motivul pentru care scopul principal al unei idei de afaceri este validarea ei cat mai rapida prin vanzare, nicidecum construirea afacerii (mimetism) si cautarea abia apoi a clientilor, dupa ce ai facut foarte multe cheltuieli si, cel mai probabil, este prea tarziu.

Era o metafora aici: nu vrei sa faci ce face „Coca Cola” acum (sau orice alta companie care este lider de piata), ci vrei sa faci ce a facut Coca Cola ca sa ajunga lider de piata.

Cu alte cuvinte – noi nu ne uitam la procesul de evolutie, ci mai degraba la cum se exprima acum o companie. Copiind ce face ACUM ea, luam inclusiv ceea ce acel concurent isi permite si noi nu (cheltuielile).

Pentru o imagine mai clara a acestui principiu, citeste articolul de mai jos:

http://construimimperii.ro/cele-3-etape-ale-unei-afaceri

Principiul 3 – Cultura esecului

O vorba care mie imi place foarte mult: „Esecul este cel mai bun lucru care mi se poate intampla, imi arata unde se termina abilitatile mele.”

Este un alt mod de a exprima o valoare absoluta a antreprenorului: din greseli inveti si ele te ajuta sa evoluezi. Singura metoda prin care o greseala nu te ajuta atunci cand nu inveti din ea pentru actiunile viitoare.

Acest principiu spune ca trebuie sa iti dai voie sa fii prost ca sa fii destept. In STARTUP-uri nu exista destepti. Exista doar oameni care invata. Poti fi cel mai tare jurnalist din Bucuresti, cand deschizi un ziar pe cont propriu, sa stii ca esti cel mai bun profesionist poate fi o piedica uriasa, pentru ca asta nu iti da voie sa inveti.

Exista doua mentalitati aici: cea de antreprenor (care se educa in mod continuu) si cea de expert (care nu suporta sa i se spuna ca greseste). Ele sunt antagonice, fiind si motivul pentru care este mai usor sa pornesti o afacere pe un domeniu in care nu ai nici cea mai vaga idee cum functioneaza.

Expertii pentru antreprenoriat sunt precum prima linie a frontului dintr-o armata: de obicei mor primii.

Ca sa evoluezi ca antreprenor, acest principiu spune ca daca maresti viteza cu care gresesti, te apropii de momentul in care o sa devii antreprenor si ceea ce vrei sa faci incepe sa aiba sanse de reusita mai mari decat de esec.

Principiul 4 – 99% implicare nu este de ajuns la inceput

O afacere este precum un tren – la inceput, ca sa il misti, ai nevoie de un efort supraomenesc; insa cand porneste, la un moment dat merge aproape de la sine. De asta orice antreprenor stie ca, de multe ori, 1% cantareste mai mult decat 99%: daca nu dai tot ce poti si mai mult de atat, trenul nu se va misca din loc.

Cei care nu reusesc sunt cei care, de obicei, testeaza apa „cu degetul”.

Principiul 5 – Viteza de implementare iti ofera un avantaj incredibil

Aici se joaca o carte foarte importanta. Ca sa ajungi in „punctul zero”, viteza de implementare este cruciala. Cu cat lasi mai mult timp sa treaca din momentul in care ai o idee de afaceri pana in momentul in care o pui in aplicare, cu atat o sa scada entuziasmul si sansa efectiva de a si face ceva devine nula.

Asta este si motivul pentru care eu, cand sunt entuziasmat de ceva, atunci imi fac rapid un plan de actiune si imi impun ca in 24 de ore maxim sa ma misc in acea directie. 9 din 10 oameni blocati, care vin sa lucreze cu mine pe ideea lor de afaceri, prezinta simptomul asta:

• idee care ii entuziasma
• au lasat pauza mare pana sa faca primul pas
• au exagerat in „analiza” si in „planificare”
• au pierdut energie pe parcurs
• pauzele intre „sarcini” au devenit din ce in ce mai mari
• starea de „nefacere” a devenit din ce in ce mai mare
• intervin stari de vina
• uita motivul pentru care vor sa faca ceea ce si-au pus in minte
• uita detalii importante care dadeau notiunea de „entuziasm”
• intr-un final renunta, dezamagiti

Din pacate este un tipar care se repeta la foarte multi oameni. Este un simptom al celor care nu duc lucrurile la capat, cei care amana si care, de fapt si de drept, nu se implica niciodata cu adevarat (in sensul de a da 100% efort in timp minim de implementare). Din punctul asta de vedere, decat sa insisti pe o idee veche de afaceri, nepusa in practica si care nu te mai entuziasmeaza… mai bine renunti cu totul si mergi pe o idee noua, dar pe care sa o implementezi cat de rapid poti.

Peste toate cele 5 principii, troneaza de fapt un singur percept: sunt doua tipuri de oameni, cei care isi permit sa fie prosti si cei care nu. Primii devin antreprenori sau foarte performanti. Cei din a doua categorie se plafoneaza si refuza ideea ca ei ar putea sa o dea in bara.

In final intrebarea mea este simpla: Pe care dintre cele 5 principii il incalci cel mai des (sau este cel mai departe de tine in momentul asta)?

Cu drag,
Daniel Zarnescu