Articolul asta face parte dintr-o serie numita „Gamification – Cum sa fii productiv prin joaca”
Partea I – „Intro”, o gasesti -> AICI <- .
Partea a II-a – “Paralela dintre viata si povesti”, o gasesti -> AICI <-
***
Primele concepte
Daca ai citit partea a II-a, numita “Paralela dintre viata si povesti”, deja te-ai familiarizat cu cateva concepte care te pot ajuta pe viitor.
Pe de-o parte am vorbit despre “erou” (in esenta fiind vorba de tine, cel care citesti aceste randuri), dragon (metafora pentru proiectul pe care inaintezi si pe care, intr-un final, trebuie sa il dai gata). O sa vin cu cateva nuante aici care iti vor aduce o claritate si mai mare asupra rolurilor pe care le jucam in povestile noastre.
Pe de alta parte, indirect, am vorbit putin si despre esec si succes si ce reprezinta ele.
Asa ca o sa le iau pe fiecare in parte si o sa adaug si mai multa “carne”, astfel incat sa faca parte din tine si din ADN-ul tau. Ultima rugaminte pe care o am, pe masura ce citesti randurile astea, este sa inchizi orice factor disturbator care poate aparea in timpul asta.
Am nevoie de tine cu mintea si cu sufletul, asa ca am nevoie sa pui telefonul pe silentios pentru cateva minute. Sa inchizi facebook-ul. Internetul daca se poate. Si sa iti propui sa citesti aceste materiale, si aici ma refer inclusiv la urmatoarele parti, nederanjat de nimeni (si nederanjabil).
Altfel vei avea o intelegere fragmentata a ceea ce incerc sa iti transmit si nu vei reusi sa transpui mai departe aceasta filozofie acolo unde este mai important, adica in viata ta.
Conceptele pe care le voi prezenta vor avea trei mari roluri:
* rol metaforic (emotional) – cumva, in momentul in care vezi proiectele proprii precum jocurile de calculator, filmele bune sau bestsellerele pe care nu le poti lasa din mana, in momentul in care intelegi principiile din spate, vei simti mult mai mare relaxare, incredere si curaj cand vine vorba de termeni de altfel rigizi precum: productivitate, performanta, eficienta, termene limita etc.
* rol de constientizare a imaginii de ansamblu – in sensul in care in orice “poveste” care ne prinde exista cateva elemente care ne pot debloca doar pentru ca le constientizam; pentru asta este foarte importanta partea de “Harta” si “Blocaje”, unde sunt descrise momentele in care “eroul” renunta sau clacheaza.
* rol pragmatic (prin tehnici) – seria asta de “gamification” nu o sa ramana doar o poveste frumoasa pe care sa nu o poti apuca de niciunde; imediat dupa blocaje voi veni cu “armele” care metaforizeaza, in fapt, unelte de productivitate si care starnesc pofta de actiune, mentine motivatia ridicata si iti ofera aplicabilitate imediata. Vor fi cel putin 10 astfel de “arme“ prin care sa duci lupta cu dragonul (proiectul tau).
Cei 7 pitici ai productivitatii personale
Ca sa poti avea o claritate si mai mare asupra a ce urmeaza sa se intample, poti face o paralela intre conceptele pe care le vreau introduse si cei 7 pitici ai Albei ca Zapada.
Odata ce intelegi ce face fiecare pitic in parte, iti dai seama ca fiecare “element” are un rol de sine statator si extrem de important pentru unitatea “povestii”. Cu alte cuvinte, daca iei un singur pitic din ecuatie, povestea nu prea mai este poveste in adevaratul sens al cuvantului. Din acest punct de vedere “dragonul” pe care trebuie sa il dam gata ca povestea sa fie inchisa ( sau antagonistul pe care il intalnim in orice poveste bines pusa) NU ESTE CU ADEVARAT INAMICUL NOSTRU.
Pentru ca fara antagonist nu ar mai exista nicio poveste. Fara antagonist nu ar exista nici erou. Dusmanii care apar pe parcurs, de asemenea, isi au rolul lor foarte bine definit – prin care testeaza eroul, sa vada daca este pregatit sa evolueze. Fara ei nu ar exista evolutie, prin urmare nu ar exista poveste. La fel si despre blocaje, daca ele nu apar pe traseu, povestea ar fi una plictisitoare.
Din aceasta paradigma trebuie sa intelegi ca povestea este suma a tuturor elementelor si ca ele te construiesc pe tine ca erou. Orice emotie negativa pe care o dezvolti fata de un element din poveste, fata de un “pitic”, nu face decat sa iti rapeasca povestea in sine.
Cat despre partea asta cu “gamification” si de ce este nevoie de ea – din punctul meu de vedere oamenii cu care am lucrat pe partea de performanta devin foarte rigizi in abordare si foarte “nemti”. Nu ar fi nici-o problema daca ar fi rezultate adecvate, dar de multe ori aceasta rigiditate duce in probleme emotionale, in biciuirea inutila a propriei persoane, ca sa poti “mentine directia“ si, intr-un final, de multe ori in pauze lungi sau chiar renuntare.
Iar, nu e nimic in neregula sa renunti la un proiect pe care il vrei materializat sau sa iti iei cateva zile ca sa “recuperezi” energie – atata timp cat nu devine o regula, in loc de exceptie. Atata timp cat acest obicei nu este cumva o minciuna si o fuga de proiectele tale, in loc sa fie un catalizator pentru mai departe.
Cu totii putem obtine rezultate mult mai mari daca reusim cumva sa transpunem “o poveste” despre cine suntem noi si ce facem, poveste care sa se suprapuna cu realitatea “rigida” in care traim.
Cei mai performanti oameni pe care i-am intalnit, intr-o forma sau alta, isi spun povesti frumoase si motivatoare despre rolul lor, despre ceea ce fac, despre rezultatele pe care le au, despre esecuri, adversari, aliati, mentori, resurse, provocari. Repet – povesti FRUMOASE.
Orice sportiv de performanta (de elita), daca vorbesti despre cel mai puternic oponent al lui, iti va spune, intr-un final, ca tocmai aceasta rivalitate il intregeste, il face complet. Nu ura, ci mai degraba dragostea si admiratia fata de el. Nu dusman, ci mai degraba partener, in ciuda rivalitatii.
Pentru ca – ce ar fi Agassi azi, daca nu ar fi fost Pete Sampras? (si invers)
Ce ar fi Real Madrid fara Barcelona?
Ce ar fi Federer fara Nadal?
Ronaldo fara Messi?
Muhammad Ali fara Frazier?
Airton Senna fara Alain Prost?
iar lista poate continua la infinit…
Asta este motivul pentru care eu cred ca aceasta serie de articole este mai degraba o filozofie, inainte de a fi o culegere de tehnici. Tocmai asta o face atat de puternica. Trebuie doar sa ai rabdare si sa citesti in ordine cronologica toate materialele.
Putin despre esec si succes, in acest context
O alta viziune pe care o propun este legata de modul in care percepem esecul si succesul. Pentru ca intr-un bestseller, atunci cand protagonistul esueaza, de cele mai multe ori inseamna ca povestea se intinde mai departe de acest esec. Ca este doar o etapa din care are nevoie sa isi invete o lectie, sa se ridice de la pamant si sa inainteze in continuare, catre un punct in care isi incheie calatoria, macar din punct de vedere emotional. Catre un punct in care copilul a devenit adult, lasul a devenit curajos, timidul a devenit indraznet, antieroul a devenit erou.
Acest mod de a vedea lucrurie iti da o relaxare incredibila cu privire la diferitele etape prin care vei trece.
Pentru ca atunci cand vei infrange “dragonul”, vei sti ca trebuie sa sarbatoresti, pentru ca povestea se incheie cu tine “complet”. Eventual finalul te va gasi intr-o noua cautare, o noua aventura, un alt dragon pe care sa il infrunti.
Si atunci cand cazi, vei sti ca povestea e ceva mai lunga decat te asteptai. Ca nu esti la finalul cartii, ci ca abia s-a terminat un capitol. Se pun bazele, creste tensiunea – pentru “marea batalie”, cand vei avea inca o data sansa sa te confrunti cu dragonul arogant, care stie ca te-a invins anterior.
Vezi tu, totul e o joaca. Daca renuntam la rigiditate, s-ar putea sa ne placa si sa devenim dependenti de calatoria noastra si de finalul in care te vei uita in ochii dragonului tau si ii vei spune:
“Sunt aici si sunt pregatit!”
Cam atat astazi,
Data viitoare, in partea a IV-a, voi vorbi in detaliu despre primul pitic si, probabil, cel mai important: eroul.
Cu drag,
Daniel
PS: seria asta de articole traieste din comentarii. Imediat cum termini de citit apasa pe reply si da-mi un semn ca esti in fata monitorului.
Si vorbeste-mi despre dragonii tai.
(Iar eu voi continua sa scriu.)
Buna Daniel! Când sunt răsturnări de situații și intuiesc niște mari secrete și mie -mi pare ca trăiesc o telenovela sau îmi spun mereu ca viața bate filmul.Si eu îmi spun ca nu s-a terminat războiul, am pierdut doar o bătălie.Si eu văd in posibilii competitori de fapt niște persoane puse “pe drumul” meu sa ma “oblige “ sa dau ce-i mai bun, sa ma dezvolt.N-ar mai avea haz! De fapt asta este un alt scenariu de automotivare și perseverenta.Apreciez f f mult tot ce scri și îți doresc sa găsești multă inspirație in fiecare zi! Simona
Multumesc mult 🙂
Interesant ce spui tu. Adevarul este ca dupa ce dragonul este infrant, povestea-i terminata.
Am sa-ti spun despre un mare dragon al meu. Era vremea cand aparuse in vocabular cuvantul “manager”. Si in acelasi timp, altii, mai cu experienta cand auzeau de dorinta asta a mea, isi rotunjeau gura si spunea: “manager!? pai cine crezi tu ba ca te ia manager? “.
Peste ani, am ajuns “manager”. A fost momentul cel ami crititc din viata mea. Brusc, nu mai aveam dragon.
La urma urmei nordul este acolo unde-i dragonul.
Ce tare suna asta: “La urma urmei nordul este acolo unde-i dragonul.”
Avem nevoie de dragon 🙂
M-ai bagat intr-un film grozav cu seria asta de articole!
“Din cauza ta” mi-am schimbat modul in care vedeam urmatoarele proiecte atat de puternic incat acum foarte multe dintre ele nu mai au rost. Nu mai au sens in fata “dragonului”. Iar dragonul asta de care zici e ala de care imi e cel mai tare frica. Ma tot intreb – cine as fi eu, eroul, fara “dragonul” ala…? Nu as mai fi erou. Nu as mai fi trainer daca nu fac trainingul. Nu as mai fi marketer daca nu construiesc calatoria aia a clientului asa cum o vad eu acum.
Multumesc!
Ah, si mi-am dat seama ca toata planificarea (in minte sau pe hartie) nu face decat sa deseneze dragonul. Eu vreau sa ma joc cu el, sa-l vad, sa-l bat…nu sa-l desenez. Aflu eu pe parcurs cum arata, direct de la sursa.
E addictive seria asta de articole, astept urmatorul ca un episod nou pe netflix :))
Perfect adevarat! De multe ori nu prietenii pe care-i iubim, ci “dusmanii” (sau mai bine zis oponentii) pe care-i detestam ne ajuta cel mai mult sa inaintam (evoluam). Cat am putea vorbi si cat ne-am putea bucura de o destinatie minunata, daca nu am avea nimic de povestit despre calatoria pana la ea?
Multumesc mult. Mai facut curioasa sa identific in dezvoltarea personala cei sapte “pitici ” 7 fiind o cifra cu f. multe trimiteri si conotati . Multa inspiratie si daruire. !
foarte tari articolele tale!
Dragonii mei sunt:comoditatea/lenea, lipsa de vitalitate sau poate chiar lipsa de dorinte/vise! Si atunci ce sa fac? Nici nu mai stiu ce vreau pentru ca totul pare de nerealizat cateodata….
Dragonii nu sunt defectele nostre. O sa detaliez cand ajung la “erou” si “dragon” ce inseamna fiecare.
In mod normal dragonii sunt proiectele (obiectivele pe care vrem sa le dam gata).
Buna Daniel !
Iti multumesc pentru toate mail-urile trimise, le-am citit aproape pe toate…cele ramase necitite nu au fost din lipsa interesului ci mai degraba din cauza dragonului meu – timpul!
Am fost inzestrata cu foarte multe talente de catre Divinitate si toate imi plac, ma reprezinta si le transpun in ceea ce fac cu mare pasiune. Aici insa intervine lupta sau joaca mai degraba cu acest dragon! Am atatea idei creative, pe care vreau sa le pun in practica, sa le dau semenilor mei sub diverse forme, dar “lupta cu timpul” (dragonul) ma face deseori sa nu apuc sa duc la implinire tot ceea ce imi propun. Lucrez intens la acest aspect :)) de a face o bucla temporală pentru a putea sa duc la capat tot ce imi propun zilnic.
In mai putin de 1 luna urmeaza sa particip la un eveniment, unde va trebui sa ma prezint cu mai multe lucruri create de mine, desi stiam ca voi participa inca de anul trecut, nu am apucat nici acum sa lucrez nimic din tot ceea ce am anuntat celor care il organizeaza. Mereu intervin alte lucruri, bune ce-i drept si cu un scop bine determinat…insa timpul se scurge, fara ca eu sa dau startul la lucru efectiv (totul este in cap bine definit).
Stiu ca va urma o lupta contra cronometru, ca sa duc la bun sfarsit tot ce mi-am propus sa lucrez.
Bine…povestea este ceva mai profunda de atat, in tot acest timp am lucrat intens cu mine, citesc/studiez, am participat la diferite Ritualuri, initieri …app. n-am spus cu ce ma ocup 🙂 ..fac terapie prin bioenergie, consiliere dezvoltare personala si spirituala ,masaj teraputic/drenaj limfatic…ca artist: pictura pe orice fel de suport ( tablouri, murala, tricouri, incaltaminte etc), tatuaje permanente/temporare, microblading , sprancene, make-up, pe langa toate acestea imi place foarte mult sa gatesc, am creat o multime de retete vegane, raw vegane (am renunat la carne din 2010) , retete care includ atat partea de dulciuri cat si de aperitive etc.
Toate fac parte din misiunea mea, asa ca nu pot renunta la niciuna din ele, le fac pe toate cu drag, daruire si pasiune.( testat.confirmat etc)
Ma straduiesc sa fiu cat mai organizata, am ajutoare in plan subtil…cat si in cel fizic prin diversi prieteni, amici care ma mai ajuta cu partea tehnica ( carti de vizita etc) sau persoane ca tine …citindu-te mai invat cate ceva ! Multumesc si succes in tot ceea ce faci!🙏
Felicitari 😀
Suna a o poveste pe cinste..
Interesantă abordare. Am un proiect foarte dificil care e la început de drum și de succesul căruia depind foarte multe lucruri în viitorul meu. O să încerc această abordare să văd dacă mă simt mai bine luptând cu obstacolele(dragonii) care par tare greu de de depășit.
I-am spus si Adrianei, mai sus. Dragonii nu sunt defectele nostre. O sa detaliez cand ajung la „erou” si „dragon” ce inseamna fiecare.
In mod normal dragonii sunt proiectele (obiectivele pe care vrem sa le dam gata).
Inca nu am intrat in definirea fiecarui element si probabil ca inca mai exista confuzie pe conceptul asta. Dar inaintam 🙂
Pas cu pas.
Sunt aici, in fata monitorului.
Am si eu trei mari dragoni ce reprezinta 3 mari proiecte pe care mi le pun la fiecare inceput de an. Pana aici (sfarsit de februarie), de obicei, in anii din urma erau deja uitate. Anul asta nu … tind sa cred ca am mai crescut un pic si am inteles ceva in plus caci sunt aici fata in fata cu ei, dragonii, pregatit sa lupt cu ei pana la capat.
Insa paralela asta a ta cu povestea da parca mult mai mult sens proiectelor si vietii, in general.
Astept continuarile si iti multumesc pentru aceasta serie de articole si pentru ca faci ceea ce faci!
Seara armonioasa iti doresc!
PS: Poate ca inca nu stiai dar tu scrii beletristica de multa vreme chiar si aici pe “construimimperii.ro”. 🙂 Si o faci foarte bine pentru ca povestile tale ajuta multi oameni.
Acum eu ma intorc la trupa mea de Akieni sa punem tara la cale. 😛
Asta e treaba mea, sa conceptualizez ceea ce traim fiecare dintre noi. In felul asta putem intelege, controla, schimba… putin din realitatea noastra. Putin cu putin si se naste multul de care avem nevoie ca sa fim “arhitecti” (adica aia care isi deseneaza prezentul si viitorul).
Multumesc pentru aprecieri.
N-am crezut vreodata ca o sa ma uit la cei 7 pitici si o sa vad 7 versiuni, bucati din mine pe care, daca le mixez cum trebuie, ies happy si erou. Esti foarte tare 🙂 multumesc, Daniel
Interesant …👍🏼🙏🏼
De cand mi-a venit ideea, am stiut ca dra…. gonul meu nu e chiar asa de negru. in fond, nu e decat o livada maaaaaaaare. Problema e eroul, o planta de apartament, care in viata lui a tinut sapa in mana de vreo 5 ori si nu neaparat ca sa sape. Si ar mai fi o problema: tot cautand pe net material didactic, am gasit un munte de chestii pentru care NU ar trebui sa ma apuc vreodata de asa ceva: fel de fel de autorizatii, certificate, constructii chiar (pentru care imi trebuia alte autorizatii, certificate, etc), de ajungeam sa ma uit crucis doar cand le citeam, dar-mi-te sa mai incerc sa le obtin. Insa banuiesc ca mi-am pastrat chiar si acum o parte din acea inocenta (hai sa nu o numesc dur: inconstienta) a copilariei ca m-am apucat de treaba; am cautat teren, am cautat puieti, ma pregatesc sa imi cumpar unelte… Am in fata ochilor acea livada: o mare portocalie de arbusti plini cu fructe coapte. in acest moment nici macar nu stiu daca voi avea cumparatori, insa ma gandesc ca in 2-3 ani, pana va ajunge sa produca, voi rezolva si problema asta. Ah, sunt angajata cu norma intreaga si sunt singura, pentru ca in acest moment nu mi-as permite sa angajez nici macar un zilier sa ma ajute Deci? fara menajamente, te rog, ce ar trebui sa schimb, eroul sau dragonul?
PS. este prima data cand postez un comentariu la articolele tale, insa te ,,urmaresc”de ceva timp si iti multumesc pentru tot ce am invatat.
E grozav cum ai pus problema cu dragonii si inamicii.
Dragonul cu care ma lupt de imediat 7 luni de zile se refera la libertatea mea financiara din optiunile binare; acea mie de lei pentru inceput. Am harta si scutul perfect. Imi mai trebuie sabia magica.
In lipsa acesteia am fost pus in fund de dragonul asta de atatea ori pana acum, incat inamicii au vazut ca nu sunt acea zeitate venita sa infrunte dragonul inca si s-au pus in drumul meu.
Doua clanuri de banditi aliate : unul din ele menite sa ma faca sa fumez, sa cheltui bani si sa pierd energie, iar al doilea clan menit sa-mi reaminteasca mereu ca nu pot, ca e greu, ca nu ma pot concentra indeajuns, ca nu sunt eu alesul.
Foarte tare analogia cu gamingul, imi da o energie grozava de actiune chiar acum. Greseam ca stateam prea mult cu ochiii atintiti asupra dragonului.
Pingback: Harta – cum desenezi o strategie care sa te impinga de la spate? – Construim Imperii
Buna ziua ,dragonul meu este unul creativ ,mă ajuta pe mine eroina😀sa creez niște ornamente simple și frumoase !!!M am descoperit pe mine însumi și un talent frumos și ascuns în interiorul meu ,dar simplu fapt ca am încercat mă făcut sa mă bucur de aceste creații !!!
Da, de acord cu tine, însă după mulți dragoni te cam saturi și te întrebi oare există binele din povești? Sau doar dragonii și luptele? Eu cel puțin sunt într-un astfel de moment al vieții. Rândurile tale într-un fel mă ajută, dar rămân cu întrebarea ce faci în cazul în care sunt prea mulți dragoni, unul după altul? Mai crezi în final fericit?
🙂 daca iti iubesti dragonii, intotdeauna exista final fericit.
Exista o vorba faina despre scriitori, cand au o cadere dupa ce li se publica o carte si reactiile nu se ridica la nivelul asteptarilor: “poate ca, intr-un final, recompensa este scrisul, nu publicatul neaparat…”
Lupta este metaforica, tocmai ca sa iti dea energie. Daca iti da incrancenare si oboseala, poate ar trebui sa te opresti un pic si sa tragi o gura de aer proaspat. Viata este frumoasa exact asa cum e ea, in momentul in care ai apasat pe frana. Cand ai oprit un pic timpul. “Dragonul” este doar un bonus. Daca nu iti place, schimba-l sau renunta la el.
Mulțumesc din suflet 🙂
Cel mai mare dragon pe care l-am infruntat vreodata si l-am biruit a fost deznadejdea. Keep up with the good work, Daniel !
Salujt Daniel,daca stau sa ma gandesc , am pierdut multe batali pana acum cu dragoni care mai de care, insa daca stau sa ma gandesc, am si castigat cateva , am stat in fata acelor dragoni ce m au batut o data si i-am infruntat 🙂
Dragonii mei sunt fricile (de esec, de rusine, de neputinta, de desconsiderare), lipsa stimei de sine si a iubirii (de puterea de a oferi si de a primi).
Draguti pitici tai. Eu am invatat la 18 ani una despre piloti si stol.
Cand am aflat ca cerul este tarie a fost si mai grav.