Harta – cum desenezi o strategie care sa te impinga de la spate?

19 Mar

Esti la inceput de drum. Stii ce vrei, care este proiectul tau sau dragonul, daca este sa mergem mai departe pe metafora din aceasta serie de articole. Arzi de nerabdare sa incepi, aproape ca simti furnicaturi in buricele degetelor. Esti entuziast si abia iti tii gura, pentru ca ai fi in stare sa vorbesti tuturor de planurile tale.

Este o stare perfecta, de inceput.

Dragonul tau poate sa aiba multe forme. Iti dau cateva exemple, in ordine total aleatorie:

* un proiect la locul de munca pe care sa il duci la bun sfarsit
* “vanarea” unui alt loc de munca, mai bine platit
* un campionat de fotbal cu prietenii tai, dar “pe bune”, cu echipe fixe, clasament, trofeu si titluri de golgeteri
* sa inveti sa joci tenis, sa gatesti, sa dansezi, sa canti la chitara sau pian, sa schiezi (limita e cerul)
* sa slabesti un anumit numar de kilograme
* sa iti gasesti un partener sexual (sa intri intr-o relatie de cuplu)
* sa te “tii de sala”
* sa participi la un maraton in urmatoarea perioada
* sa scrii o carte, sa pictezi un tablou, sa compui o melodie
* sa scapi de datorii sau sa economisesti o anumita suma de bani in perioada urmatoare
* sa pornesti o afacere, sa ai o prima incasare pe afacerea ta sau sa cresti cifra de afaceri actuala
* sa iti iei un an sabatic, in care sa calatoresti pe toate continentele, cu un rucsac in spate si un jurnal pe laptop, pe care sa il publici pe internet, la final.
* sa cumperi o masina la care ai tot visat in ultimii ani
* sa te muti la casa ta, fie ca este un apartament sau o casa “pe pamant”

Pot continua pana maine cu tipurile de “dragoni” existente pe lumea asta. Cati oameni sunt, atatea tipuri de visuri. Si atatea “calatorii” ale eroului.

Tocmai pentru ca esti la inceput, acum mai mult decat niciodata trebuie sa stii cateva lucruri despre calatoria ta. Am tot insistat pe ideea ca eroii cad si se ridica in calatoria lor, ca isi invata lectiile, ca merg mai departe, ca ajung in punctul “marii batalii”, fata in fata cu dragonul lor, intr-o lupta care pe care.

Am indus cumva ideea ca drumurile sunt “grele” si ca esecul este inerent.

Denzel Washington, celebrul actor american, dublu castigator al premiului Oscar, spunea intr-un discurs in 2011:

“La un moment dat in viata ta vei esua, accepta ideea asta! Vei pierde, te vei face de ras, vei fi extrem de prost la ceva, asta nu e nicio indoiala. Dar daca nu esuezi, in realitate nici macar nu incerci !”

David Mamet, dramaturg de talie mondiala, castigator al premiului Pulitzer, spunea:

“Nu ai cum sa inveti sa scrii o piesa de teatru, daca nu ai curajul sa scrii piese oricat de proaste ar fi, daca nu ai curajul sa le transpui in fata unui public si sa te lasi umilit de recenziile care vin.

Piesele tale vor fi groaznice la un moment dat. Trebuie sa ai curajul sa fii groaznic, ca sa inveti cum sa fii bun.“

Face parte din “joc” sa iti asumi ca drumul poate fi presarat cu obstacole sau critici si ca exista o sansa sa nu reusesti. Este timpul insa sa vorbim putin de planificare, de harta care te duce la dragonul tau si de blocajele pe care le vei intampina pe parcurs.

Sun Tzu, celebrul general chinez, autorul cartii “Arta Razboiului”, spunea:

“Adevarata arta a razboiului este sa infrangi inamicul fara sa versi o picatura de sange.”

La prima vedere citatul din Sun Tzu se bate cap in cap cu tot ce am spus mai sus, dar idealul asta este. Idealul este ca atunci cand ajungi in fata dragonului tau, in marea batalie, tu deja sa fi castigat prin prisma pregatirii si a tot ce ai devenit pe parcursul calatoriei tale. Dragonul sa nu stie asta, dar tu, in sinea ta, sa stii ca il vei spulbera, ca nu are nicio sansa.

Colonelul american David Hackworth spunea la un moment dat:

“Daca te afli intr-o lupta dreapta, unu la unu, de care pe care, cu 50% sanse de castig, inseamna ca nu ti-ai planificat misiunea ta cum trebuie.”

Partea a IX-a din seria „Gamification” despre asta este. Despre a-ti mari sansele alea de victorie. Si ca sa reusesc asta, sunt nevoit sa te iau cu mine, sa faci cativa pasi in spate, ca sa iti arat “harta”, drumul pe care il vei parcurge pana la dragonul tau.

Cum desenezi “harta” catre dragonul tau

Suntem atat de paralizati de faptul ca vrem sa “obtinem” rezultatul, sa nu dam gres, incat tendinta naturala, atunci cand ne planificam “drumul” si cand facem “research”, este sa exageram cu asta. Nu stiu daca mai tii minte. Spuneam la capitolul despre “dusmani”, ca unul dintre cei mai mari, care te impiedica sa ajungi la final, este ratiunea. Atunci cand gandesti prea mult, inainte de a actiona, sansa de a te misca de pe loc scade exponential.

Cu cat citesti mai mult despre ceea ce vrei sa faci, cu atat mai mult ti se pare ca nu stii nimic. Este ca o gaura care creste incontinuu si te paralizeaza. Pentru ca este imposibil sa stii TOT ce trebuie sa faci si TOTI pasii inca de dinainte de a actiona. Este ca o himera.

Un alt general celebru, George S. Patton, spunea:

“Un plan bun executat in mod violent ACUM este mai bun decat un plan perfect executat saptamana viitoare.”

Exista multe metode de a “desena” un plan de actiune, astfel incat sa nu cazi in capcana de a vrea sa stii tot de la inceput. Cea mai simpla metoda, insa, este sa mergi pe principiul “bornelor” – pur si simplu sa imparti obiectivul tau pe mai multe etape (de preferat intre 3 si 5) si sa nu te concentrezi decat pe prima dintre ele.

Bornelor le mai poti spune “capitole” (in felul asta calatoria ta chiar aduce a o poveste) sau galeti (atunci cand e cantitatea de informatii mare, prefer sa spun ca am 3-5 galeti mari si late in care trebuie sa depozitez tot). Asta ma ajuta sa raman “sanatos” mental si sa nu ma simt coplesit de imensitatea dragonului care se arata la orizont.

Ca tot am intrat pe zona generalilor de armata, de fiecare data cand “dragonul” pare prea mare, eu imi aduc aminte de vorbele lui Rommel, celebrul general nazist, care a facut ravagii pe frontul african, in numele lui Hitler:

“Degeaba tu ai 2 tancuri si eu unul singur, daca ma lasi sa ti le atac si sa ti le distrug unul cate unul.”

Asta este o strategie folosita inclusiv de Napoleon in razboaiele care ii purtau numele. De fiecare data cand se afla in fata unei armate superioare, prioritatea lui nr. 1 era sa desparta adversarul in mai multe grupuri, ca sa le poata ataca pe rand.

Subodai, un alt general celebru, mongol de data asta, mana dreapta a lui Genghis Han si, probabil, printre cei mai de succes militari din istoria omenirii, apela la aceasi tactica. La un moment dat aflat in inferioritate numerica in fata mai multor conducatori slavi, a ordonat retragerea armatei sale, dar cat sa poata pastra contactul cu dusmanii sai. S-a dovedit ca urmaritorii erau atat de dezbinati, incat la un moment dat Subodai nu mai era urmarit de o singura armata, ci de 5-6 mai mici, aflate la distanta una de alta. Asa ca tot ce a facut a fost sa isi intoarca armata si sa atace armatele din fata lui, una cate una.

In termeni de NLP exista celebra intrebare: “Cum se mananca o bicicleta?” Raspunsul, amuzant de altfel, este “Spita cu spita”. Cum mie nu prea imi plac bicicletele la gust, prefer citatul lui Rommel oricand. 🙂

Exercitiu practic

Daca ai probleme de definire a bornelor, pur si simplu ia o coala de hartie A4 si deseneaza 3 patrate mari:

* In primul patrat scrie: Prima etapa
* La mijloc scrie: A doua etapa
* La final scrie: A treia etapa

Este acelasi lucru. 😃 Scopul tau initial este sa definesti aceste etape, a caror suma iti da “obiectivul mare”. Apoi sa iti definesti ce faci in prima etapa. Celelalte doua etape nu te intereseaza acum, o sa vezi ce faci cand ajungi acolo.

E ca si cum esti Rommel si ai un singur tanc (pe tine). Armata din fata ta are 3 tancuri, dar este atat de dezorganizata, ca te lasa sa le ataci si sa le distrugi unul cate unul. Cu care incepi?

E ca si cum esti Subodai, care ai in spate o armata slava formata din 3 lideri, dar care s-au departat unul de celelalt. Te intorci si ataci primul lider, cu prima armata. Care este ea?

Metaforele te ajuta sa fii mai productiv. 😃

Am devenit cunoscut ca fiind o persoana pragmatica si strategica in acelasi timp. Lumea cand vorbeste despre “strategie”, vorbeste de ea ca si cum ar fi abilitatea de a desena un plan de actiune. Cand, de fapt, eu desenez trei patrate si ma decid cu care sa incep.

Pentru ca strategie, pentru mine, inseamna sa stii ce sa NU FACI (prin urmare, o decizie strategica este o decizie de renuntare). Plecand de la mic la mare, tot ce e usor de facut, ca sa ma pun in miscare, pun in primul patrat, tot ce pare prea complicat, complex, greu de inteles – vars in patratul al doilea si al treilea.

Pentru mine “actiunea” este mai importanta decat intelegerea. Pentru ca imi dau sansa sa fiu groaznic, ca sa ajung in punctul in care am succes.

Cam atat despre harta,
Revin cu blocajele.

Cu drag,
Daniel.

PS: Articolul asta face parte dintr-o serie numita „Gamification – Cum sa fii productiv prin joaca”

Partea I – „Intro”, o gasesti -> AICI <- .
Partea a II-a – „Paralela dintre viata si povesti”, o gasesti -> AICI <-
Partea a III-a – „Cei 7 pitici ai productivitatii”, o gasesti -> AICI <-
Partea a IV-a – „Eroul”, o gasesti aici -> AICI <-
Partea a V-a – „Dragonul”, o gasesti -> AICI <-
Partea a VI-a – „Dusmanii”, o gasesti -> AICI <-
Partea a VII-a – „Aliatii”, o gasesti -> AICI <-
Partea a VIII-a – „Celor care vor sa stie cum”, o gasesti -> AICI <-

Astazi am avut de-a face cu partea a IX-a, „Harta”. Seria asta de articole mai are doua parti, „Blocajele” si „Armele”. Suntem pe ultima suta de metri !

PPS: De-a lugul timpului am observat multe greseli pe partea de planificare, atat din partea mea cat si din partea celor cu care am lucrat in sedinte de coaching.

De obicei vad doua tipuri de greseli:

  1. Exagerare pe partea de planificare, cu research masiv, care nu se mai termina, si planuri care au nevoie de bibliorafturi, pentru a fi depozitate, atat de ample sunt. 
  2. Lipsa totala a planificarii, de obicei apanajul oamenilor emotionali, cand ideea se „materializeaza” intr-un entuziasm nebun si in actiune. 

Niciuna dintre cele doua abordari nu este „sanatoasa” pe termen lung.

Spune-mi, te rog, cat de mult planifici tu inainte de un a actiona inspre un obiectiv? (eventual cum o faci, pas cu pas, daca iti aduci aminte). 

 

 

 



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

16 thoughts on “Harta – cum desenezi o strategie care sa te impinga de la spate?

  1. Am in general cam 2 tipuri de proiecte. Proiecte pe termen lung si proiecte „fulger” de pe o zi pe alta. Fara planificare nu incep. Pentru cele pe termen lung las cam o saptamana, care saptamana e folosita pentru a gasi raspunsuri sau a obtine informatiile necesare: cum definesc realizarea obiectivului in temeni calitativi, pasi necesari a fi parcursi, resurse disponibile , timpi de aprovionare, riscuri etc.

    Pentru proiecte fulger, maxim o ora este suficient pentru ca de obicei am informatiile de baza.

    Iar „drumul critic” este clar in mintea mea inainte de finalizarea planificarii. Drum critic adica nu pot merge la etapa urmatoare pana o anume etapa nu este in mod obligatoriu finalizata.

    PS: in cazul meu vorbim de ani de lucru cu grafice Gantt,

  2. Eu, desi, in general, sunt rationala, am observat ca actionez sub impulsul momentului, ghidata de entuziasm. Intr-adevar, cand simt entuziasm, am acel vibe de care am nevoie ca lucrurile sa iasa wow. Insa, in linii mari, lipseste planificarea, ceea ce mi-am dat seama acum cateva luni cat este de daunator.

  3. Eu eram o varianta de Rommel care inainte de lupta facea trei tipuri de strategii complexe, bine puse la punct. Si cand erau gata, pe langa faptul ca aveam nevoie mai intai de odihna dupa atata efort, imi dadeam seama si ca inamicii au trecut de mine, au invadat tara si atunci alegeam sa renunt – ce rost mai are sa fac daca au facut altii inaintea mea cat eu desenam strategii. Plus ca nu mai am nici energie.
    De cand tot citesc seria asta de articole mi-am schimbat tactica. Pentru mine singurul scop al planificarii este sa ma puna in miscare…sa fac. Si de obicei, la inceput imi apare in minte intrebarea „CUM?”. Ala e primul semn ca deja devine tarziu si trebuie sa actionez cat mai repede, ca sa nu o las sa-si faca damblaua si sa ma paralizeze. Asa ca raspund la alte doua intrebari, foarte simple, ca sa trec la ce-mi doresc – la actiune:
    1. Care e scopul? (ce vreau sa obtin)
    2. Care e primul si cel mai mic pas pe care pot sa-l fac ca sa intru in actiune?
    Pentru ca dupa atatia ani de super-planificare, mi-am dat seama ca o actiune care dureaza 10 minute imi aduce de 10 ori mai multa claritate decat o planificare facuta in 10 ore.
    Acum, cu strategia galetilor, deja se ia o presiune mare de pe mine, pentru ca urmatorul impediment pe care il am acum cu noua strategie era ca trebuie sa car cu mine, cat timp sunt in actiune si fac pasi mici, toate informatiile si intrebarile la care acum nu am raspuns. Si era o presiune fantastica, dar eram bucuros ca macar actionez – ma misc. Eu o sa scriu deasupra loc: Tanc 1 – Tanc 2 – Tanc 3.
    Mersi fain!

  4. De obicei planific dupa formula urmatoare: sparg proiecul in cateva bucati mari, chiar le impart si cu alti responsabili, daca e cazul. apoi pe fiecare bucata pun un infinit de taskuri. si indiferent cat si cum avansez, unele proiecte au „murit” tocmai pentru ca …m-am ratacit in taskuri. in orice caz, mai tot timpul fac planificare pentru ca ma ajuta mult. Nu sunt fan „generali” :)) dar m-au prins citatele. Mersi inca o data.

  5. Chiar ma gandeam, oare cum fac eu planificarile?
    Nu mi-am dat niciun raspuns pana acum cand am citit articolul asta. 🙂
    Sunt o persoana emotionala, actionez de cele mai multe ori din impuls, de foarte multe ori incep un proiect in mare forta, cu entuziasm maxim si la un moment dat ceva se intampla…acum mi-am dat seama si sunt bucuros ca am claritate…
    Practic eu aveam o singura borna, o singura galeata in care varsam totul si dintr-o data nu puteam sa cuprind imensitatea…frustrarile atingeau cote maxime…
    Primul obiectiv pe care l-am planificat pas cu pas, care imi vine in minte acum este”:
    „SA MA TIN DE SALA”,
    A fost greu la inceput pentru ca nu am avut rabdare, renunatm dupa o zi in care ajungeam la sala, „trageam tare”(puneam totul intr-o singura galeata) dar aveam febra musculara o sapatamana, si mergeam la sala dupa inca o saptamana si acelasi lucru se intampla…apoi mi-am propus sa creez obiceiul de a merge acolo chiar si pentru 30 minute, antrenament lejer, dar de 3 ori pe saptamana…acum mi se pare simplu, „tinutul de sala” face parte din viata cotidiana si totul e super bine.

  6. Daca e un proiect pe termen lung, prefer in prima saptamana sa ma pun in miscare ca sa nu intru in panica de cat de greu este, fara sa planific si dupa ce „am prins gustul” incep din a doua saptamana sa planific.

    Si la proiectele pe termen mai scurt fac tot la fel. Actionez fara noima in prima ora si apoi planific. Daca nu fac asta, parca intru in panica si paralizez pentru ca mintea imi spune ca e imposibil sa fac chestia pe care o am de facut.

  7. Salut,
    Eu cand am un proiect, prima oara imi planific pasii principali pe care ii am de parcurs pana ajung la rezultatul final. Detaliile apar pe parcurs in timp ce inaintez. Frumos articolul tau, succes in continuare! Abia astept sa vad ce urmeaza!

  8. Foarte interesant modul tau de a planifica.
    Mereu am avut dificultati in a planifica ceva.
    O sa aplic metoda patratelor.
    Multumesc pentru articolele valoroase oferite.

  9. Buna Daniel,

    mi-am adus aminte de orele de informatica din liceu in care foloseam metoda “Divide et impera” pentru a scrie algoritmi mai complicati. Iar in facultate la Managementul proiectelor am vorbit si noi de “milestones”. Sunt lucruri pe care le-am mai auzit, dar le-am uitat. Multumesc pentru articol! 🙂

    O sa tin minte sa pun in primul patrat ce este mai usor. Eu de obicei ma urnesc mai greu din loc. Si faptul ca e mai bine sa incepi chiar daca nu e totul perfect mi-a dat de gandit. Multumesc! 🙂

  10. Cât de repede?
    Am avut bucurii si visuri care au prins viața intr-o săptămana sau ba chiar in ore si unele mai mari care le Documentez mult.
    Cand eram adolescent as fi vrut o motocicleta enduro. Nu am
    Avut niciodata bani. Timpul a facut sa lucrez prin străinătăți. Am
    Aterizat într-un an in vizitele mele si de la poarta pana la bagaje am zis ca imi iau. Pana seara aveam motocicleta.
    Peste un an m-am apucat sa imi fac cabana pe
    Malul lacului. Cabana dorita de cand eram copil si mergeam cu bicicleta la pescuit. M-am hotărât azi si peste câteva zile eram cu cazmaua in mâna. Aici nu m-am documentat si am
    Sărit bugetul si efortul depus de
    Mine. Lângă cabana au apărut anul asta 200 pomi fructiferi care nu stiu ce necesitați detaliate vor avea. Doar in mare.
    Iar la proiectul cel
    Mare, o casa cu vreo 4 ha de livada împrejur nu am
    Reușit sa ma decid, cand, cum. Si ma
    Chinui de vreo 2 ani aproape.

  11. In ultimul timp am lasat planificatul pe ultima suta de metri, in sensul ca ori spun „da” la ceva care stiu ca nu depinde in totalitate de mine si cu putin timp inainte de obiectivul respectiv vad ce pot sa realizez, ori imi asum in fata altora ceva de făcut si tot la fel cam pe ultima suta vad ce reusesc sa scot, ori daca e ceva mai serios despre care stiu ca depinde doar de mine si ar necesita multa pregatire, spun „nu” gasind tot felul de motive pentru care nu ar trebui sa mă bag 🙂

    • Din pacate treaba cu planificatul este o treaba sesibila: prea multa si nu te mai misti niciodata, prea putina si te ratacesti pe parcurs. Senzorul asta „al planificarii” in cantitatea care sa ne ajute – trebuie sa il dezvoltam fiecare dintre noi.

  12. Pingback: Gamification – toate articolele reunite ! – Construim Imperii