Observ in sedintele de coaching pe care le am – o stare generalizata de paralizie decizionala si de autoinvinovatire. Ne facem rau singuri prin perceptia ca nu suntem destul de buni, ca nu facem ca viata noastra sa conteze, ca puteam obtine mult mai multe.
Varsta nu conteaza. O sa iti dau trei exemple, aparent diferite – dar care reprezinta aceeasi afectiune, in stadiu avansat.
Prima persoana, la 68 de ani. Fizic pot spune ca a imbatranit frumos, dar il simt nelinistit in interior. Se framanta, este anxios si depresiv. Replica lui?
“Am trait degeaba, nu am facut nimic cu viata mea! Ma gandesc cat de multe puteam sa fac si sa traiesc si inima incepe sa o ia la galop.”
A doua persoana are doar 24 de ani, insa este in pragul disperarii. Replica lui?
“Sunt sub orice critica. Mentorul meu a devenit milionar la 20 de ani. Eu mi-am propus sa ajung milionar la 22 si sunt inca departe de a ajunge acolo. Ma simt inutil.“
A treia persoana, de sex feminin, are 34 de ani. Este frumoasa, carierista, cu multe rezultate cu care ar trebui sa se mandreasca, dar si ea este foarte autocritica. Replica ei?
“Mi-am dat demisia de la un loc de munca pentru ca simteam nevoia de o provocare. Acum sunt mult mai bine platita, dar foarte obosita. Simt ca nu fac fata si in mintea mea se nasc intrebari: De ce ai plecat, cand ti-era bine? Daca o sa pleci, de unde o sa stii ca nu o sa fie la fel sau ca o sa vrei sa pleci din nou? Sa raman? Sa plec? Simt ca am luat numai decizii proaste legate de profesie si ca orice decizie as lua, tot nu o sa fiu multumita. Ori o sa ma plafonez, ori nu o sa fac fata…“
Cel care crede ca viata a trecut pe langa el.
Cel care are asteptari mari de la el si rezultatele nu il recomanda.
Cea care nu se simte fericita, indiferent de decizia pe care o sa o ia.
Toate parte dintr-un singur tipar.
Timpurile se schimba, valoarea timpului se schimba. Traim intr-o societate care se misca cu mult mai repede decat am fost sau suntem obisnuiti. Este ca si cum am fi soferi ai unei masini de curse care nu poate merge in primele 3 viteze.
Risti tot timpul sa te ciocnesti, dar de fiecare data cand masina incetineste, ai senzatia ca nu mai existi. Ca esti nimeni. Ca masina nu functioneaza. Ca nu o sa ajungi unde iti doresti.
Cumva aceasta constientizare a propriei mortalitati si a fricii ca s-ar putea sa nu traiesti la maxim viata ta – nu exista inainte. Poti sa iti dai seama de acest lucru doar schimband mediul din urban in rural. O sa vezi oameni care isi accepta conditia si care nu au aceste probleme.
O sa vezi oameni care au imbatranit frumos psihic si pentru care timpul are o continuitate linistitoare in el. Au casa, animalele, pamantul pe care il lucreaza, copiii si nepotii in jurul lor. Care nu isi pun atatea probleme, care nu traiesc cu piciorul intepenit pe acceleratie – tocmai pentru ca nu stiu ca exista aceasta optiune.
De unde pleaca aceasta stare – de autoinvinovatire?
Spuneam in articolele trecute ca am intrat intr-un secol al epoletilor. Vad foarte multi oameni care trag cu dintii de o imagine poleita care le dau senzatia de invincibilitate si, intr-o anumita masura, de imortalitate.
Este secolul unui El Dorado al dezvoltarii personale si profesionale care, incet dar sigur, se transforma intr-o psihoza de masa, daca nu e inteles cum trebuie.
Suntem la imbinarea a trei revolutii care ne ofera oportunitati fabuloase:
- Revolutia transportului – care ne pune in fata amestecului de culturi si experiente la care inainte nu aveam acces; putem ajunge aproape oriunde pe glob intr-un timp relativ scurt, putem gusta din alte stiluri de viata si alte mentalitati, putem schimba rapid calea pe care merge viata noastra, ne putem integra in alte zone geografice, putem imprumuta calitati si defecte din alte parti. Intr-un moment de curaj nebun putem restrange si impacheta toata viata noastra intr-un singur rucsac si incepe o noua viata intr-o alta tara, poate chiar pe un alt continent. Sentimentul este ca putem reseta viata noastra si putem incepe o noua viata, care sa conteze.
- Revolutia informatiei – informatie care acum cateva zeci de ani valora bani grei tocmai prin faptul ca era inaccesibila, acum este la indemana oricui cu ajutorul internetului si a tehnologiei. Afli mult mai repede de oportunitati care apar, de evenimente care se intampla in jurul tau, de ceea ce face x sau y – daca te intereseaza, dar si raspunsul la orice intrebare ai in minte. Este de ajuns sa deschizi un google si sa tastezi “cum sa…” si se deschid, pe orice subiect, milioane de pagini de site-uri care iti spun ce sa faci. Deschizi emailul si ai, de asemenea, tone de informatii. Deschizi facebook-ul – si ai, iar, tone de informatii.
- Revolutia comunicarii – care ne da libertatea sa fim conectati rapid la alte persoane, la experientele pe care le traiesc ei, chiar si la cunostintele pe care le au ei. Prin tehnologie, internet si social media – putem controla acum comunitati intregi din care facem parte, putem comunica cu ele, putem crea noi comunitati, avem acces la mentori care pana deunazi ni se pareau intangibili si, tot prin aceeasi tehnologie, putem transmite, la randul nostru, o proprie imagine intangibila, de “mentor”, altor persoane care cauta acelasi lucru.
Este o adevarata cutie a pandorei care s-a deschis si care ne da un sentiment covarsitor: un mix intre oportunitati nesfarsite care se intind in fata noastra, pe de o parte, si un sentiment ca fiecare viata poate fi extraordinara, daca accesam aceste oportunitati.
Am invatat sa vrem mai mult si, la pachet, a aparut frica de a nu avea mai mult. Mesajul permanent transmis oricarei persoane este: POTI DEVENI CINEVA. In contrapartida, daca nu esti CINEVA, atunci esti NIMENI.
Iar ceea ce pare imortalitate – in realitate s-a transformat in afectiunea secolului XXI.
Acum simtim propria mortalitate mai mult decat oricand. Suntem muritori cand suntem NIMENI. Cand nu traim viata la maxim si nu apucam aceste oportunitati cu ambele maini. “Daca altii pot, poti si tu!” Si intervine frica. Faptul ca tu nu esti acolo.
Iar exemplele pe care le vedem “obturat” cu ajutorul tehnologiei nu ne ajuta cu nimic: vedem doar epoletii si avem perceptia ca noi nu ii avem.
FOMO – Fear of missing out (Frica de a nu rata o oportunitate – traducere aproximativa)
Doctorul in comportamente sociale Andrew Przybylski, de la Universitatea din Oxford, a introdus pentru prima oara termenul de FOMO pentru un comportament compulsiv generat de tehnologie si de platformele social media.
Iar FOMO poate fi descris foarte usor printr-un comportament de atentie fragmentata de tot ceea ce se intampla in jurul nostru. Daca, pe masura ce citesti acest articol, simti nevoia sa iti verifici de mai multe ori facebook-ul sau emailul, ca sa vezi ce s-a mai intamplat intre timp – cel mai probabil suferi inclusiv tu de o forma de FOMO.
Exista o poza foarte faina care circula pe internet si care exprima aceasta afectiune – o poza facuta intr-o cafenea cu un anunt al conducerii (lasand la o parte satira, mesajul este foarte realist): “No, we don’t have wi-fi! Talk to each other!”
“Nu, nu avem internet wirelles! Vorbiti intre voi!”
Termenul de FOMO a fost introdus prima oara in Dictionarul Oxford al limbii engleze in 2013:
“Anxietatea (teama) ca ceva interesant, incitant – se poate intampla in alta parte – de multe ori exacerbata de postarile vazute pe platforme de social media din partea altor oameni.“
Exemplul cel mai concret este dat de persoana careia, atunci cand este cu propriul copil acasa, ii pare rau ca nu este la birou sau in oras, iar cand este la birou, ii pare rau ca nu este acasa cu propriul copil.
Se genereaza o stare constanta de frustrare ca nu esti in alt loc decat in cel in care deja te afli.
Aceasta stare vine din:
- constientizarea ca ai multe optiuni atractive (oportunitati cu care esti bombardat din toate partile)
- frica de a nu accesa aceste oportunitati
- perceptia falsa ca ceilalti acceseaza aceste optiuni, ca au si traiesc o viata mai buna decat tine.
De aici se sadeste o samanta a indoielii care nu ne mai da voie sa ne bucuram de ce este in jurul nostru, ne transforma in incapabili de a ne concentra pe o singura sarcina, ne provoaca o constanta stare de autoinvinovatire ca trece viata pe langa noi. Nu putem sa muncim, pentru ca ne este frica de faptul ca nu avem timp pentru familie. Nu putem sta cu familia, pentru ca ne este frica de faptul ca nu o sa excelam profesional.
Mai departe – traim intr-o goana continua de a umple acest gol. Vream sa fim prezenti peste tot, – si acasa, cu familia, si in oras, ca sa avem viata sociala, si la munca, unde vrem rezultate. Devenim incapabil sa spunem “nu” – motiv pentru care ajungem extenuati, pe de o parte, dar si superficiali in ceea ce facem, efectiv.
Presiunile la care suntem supusi
Tehnologia in secolul XXI s-a transformat intr-una simbiotica: suntem constant conectati unii cu altii. Avem calculator, laptop pentru portabilitate, smartphone care poate face, in mare masura, ce face si un calculator. Iar in ele avem – email, facebook, mesagerii, alerte.
Cine suntem, ce facem si ce gandim ne sunt acum foarte usor intrerupte de mesaje din exterior. Ca sa iti imaginezi ce efect are asupra noastra – poti vedea asta intr-un copil de 1-2 ani care este constant “atras” de catre adulti cu zgomote, joculete, atentionari de fel si chip, atunci cand sta linistit. In felul asta este transformat intr-o persoana agitata, hiperactiva, care nu se poate linisti psihic, pentru ca are prea multi stimuli in jur. Iar cand cauta putina odihna, parintii si cei apropiati au impresia ca e ceva in neregula cu el si cauta sa il stimuleze din nou si din nou.
Presiunea pe care o vedem in imaginea poleita a celorlalti ne sugruma:
- Presiunea “Viata mea este extraordinara!” – vezi asta in postarile si pozele celorlalti. Tari exotice, sporturi extreme, petreceri, poze cu familia. Oameni care alearga zeci de km pe zi, oameni care slabesc zeci de kg in timp record, angajati care s-au transformat peste noapte in antreprenori.
- Presiunea “Eu duc o viata echilibrata!” – asta insemnand un mix intre cariera, viata personala, activitati sociale, vocatie, fitness, nutritie. Si incepi sa alergi dupa echilibru, care – de multe ori – te transforma intr-un zombie dezechilibrat.
- Presiunea “Oferta limitata, doar pentru tine!” – promotii, discount-uri, gratuitati, experiente – pe care nu poti pune mana daca nu esti conectat la tehnologie si la curent cu ele.
- Presiunea “antreprenoriala” – exemple continue de angajati care se transforma, peste noapte, in freelanceri sau antreprenori. Copii de 20 de ani care devin milionari cu ajutorul tehnologiei. Consumatori care devin antreprenori. Ei pot si tu nu? Vrei si asta!
- Presiunea “vocationala” – oameni fericiti care isi urmeaza pasiunea, ca si cum s-ar fi nascut cu ea. Fotografi, scriitori, nutritionisti, instructori de fitness, cantareti (si multe alte exemple). Cu totii par fericiti – iar tu te intrebi obsesiv “nu stiu care este pasiunea mea sa o transform in vocatie”.
- Presiunea comunitatilor – facem parte cu ajutorul tehnologiei, din atatea comunitati, incat vrem sa fim prezenti tot timpul in interiorul lor. Insa multimea acestor comunitati te transforma intr-o persoana superficiala – pentru ca este vorba de o participare din frica la actiunile lor (frica de a nu face parte din ele), nicidecum de apartenenta efectiva.
- Presiunea “decizionala si de cariera“ – cu ajutorul tehnologiei esti la curent cu tot ce se intampla in propria ta companie (ca angajat sau patron). Esti bombardat de informatii constant si asta te face sa vrei sa participi la TOATE sedintele, toate DECIZIILE – si ai senzatia continua ca nu detii controlul, daca nu esti acolo. De asemenea pui la indoiala deciziile de cariera / afaceri pe care le-ai luat in trecut.
Din pacate tehnologia in cazul asta este doar un canal si nimic mai mult. Chiar si tu esti vector al FOMO, pentru ca vrei sa dai aceeasi impresie pe care o percepi din partea celorlalti – ca ai o viata extraordinara! Iti pui epoletii si iti poleiezi si tu imaginea – generand aceeasi senzatie de inconfort celor care se uita la tine.
De unde stii ca suferi de FOMO?
Efectele cele mai evidente sunt date de dependenta de tehnologie, de internet si de platformele de social media. Cand te lasi intrerupt din ce faci sau intrerupi ce faci doar ca sa verifici ce s-a mai intamplat in alta parte, cel mai probabil suferi de FOMO.
Statisticile spun ca mai mult de 2 treimi din populatia urbana sufera de o forma mai mult sau mai putin avansata de FOMO. Acest procent creste covarsitor in cazul populatiei tinere, insa efecte se vad inclusiv in cazul persoanelor care nu sunt dependente de tehnologie.
Incearca sa raspunzi sincer la urmatoarele intrebari:
- Verifici constant si total haotic platformele de social media (in esenta Facebook) si contul de email?
(a nu se confunda cand intri de 2-3 ori pe zi, ci atunci cand simti nevoia sa fii tot timpul conectat) - Cand esti cu cineva apropiat, in loc sa comunici acea persoana, verifici ce fac altii in timpul asta?
(imaginea de doua persoane care sunt in oras si stau fata in fata cu telefonul pornit si verificandu-si conturile) - Verifici emailul la ora 12 noaptea sau la 6-7 dimineata, eventual in weekend-uri sau concediu, desi il poti verifica la birou, cand are relevanta pentru tine?
- Spui “DA” in majoritatea cazurilor cand apare o oportunitate – chit ca vorbim de o promotie, un eveniment, o invitatie la o petrecere, o experienta noua care ti se ofera sau o idee de afaceri care aparent nu are legatura cu ce faci?
- Cand conduci – iti verifici conturile la stop sau chiar in timp ce mergi?
- Cand citesti o carte – iti fragmentezi cititul cu verificarea conturilor?
- Cand faci o sarcina importanta pentru tine, desi aparent esti in stare de flux – te opresti ca sa iti verifici conturile, de asemenea?
- Incepi ziua verificandu-ti conturile macar la nivel superficial (primul lucru pe care il faci in zi) si iti termini ziua verificandu-ti conturile (ultimul lucru pe care il faci)?
- Ti se intampla ca atunci cand deschizi un browser, ori sa deschizi prima oara Facebook-ul sau, cumva automat, desi vrei sa deschizi alta pagina, degetele tale tasteaza www.facebook.com aproape fara sa iti dai seama?
Daca raspunzi cu da la mai mult de 5 intrebari (inclusiv) inseamna ca suferi de FOMO.
Interventii pentru a reduce nivelul de FOMO
Exista si parti bune ale FOMO, atunci cand iti impingi limitele dintr-o nevoie de a obtine rezultate personale si profesionale. Din pacate, insa, FOMO are prea putin de-a face cu realitatea, ci mai degraba cu perceptia (cu poleiala si cu epoletii).
Din punctul meu de vedere nu mai facem diferenta pentru noi in primul rand – pentru ca devenim profund superficiali. Vrem rezultate fara sa ne asumam calea care duce la acele rezultate, doar ca sa punem o poza pe facebook si sa transmitem mesajul “Si eu CONTEZ! Nu sunt nimeni!“
- Nu ne mai bucuram de ceea ce facem, ci ne ingrijoram de ce am fi putut face in acelasi timp.
- Nu mai putem intra in stare de flux (deci nu mai putem crea valoare).
- Raspundem prea des cu “DA” doar ca sa ne recompensam instant, in loc sa spunem “NU” si sa construim ceva durabil.
- Devenim hiperactivi si extenuati.
- Nu ne mai putem tine de treaba – pe termen lung, pentru ca vrem sa schimbam des ceea ce facem. Mult prea des si mai repede decat am avea nevoie ca sa ajungem la desavarsire.
- Relatiile devin anxioase si superficiale (ne gandim constant la alte lucruri pe care le puteam face in timpul respectiv – si nu mai putem sa ascultam pe cel din fata noastra).
In momentul in care esti constient de aceasta afectiune, deja poti sa o controlezi. Poti sa faci o diferenta in viata ta cu mici interventii:
- Sa iti iei o zi “fara tehnologie si internet” – sa iti alegi o zi in care sa nu mai ai acces la ce fac ceilalti si la informatiile cu care esti bombardat.
- Sa stergi Facebook-ul si emailul din telefon (unul dintre ele sau chiar amandoua)
- Tabere “fara tehnologie si internet” – ca un fel de tabara. Poate dura de la 2-3 zile la 1-2 saptamani in care pur si simplu sa te duci intr-o locatie in care sa nu ai acces la tehnologie. De preferat este ca si cei cu care te duci sa respecte aceasta regula.
- Sa iti iei o luna de pauza de Facebook pe an. Doar ca sa vezi cum este si cum te simti dupa.
- Cand citesti o carte, sa o faci “fara tehnologie si internet” la indemana.
- Sa iti pui ferestre de 4 ore pe zi, cand lucrezi, in care sa nu ai acces la tehnologie si internet.
- Camera in care dormi sa fie “fara tehnologie si internet” – sa interzici in aceasta camera orice telefon, calculator, laptop, tableta sau televizor.
Atentie! Daca ai simtit anxietate citind cele 7 puncte de mai sus, gandindu-te esti capabil sa le faci sau nu, cel mai probabil esti mai “afectat” decat recunosti. 🙂
Nu trebuie sa le faci pe toate, ci sa alegi acele interventii care iti aduc liniste si profunzime. Eu, personal, prin natura a ceea ce fac – am constant trei interventii “fara tehnologie si internet” (punctele 1, 5 si 6)
Ca si amuzament, a aparut in ultima perioada un nou curent – ca si raspuns la efectele FOMO. Se numeste JOMO (Joy of missing out), care este transmisa ca o filozofie a celui care se bucura ca nu este “conectat” constant la tot ce se intampla in alta parte. Presupune ca tu sa controlezi tehnologia, nu ea pe tine. Si sa te bucuri de cine esti si ce faci.
Cu drag,
Daniel Zarnescu
PS – presiunea pe care o pui pe tine vine din comparatia cu imaginea pe care o percepi la ceilalti. Celor de varsta a treia li se da exemplul cu colonelul Sanders, fondator al lantului KFC la 60+ ani. Tinerilor li se da exemplul lui Zuckerberg, care a fondat Facebook la 20 de ani, din camerele de camin ale Universitatii Harvard, universitate pe care nu a absolvit-o niciodata, pentru ca s-a dedicat proiectului pana la capat.
Povestile lor sunt inspirationale, dar subliminal transmit un mesaj nociv: “Nu existi daca nu esti ca ei!”
In realitate viata este mai mult de atat. Evolutia este organica si rezultatele apar atunci cand devii conectat la cine esti tu, independent de mesajele care iti vin din exterior. Viata nu este o eterna competitie (in afara de cea cu tine insuti) si nu toti oamenii au aceeasi mostenire pe care o lasa mai departe. Sa descoperi care e mostenirea ta tine mai mult de interior decat de ce iti transmite exteriorul.
PPS -Spune-ne din experienta ta, ca sa putem deveni cu totii mai intelepti.
Da-mi, te rog, un raspuns la articolul asta si spune-mi cum faci tu sa te deconectezi de la tehnologie – ca sa iti desfasori activitatile de zi cu zi neinfluentat de bombardamentul informational la care esti supus.
A venit exact la timp articolul asta!
In ziua de astazi, pentru mine, asta este cea mai mare provocare – e un drog!
De la cei care stau in club, in metrou, in parc, la terase – cu ochii in telefoane – pana la cei care sunt familie dar se gandesc la mailurile ce trebuie sa vina – cu totii avem de invatat din asta.
O data cu abundenta de informatii si de oportunitati – vine si seceta de experential. Invatam in ritm de pradator sa atingem obiective, dar traim ca o prada.
Uitam sa traim.
Multumesc Daniel ca prin articolele tale mai vedem si o alta fata a lumii. O alta fata a noastra.
O experienta minunata pentru un final de an!
Foarte fain articolul si exact la timp, cu zice si David.
Ma regasesc in multe idei din articol si pot sa afirm ca sufar de FOMO, mai mult sau mai putin, indirect sau chiar direct legat de natura activitatii mele zilnice (jobul mai precis)…dar daca ies in club evit sa stau foarte mult cu ochii in telefon sau daca iau masa cu cineva.
Desi, uneori inevitabil, din gest reflex iau telefonul si-l las jos, “frecand” doar 2-3 ferestre aiurea si haotic (cati nu fac asta asa – scoti tel din buzunar, dai 2-3 scroll intre 2-3 ferestre, fara sa deschizi vreo aplicatie sau deschizi 1-2 aplicatii si apoi il bagi la loc in buzunar ? ) Din acest motiv sunt oameni care nu agreeaza smartphone-urile…si tot din acest motiv cred ca e mai frumos sa traiesti in mediul rural deconectat de tehnologie.
Eu incerc sa ma deconectez prin excursii/calatorii/vacante, prin inot (nu poti inota cu tel in mana 😀 ) sau jucand fotbal cu prietenii (nu pe PS, ci pe teren).
nu pe PS :))
buna asta.
Multam,
Daniel,
Un articol dens,care trebuie citit de mai multe ori,pentru a “prinde” tot.
Sfaturile de “vindecare” sunt usoare, la prima vedere. Dar, sunt sigur ca functioneaza.
Salut Daniel !
Excelent articolul, pentru că este adevărat şi actual.
Am tendinţe de FOMO dar constat cu bucurie că pot sta şi fără “tehnologie” ( cu toate că este foarte, foarte incitantă ).
Eu personal aleg să merg la ţară la socru – unde este aproape imposibil să nu fie ceva de făcut, să ies afară să alerg, sau chiar să stau în casă dar pentru a citi o carte, a face altceva decât a sta la calculator, tabletă, televizor.
Foarte frumos, Daniel! O apreciere completa a tristei situatii produse de latura toxica a tehnologie.
Din pacate viata sociala a devenit sintetica si impersonala.
Vedem din ce in ce mai multi oameni ce nu mai acorda atentie persoanelor apropiate din jurul lor, simtindu-le totodata lipsa.
Chiar si eu, care incerc sa fiu cat mai ferita de acest imens carusel, ma observ condusa adesea spre o atitudine FOMO.
Relatiile cu oamenii sunt predominant artficiale (exemplul cel mai bun sunt prietenii de pe facebook – ii avem, insa faptul ca activitatea vietii lor ne este permanent in atentie, ne da falsa senzatie de apropiere). Oamenii sunt depedent conectati, pregatiti sa arate frumusete, realizare, reusita si sa primeasca in schimb apreciere.
Tehnologia ne ofera multe, rapid…rapiditate de care in secolul vitezei parem sa avem cea mai mare nevoie, insa, scapata de sub control, creeaza roboti din oameni ce nu de mult scriau scrisori…
Exact, tehnologia ne ofera multe. Este pacat sa nu o folosim in favoarea noastra.
Intrebarea se pune in felul urmator: “Eu controlez tehnologia si ma folosesc de ea ca sa am o viata mai buna? Sau ea ma controleaza pe mine si am emotii negative din punctul asta de vedere?”
Ma bucur sa aflu (poate suna egoist?) ca nu sunt singurul care sufera de afectiunea asta. De fapt, ma bucur sa aflu ca este o afectiune, deci in consecinta se poate trata. Asa cum ai spus, prin constientizare deja esti cu un pas mare inainte. Nu sunt fan Facebook, probabil din cauza ca mi-am dat seama ca de cate ori intru si vad imagini cu ceilalti in cele mai bune ipostaze ale lor ma simt prost / neimplinit / sub presiune / un nimic, si permanent simt nevoia sa pun si eu ceva cu care sa impresionez. Articolul tau vine la fix, iti multumesc!
Din punctul meu de vedere este important ce lasi in urma. Pozele cosmetizate, puse pe facebook – nu “raman”, ci folosesc doar la egoul punctual. Si de multe ori te impiedica sa avansezi, ca esti mai preocupat sa pastrezi o “imagine” pe care ai construit-o indelung prin timp dedicat, likeuri, shareuri si energie. 🙂
Mi-am sters FB din telefon. Sufar de FOMO. Urmeaza sa iau si alte masuri. Multumesc.
Si eu iti multumesc 🙂
Vezi, cu aricolul asta nu am pierdut vremea, chiar mi-a placut. Totusi trebuie sa observam ca nu tehnologia e de vina.
Multi nu constientizeaza propria valoare si/sau nu cunosc metoda prin care sa devina ceea ce vor.
Acestia vor incerca tot felul de trucuri pentru a parea ceea ce nu sunt, copiind comportamentul altora, de aici nevoia de a se compara tot timpul.
Nereusitele ii vor face frustrati, nesiguri si, in final, convinsi ca nu au facut ceea ce ar fi trebuit.
E trist, dar repet, nu tehnologia e de vina.
Cand mor oameni impuscati, nu e vina armei, ci a celui care apasa pe tragaci. 🙂
Magnific Daniel ! Ironia face ca prin intermediul canalelor ce produc dependenta se injecteza anticonceptul, si asta este extrordinar. Esti un adevarat apostol al secolului xxi. Iti multumesc! Personal ca multi altii ma lupt cu aceasta presiune si zic in parte ca reusesc. Imi e greu insa cu copiii. Ceva sugestii in aceasta directie, care mi se pare mai grava decat prima. Mai nuantat este: ***cum sa deconectezi copiii de la interner atunci cand chiar iti convine, ptr ca ai linistea sa ti faci treaba nederanjat de ei?*** Teodor
Abia astept sa vad cum fac eu fata situatiei asteia. Momentan copilul meu e prea mic ca sa inteleaga conceptul de tehnologie si internet. Parerea mea este ca atata timp cat internetul este parte dintr-un “program” mai amplu de educatie si este dat cu portia, ajuta. Nu ajuta daca nu exista niste limite.
Dar este doar o parere personala. Sunt multe teorii legate de accesul copiilor la tehnologie. Nu prea se poate fara, pentru ca societatea acum este construita in jurul ei, dar poate afecta modul in care se dezvolta.
Eu cand sunt cu fi-miu, prefer sa fiu cu el 100%. Momentan pot sa fac asta.
Cel mai motivational articol din ultimele luni, m-a pus mult pe ganduri. Cu toate ca nu prea folosesc FB, am observat multe din aceste detalii la prietenii din jur, dar nu aveam argumentele stiintifice care sa le transmit mai departe, sa inteleaga ca nu e ok ceea ce fac. Daca imi permiti as printa articolul si l-as da la mai multi aproapiati sa-l citeasca. Altcumva intra informatia in creier cand citesti de pe foaia normala:D
ps: de acum inainte cand vad o persoana ca butoneaza smartphoneul in public o sa ii spun direct ca sufera de FOMO !!!
Am spus si mai jos, as prefera ca articolul asta sa il folosim pentru noi, nu ca sa ii judecam pe altii 🙂
Nu cred ca suntem in masura sa spunem altuia ce e toxic si ce nu e in viata lor. Fiecare ar trebui sa fie senzor pentru el insusi si sa ia decizii pentru el, in primul rand.
Altfel riscam sa perpetuam efectele FOMO – devenind vocali pe cum ar trebui sa ne comportam “SUFERI DE FOMO! UITE CE VIATA DUC EU!”. Chiar si asta se incadreaza la presiunile pe care ne-am enumerat in articol.
Nu asta este mesajul pe care vreau sa il transmit 🙂
Partial sunt de acord cu cele spuse de tine, intr-adevar se incadreaza oarecum la “a judeca pe altii”. Insa daca ei nu au acces la aceasta informatie cum ii putem ajuta? sau ii lasam sa isi dea singuri seama in timp? (timp care cel mai probabil e foarte lung sau nu o sa realizeze deloc)
Articolul este unul extraordinar! Multumesc Daniel!
Observ zilnic oriunde, in orice loc ca toti sunt concentrati asupra telefonului, tabletei si toate tehnologiile portabile. Nu zic, si eu fac parte din aceeasi comunitate, caci suntem intr-un secol al tehnologiei care practic controleaza umanitatea. Aici sunt atit efecte pozitive cit si negative. Cum ar fi spre exemplu astfel de articole scrise de Daniel sau altor persoane de succes, carti pdf etc., iar partea negativa e ca multi deschid facebook-ul sau alte pagini si pierd timpul in majoritatea cazurilor pe nimic, doar de dragul de a fi online.
O mare influienta pentru mine de a fi departe de aceste tehnologii e sa gasesc o carte interesanta, sa practic sportul care imi place, si sa fac activitatile care intradevar ma face sa uit de internet si ma face sa ma concentrez asupra a ceea ce fac in intregime (ma refer la activitatile care cu adevarat iti produce placere, sau activitatilor de dezvoltare personala, un plan pe viitor, profesie)
Cu alte cuvinte sa accesam latura buna a tehnologiei. 🙂
Multam de interventie!
Salut, daca sunt pe net sau in contact cu tehnologie, in primul rand nu dau crezare la nimic, pana nu am verificat bine sursa si informatiile. Nu folosesc televizorul de ani de zile. Am un telefon mobil “model vechi” care nu are decat functia pentru a telefona si SMS. Nici pe cela nu îl iau cu mine decat foarte rar, atunci cind am ceva de rezolvat si stiu ca va trebui sa sun de pe drum undeva. Am zile (macar una pe saptamana ) in care nu citesc emailul sau nu intru pe facebook. Nu ascult zilnic radio. Cand am de ales, dau mereu prioritate relatiilor interumane directe , pentru asta lasand la oparte internetul. Ma uit la filme doar o data sau cel mult de 2 ori pe luna. Caut sa fiu cat mai activ in viata reala. Asa petrec timp mai putin in Lumea creata de pe net. Cand sunt bombardat de oferte, ma uit caca informatiile ar putea sa-mi fie importante si m-ar putea ajuta in mod real cu ceva, sau daca vreau sa sprijin actiunea. Chiar daca cumpar mai multe informatii in acelasi timp, imi las timp si le rumeg pe rand, incetisor. Caut sa vad ce ar avea rost sa implementez in viata mea. Mai fac cate o pauza in care ma distantez de informatiile venite din exterior si ma ocup de propriile mele ganduri si ordinea de acolo. Imi analizez comportamentul din ultima perioada ca si cum m-as vedea într-un film cu ochii unui starin. Mai fac cate o zi sau chiar mai multe, in care ma ocup numai de corp: sex, mancare, sport, piscina, excursie sau timp petrecut in natura la aer liber fara tehnologie.
Important este sa ne echilibram si sa putem vedea de “dincolo” de automatismele pe care le-am format si care nu ne ajuta.
Cred ca nu sunt singurul care – la un moment dat – cand deschideam browserul ma trezeam ca tastez “www.facebook.com” fara sa “vreau”.
Atata timp cat constientizezi comportamentele astea, iti poti da seama daca te ajuta sau nu. Si le poti elimina (sau nu) – in functie de ce vrei de la tine.
Cred ca este unul dintre cele mai bune articole ale tale. Mi-a placut maxim si sunt foarte de acord. Multi oameni inteleg prin dezvoltare personala mai mult, mai bun, mai scump, cand de fapt uitam sa traim si ne transformam in niste robotei. Tragem de noi atat de mult, incat ajungem sa nu ne mai putem bucura de rezultate. Te felicit! Sper ca ai o viata asa cum iti doresti. Sarbatori fericite!
As vrea ca acest articol sa nu se transforme intr-o arma la adresa celorlalti (de genul “Esti dependent de facebook! Suferi de FOMO!”), ci mai degraba ca o unealta prin care noi sa fim senzori pentru noi si sa intelegem trairi, dependente si decizii pe care le luam.
Multumesc mult pentru urari.
Sarbatori fericite!
Pe mine m-a ajutat mult meditatia in “lupta” cu tehnologia si surplusul de informatie. De multe ori stateam pe net aiurea ca sa ma relaxez, dar defapt creierul meu devenea agitat. Am descoperit ca pot inlocui asta cu o meditatie de 20-30 de minute si creierul meu e mult mai limpede dupa.
Fie ca recunoastem sau nu, cu totii “suferim de FOMO” intr-o mai mica sau mai mare masura.
Anul trecut de Revelion am facut un experiment pe care il voi face si in acest an, in aceeasi perioada: am plecat din tara cateva zile si mi-am propus sa nu intru pe internet (email si Facebook) pe toata perioada cat eram plecata. In plus, am avut telefonul pe silent si nu am dat/raspuns la niciun apel. Legat de accesul la internet am avut 2 exceptii:
– am folosit Google Maps cu cateva ocazii pentru a ma ghida la destinatie
– am postat cateva fotografii pe instagram (fara a verifica numarul de likeuri/comentarii/new followers) pentru ca cei de acasa sa nu ma dea disparuta
Au fost 8 zile mult mai “linistite”. Timpul parca a stat pe loc si mi-a “permis” sa il percep ca fiind mai lung iar ceea ce traiam in fiecare zi era savurat la maxim. Nu am avut niciun contact cu “exteriorul” in acele zile (nu am avut nici TV, nici radio sau vreo alta sursa de informatie) iar cand m-am intors in tara am mai petrecut inca o zi fara internet. Imi era prea drag de senzatia aceea de liniste si de faptul ca “am timp” astfel incat am profitat de ocazie si am reusit sa fac orice altceva in acea zi.
Maine plec din nou pentru cateva zile si abia astept sa savurez fiecare moment de liniste fara acces la internet.
In 2016 imi doresc sa reusesc sa stau macar cate o zi pe saptamana fara internet 🙂
vorbesti despre acele cateva presiuni. am si eu doua:- viata echilibrata si presiunea vocationala. o alta problema ar fi aceea ca am inceput de la un timp sa fac unele lucruri superficial, dar nu sunt importante. ma bucur ca nu sunt un fomo. cum reusesc? vai de capul meu! locuiesc in mediul rural si am mereu de facut ceva afara: de taiat- crapat lemne, de stivuit, de curatat asternutul la pasari si animale, de dat de mancare la animale si pasari, sezoanele gradinaritului ma duc in gradina lasand lemnele… mereu este de facut ceva afara. de ce toate astea? simplu: locuiesc singura. de aceea am nevoie de CD-uri si DVDuri cu toate informatiile tale. pentru ca in casa mea fac croitorie pentru comunitatea in care exist. deci nu am timp si de vicii. ha ha ha, hai la tara doar pentru o saptamana si uiti si de mama care te-a facut(este o vorba). da, asa e viata mea. am prieteni de toate profesiile dar niciunii nu reusim sa ne facem timp sa ne intalnim. trebuie sa fac cumva o schimbare
multumesc, am constientizat cu ajutorul acestui artico;.
Eu mi-am sters fb messenger pentru ca imi daduse telefonul peste cap de proasta ce e aplicatia. :)) Problema e ca am multi timpi morti la job si inevitabil ajung pe m.facebook
Bun articol. Intr-adevar, tehnologia te poate induce intr-o pasivitate extrema.
Mie imi place sa gasesc alte activitati ca sa ma desprind de calc.
Ma plimb, fac cumparaturi, arte martiale, fel si fel de activitati mobile pentru a evita pasivitatea.
Sper ca v-a fost de folos comentariul.
Salut.
🙂 multumesc pentru raspuns.
Arte martiale 🙂 Sunt curios cati se mai duc la activitati precum: arte martiale, dansuri – chiar sala etc. Si, daca se duc, cati nu pun pe fb poze ca fac asta.
Păcat ca nu am citit mai repede articolul! Tocmai am exprimentat FOMO în varianta de sărbătoare “Anxietatea (teama) ca ceva interesant, incitant – se poate intampla in alta parte”. Pe parcursul sărbătorilor m-am simtit mai prost decât de obicei si acum inteleg de ce. Am stat linistita acasă, fără să fac nimic deosebit, dar in acelasi timp mă rodea un gând inconstient ca e vremea când trebuie să te distrezi, să te simti mai bine ca oricând după modelul pe care il oferă media in filme, clipuri publicitare, clipuri muzicale- gen imaginea unei familii numeroase, cu copii veseli, cu zâmbete pline de căldură, ce emoţii plăcute in timp de focul din şemineu pâlpâie lin sau varianta George Michael Last Christmas. Efectiv nu m-am putut bucura in liniste de sărbători şi de concediu, mai mult m-am procopsit cu insomnii si dureri de cap, care au incetat brusc in noaptea de Anul Nou. Acel TREBUIEEEE să te simti MAI BINE generat din exterior creează un sentiment de inadecvare, omul nu se mai poate bucura de lucrurile simple din prezent, simţind că ratează ceva important, de care alţii se bucură.
In privinţa celeilalte forme de FOMO , tip dependenţa de tehnologie, aici stau chiar bine, nu am telefon Smart, mă abţin să îmi cumpăr unul, ca să nu fiu tentată să butonez şi pentru că nu am nevoie. Acasă navighez pe internet, pe FB in condiţii rezonabile, zic eu. În privinţa asta sunt bine, dar în rest sunt deschisă unei mari varietăţi de frici obscure(zâmbete)
Ştire de ultimă oră! Senzaţional!! Ninge! Prima ninsoare în Arad! Dacă aş suferi de FOMO tehnologic aş face o poză cu telefonul Smart (pe care nu îl am!), aş încărca poza repede pe Facebook şi aş sta cu sufletul la gură aşteptând like-uri, şi privind cu ciudă la alţii care au poze mai frumoase cu ninsoare şi like-uri mai multe decât mine. Dar pentru că nu am telefon Smart mă mulţumesc să stau cu coatele pe geam şi să privesc ninsoarea.
“pentru ca nu am telefon smart ma multumesc sa stau cu coatele pe geam si sa privesc ninsoarea” – foarte fain.
stii cum se spune – faptul ca ai ajuns sa constientizezi anumite trairi negative ale tale este primul pas catre rezolvare.
multumesc pentru raspuns,
Salut Daniel.
Multumesc mult pentru articol. Ma regasesc maxim in el…
Ca sa scap de FOMO, cateodata, inchid facebook-ul o saptamana sau doua. Mi-am instalat messengerul pe calculator sa nu mai stau pe browser si sa fac scroll la postarile oamenilor, dar chiar si asa, sunt tentat sa intru in conversatii cu oameni, uneori fara sa transmit ceva important.
George
Am citit articolul tau de la un capat la celalalt, ce-i drept cu o oarecare teama ca ma voi regasi in situatiile descrise de tine. Sincera sa fiu am ceva timp de cand am inceput sa-mi schimb modul de a gandi. Nu tehnologia ma sufoca, desi lucrez la o firma de soft pt copii, ci sentimentul ca am devenit o marioneta care face doar ce i se impune (e dimineata trebuie sa merg la birou, e seara trebuie sa ajung acasa, mai am si asta de facut, ce daca e aproape noapte termin si plec……si tot asa). Nu mai stiam sa spun Nu. Ajunsesem sa lucrez de acasa si in weekend. A inceput sa apara acea frustrare ca nu mai fac cu placere nimic din ce fac, ca munca mea nu e recunoscuta si apreciata….. si mi-am impus sa-mi gasesc un hobby. Am inceput sa fac cutii din role de scoci pe care le decorez, am invatat sa decorez diverse suprafete prin tehnica servetelului si sa impletesc cosuri din hartie. Mi-am regasit linistea si echilibrul. Ce-i drept inca mai am probleme cu dependenta de tehnologie dar numai atunci cand nu am material sau inspiratie.
In alta ordine de idei:
Iti multumesc pentru articole. Unele dintre ele sunt atat de debunsimt ca-mi este si greu sa comentez. Nu inseamna ca nu le citesc dar mi-e greu sa comentez sau (ca in cazul de fata ) le citesc mai tarziu. Multumesc
🙂
Multumesc mult si eu.
Pingback: Cum influenteaza internetul puterea noastra de concentrare? (partea I) – Construim Imperii