Am un prieten antreprenor. E la inceput de drum, iar asta inseamna ca simte o presiune fantastica zi de zi. Inca nu este pe profit, desi si-a dat demisia si si-a luat un birou de unde sa lucreze nederanjat de nimeni. Desi zi de zi se concentreaza, cat poate, pe vanzari.
Doar asa scrie la carte, nu?
Cand l-am intalnit am simtit ca este foarte stresat si in acelasi timp incrancenat in ceea ce face. Vrea sa demonstreze ca poate si ca deciziile lui din trecut au fost bune. Dar in acelasi timp are o alarma imensa care ii suna in urechi.
“Nu merge si cred ca e ceva in neregula cu modul in care gandesc“
Asa mi-a spus. Si are dreptate, din punctul meu de vedere. Pentru ca si eu am trecut prin asta.
Poti sa faci lucrurile ca la carte, dar in acelasi timp sa nu ai rezultate pentru ca nu privesti unde trebuie. Sunt cateva elemente care determina faptul ca te “chinui”:
- zi de zi faci cu greutate actiunile de baza si astepti sa se intample “ceva”, sa se intoarca roata
- te simti foarte confuz si incerci sa iti dai seama de urmatorii pasi pe masura ce inaintezi
- crezi ca daca ai avea mai multe resurse sau mai putine piedici exterioare – ai avea rezultate
Resurse in cazul asta inseamna in special mai multi bani. Este deja de notorietate ca multi antreprenori cred ca nu fac destul de multi bani pentru ca nu au bani. Ceea ce este absurd, pana la urma, pentru ca scopul unui antreprenor este sa scoata bani cu ce are (sa iasa pe profit), nu sa cheltuie bani.
Piedici exterioare inseamna – membrii familiei – foarte critici, prieteni neincrezatori si ironici, un alt loc de munca (de multe ori, la inceput de drum, iti mai pastrezi o sursa de venit ca sa poti face pasul mai usor), copii, daca ai, si care iti mananca si ultima farama de energie pe care o ai etc.
“Nu merge si cred ca e ceva in neregula cu modul in care gandesc” – asta era replica prietenului meu. Si are dreptate. Pentru ca el crede ca urmatorul pas este cel care ii va schimba viata. Urmatorul client, urmatoarea campanie, urmatoarea investitie pe care o face, urmatorul angajat, urmatoarea incasare.
Si cand privesti viata asa, fiecare succes pe care il ai, oricat de mare sau mic este, il vezi precum un esec. Pentru ca viata ta nu se schimba. Mai ales cand esti in mijlocul incrancenarii actiunilor zilnice si tu te astepti ca viata ta sa fie cu totul alta.
Un alt prieten, antreprenor, mi-a spus la un moment dat o vorba care a ramas cu mine ani de zile:
“Cand joci la pariuri, daca pierzi, toata lumea te acuza ca esti dependent. Dar daca atunci cand joci la pariuri castigi, toata lumea se uita admirativ la tine si iti spune ca esti jucator profesionist. Este diferenta de nuanta.”
Problema cu incrancerea de zi cu zi – este data de faptul ca supralicitezi fiecare pariu pe care il faci. In loc sa vezi jocul asa cum este el. Doar un joc.
Pentru ca “dependentul” joaca sume mari DESI pierde. (si crede ca pierde pentru ca nu joaca sume si mai mari – crezand ca la un moment dat va da lovitura)
Iar profesionistul joaca sume mici PENTRU CA pierde (si cauta sa se educe intre timp, cauta progresia si cauta sa obtina rezultate in conditii “sigure” – ca sa poata sa multiplice)
Daca faci la nivel mic ce faci, acumulezi frustrare ca nu ai “rezultate“ si decizi sa pariezi totul sau nimic pe urmatoarea miscare. Mereu e totul sau nimic ca mentalitate. Si invariabil te alegi cu nimic. Dar decizi sa mergi mai departe si sa pariezi MAI MULT, in loc sa obtii rezultate cu putinul pe care il ai.
Acum zece ani cand incercam sa ies din valtoarea esecurilor de zi cu zi si cand faceam fata cu greu presiunii exercitate de familia mea, un mic citat dintr-o carte m-a salvat. Cartulia era una mica, alba, dar ingalbenita de timp si tocita de atatea citiri. Auzisem eu ca e cea mai buna carte de antreprenoriat si management din lume. Se numea “Arta Razboiului” si era scrisa de Sun Tzu.
Iar citatul spunea asa:
“A comanda multi oameni este acelasi lucru cu a comanda cativa. E o problema de organizare.“
Iar eu am inteles atunci ca daca nu fac dovada ca mica mea “armata” are rezultate (si anume profit), degeaba fortez cresterea constant. Pentru ca daca nu poti aduce pe profit o firma mica, nu poti aduce pe profit nici o firma mare. Asa cum daca nu poti organiza un singur om (pe tine), nu poti organiza nici o armata intreaga (angajatii tai).
Asa ca am decis sa o iau de la mic la mare si sa nu mai caut sa cresc artificial, sa vanez “MAREA SCHIMBARE”.
Ce m-a salvat pe mine?
1 – Am inceput sa imi pun constant intrebari despre viitor
Daca te intrebi constant despre cum vrei sa arate viitorul tau (al firmei tale), capeti claritate si directie. Intrebari banale precum:
Daca totul merge perfect in urmatorii 5 ani, cum va arata firma ta? Cati angajati o sa aiba? Cum sunt ei organizati? Cate vanzari face pe luna? Care vor fi produsele pe care le vei vinde? etc.
Daca incepi sa “desenezi” viitorul – deciziile din prezent devin strategice, in sfarsit. Un prieten bun mi-a spus ca el isi face constant “desenul” pe urmatorii zece ani – ca sa poata ajunge la “decizia aia care ii simplifica viitoarele decizii”.
Mie mi se pare ca e cea mai buna explicatie pe care o poti da “viziunii personale”, cand o faci cum trebuie. Iti simplifica viata si deciziile viitoare.
Cand nu stii ce faci, cand esti confuz, cand simti presiune pe deciziile de acum, din prezent – este pentru ca nu ai investit mult timp la definirea “scopului” tau, la imaginea aia din viitorul tau ideal, la locul unde vrei sa ajungi. Si atunci esti intr-o mare mocirla – pentru ca incerci sa iti dai seama unde ajungi pe masura ce inaintezi. Ori asta este opusul unui antreprenor.
Gandeste-te doar ca “strategia”, ca definitie, nu inseamna neaparat sa stii ce sa faci. Ci mai degraba sa stii ce sa NU faci. Iar asta vine din intelegerea viitorului tau (sau al destinului tau).
2 – Esecurile de zi cu zi, daca le privesti in asamblu, sunt reusite de fapt
Cand abia imi deschisesem firma, cand nu aveam vanzari, bani – si cand parca nimic nu se lega – NU SE LEGA PENTRU CA ERAM PREA INCRANCENAT SI STRESAT DE CEEA CE FACEAM.
Cand am inceput sa ma relaxez, cand am gasit placerea din ceea ce faceam, cand nu mai asteptam rezultatul ala care vine peste noapte, cand am inceput sa simt entuziasm si sa transmit entuziasm – rezultatele au inceput sa apara. Atentie, nu erau rezultate mari. Viata nu mi s-a schimbat peste noapte. Pentru ca de fiecare data cand nu eram multumit de rezultate, o luam de la capat.
Pentru ca rezultatele trebuie calculate in functie de realitatea pe care o ai. Si pentru ca succesele MARI sunt construite pe multe succese mici.
Ori asta, cand suntem in mijlocul evenimentelor, nu vedem.
Cautand succesul ala MARE, vedem toate succesele mici si naturale – drept esecuri groaznice.
Prea prinsi in viata de zi cu zi, nu vedem progresia, iar asta ne poate duce in decizii extreme, de tipul “totul sau nimic”.
3 – Preia din atributele unui jucatori profesionist de pariuri
Dependentul de pariuri pierde tot timpul pe termen lung, indiferent daca are castiguri ocazionale. Pentru ca pariaza mai mult decat isi permite, supralicitand “urmatorul” pariu. Si mereu crede ca urmatorul pariu ii va schimba viata. Ca norocul lui, cumva, se va schimba.
Pe cand profesionistul castiga tot timpul pe termen lung, indiferent daca pierde ocazional pariuri mici. Castiga tocmai pentru ca urmareste progresiile, pariaza sume mici, nu isi asuma riscuri inutile si cauta constant sa fie pe plus.
Intr-un final cred ca puterea unui antreprenor vine din:
- capacitatea de a “vedea in viitor” (a-si desena cum vrea sa arate viata lui peste zeci de ani, chiar)
- si din capacitatea de a gasi fericirea in actiunile mici, de zi cu zi, care duc catre materializarea acelui viitor
Intrebarea mea pentru tine este – de unde crezi tu ca vine puterea unui antreprenor?
Care sunt acele atribute care il face “indestructibil” in fata birocratiei, a lipsei de fonduri, a neincrederii generalizate in economia nationala sau in capacitatile lui, ca individ?
Lasa-mi un comentariu mai jos cu raspunsul la intrebare si … hai sa desenam antreprenorul 🙂
Cu drag,
Daniel Zarnescu
PS – ducem lipsa de rezultate mici ca sa putem construi rezultatele mari. Degeaba vrei sa fii antreprenor cu cifra de afaceri de milioane de euro, daca tu nu iesi pe profit cand ai cifra de afaceri de sub 100 000 de euro pe an.
Asa cum degeaba esti agent de vanzari, daca nu vinzi.
Pictor, daca nu pictezi.
Scriitor, daca nu scrii.
Daca vrei sa pornesti o afacere sau deja ai una si vrei sa treci la nivelul urmator…
Daca iti urmezi “chemarea”, scrii, pictezi, canti, dansezi, joci in piese de teatru…
Daca te lupti cu proprii demoni si urmezi diete de slabit, fitness, vrei sa renunti la fumat (sau la alt viciu) sau vrei sa iti impui un stil de viata sanatos, bazat pe un regim alimentar coerent…
Daca esti parte din orice program educational – personal sau profesional…
sau pe scurt – daca esti in “urmarirea” a “ceva” in viata (indiferent cum se numeste acel ceva)
Iti recomand cea mai buna carte scrisa de mine, Esenta Eficientei – abilitatea de a obtine orice obiectiv iti pui in minte.
http://www.stepout.ro/carti/cartea-esenta-eficientei/
(apasa pe link pentru detalii)
Cateva cuvinte ale celor care au citit-o deja:
Linkul catre carte, inca o data:
http://www.stepout.ro/carti/cartea-esenta-eficientei/
Probabil ca toti incepem initial cu un entuziasm si ceva obiective abstracte care ne aduc foarte repede la epuizare. Ma bucur ca am reusit sa imi dau seama de asta inainte sa scrii articolul si foarte devreme, pentru a nu imi pierde increderea in mine in principal. Cat despre piedicile exterioare, inca ma lupt cu lovituri aub centura zilnic si au ajuns toti cunoscutii sa imi spuna „nu inteleg ce te face sa fii asa incapatanata si de ce nu vrei sa intelegi ca ai luat-o pe aratura, ca asta nu se face asa cum crezi tu!” 😊 M-am obisnuit deja. Tac si fac ce cred. Si nu ii las sa ma abata de la joc.
Stii care e ideea? Este pana la urma vorba de un echilibru. Eu nu in „cunoscuti” am incredere cand imi spun ca am luat-o pe aratura. DImpotriva, de multe ori este un semn bun asta. Pentru ca „media” oamenilor nu este obisnuita cu proactivitatea. Daca tu esti angajat si te simti confortabil in pozitia asta, este cumva natural sa ii spui unui prieten care si-a dat demisia ca sa porneasca o afacere – ca a luat-o pe aratura. De ce? Pentru ca ma face pe mine, angajatul, sa ma simt inconfortabil. Acele actiuni mi-ar provoca neliniste, mi s-ar parea „impotriva” logicii, a ordinii, a starii naturale pe care eu o percep.
Doar cand anumite persoane cu experienta / mentori / staruri – imi spun asta, atunci revizuiesc pozitia in care sunt.
Dar si acolo am incredere, pana la urma, in puterea mea de introspectie.
Multumesc.
Articolul asta a venit la fix! Multumesc! Sunt in proces de a porni o nou a facere in parteneriat cu un prieten. Informatiile prezentate de tine mi-au raspuns unor intrebari mai vechi. Inca o data, multumesc!
Cu placere 🙂
Multumesc si eu ca ma citesti.
Portret de antreprenor (din punctul meu de vedere): un om cu o viziune. Un om cu un vis, care poate sa inspire. Un om, care transpune visul in realitatea fizica, pe care o cunoaste, pe care o intelege, pe care o foloseste. Si altele pe langa 🙂
UN om cu un vis care are puterea de a-l materializa in realitatea fizica.
Frumos.
Multam.
Răbdarea cu care asamblează miile de piese ale puzzle-ului viziunii sale asupra unei afaceri, este un atribut consistent al antreprenorului.
100% de acord 🙂
Se simte antreprenorul din tine in raspunsul asta.
Asa este cum ai afirmat „daca te gandesti in permanenta la viitor capeti claritate”. Trebuie sa arzi cu fiecare obiectiv si sa masori foarte bine succesul. „Smerenia” noastra a romanilor ca trasatura de personalitate ne prinde bine, ea trebuie sa ne insoteasca alaturi de determinarea „potrivita” … si… „si sa traim fericiti pana la adanci batranete”. Cred ca nu trebuie sa uitam cine am fost, cine suntem si cine vrem sa fim. Imi place foarte mult cum scrii, cred ca tu poti sa fii implinit si sa abordezi tot mai multe si curajoase obiective. Multumesc mult !
Ai folosit mai multe cuvinte cheie 🙂
viitor
obiectiv
masurare
smerenie
determinare
„cine am fost, cine suntem, cine vrem sa fim”
Salut Daniel,
Printr-o experienta similara cu cea a prietenului tau trec si eu in acest moment. Ani de zile am visat la momentul in care voi porni pe drumul antreprenoriatului, gandindu-ma ca viata mea se va schimba peste noapte in bine si in sfarsit voi simti ca traiesc din plin. Ani de zile de visat cu ochii deschisi si de povestit la bere cu baietii.
Am pornit de cateva luni un proiect in paralel cu jobul, mai exact un blog. am inceput de la zero, pentur ca habar nu aveam nici de unde se cumpara un domeniu. Am invatat un pic pe partea tehnica, am invatat sa scriu (pana si la gramatica a trebuit sa lucrez :), un pic de marketing si tot asa. Am inceput sa am ceva colaborari, sa am si ceva vanzari,
Zi de zi obtineam cate o mica victorie, mai invatam ceva nou, mai faceam o vanzare etc. 🙂 dar in loc sa ma bucur de proces, de multe ori am trait, exact ca prietenul tau, dezamagirea ca merge greu, ca rezultatele sunt prea mici, ca se construieste greu si tot asa.
Incrancenarea m-a facut sa ma simt dezamagit de succesele mici. Mai mult decat atat, m-a facut sa ma simt stresat si obosit.
Este greu sa construiesti ceva in parelel cu jobul, avand si copii mici dar totusi eu sunt sigur ca se poate.
Ce ai spus tu aici in articol cred ca este cheia succesului, mai ales in cazul celor care pornesc in antreprenoriat in paralel cu jobul si au si responsabilitatea de a intretine o familie. PERSEVERENTA, RELAXARE, PROGRES PERMANENT PRIN VICTORII MICI SI CONSTANTE (si esecuri mici si constante).
Si pentru a-ti raspunde la intrebare „De unde vine puterea unui antreprenor”, cred ca difera de la antreprenor la antreprenor. Omul din spatele antreprenorului are puterea personala care il mana sa faca, sa devina.
Puterea antreprenorului poate veni din vointa lui de a fi liber si autentic, poate veni din incrancenare, din intelepciune, din iubire pentru ceea ce face sau chiar din lacomie.
Totul tine de omul din spatele antreprenorului si intentiile care il mana.
Pana la urma, antreprenoriatul, ca si multe alte cai posibile, este o cale excelenta de evolutie personale si autocunoastere.
Iti multumesc pentru acest articol
Numai bine!
Valentin
🙂 Ma opresc doar asupra unei frazari din mesajul tau:
Este greu sa construiesti ceva in parelel cu jobul, avand si copii mici dar totusi eu sunt sigur ca se poate.
Si cu toate astea cunosc multi oameni care au reusit. Cunosc o femeie care si-a dat demisia imediat dupa concediul postnatal (asta la al doilea copil) si a pornit o afacere pe cont propriu. Intre timp a mai nascut doi copii 🙂 Acum are patru si o afacere care se tot extinde.
Poate ar trebui sa fac un interviu cu ea 🙂 Pare science fiction cand scriu randurile astea :))
Ar fi fain un interviu cu ea!
Buna seara,
Va citesc de ceva timp si am ajuns la doua concluzii pana acum: teoretizati foarte bine mediul de bussiness si aveti un bun PR (daca sunteti tot dumneavoastra, felicitari de doua ori!) Insa:…. in tara asta 80% din antreprenori sunt, de fapt, simpli comercianti (iau dintr-o parte si vand in alta, cu un anumit profit)… Doamne fereste, daca merge, de ce nu?… Insa, personal, cred ideea de antreprenoriat, in Romania, este inca gresit inteleasa, in sensul ca, atata timp cat nu iti aduci un aport asupra a ceea ce vinzi (cred ca v-ati dat seama ca ma refer la productie sau, macar, la amprenta personala – de brand- a produsului (-lor) comercializate) nu te poti numi decat simplu comerciant… Personal consider ca e jenant, dar noi, romanii, se pare ca, cel putin in momentul actual, doar atat putem… Si ca exemplu, vin cu o intrebare: de ce credeti ca in orice localitate din tara, fie oras mare, mediu, mic, sat, catun, etc,… este mult mai facil sa iti deschizi un market, indiferent de marimea lui, decat un atelier de orice natura? Sa nu mai vorbim de o fabricuta, ferma sau ceva similar, unde itradevar, trebuie sa pui osul si mintea la treaba?…
Salut Ionut,
Sunt foarte de acord cu tine. 80% dintre antreprenori sunt de fapt simpli comercianti care muta marfa. Este important insa sa intelegem nuantele concluziei asteia:
1. Intermedierea de produse si servicii este „Clasa I” din antreprenoriat. Cu asta incep 99,99% dintre antreprenori. Problema nu este ca antreprenorii romani sunt simpli comercianti, ci ca nu absolva (ca nu evolueaza).
2. Diferenta dintre intermediere si productie este data de investitie. Asta inseamna ca este mai indicat sa iti faci mana pe intermediere, decat sa investesti si sa ramai corijent la materia asta.
3. Problema in ambele cazuri, si ale comerciantilor simpli si ale producatorilor mici – nu este data de punctul de plecare (cu ce incep). Ci este data de lipsa crasa de educatie in marketing si vanzari. Pentru ca atunci cand „esti corigent” in ale antreprenoriatului, ca intermediar te lupti pe preturi si faci bani din rulaj, de fapt – iar la un moment dat ti se infunda. Ajungi chiar sa nu mai pui niciun fel de adaos pe produse, doar ca sa nu te blochezi. Cam intotdeauna cand te lupti „doar” pe pret cu piata, vei fi doborat (asta doar daca nu esti o corporatie mamut care a gandit pasul asta). Iar ca producator, faptul ca nu adaugi un pic de plus valoare (care vine din educatia in marketing) – ajungi sa vinzi de fapt forta de munca.
Exemplu: celebrele fabrici de confectie care vand in sistem lohn pentru marci celebre.
Ca studiu de caz iti dau aici un interviu cu cineva care a avut curajul sa puna brand pe propriile confectii: http://construimimperii.ro/blog/interviu-cu-rhea-costa-designerul-roman-prezent-pe-covorul-rosu/
4. Problema nu este ca nu facem productie, ci ca atunci cand o facem, nu stim sa o impachetam si sa o vindem. Si asta este misiunea mea pe site-ul asta.
Multumesc foarte mult pentru postul tau, pentru ca ai ridicat o situatie extrem de dureroasa pentru Romania anului 2017.
Mi-a placut foarte mult si ma bucur ca acest articol m-a gasit facand fix ce ai scris tu in articol – probabil asta se datoreaza faptului ca te si urmaresc de mult timp.
Recomand si eu Esenta eficientei – este o adevarata biblie in ceea ce priveste productivitatea, pacea mentala si atingerea obiectivelor in era digitala. Am terminat cam 2 markere si un pix pe ea. 🙂 Implementez treptat multe dintre elementele prezentate in carte in viata mea si fac o diferenta majora!
MULTUMESC DIN SUFLET PENTRU EFORT, Daniel!
Buna ziua!
Pornind de la o opinie exprimata de cineva si anume: „in Romania, marea majoritate nu sunt antreprenori, ci doar comercianti”, trebuie sa spun ca si in cazul comerciantului, trebuie o gandire antreprenoriala, astfel incat sa valorifici fiecare mic succes, sa stii sa te organizezi s.a.m.d.
Eu unul am pornit in 2008 un mic magazin(deci vorbesc din experienta personala) si pentru ca mi-a lipsit acea gandire organizata, gandirea aceea de antreprenor, in 2011, am inchis afacerea( macar fara pagube mari).
Acum lucrez in vanzari, dar vreau sa demisionez si sa intru intr-o firma(initial ca salariat), in care mi se ofera oportunitatea de a prelua in franciza, un magazin.
Voi avea deci, a doua sansa in viata si sunt absolut convins ca de aceasta data voi sti sa iau hotararile corecte.
Sunt convins ca pot fi un bun antreprenor(ceea ce, nu am incetat niciodata sa fiu, doar ca am avut nevoie de timp ca sa inteleg unde am gresit).
Multumesc mult, pentru faptulca scrii.
Te astept in continuare.
Cu stima,
Dan.
Pasiunea si disciplina
Salut,
Din mica mea experienta, puterea unui antreprenor vine din jurul oamenilor cu care interactionezi, a oamenilor suportivi, a satisfactiei pe care o ai atunci cand primesti bani in schimbul muncii tale (chiar daca nu sunt multi la inceput), a increderii in tine, sa accepti ca nu poti fi perfect si a mindsetului pe care il ai. Faptul ca poti sa iti controlezi mintea in situatii dificile, in momente de adrenalina (de ex: iti dai demisia, ai bani de doua luni pt chirie si urmatoarele 3 luni ti le platesti din banii care vin de la urmatorul client)
La polul opus, tot din experienta iti pierzi puterea ca antreprenor daca dai in burnout (angajat+antreprenor – adica dupa job, mergi acasa si inveti cate ceva, cauti oportunitati, te asiguri ca iti depui declaratiile la finante si ca esti in regula cu actele chiar daca nu prea le ai cu contabilitatea +te indragostesti de cine nu trebuie+oameni negativisti imprejur dar pe care nu ai cum sa ii eviti) pt ca numai ai echilbru, pt ca trebuie sa iti revii si sa vezi pozitiv, iar tu numai esti in stare de aceasta o perioada.
Sunt bine acum, insa experienta asta m-a facut sa inteleg ff multe despre mine si cei din jur, contextul in care traiesc. Deocamdata nu mai am acea stare de flux pe care o aveam inainte, insa pe viitor doresc sa fac din nou anumite lucruri. Pentru ca simti o anumita satisfactie sufleteasca cand tu creezi ceva si vinzi. Cred ca antreprenoriatul e un stil de viata.
Cat despre tine, Daniel, imi place mult cum scrii. Articolele tale m-au ajutat sa ma auto-disciplinez.
Numai bine,
Andra
Multumesc
Convingeri + munca organozata
Puterea unui antreprenor este in intelegerea afacerii si a nivelului de organizare actual, in cunoasterea medie, cel putin, a publicului tinta, in capacitatea de organizare si strategie, in capacitatea de a delega competente coerent, in cat de mult poate fi Gica contra pentru cei ce spun ca nu se poate ceea ce tu faci zi de zi si reusesti.
In mare si simplu ai nevoie sa fii constructiv, dar capos, bun strateg, sa te hranesti din fiecare succes total dar sa iti si pui intrebari de tipul cum ai ajuns acolo, sa inveti din succesele partiale sau din insuccese, sa auzi ce spun cei din jur, considerand afirmatia ca fiind a unui client si adaptandu-te pe tine la ideea celorlalti despre ceea ce le oferi.
Mi-a placut diferenta dintre un dependent si un jucator profesionist. Intradevar asa e.
MI-e foarte greu sa privesc lumea asa. Am ajuns speriata de tot felul de atitudini sociale si etica.
De fapt poate sunt speriata de mine insami.