Interviu cu Rhea Costa, designerul roman prezent pe covorul rosu

1 Sep

Andreea_ConstantinNe-am intalnit la Starbucks si, surprinzator pentru mine, nu a intarziat. Spun surprinzator – pentru ca interviul asta mi-a adus in fata o noua versiune a Andreei pe care o cunosteam eu. Pragmatica dar creativa in acelasi timp, antreprenoare si designer, cunoscuta in intreaga lume pentru creatiile ei, cu peste 40 de angajati si o cifra de afaceri de peste jumatate de milion de euro pe an.

Mereu in crestere, asta a fost senzatia.

Uitandu-ma la interviul cu ea, cele mai importante doua lucruri din povestea ei au fost:

1) Faptul ca a crescut organic, in functie de clientii pe care ii avea si vanzarile pe care le avea (la inceput nu si-a pus problema sa construiasca o afacere, ci sa construiasca un sistem care sa ii sustina oamenii care ii calcau pragul si voiau rochii);

Multi antreprenori angajeaza, spre exemplu, oameni pentru ca vor sa aiba angajati. Este o patima a antreprenorilor tineri. Andreea a angajat oameni pentru ca avea nevoie de ei. Este o nuanta care scapa multora dintre noi.

2) Faptul ca se descopera si se reinventeaza cu fiecare saptamana care trece. A facut scrima si a renuntat pentru modeling, la 14 ani. In modeling, desi castiga bani, a renuntat cand si-a dat seama ca nu ii place si ca este mediocra in ce face pentru un post de asistent stilist platit cu 600 lei.

„Nu imi ajungeau nici cat sa imi cumpar cafeaua de la Starbucks” – mi-a marturisit ea, nuantand ca deja era obisnuita cu un anumit stil de viata la care a renuntat ca sa o ia de la zero in alt domeniu.

Din postul de stilist pentru revista Viva s-a reinventat inca o data in designer. In propria sufragerie, amestecand materiale cumparate la secondhand, lucrand la o masina de cusut pe care nu o stapanea foarte bine. Iar de la simplu designer creativ, sufocata de comenzi si de cliente care ii intrau in sufragerie, ca sa probeze rochiile, a trebuit sa se repozitioneze, sa angajeze oameni, sa inchirieze spatii, sa gandeasca organigrame, departamente, marketing.

O poveste de la un copil energic si netalentat spre unul dintre tinerii antreprenori de succes pe care ii are Romania si care este recunoscut la nivel mondial. Cand am intrebat-o unde isi vinde rochiile, mi-a spus nonsalant: „pe toate continentele, in afara de Africa. Insa acum am un contract care ne va trimite inclusiv acolo.”

Facand un arc de cerc in trecut, uitandu-ma la cu cat entuziasm vorbeste despre prezent, am intrebat-o intr-un anumit punct:

„Ai crezut vreodata ca ajungi aici?”

„Niciodata nu am planuit unde vreau sa ajung, pentru ca imi place ce fac si vreau sa ma las surprinsa. Tin minte ca atunci cand am avut succes cu prima mea rochie, am fost intrebata unde vreau sa ajung. Si am raspuns: vreau sa cuceresc lumea. Nu stiu ce inseamna asta, dar vreau sa cuceresc lumea.”

Iar lumea este cucerita de Rhea Costa, brandul construit in numai cativa ani de catre Andreea Constantin. Rochiile ei sunt vandute din Statele Unite pana in Orientul Mijlociu, din Australia in Spania si Italia, din Hong Kong pana in Rusia, Kazahstan si toate tarile vecine lor, cu „stan” in coada, cum amuzata imi marturisea, printre chicoteli.

Pentru mine evolutia este cu mult mai surprinzatoare decat pentru multi care o privesc acum. Poate si pentru motivul ca acum 20 de ani ne pocneam cu nuiele la fund, in incercarea de a mima un duel cu sabii. Aceasta este povestea Andreei Constantin, unul dintre cei mai „fierbinti” designeri ai prezentului, care din intamplare este si verisoara primara cu mine.

Andreea_Constantin2 copy

RHEA COSTA in Romania si dincolo de granite

„Eram cu un prieten, cantaret. Ideea a fost ca eu i-am spus ca vreau sa imi fac un brand si am inceput sa facem diverse jocuri de cuvinte. Andreea Constantin. Andreea – Rhea. Constanting – Costa. A trecut ceva timp dupa aia, cam 2 ani, si la un moment dat eram cu Malvina Cervenschi si i-am spus <<Gata, stiu cum imi numesc brandul, il numesc Rhea Costa>>.

Malvi ma intreba de ce asa, ce legatura are… In realitate m-am hotarat sa ii spun asa abia dupa ce am gasit semnificatia numelui. Rhea este mama lui Zeus in mitologia greaca. Prima rochie creata de mine era in stil grecesc, pe un umar. Mi s-a parut ca se potriveste si pentru inceputul brandului, cat si pentru o continuare.

Este un nume puternic. Investeste putere. Iti dai seama, Rhea este mama lui Zeus, un personaj puternic – <<mama zeului zeilor>>. De la ea porneste totul.”

Rhea Costa este intr-o continua evolutie: exista un showroom in Romania pe Dr. Burghelea nr. 14, unde clientele vin sa probeze rochiile, sa li se ia masuri etc., apoi fabrica de peste 400 metri patrati din vechea cladire Electromagnetica, de pe Calea Rahovei (acum se numeste „Electromagnetica Business Park”). Intrarea in zona „Rhea Costa” se face pe baza de cartela (fiecare angajat are cate o cartela si se stie exact cat sta in zona de productie si cat in afara).

„Rhea Costa este acum o structura” – mi-a spus Andreea, dovedind tema principala, de reinventare continua. Rhea Costa a plecat de la un joc de cuvinte si un designer descoperit intr-o sufragerie, cu o perdea ikea, o fusta de piele cumparata de la second hand si un maieu vechi, barbatesc. Dar o sa revin la povestea inceputului. Tot ce exprima Andreea, exprima in ideea de evolutie – scrima, modeling, stilist vestimentar, designer, antreprenor.

Cand am intrebat-o de ce a despartit productia de showroom, raspunsul ei a fost usor amuzant:

„Clientele nu vor sa vada cum se face o rochie si nebunia dintr-o croitorie. Este ca atunci cand vrei sa iti cumperi mancare. Daca te duci sa cumperi un salam din fabrica, nu cred ca il mai mananci vreodata daca vezi procesul din spate. Asa este si cu o rochie. Am delimitat experienta femeii care vine sa isi cumpere o rochie de productie, pentru ca ea bucure inclusiv de modul cum este tratata, cum i se iau masuri, cum se creeaza rochia pe corpul ei.”

Malvina Cervenschi(Malvina Cervenschi)

Pe langa showroom-ul din Bucuresti, drept dovada de expunerea internationala, Rhea Costa are in momentul asta shoowroom-uri inclusiv in Los Angeles, orasul ingerilor, Roma si Milano. Mare parte din comenzile de peste ocean este asigurata de shop-ul online inaugurat cu mai putin de un an in urma.

Insa shop-ul este doar o interfata care ajuta vanzarea. PR-ul din spatele brandului face vanzarea, in fapt. Rhea Costa lucreaza cu doua agentii de PR, una locala si una internationala, din Los Angeles.

„De fiecare data cand apare un articol despre Rhea Costa peste ocean, vanzarile explodeaza. Agentia noastra de PR din Los Angeles m-a contactat acum un an. La inceput nu m-am gandit ca o iau neaparat pentru a vinde rochi online. M-am gandit ca o iau pentru awareness.

PR-ul meu este impartit in doua categorii: SALES (vanzari) si AWARENESS (recunoastere a brand-ului). Partea de awareness este foarte importanta pentru mine si pentru clientii pentru care fac vanzari. Ei vor sa vada ca brand-ul s-a impus, ca se vorbeste despre el, ii ajuta si pe ei foarte mult.

PR-ul din Los Angeles a fost gandit drept o mutare strategica pentru awareness initial. Insa genereaza, surprinzator, foarte multe vanzari prin shop.”

Agentia de PR din Romania, Positive Communication, iar ajuta foarte mult brandul Rhea Costa. Este o agentie mica, exclusivista, de care Andreea este foarte incantata.

Cat despre vedetele care au imbracat rochii Rhea Costa, discutia a fost putin socanta pentru mine. Andreea parea incurcata in a numi vedete din Romania cu care a colaborat.

„Sunt atat de multe…”

„Sa te intreb cu cine NU ai lucrat?”

„Da, cred ca mi-ar fi mai usor. Te poti uita pe site, pentru ca avem o galerie cu celebritati imbracate in Rhea Costa. In atatia ani de cand lucrez ca stilist, apoi ca designer, pot spune ca am lucrat cu toate. Primul nume care imi vine in minte este Malvina Cervenschi, pentru ca ea a fost prima care a imbracat o rochie facuta de mine. Dar sunt multe nume: Iuliana Tudor, Sandra Stoicescu, Doina Ciobanu, Andreea Banica, Dana Rogoz… si multe multe altele.”

RC_Dana rogoz

(Dana Rogoz)

Cand vine vorba de vedete internationale, lucrurile stau cel putin la fel de bine.

„Lucrez foarte mult cu actrițele din serialele americane. Din Suits, Sarah Rafferty, din Pretty Little Liars este Troian Bellisario. Apoi mai este Paula Patton, care a jucat in Misiune Imposibila. Sosie Bacon, Tyra Banks, Britney Spears, Carrie Underwood, Adelaide Kane, Camryn Grimes si multe altele…”

Sunt de ajuns toate aceste nume ca sa poti spune ca ai cucerit lumea intreaga? Se pare insa ca mereu este loc de „mai sus”. Mai ales daca ma gandesc la pustoaica blonda, inalta, stangace, netalentata si mereu cu capul in nori care era Andreea, acum mai bine de 20 de ani, cand ne petreceam impreuna verile la bunici.

Cum s-a produs, totusi, transformarea?

RC_Troian_Belisario

(Troian Belisario)

RC_ShasiWells

(Shasi Wells – la premiile Emmy din 2013)

RC_Adelaide Kane

(Adelaide Kane – People’s Choice Awards 2014)

Un copil prea energic

„Nu mai tin minte cum eram ca si copil. Cred ca eram zbenguita, faceam o groaza de chestii. Tin minte ca la bunici umblam pe dealuri, cautam chestii, eram activa, activa rau… asa cred ca eram. Inca nu-i inteleg pe ai mei de ce tot timpul imi spuneau ca n-am personalitate. De fapt aveam personalitate. Nu inteleg chestia asta la parinti, de ce nu vad copilul exact cum este.

Mai ales la ai mei – niciodata nu m-au vazut cum sunt de fapt… si abia acum realizez lucrul asta. Tot timpul voiau ceva de la mine, ba sa fiu avocat, ba sa fiu nu stiu ce, dar nu imi spuneau, nu ma intrebau <<Tu ce iti doresti?>>.

Cand esti mic niciodata nu te intreaba ca si copil <<Tu ce vrei sa fii cand esti mare?>>. Ma rog, cand te intreaba, te intreaba la misto si rad de tine. Nu te asculta ce spui tu ca vrei.”

Asta se vede si din cele trei facultati incepute de Andreea, din care, intr-un final a terminat doar pe ultima: Politehnica, Drept si Limbi Straine. Mi-aduc aminte pe vremea aia cum matusa mea, mama Andreei, imi marturisea ca a dat-o pe Andreea la dansuri. Eram copil, dar mi-aduc aminte de cuvintele ei:

„Este antitalent. Se misca si ea pe acolo, in contratimp cu ceilalti. Nu stiu ce o sa fac cu ea. Este copilaroasa si ametita, nu se prinde nimic de ea.”

Pe atunci vorbea cu amuzament. Micuta inalta oaie neagra, care tot timpul facea lucruri, niciodata bine insa. Vazand de la distanta toate lucrurile astea, pot spune ca explora cu o minte entuziasta, diverse activitati, fara sa se prinda efectiv de una dintre ele.

Scrima a fost totusi parte din copilaria ei… si destul de importanta. De-asta ne si bateam cu nuiele sau sipci cand eram mici. Incerca sa imi arate cum e la scrima si ne inroseam fundul, cand ne lua valul. Apoi o puneam in poarta si trageam cu mingea, imaginandu-mi ca sunt Raducioiu sau Petrescu… Si se arunca pe asfalt, dupa minge. Si acolo entuziasta de jocul in sine si mai putin de fotbal.

A fost baietoasa Andreea? Eu din ce imi aduc aminte – da. Doar se duela parte in parte cu baietii. Nu avea papusi, nu cosea, nu arata nicio inclinatie inspre designerul care avea sa devina.

La scrima nu s-a considerat cea mai buna. A castigat cateva premii la individual, insa nu cat sa ii dea incredere ca poate sa devina profesionista.

„Am fost campioana pe tara la nivel de echipe, insa a fost mai mult meritul echipei decat al meu. Eram si eu pe acolo.”

„De ce ai renuntat?”

„A fost un moment cand trebuia sa faci trecerea la profesionisti si era nevoie de efort mult mai puternic investit. Eram impreuna cu Ana Maria Branza, ea s-a dus la Centrul Olimpic, a continuat si a ajuns campioana mondiala si europeana. Eu m-am oprit, nu m-am mai tinut. Habar nu am de ce am renuntat, putea sa fie mult mai mult, dar nu a fost sa fie. Eram destul de buna, nu stiu daca eram CEA MAI BUNA, dar eram ok. Nu am vrut mai mult.”

Recunoaste insa cu nonsalanta ca sportul a ajutat-o foarte mult in atitudinea de luptator pe care o afiseaza pe plan profesional. Isi aduce deseori aminte cum adverasarul avea avans de peste 10 tuse si ea se incapatana sa joace pana la capat fiecare punct, desi era mai simplu sa intoarca spatele, meciul fiind pierdut deja.

„Aveam colegi care imi spuneau: <<Hai sa incheiem meciul, ca are 14-1, mai are un punct pana la 15. Mai sunt si altii la rand, ce naiba!>>. Nu renuntam! Plus ca m-a obligat sa gandesc strategic, pentru ca scrima este un joc de strategie. Te uiti la tot ce are adversarul, sa stii pe unde sa il ataci, la punctele forte si punctele slabe. MI-a dezvoltat o gandire care cauta constant solutii.”

Imediat dupa scrima, a intrat in lumea modelingului, inca de la 14 ani. Modeling este insa impropriu spus, pentru ca a fost hostess, sampling sau picolita. Si-a castigat banii de buzunar inca de foarte devreme.

„Am facut bani cat sa supravietuiesc. Am dus o viata ok, nu am castigat milioane sau miliarde. M-a ajutat sa duc o viata decenta, sa nu cer parintilor bani de buzunar. Imi castigam banii si asta imi oferea o relaxare psihica incredibila.”

Amuzant insa este ca nici viata de model nu a impresionat-o. Recunoaste ca tot ce se intampla in jurul unui model si ce este in culise este cu mult mai interesant decat cariera de model efectiv.

„Nu puteam sa ma dedic complet. Viata de model e plictisitoare; tu stai acolo, ei te machiaza, te pun la poze, nu te implici mai mult de atat. E vorba de tine, de corpul tau, e vorba de imagine, insa nu ma puteam sa ma implic, desi voiam mai mult.

Imi placeau mai mult prezentarile, pentru ca era mai multa actiune. Pregatiri, repetitii, toata nebunia din jur – asta imi placea.

Si acum ma distrez cand fac prezentarile mele cu modelele, pentru ca stiu cat de stresant era pe atunci cand erai model. Nu te lua nimeni in seama la o prezentare, mureai de foame si de sete intr-un colt pana iti venea randul. Eu acum ma distrez cu ele, glumesc tot timpul, le iau de toate.

Din cand in cand mai rad de ele, mai prind cate un model si ii zic <<aoleu, te-ai ingrasat”. <<Aoleu!>> zice si ea. <<Hai sa luam centimetrul!>> Acum este amuzant, ma gandesc cum era pe vremuri, mereu cu centimetrul dupa tine. Daca beai o gura de apa nu mai aveai 60 de cm in talie si era belea, nu mai incapea rochia pe tine. E putin frustranta viata de model, nu e cum se vede in poze.”

„Cum de ai renuntat la viata de modeling?”

„Aveam 22 de ani si m-am dus la Paris pentru prima data. Era amuzant, toate celelalte fete de la casting aveau 15-16 ani si eu mergeam pe 23 de ani. Nu era una mai in varsta decat mine.

Ma intreba lumea ce varsta am, eu ii intrebam ce varsta imi dau. Imi spuneau ca am 17-18 ani si eu ii aprobam. Atunci a fost un moment cheie. Mi-am dat seama ca se termina o perioada. Alergam de dimineata pana seara la castinguri, luptam cu mii de fete la un singur casting si nu eram un talent extraordinar in asta. Eram chiar mediocra.

Plus ca trebuia sa fac fata tuturor pustoaicelor nemancate, care se infometau. Nu, nu puteam sa mai fac asta. Am stat o luna si jumatate la Paris, o perioada plina de teste foto in care eu incercam sa imi impun punctul de vedere in fata fotografilor. Voiam sa imi fac eu tinutele, gaseam tot felul de chilipiruri de la magazine vintage, pe la reduceri, second hand, imi placea sa asortez diverse piese.

Pentru ca tot se uita lumea ciudat la mine si ma intreba de unde imi vin ideile astea, atunci mi s-a aprins beculetul. Nu mai voiam sa fiu model, gata, voiam sa ma fac stilist. Era un nou inceput.”

„Si ce ai facut atunci?”

„Am mers, ca de fiecare data, cu nebunia mea. Din momentul ala nu am vrut sa mai aud de modeling, toate energiile mele s-au canalizat in directia asta pana mi-am gasit un job de asistent stilist pe un salariu de 600 lei. Nu imi ajungeau banii nici sa imi cumpar cafeaua la Starbucks intr-o luna, dar nu mi-a pasat. Dupa asistent stilist, m-am angajat ca stilist principal la revista Viva, neavand cunostinte, neavand absolut nimic.”

camryngrimes_03_4x6

(Camryn Grimes – Premiile Emmy 2014;
„e o rochie Rhea Costa, imi place la nebunie culoarea, m-a facut sa ma simt precum o mica sirena)

RC_Susie Bacon

(Susie Bacon, fiica actorilor Kyra Sedgwick si Kevin Bacon,
Globul de aur 2014, unde a castigat titlul de „Miss Golden Globe 2014)

O perdea de la Ikea

„…a fost mare nebunie atunci deoarece în toată marea de rochii foarte pompoase, apare Malvina cu rochia asta foarte lejeră. Nu avea nimeni o poză de genul acesta, atât de naturală. Și așa au început toate: vreau și eu, vreau și eu. Si brusc sufrageria mea era plina de oameni.”

Cand am trimis-o pe Marina, sotia mea, la Andreea, pentru rochia de nunta, am aflat cu surprindere ca ea stie mai multe despre Rhea Costa decat mine. De fapt, se pare, toata lumea stia mai multe despre propria mea vara decat mine.

Si atunci mi-a spus, incantata, dupa ce probase rochia. „Vorbeste atat de frumos cu mine si are atata rabdare. M-am simtit extraordinar.”

Asta insa a fost si atitudinea care a ajutat-o pe Andreea ca si stilist, cand era la Viva. In doar sase luni popularitatea Andreei printre vedetele romanesti era la cote maxime. Toata lumea voia sa faca „shooting-uri” cu ea.

„Ce crezi ca le facea sa fie atat de nerabdatoare sa lucreze cu tine?”

„Felul meu de a fi. O faceam sa se simta bine la sedinta foto, pentru ca asta este de fapt important pentru o vedete. NU este important ca tu sa o imbraci pe ea ca sa fie WOW! Este important sa se simta WOW cu ce i-ai propus. Iar eu asta reuseam cu fiecare dintre ele in parte.”

Abilitatea de a face omul sa se simte natural in fata camerei a ajutat-o pe Andreea sa tina legatura cu toate fetele cu care a colaborat atunci, chiar si dupa ce a plecat de la Viva. Pe masura ce shooting-urile se inmulteau, Andreea devenea din ce in ce mai indrazneata. Incepuse sa se joace cu materialele.

„Mie imi place sa ma duc la second hand-uri. Cumparasem o fusta de piele de la un second hand, un maieu barbatesc si mai aveam eu o perdea de la Ikea. Mi-am cumparat un manechin de plastic ca sa pot face o rochie direct pe el, am imbinat materialele si a iesit ceva foarte fain. Fusta de piele am decupat-o si am facut un fel de vesta din bucati de piele, totul de mana, pentru ca nu aveam nici masina de cusut pe atunci.

Pentru ca aveam multe contacte si pentru ca toata lumea abia astepta sa lucreze cu mine, am sunat-o atunci pe Malvina Cervenschi. Am sunat-o, bineinteles ca a acceptat sa vina pentru o sedinta foto si acolo am imbracat-o cu rochia mea improvizata.

Pe langa rochia din perdea de la Ikea mai facusem o rochie gri, si ea cusuta de mana. Am infasurat-o pe malvina intr-un elastic lat si am prins toata rochia in bolduri, pe loc, ca sa facem poze. Acum, cand imi aduc aminte, mi se pare amuzant.

Imediat dupa sedinta foto, Malvina m-a intrebat daca poate sa poarte rochia gri la un eveniment Viva.

Sa vezi durere si suspin atunci. Cum cos eu toata rochia asta? Era prinsa in cateva bolduri si facuta de mana. Cred ca nu am dormit vreo cinci zile ca sa o cos la masina aia. Nu pusesem in viata mea mana pe o masina de cusut.

Intr-un final am facut-o cap-coada. A fost o mare nebunie atunci, deoarece in toata marea de rochii foarte pompoase, apare Malvina cu rochia asta foarte lejera. Nu avea nimeni o poza de genul asta, atat de naturala. Si asa au inceput toate: vreau si eu, vreau si eu. Si brusc sufrageria mea era plina de oameni si a deveni neincapatoare.

La inceput am fost debusolata, deoarece material nu mai aveam decat pentru o singura rochie. Luasem la kilogram, o manuta de material, nu stiam efectiv cum sa o cos sau sa fac altor persoane, dar nu am zis nu.”

manechin plastic, perdea ikea, vesta de piele si maieu barbatesc

 

(manechinul din plastic infasurat in perdeaua de la Ikea)

Malvina_1st dress

(Malvina Cervenschi si prima rochie Rhea Costa, de unde a pornit totul)

„Am inceput sa studiez, am stat zile si nopti intregi sa ma uit cum as putea sa le cos. Pe atunci eram doar eu si cu o masina de cusut, fara niciun angajat.

Astea sunt povesti de spus nepotilor. M-am chinuit sa fac niste rochii, le spuneam femeilor ca nu cred ca imi ies foarte bine, ca nu sunt foarte priceputa. Iar ele imi spuneau ca nu e nimic, luau rochiile si le purtau… si eu eram din ce in ce mai uimita. Deci nu aveau nicio problema. Le spuneam ca nu am cusut-o foarte bine, ca nu stiam sa cos, dar ele imi spuneau ca arata foarte bine si sa o las exact asa cum este.

Oamenii mi-au dat incredere, nu m-au refuzat, desi erau persoane destul de importante.

Imi aduc si acum aminte cat m-am chinuit sa cos o rochie dintr-un fas rose pus pe un tiul negru pentru o tipa care s-a dus la o nunta in Paris. Nu stiam nici sistemul, pentru ca este total altceva cand faci un produs, de unde il incepi, unde il temrini, cand te intorci sa finisezi etc. Eu habar nu aveam lucrurile astea.

Le-am gandit eu cat de cat, arata bine imbracata, dar daca o intorceai, se vedeau cusaturile intr-un fel in care nu ar fi trebuit sa se vada. Tipa asta a fost insa foarte incantata si toata lumea i-a spus ca este cea mai frumoasa rochie de la nunta unde a fost. Sa ne intelegem, era o nunta la Paris unde toate femeile purtau rochii foarte scumpe. Iar eu eram surprinsa si foarte fericita.

Din acel moment am inceput sa studiez cat de cat problema.”

„De aici a inceput munca?”

„Da, de aici a inceput munca.

Ironic este ca acum, cand vorbim, incerc sa ma intorc putin in perioada aia. Incep sa le fac eu iar de mana si imi ies niste lucrari foarte bune, cu experienta de acum. Imi ies mult mai curate. Asta m-a dus cu gandul sa fac o noua linie, Rhea Costa Atelier, o linie pe care o fac eu exclusiv de mana.

Cred in ideea asta, pentru ca mai simt nevoia sa ma intorc la radacinile mele, astea de unde am pornit. Intre timp totul marit, s-a aranjat, s-a organizat, s-a sistematizat. De-asta nu vreau sa se piarda ideea aia de la inceput, in care Andreea le facea cu mana ei si se chinuia ea cu materialul brut. Cred ca ala este secretul.

Cand sufrageria mea a devenit neincapatoare, m-am mutat intr-un apartament. Insa pe zi ce trece se umplea si mai mult. Am gasit o doamna croitoreasa, pe urma am mai gasit inca una. Le-am angajat, pentru ca nu mai faceam fata si, la un moemnt dat, chiar nu mai aveam loc.

Dar nu se plangea nicio clienta, nu s-a intamplat niciodata sa imi zica cineva, intrand in apartamentul ala: <<aoleu, dar unde am venit?>>

Eu eram un fel de minipsiholog, le prezentam sufrageria unde aveam o biblioteca de la Ikea, o canapea si o masuta. In spatele bibliotecii de la Ikea le pusesem pe cele 2 croitoreze, ca sa nu se vada, cu o masuta de croit. Era mica sufrageria, am impartit-o eu sistematic. Pe holul de la intrare, cum intrai in apartament, am bagat niste dulapuri cu diverse materiale si o oglinda.

Incercam de pe atunci sa fac un sistem de genul <<sa te misti mai repede prin casa, ca sa nu se intample ceva neplacut>>.

Secretul pe care eu incerc sa il predau angajatilor Rhea Costa este modul cum vorbesti cu clientul. De cand ii raspundeam omului la telefon avea impresia ca ma cunostea de o viata. Abia astepta sa vina la mine si sa ma vada, sa probeze rochia.

Eram foarte vesela de fiecare data cand raspundeam la telefon si cuceream oamenii prin modul meu de a vorbi. La un customer-service daca nu stii cum sa raspunzi la telefon, totul e degeaba. Adica – degeaba te mai chinui, ca ai pierdut prima impresie.

Apoi veneau clientele, le puneam pe canapea si faceam un pic de <<small talk>>, dupa care vedeam eu ce ii propun. Niciodata nu venea nimeni la mine ca sa ii fac oferta de rochii direct. Vorbeam 5-10 minute despre niste lucruri care nu aveau nicio legatura cu rochia, de fiecare data. Drept dovada, de atunci mi-am creat o gasca faina de prietene.

Toate fetele care au venit in perioada aia la mine, in mare parte, au devenit prietenele mele. Mi-am legat niste prietenii fara sa fi vrut sa se intample asta, intr-un mod foarte natural. Stateam pe canapea, vorbeam, faceam o rochie si ea zicea <<wow>>. Astea erau reactiile: <<wow>>. Rochiile erau wow si sunt wow in continuare.

Lucrurile au evoluat si acolo. Nu mai aveam loc, veneau 3-4 cliente si cu sotul… si eu ii tineam pe holul de la bloc, ca nu aveam unde sa ii mai pun. Mai facusem o chestie inainte sa se porneasca nebunia cu Facebook, cu Instagram. Luam clientele si mergeam sus cu ele, pe bloc, si le faceam niste poze dragute, dupa care bagam niste efecte din photoshop. Prindeau superbine si vestea se ducea din ce in ce mai mult. Facusem un fel de blog care era din ce in ce mai urmarit.

Clientele mele erau foarte fericite, ca le faceam si o sedinta foto si li se parea extraordinar. Cele mai multe sedinte le faceam cu telefonul, aveam un nokia, inca nu ajunsese era iphone, dar mergea de minune.

Am inceput sa ma dezvolt, s-au inmultit angajatii, am mai facut greseli pe parcurs, dar am evoluat constant pana astazi. Au trecut cinci ani de atunci. Mi-am dat seama ca avem nevoie de reguli din ce in ce mai stricte, ca sa puteam crea in continuare.

Acum, de exemplu, lucrez la „Constitutia Rhea Costa”. Suntem un fel de stat in stat si fiecare angajat de-al meu trebuie sa stie ce facem, de ce facem ceea ce facem, diverse reguli de conduita, cu clientii sau cu ceilalti colegi. O sa o printez ca pe o brosura, fiecare o sa ia acasa si o sa stie cum functionam in orice clipa.”

Visul Rhea Costa

Andreea_Constantin4Pe Andreea a ajutat-o exact atitudinea ei copilaroasa pentru care era criticata atunci cand era copil. Avea un mod de a face oamenii sa se simta incredibil si evolutia brandului Rhea Costa in sine pare romantica. Pornind dintr-o sufragerie, cu femei carora nu le pasa cum erau rochiile cusute la interior, pe unde nu se vedea. Cu clienti asteptand in scara blocului si cu sedinte foto pe acoperisul blocului, cu un Nokia destul de putin performant.

Iar ea si acum spune, usor suprinsa: „Nimeni nu mi s-a plans. Toata lumea era incantata de experienta, de parca faceam cine stie ce. Insa cred ca le dadeam energie si le faceam sa se simta speciale”.

A fost momentul in care am crezut ca o sa incurc. Nu am vrut sa folosesc cuvinte mari (precum „target” sau „avatar”), asa ca am intrebat-o natural:

„Cine este femeia care iti cumpara rochia?”

Iar ea mi-a raspuns nonsalant:

„Ma intrebi cine este femeia Rhea Costa? Femeia Rhea Costa este femeia care nu vrea sa i se spuna cat de frumoasa este rochia de pe ea. Este femeia care vrea sa i se spuna cat de frumoasa este ea. Asta este si motivul pentru care rochiile mele sunt lejere si pun in evidenta femeia care le poarta. Este esenta Rhea Costa si motivul pentru care facem ceea ce facem.”

„Cine esti tu, cand faci o rochie?”

„Ma intrebi daca sunt Rhea sau sunt Costa? Rhea este persoana creativa, cea care nu are limite. Iar Costa este pragmaticul, cel care o contesta, care o intreaba daca femeile sunt pregatite sa poarte ceea ce face ea. Si daca se poate face ceea ce are ea in cap. Rhea si Costa sunt cele doua personalitati ale mele care ma ajuta sa creez si sa cresc afacerea pe care am inceput-o acum ani buni.”

„Uitandu-te in urma, la tot ce ai construit pana acum, ce sfat i-ai da cuiva care vrea sa porneasca o afacere?”

Sa se cunoasca pe el foarte bine. Dupa ce se cunoaste pe el foarte bine, sa analizeze relatiile cu ceilalti si ce vrea sa faca. IN momentul in care stii cum esti, ti-e foarte usor sa actionezi cu cei din jurul tau, cum sa creezi drumurile, strazile… si asa mai departe.

Daca nu stii cum esti, o sa te impiedici la un moment dat de tine, nicidecum de barierele care apar in fata ta.

„Intr-o singura propozitie cum o spui?”

„In primul rand – descopera-te!.. si apoi totul vine de la sine.”

Daniel Zarnescu

_DSC0420

PS: Brandul Rhea Costa pe Facebook il gasesti aici: https://www.facebook.com/rheacosta . Siteul unde poti gasi poze cu rochiile: http://www.rheacosta.com/

PPS: Acesta este primul interviul dedicat „oamenilor frumosi din antreprenoriat”. La mai bine de 20 de ani de la revolutie inca mai avem ca modele oameni de afaceri care s-au ridicat exclusiv din afaceri paguboase cu statul sau privatizari frauduloase. Este timpul sa dam cezarului ce este al cezarului si sa vedem oamenii frumosi din antreprenoriat. Cei care au ridicat afaceri veritabile, prin propriile forte.

O sa te rog sa fii parte din schimbare si sa dai un share pe facebook. (si sa trimiti mai departe articolul celor care au nevoie sa vada exemple de reusita)

PPS: In final, am o provocare pentru tine.  Care este lectia pe care o poti lua cu tine si care te poate ajuta in viata pe tine? Da-mi un comentariu mai jos si spune-mi ce anume vezi ca a facut diferenta pentru Andreea ca sa ajunga la nivelul la care este ea acum!

 

 

 

 



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

31 thoughts on “Interviu cu Rhea Costa, designerul roman prezent pe covorul rosu

  1. Foarte frumos articolul si povestea in sine. Ce sfaturi practice are Andreea pentru cineva care vrea sa-nceapa in fashion design, tinand cont ca experienta e 0?

    Eu ma gandeam ca niste cursuri de croitorie ar fi bune pentru inceput, mai departe astept sugestii. Inclusiv recomandari de carti, orice e bine venit. Multumesc. 🙂

    Succes in continuare.

    • Buna Sergiu,

      simti fashion design-ul? sau vrei sa l faci pur si simplu pt ca-ti place?
      e foarte important sa stii de ce vrei sa faci ceva, pt ca in momentul in care simti cu adevarat o pasiune nu mai ceri niciun sfat, totul vine de la sine.

      Tu crezi ca eu am cerut sfaturi? din fericire, nu.

      Mi am inventat propriul fashion design, am facut ce am simtit si chiar modul de lucru din fabrica este amprenta mea, total atipic decat in fabricile de confectii.
      Oamenii cand vin sa se angajeze sunt putin pierduti in spatiu, dar eu le arat drumul si ei invata un nou stil de lucru, mai eficient si mai organizat!
      Incearca sa faci ceva in care sa te implici trup si suflet, sa uiti cum trec orele si pe urma sa faci altceva si tot asa!

      Niciodata nu te gandi la bani, gandeste te ca vei face ceva revolutionar pt oameni, gandeste-te la oameni si ofera-le ceva.

      Ofera! si nu te astepta sa primesti!

      Rhea

  2. m-a impresionat curajul si persevernta ei. Puterea ei interioara, ca femeie … ceea ce o face chiar un model de inspiratie. Mi-ar placea sa fiu model sa-i prezint rochiile 🙂 Imi place atat stilul ei,cat si personalitatea si energia ei.

  3. Excelent articol! Așteptăm mai multe articole cu alți întreprinzători talentați! Aș avea o propunere pt un alt articol: Ana Wagner!
    Mult succes pe viitor!

  4. Un articol extraordinar, parca desprins dintr-un scenariu de film. Felicitari Andreei pentru tot ce a reusit sa realizeze pana in momentul de fata, felicitari si tie Daniel pentru articol! Parerea mea este ca ai descris perfect ceea ce trebuie sa fac un tanar antreprenor pentru a-si creea propriul drum spre succes si este un exemplu extraordinar pentru noi toti care iti citim articolele. A ajutat-o foarte mult si faptul ca a avut bazele puse in domeniul respectiv, ma refer la faptul ca a stiut care este piata ei tinta si ce se cere, iar mai departe a improvizat si se pare ca ia iesit foarte bine. Mult succes in continuare!

  5. Vise, actiune, drumuri care par ca duc nicaieri…Cred ca le stim toti cititorii tai. Si ne bucuram de fiecare poveste care dovedeste ca duc UNDEVA 🙂

  6. Iata o noua dovada ca ambitia si perseverenta intr-un domeniu care iti place si te dedici cu patima, poti sa ajungi pe culmi la care nici nu ai sperat.

    Multumesc foarte mult, Daniel, pentru toate articolele pe care le scri, iar prin aceste materiale frumoase ne dai nenumarate motivatii pentru a ne descoperi multe lucruri ascunse in noi si neexplorate.

  7. Salut Daniel ,
    o poveste de succes foarte frumoasa, tin sa iti multumesc pentru aceasta initiativa cu oameni de succes, sunt povesti care ma motiveaza foarte mult si care ma fac sa visez in continuare la o afacere si o independenta financiara intr-o buna zi.
    Astept cu nerabdare urmatoarea poveste de succes!
    Totul este posibil, trebuie sa visezi, mai trebuie o doza de nebunie si succesul cu siguranta trebuie sa apara.

  8. Cred ca faptul ca a stiut cum sa se reinventeze si sa se opreasca in momentul in care considera ca nu mai vroia sa faca ceea ce facea, faptul ca a avut curajul sa fie ea insasi, sa improvizeze si sa se adapteze, au ajutat-o pe Andreea. Este intr-adevar, o lectie de viata si un articol excelent!

  9. E fantastica povestea, fiindca se potriveste cu ce am eu in cap, doar ca pare un vis asa de mare ca mi-e si frica de el, insa am primit multe raspunsuri care ma framantau. Interesant ca s-a concentrat pe persoana careia ii vinde si nu doar pe creatie, bravo si la mai mare.

  10. Felicitari Daniel, pentru aceasta initiativa!
    Mi-a placut foarte mult articolul, cu atat mai mult cu cat si eu sunt pe punctul de a-mi lansa propriul brand (fac parte din categoria tinerilor designeri la inceput de drum) in aceasta toamna, cam tot asa, din „nimic” 🙂
    Pana acum am tot evitat „primul pas”, dar acum simt ca a venit momentul potrivit. E acel feeling care iti spune „acum e momentul tau…it’s the perfect time, jump in!” si faptul ca am citit povestea Andreei, mi-a dat si mai multa incredere. Multumesc! 🙂

  11. Daniel Bravoooo! Este superb interviul!
    Doi antreprenori model pentru oricare din noi (designerul Rhea Costa
    și Daniel Zărnescu), fie ca ești la început de cale în antreprenoriat
    fie că ai parcurs mai mulți pași spre a a fi unul sau fie că ești deja
    un antreprenor, merita și îți recomand din tot sufletul să citești acest
    articol, la sigur va fi și pentru tine, la fel cu este și pentru mine
    acum, unul din cele mai inspiraționale interviuri pe care l-am citit
    vreodată…
    Aștept cu nerăbdare următorul interviu „cu oamenii frumosi din antreprenoriatul romanesc”…

  12. Mi-a placut articolul si povestea in sine, pentru ca este inspirationala. Daca ar fi sa rezum totul intr-o singura fraza, ar suna cam asa: „O afacere de succes inseamna construirea unui sistem care sa-ti permita sa fii creativ, inovator si flexibil, in conformitate si armonie cu eul tau interior.”

  13. Cred ca Andreea este o persoana foarte optimista si foarte entuziasmata de ceea ce face, se vede asta in descrierele pe care le face ,felul ei de a privi viata.
    Daca ar fi sa descriu in cateva cuvinte tot ce ne-ai povestit asta ar insemna:
    Pasiune; Dorinta; Optimism ; Creativitate; Actiune

  14. Frumos articol, ce mi-a placut cel mai mult afost entuziasmul, perseverenta si stilul copilaros in care de altfel ma regasesc
    O alta chestiune care mi-a placut a fost cautarea continua pana si-a gasit vocatia.
    Un capitol la care m-am simtit umilit a fost ca oamenii au apreciat-o desi era departe de perfectiune, in viata mea a fost un singur om care ma incurajat si ma sustinut, mi-a spus ca sunt cel mai bun, desi nu era asa nici pe de parte, la un moment dat omu a dat-o in bara rau de tot pe plan personal si fata de mine, dar cred ca asta a fost motivul pentru care am trecut peste tot, omu a si plecat din tara. In rest am avut parte doar de umilinta din partea clientilor, experiente foarte dure cu amenintari si chiarreclamatii la institutiile statului, totusi ceva nu ma lasa sa renunt desi inca nu ma vad pe drumul pe care as vrea sa fiu. Multumesc frumos, frustrant dar motivational articol

    • Da, asta pare a fi un atu al Andreei. Faptul ca reuseste sa fie atat de autentica in fata clientilor incat produsul devine cateodata secundar. Femeile pur si simplu se bucura de tot procesul si de fiecare pas pe care il fac impreuna cu Rhea Costa.

  15. Cred ca atitudinea ei si modul cum a stiut sa empatizeze cu clientele au facut diferenta. Cele 5-10 minute de „small talk”, cum spune ea, reprezinta o conditie sine-qua-non pentru reusita creatiilor deoarece ea creaza dupa om nu dupa tipar. Mult succes in continuare si Andreei si tie Daniel.

  16. Sunt de aceeasi parere cu creatoarea acestui BRAND ca , cel mai puternic factor , inspre reusita , a fost ATITUDINEA cu care a privit lucrurile , in acel moment si felul in care a interactionat si tratat viitoarele sale PRIETENE si sigur viitoarele CLIENTE . Desigur toate acestea , au scutito de piedicile si obstacolele ( mai mult cele imaginare ) care au aparut si/ sau, puteau sa apara pe parcurs . Intuitia imi spune ca , cea mai importanta lectie pe care o putem invata , din aceasta aventura , este : NICIODATA SA NU RENUNTI , LA CEEA CE ITI PLACE SA FACI ! Bineinteles ca nu este singura . Din tot ce am studiat pana acum , despre ANTREPRENORIAT , foarte putin pot sa spun , imi permit totusi sa adresez si sa imi autoadresez urmatoarea intrebare : DE CE , ROMANIA O SA FIE TARA CU CEI MAI VALOROSI SI DE SUCCES ANTREPRENORI DIN LUME ?

  17. 3 chestii vad eu:
    -perseverenta: a tot incercat diverse chestii pana a gasit ceva care sa-i placa sa faca si nu s-a multumit cu „jumatati de masura”
    -relatia personala cu clientii
    -nu s-a plafonat la un anumit nivel, a evoluat continuu
    Super articolul! Ideile pe care le-am enuntat mai sus se desprind foarte usor.
    Ion Tiriac? Nu sunt sigur ca se incadreaza in profilul cerut 🙂

  18. Superb articol! Mai asteptam asa ceva. M-a captivat complet! Simteam cumva ca fac parte din povestea asta, nu stiu dece. Cred ca ceea ce a ajutat-o pe Andreea a fost entuziasmul ei cu care a pornit in viata si faptul ca nu s-a gandit foarte mult la ce o sa zica lumea si la ce este pe piata in domeniu. A fost pur si simplu naturala si a creat din instinct. A venit cu ceva diferit, cu un punct de vedere diferit, o perspectiva noua si lumea e mereu deschisa la nou. Cred ca asta a fost punctul ei forte, iar ideea cu „NU este important ca tu sa o imbraci pe ea ca sa fie WOW! Este important sa se simta WOW cu ce i-ai propus.” cred ca a pus punctul pe „i”.
    Multumim Daniel pentru astfel de articole! Ma simt foarte bine stiind ca fac parte dintr-o asemenea comunitate! Succes!

  19. Sa minta pe cei care nu stiu ce se intampla cu adevarat in spatele masti in domeniul numit moda sau ce implicati sunt in cea ce inseamna creativitate vestimentara.Sa nu mai spuna ca a inceput de la zero fara nici o pregatire in domeniu fie el financiar sau educational asa ceva nu exista.