[Partea a III-a] Cei 7 pitici ai productivitatii personale

Articolul asta face parte dintr-o serie numita „Gamification – Cum sa fii productiv prin joaca”

Partea I – „Intro”, o gasesti -> AICI <- .
Partea a II-a – „Paralela dintre viata si povesti”, o gasesti -> AICI <-

***

Primele concepte

Daca ai citit partea a II-a, numita “Paralela dintre viata si povesti”, deja te-ai familiarizat cu cateva concepte care te pot ajuta pe viitor.

Pe de-o parte am vorbit despre “erou” (in esenta fiind vorba de tine, cel care citesti aceste randuri), dragon (metafora pentru proiectul pe care inaintezi si pe care, intr-un final, trebuie sa il dai gata). O sa vin cu cateva nuante aici care iti vor aduce o claritate si mai mare asupra rolurilor pe care le jucam in povestile noastre.

Pe de alta parte, indirect, am vorbit putin si despre esec si succes si ce reprezinta ele. 

Asa ca o sa le iau pe fiecare in parte si o sa adaug si mai multa “carne”, astfel incat sa faca parte din tine si din ADN-ul tau. Ultima rugaminte pe care o am, pe masura ce citesti randurile astea, este sa inchizi orice factor disturbator care poate aparea in timpul asta.

Am nevoie de tine cu mintea si cu sufletul, asa ca am nevoie sa pui telefonul pe silentios pentru cateva minute. Sa inchizi facebook-ul. Internetul daca se poate. Si sa iti propui sa citesti aceste materiale, si aici ma refer inclusiv la urmatoarele parti, nederanjat de nimeni (si nederanjabil).

Altfel vei avea o intelegere fragmentata a ceea ce incerc sa iti transmit si nu vei reusi sa transpui mai departe aceasta filozofie acolo unde este mai important, adica in viata ta.

Conceptele pe care le voi prezenta vor avea trei mari roluri:

* rol metaforic (emotional) – cumva, in momentul in care vezi proiectele proprii precum jocurile de calculator, filmele bune sau bestsellerele pe care nu le poti lasa din mana, in momentul in care intelegi principiile din spate, vei simti mult mai mare relaxare, incredere si curaj cand vine vorba de termeni de altfel rigizi precum: productivitate, performanta, eficienta, termene limita etc.

* rol de constientizare a imaginii de ansamblu – in sensul in care in orice “poveste” care ne prinde exista cateva elemente care ne pot debloca doar pentru ca le constientizam; pentru asta este foarte importanta partea de “Harta” si “Blocaje”, unde sunt descrise momentele in care “eroul” renunta sau clacheaza.

* rol pragmatic (prin tehnici) – seria asta de “gamification” nu o sa ramana doar o poveste frumoasa pe care sa nu o poti apuca de niciunde; imediat dupa blocaje voi veni cu “armele” care metaforizeaza, in fapt, unelte de productivitate si care starnesc pofta de actiune, mentine motivatia ridicata si iti ofera aplicabilitate imediata. Vor fi cel putin 10 astfel de “arme“ prin care sa duci lupta cu dragonul (proiectul tau).

Cei 7 pitici ai productivitatii personale

Ca sa poti avea o claritate si mai mare asupra a ce urmeaza sa se intample, poti face o paralela intre conceptele pe care le vreau introduse si cei 7 pitici ai Albei ca Zapada.

Odata ce intelegi ce face fiecare pitic in parte, iti dai seama ca fiecare “element” are un rol de sine statator si extrem de important pentru unitatea “povestii”. Cu alte cuvinte, daca iei un singur pitic din ecuatie, povestea nu prea mai este poveste in adevaratul sens al cuvantului. Din acest punct de vedere “dragonul” pe care trebuie sa il dam gata ca povestea sa fie inchisa ( sau antagonistul pe care il intalnim in orice poveste bines pusa) NU ESTE CU ADEVARAT INAMICUL NOSTRU.

Pentru ca fara antagonist nu ar mai exista nicio poveste. Fara antagonist nu ar exista nici erou. Dusmanii care apar pe parcurs, de asemenea, isi au rolul lor foarte bine definit – prin care testeaza eroul, sa vada daca este pregatit sa evolueze. Fara ei nu ar exista evolutie, prin urmare nu ar exista poveste. La fel si despre blocaje, daca ele nu apar pe traseu, povestea ar fi una plictisitoare.

Din aceasta paradigma trebuie sa intelegi ca povestea este suma a tuturor elementelor si ca ele te construiesc pe tine ca erou. Orice emotie negativa pe care o dezvolti fata de un element din poveste, fata de un “pitic”, nu face decat sa iti rapeasca povestea in sine.

Cat despre partea asta cu “gamification” si de ce este nevoie de ea – din punctul meu de vedere oamenii cu care am lucrat pe partea de performanta devin foarte rigizi in abordare si foarte “nemti”. Nu ar fi nici-o problema daca ar fi rezultate adecvate, dar de multe ori aceasta rigiditate duce in probleme emotionale, in biciuirea inutila a propriei persoane, ca sa poti “mentine directia“ si, intr-un final, de multe ori in pauze lungi sau chiar renuntare.

Iar, nu e nimic in neregula sa renunti la un proiect pe care il vrei materializat sau sa iti iei cateva zile ca sa “recuperezi” energie – atata timp cat nu devine o regula, in loc de exceptie. Atata timp cat acest obicei nu este cumva o minciuna si o fuga de proiectele tale, in loc sa fie un catalizator pentru mai departe.

Cu totii putem obtine rezultate mult mai mari daca reusim cumva sa transpunem “o poveste” despre cine suntem noi si ce facem, poveste care sa se suprapuna cu realitatea “rigida” in care traim.

Cei mai performanti oameni pe care i-am intalnit, intr-o forma sau alta, isi spun povesti frumoase si motivatoare despre rolul lor, despre ceea ce fac, despre rezultatele pe care le au, despre esecuri, adversari, aliati, mentori, resurse, provocari. Repet – povesti FRUMOASE.

Orice sportiv de performanta (de elita), daca vorbesti despre cel mai puternic oponent al lui, iti va spune, intr-un final, ca tocmai aceasta rivalitate il intregeste, il face complet. Nu ura, ci mai degraba dragostea si admiratia fata de el. Nu dusman, ci mai degraba partener, in ciuda rivalitatii.

Pentru ca – ce ar fi Agassi azi, daca nu ar fi fost Pete Sampras? (si invers)
Ce ar fi Real Madrid fara Barcelona?
Ce ar fi Federer fara Nadal?
Ronaldo fara Messi?
Muhammad Ali fara Frazier?
Airton Senna fara Alain Prost?

iar lista poate continua la infinit…

Asta este motivul pentru care eu cred ca aceasta serie de articole este mai degraba o filozofie, inainte de a fi o culegere de tehnici. Tocmai asta o face atat de puternica. Trebuie doar sa ai rabdare si sa citesti in ordine cronologica toate materialele.

Putin despre esec si succes, in acest context

O alta viziune pe care o propun este legata de modul in care percepem esecul si succesul. Pentru ca intr-un bestseller, atunci cand protagonistul esueaza, de cele mai multe ori inseamna ca povestea se intinde mai departe de acest esec. Ca este doar o etapa din care are nevoie sa isi invete o lectie, sa se ridice de la pamant si sa inainteze in continuare, catre un punct in care isi incheie calatoria, macar din punct de vedere emotional. Catre un punct in care copilul a devenit adult, lasul a devenit curajos, timidul a devenit indraznet, antieroul a devenit erou.

Acest mod de a vedea lucrurie iti da o relaxare incredibila cu privire la diferitele etape prin care vei trece.

Pentru ca atunci cand vei infrange „dragonul”, vei sti ca trebuie sa sarbatoresti, pentru ca povestea se incheie cu tine „complet”. Eventual finalul te va gasi intr-o noua cautare, o noua aventura, un alt dragon pe care sa il infrunti.

Si atunci cand cazi, vei sti ca povestea e ceva mai lunga decat te asteptai. Ca nu esti la finalul cartii, ci ca abia s-a terminat un capitol. Se pun bazele, creste tensiunea – pentru „marea batalie”, cand vei avea inca o data sansa sa te confrunti cu dragonul arogant, care stie ca te-a invins anterior. 

Vezi tu, totul e o joaca. Daca renuntam la rigiditate, s-ar putea sa ne placa si sa devenim dependenti de calatoria noastra si de finalul in care te vei uita in ochii dragonului tau si ii vei spune:

„Sunt aici si sunt pregatit!”

Cam atat astazi, 
Data viitoare, in partea a IV-a, voi vorbi in detaliu despre primul pitic si, probabil, cel mai important: eroul.

Cu drag, 
Daniel 

PS: seria asta de articole traieste din comentarii. Imediat cum termini de citit apasa pe reply si da-mi un semn ca esti in fata monitorului. 

Si vorbeste-mi despre dragonii tai. 

(Iar eu voi continua sa scriu.)