Dragonul sau un alt mod de a vedea obiectivele noastre

25 Feb

Mai tii minte celebra melodie a lui Bonnie Tyler – “Holding Out for a hero?”. Poate nu o stii dupa numele asta, dar refrenul sigur il stii, pentru ca este intiparit in timpanul nostru pe undeva.

“I need a hero!”, spune ea. “Am nevoie de un erou!”

Iti dau mai jos videoclipul original, pentru ca mesajul este extrem de motivator, pe langa vocea senzationala a lui Bonnie. 

O sa ma joc cu focul si o sa iti si traduc versurile, fara sa ma chinui neaparat sa le adaptez sau sa le fac sa rimeze:

“Unde au disparut toti barbatii buni
Si unde sunt toti zeii?

Unde este Hercule, cel atat de capabil, ca sa se lupte impotriva sortilor?
Nu este nicaieri un cavaler in armura stralucitoare?

Seara tarziu, ma agit in pat si ma-ntorc
Si visez ceva ce am nevoie.

Am nevoie de un erou.
Il voi cauta pana ce noaptea se va sfarsi,

Trebuie sa fie puternic,
Trebuie sa fie rapid,
Trebuie sa fie odihnit pentru lupta.”

Dincolo de interpretarile in care ne putem arunca pana maine, imagineaza-ti ca in metafora noastra, daca noi sutem eroi, cantecul nostru care se aude in noapte se aude putin diferit. Pentru ca noi avem nevoie de un antagonist, ca sa ne putem ridica si urma propria noastra calatorie.

“Am nevoie de un dragon!” ar trebui sa strigam noi.

La naiba, ar trebui sa fie destul de puternic incat sa ne puna in incurcatura. Cand suntem fata in fata cu el, cand pucioasa ramasa in urma respiratiei lui ne arde narile, ar trebui macar sa ne tremure genunchii si sa fim usor nesiguri pe noi.

Altfel ce rost are?

Dragonul

Toate povestile bune au un “villain”, un antagonist, cateodata atat de machiavelic incat devine memorabil prin comportament, gestica, vorbe pe care le scoate pe gura. Cand spunem Batman, desi suntem fani si am tinut cu el pana la capat, nu putem sa nu ne gandim, cu un usor tremur, la Joker. Eventual la reprezentatia magistrala a regretatului Heath Leadger.

“Why so serious?” („De ce atat de serios?”), spunea el intr-o scena care a devenit emblematica in construirea antagonistilor. 

Cu cat mai puternic este anagonistul, cu atat mai buna este povestea. Cu cat mai disperata pare situatia eroului, cu atat mai magnetic ni se pare totul.

Ba chiar, daca stai putin si te gandesti, eroii sunt putin cam plictisitori. Banali. Au o busola morala care nu e defecta. Stii cam la ce sa te astepti de la ei. Daca ne-am uita la un film cu un astfel de erou, fara sa integram cumva in poveste si un antagonist, am adormi in prima treime.

Toate povestile bune se bazeaza pe antagonist!

In Matrix il avem pe inegalabilul Mr. Smith. Iti mai amintesti de el? BINEINTELES CA ITI MAI AMINTESTI. Poate nu cu numele, dar fata si cu ochelarii iti sunt familiari.

Stapanul inelelor? Unul dintre antagonisti, secundar de data asta, este Gollum. Dumnezeule, Stapanul Inelelor si Hobbit, ambele filme (si carti), fara Gollum ar fi fost doar un alt film banal, cu eroi banali si chiar si cu antagonisti banali. 

Si ce s-ar alege de Clarice Sterlin, fara antagonistul ei din Tacerea Mieilor? (Probabil ca acum faci un exercitiu de memorie sa iti aduci aminte cine e Clarice; bineinteles ca ti-este greu, pentru ca, in realitate, tu il tii minte pe Hannibal Lecter, ea fiind, in imaginea de ansamblu o cantitate neglijabila).

Cu cat mai puternic este antagonistul, cu atat mai mai mare este efortul pe care il depune protagonistul nostru ca sa isi depaseasca imperfectiunile. Sa isi stapaneasca demonii interiori. Sa evolueze, sa inchida ciclul, sa ajunga la statutul de erou.

Sau, ca sa inchid cu o concluzie pe care deja o intuiesti, fara antagonisti nu exista eroi. Si niciun fel de poveste. Totul este tern, blocat in rutina, fara niciun semn de progresie.

Partea a V-a este dedicata antagonistului, pentru ca fara el nu ar exista nimic. 😃
Iar in metafora noastra, antagonistul este proiectul tau. Ceea ce vrei sa obtii.

Antagonistul nostru (sau dragonul pe care trebuie sa il infrangem) poate fi:

* o afacere pe care vrei sa o pornesti
* o cariera pe care vrei sa o urmezi
* o marire de salariu pe care o urmaresti sau o avansare
* un program de slabit pe care il urmezi (un numar de kilograme la care vrei sa ajungi)
* o carte pe care vrei sa o scrii (tablou pe care sa il pictezi, melodie pe care sa o canti intr-un bar plin de necunoscuti)
* o masina sau apartament pe care vrei sa le cumperi
* si lista poate continua la infinit…

Pentru acesti dragoni luptam noi. Si nu ne ajuta neaparat calitatile si abilitatile pe care le avem pana in momentul asta (partea zeificata). Ci ne ajuta in special partea de muritor: faptul ca ne este frica, faptul ca nu ne simtim pregatiti, faptul ca vrem sa ii intoarcem spatele.

Pentru ca niciun erou pe care l-am iubit, la inceput nu a vrut sa fie erou.
Dar cineva trebuia sa o faca.

Cu drag,
Daniel

PS: Sper ca te-a ridicat un pic de pe scaun articolul asta, altfel plange Bonnie Tyler dupa tine si nu apare nimeni.

PPS: Iti mai las doua videouri, mai jos:

„Am nevoie de un erou”, varianta „Wonder Woman” (este superba):

 

Gollum, in scena ghicitorilor:

PPPS: Articolul asta face parte dintr-o serie numita „Gamification – Cum sa fii productiv prin joaca”

Partea I – „Intro”, o gasesti -> AICI <- .
Partea a II-a – „Paralela dintre viata si povesti”, o gasesti -> AICI <-
Partea a III-a – „Cei 7 pitici ai productivitatii”, o gasesti -> AICI <-
Partea a IV-a – „Eroul si micul lui secret”, o gasesti aici -> AICI <-

Astazi am vorbit despre „dragon”. In cateva zile o sa revin si cu „Dusmanii” pe care ii intalnesti pe parcurs.

In drumul catre „marea batalie”, in care scopul tau este sa demonstrezi ca ai crescut si esti pregatit, ai parte de foarte multe provocari. In 9 din 10 povesti “eroul” nici macar nu ajunge la confruntarea finala, pentru ca renunta pe parcurs.

De vina sunt „acesti” dusmani, care apar pe parcurs si ne deturneaza de la drumul nostru. 

PPPPS: Lasa-mi un comentariu, mai jos, si spune-mi care este „antagonistul” tau preferat, cel care ti-a ramas in memorie si de care iti aduci amine mai repede decat de „erou”.

Eu deja am mentionat cativa in articol 🙂 

 

 

 



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

17 thoughts on “Dragonul sau un alt mod de a vedea obiectivele noastre

  1. Salut,
    Vreau sa-ti spun ca am citit articolul asta cu Bonnie Tyler strigand dupa mine ca are nevoie de un erou :)),
    M-a energizat imediat ce ai scris, atat pentru faptul ca am dat play la toate videoclipurile cat si pentru sentimentul cu care am ramas dupa ce am realizat ca antagonistul trebuie sa fie foarte puternic, astfel incat eu ca erou, sa fiu unul de nivel ridicat 🙂
    Dragonul meu este de o buna bucata de vreme o afacere pe care vreau sa o pornesc.
    Acum realizez ca in trecut am tot cautat dragoni de nivel mediu, iar dupa ce ii invingeam nu aveam acea bucurie pe care o asteptam…aha, deci am nevoie de un dragon puternic pentru ca eu sa devin un erou si mai puternic! 🙂
    Merci mult!

  2. Pana sa-ti spun antagonistul, vreau sa-ti multumesc pentru schimbarea asta de perspectiva.
    Ce a ajuns la mine, e ca „Dragonul” sau obiectivul meu este de fapt Maiestrul. Asta nu vrea sa ma omoare, vrea sa ma antreneze. Cine moare in „lupta” pentru un obiectiv? Ce iluzie. De acum imi aleg cu alta energie si caut altceva la „Dragonii” pe care vreau sa-i vanez. Abia acum are sens pentru mine ce tot spun oamenii astia prin „Think BIG”.
    Revenind, dragonul meu acum este sa produc continut video si sa fac un proiect pe asta care acum se contureaza.
    Multumesc, abia astept continuarea cu „dusmanii” – pentru ca de cele mai multe ori am fost unul din aia 9 care nu ajungeau sa se intalneasca cu „Dragonul”. De cand cu seria asta de articole, deja actionez/reactionez diferit de pana acum, doar pentru ca le-am citit si a facut sens povestea asta pentru mine…inca nu stiu ce se intampla exact, dar nici nu vreau sa aflu..doar sa se intample odata 🙂

  3. Salut Daniel.Ma miscat si ridicat articolul tau ca de fiecare data.Antagonistul meu preferat, in afara celor enumerati, este Levin Spacey in filmul Seven si kaiser sose in suspecti de serviciu interpretat tot de Spacey.Astept plin de entuziasm sa incep lupta cu al meu 😁

    • Pacat de Kevin Spacey, in 2017 simt ca am pierdut un adevarat artist (dincolo de chestiile nasoale pe care le-a facut, de neiertat; raman cu sentimentul ala ca am pierdut un monstru al cinematografiei).

  4. Salut Daniel.
    Dragonul meu este sa ajung la 60 de oferte pe zi catre potentiali clienti necunoscuti, asa zisa piata rece. Mi-am facut un plan ca sa incep cu cinci pe zi si in fiecare zi sa mai adaug unul pana ajung la 60 poate chiar mai multi, odata ce ma obisnuiesc cu „rutina” asta, stiu ca o sa-mi placa sa o fac in fiecare zi.
    Antagonistul care mi-a venit in minte este Biff Tannen din Back to the Future, serie care imi place foarte mult si de care n-o sa ma plictisesc niciodata.
    Multumesc pentru tot ce faci.

  5. Citesc si eu cu interes, nu demult timp, articolele tale. Nu-mi este foarte clar acest concept în altă ordine de idei. Adică, mereu am gândit că dacă pui un sfânt și un hoț intr-o cameră ori hotul devine sfânt, ori sfântul devine hoț, depinde de cine are forța interioară cea mai mare. Și am întâlnit persoane care au zis în gura mare că ‘mă fac rău’ dar nu în sensul pozitiv. Adică au devenit agresivi în felul de a fi, s-au apucat de fumat, pe persoanele mai slabe aveau dorința să le facă preș dacă nu obțineau ce voiau rapid bla, bla. Până la urmă au obținut ce și-au dorit, și-au împlinit visul dar au devenit cam nesuferiti.

  6. Salut,
    Hmmm… antagonistul meu preferat este Lord Voldemort, tipul e genial, m-a tinut in suspans in toata seria Harry Potter! Mi-a placut mult articolul si comparatia cu dragonul, antagonistul. Il astept cu nerabdare pe urmatorul, pe curand! 🙂

  7. Dacă tot ai scris de Tăcerea Mieilor, mi-am amintit de serialul Hannibal, unde antagonistul e memorabil, chiar dacă omoară oameni și ii gătește la cina. E incredibil personajul, manipulator, inteligent, extrem de manierat și sofisticat. Dacă nu ar fi malefic, ai crede ca el e eroul. Ciudat….

    • Mai exista si serialul „Dexter”, in care >eroul< este un criminal in serie. Depinde din ce unghi privesti "tabloul" 🙂

  8. Ideea asta am auzit-o la o prietena ce isi comanda cateva numere de pantofi/rochii, alegea nr corect, returna, si pierdea asa costurile cu livrarea (nu e gratuita). Singurul lucru care ma deranjeaza e cel al poluarii, altfel si asta e o metoda de economisit, costurile pierdute cu livrarea fiind costuri suficiente sa acopere efortul. Eu ma uit cat timp pierd cu deplasatul la cumparaturi, timp care costa, astazi intru in magazine poate o data pe luna si mai des in vacante (si pentru cine e lipicios, intrarile in magazine se lasa cu extra achizitii lipite de pe ici pe colo). Asa ca nu sariti sa judecati, poate nu e metoda cea mai puritana (scuzati cuvantul inlocuitor la „cea mai perfecta) dar cu siguranta e o metoda mai buna decat cumparaturile impulsive care ajung stocate prin casa si apoi aruncate. E doar un pas spre mai bine.

  9. JR Ewing , opusul lui Bobby Ewing.
    JR era manipulator, n-avea nicio jena sa-si traga pe sfoara partenerii de afaceri, bea whiskey, isi insela nevasta, avea toate calitatile „dragonului” negativ
    Cu toate astea, el era sarea si piperul serialului !

  10. Pingback: Gamification – toate articolele reunite ! – Construim Imperii

  11. Felicitări pentru articol, pentru toate articolele!!! Sunt excepționale!!! Dragonul meu e casa la malul mării, cu 2 ore de lucru pe zi.
    Antagonist cred că Hannibal Lecter mi-a rămas tipărit în minte.