Cum creezi o relatie durabila de parteneriat?

Toata evolutia la nivel antreprenorial, desi pare foarte facila din exterior, este un drum extrem de lung si, pe cat de intuitiv, pe atat ar trebui sa fie de documentat. In multele relatii de afaceri pe care le-am avut am experimentat foarte multe situatii, unele extrem de neplacute, altele foarte fructuoase.

Selectia, cum iti alegi partenerii, colaboratorii si angajatii, este cheia pentru un business care sa creasca in mod progresiv. De multe ori insa gresim.

Azi o sa va spun povestea unui prieten cu firma, care se zbate, alearga, construieste. Are o inteligenta de strada iesita din comun si tot ce a facut el in viata a facut bazandu-se pe spinarea lui. Nu are rost sa spun domeniul in care lucreaza, doar ca are mai multe ‘reprezentante’ (ca sa le spun asa) care ii aduc un venit destul de bunicel ca sa isi duca viata relaxat. Pentru el am un respect deosebit, ca pentru toti oamenii pe care i-am intalnit si au reusit ceva pe cont propriu.

Ultima oara cand m-am intalnit cu el, mi-a povestit ca este suparat, ca s-a certat cu fratele lui. Pe fratele lui l-a adus la el acasa, dupa ce s-a intors din strainatate, a avut grija de el, i-a deschis propria firma, l-a invatat ce tot ce era de stiut ca sa tina o afacere. Si afacerea respectiva a inceput sa scoata si ea bani.

Relatia a durat un an de zile, o relatie fratricida din care prietenul meu nu a cerut nimic. Ironia vine dupa un an de zile in care, dupa efortul de a-l aseza pe picioarele lui, a urmat o cearta in care fratele ajutat sa se puna la casa lui a avut un moment de frustrare si i-a reprosat ca „nu il ajuta cu nimic”.

Socul este destul de mare, fratele venit fara un leu in buzunar a gasit acoperis, intelegere, bani ca sa traiasca, o afacere care i s-a aruncat in traista pentru ca la final el sa ajunga la concluzia ca e nedreptatit si ca nu e ajutat destul.

De unde vine acest comportament?

O alta poveste care pe mine ma macina si acum este cu al unui prieten drag care a fost mai demult atras in echipa noastra. Era atat de entuziast si prezenta atat de mult potential, tot timpul cu zambetul pe buze, un talent nativ pentru a-i motiva pe cei din jur. Atat de mare i-a fost potentialul incat imediat am gasit ce sa ii dam sa faca. Avea insa un defect. Era prea tanar. A fost incurajat pana intracolo incat a ajuns singur la concluzia ca lucrurile se misca prea incet pentru talentul lui si ne-a intors spatele. A zis, cu alte cuvinte, ca nu il ajutam destul pentru ce vrea sa faca .Astazi inca a mai ramas in domeniu, dar face arareori ceea ce il reprezinta si poate la o scala mult mai redusa decat facea cu noi.

Toate astea reprezinta lectii de viata.

Orice dar pe care il faci poate fi un cutit care omoara o relatie, dar si un potential.

Zilele trecute am vut un deja vu legat de altcineva si am decis ca ceva se intampla. Nu intelegeam ce, dar cum raspunsurile vin de la sine cand le cauti, mi-a picat pe mana o carte extraordinara: „Arta de a cultiva relatii durabile” a lui Gerard Apfeldorfer.

Am gasit acolo o poveste pe care ar trebui sa o citeasca fiecare antreprenor in parte.

Povestea cowboyului si a indienilor

Erau odata in Vest un cowboy care a decis sa se duca la indieni sa faca cunostinta cu ei si sa intretina prietenia dintre popoare. Indienii, curiosi si neavand inca prilejul de a vedea multi alb, l-au primit cat au putut ei de bine.

„Ce chestie frumoasa ai” – i-au zis ei aratand pusca oaspetelui, obiect ce nu mai vazusera in viata lor.

„A, asta? E o pusca” – a spus cowboyul, facandu-le totodata o demonstratie prietenilor care nu cunosteau decat arcul si sagetile. Indienii au fost cu adevarat impresionati, sa poti omori un coiot cu sageti invizibile, cum facea albul.

Cuprins de o inspiratie subita, cowboyul i-a spus sefului de trib:
„Daca va place asa mult, poftim, v-o fac cadou. O sa imi cumpar alta de la pravalie. Haideti, luati-o, nu va coditi, nu e decat o amarata de pusca.”

Moment solemn. Seful de trib, cu chipul impietrit, nu a raspuns nici afirmativ nici negativ, doar si-a luat capeteniile in cortul lui pentru o sedinta improvizata. O ora mai tarziu au revenit in sfarsit si seful de trib l-au anuntat pe alb:

„Primim generosul dar de la omul alb. Iat-o in schimb pe fiica mea pentru a-ti fi sotie!”

Cowboyul raspunde:

„Nu trebuie, zice el. Nu e decat o pusca veche. Si fiica ta e cat se poate de fermecatoare, dar prefer sa raman burlac.”

In acel moment indienii au inteles cum sta treaba si l-au omorat pe albul nesabuit.

Lectia povestii: – fiecare schimb de obiecte si servicii inseamna sa faci troc, fiecare trebuie sa aiba un interes. Daca faci un dar fara sa primesti altul inapoi, nu faci decat sa il indatorezi pe cel din fata ta. Un dar dat trebuie sa aduca un dar in contrapartida pentru a pastra regulile echitatii.

Pusca data la un mod dezinteresat, este o oferta de alianta. Daca cel cu oferta primea pe fiica sefului de trib, se incheia alianta. Neprimind insa darul, a dovedit ca scopul sau nu era sa incheie o alianta cu niste parteneri egali, ci de a-i sfida pe propriul teritoriu, de a-i zdrobi cu superioritatea lui dandu-le ceva ce ei nu pot inapoia.

De multe ori, din prisma darniciei, dam fara sa mai cerem inapoi. Iar relatiile se dezechilibreaza exact ca in poveste si unul dintre colaboratori trebuie scalpat in prisma evolutiei lucrurilor.

Prietenul meu cu fratele incredibil de nerecunoscator mi-a mai zis un lucru invatat de el. Cand vrei sa ajuti pe cineva, neaparat sa ceri in schimb ceva, altfel se creeaza un dezechilibru si persoana respectiva ajunge sa creada ca merita sa primeasca lucruri pe gratis. Asa ca atunci cand vrei sa ajuti pe cineva dandu-i sansa sa creasca, nu uita sa ii ceri inapoi un lucru, ca schimbul sa fie echitabil si ambele parti sa se respecte si sa evolueze. In mod contrar se va ajunge intr-un moment in care cel ajutat o sa fie nemultumit de darul primit si o sa strice tot drumul construit cu intentii bune.

Exista doua tipuri de relatii in afaceri (analizate pe termen lung) – de simbioza si de parazitare. Daca mergi pe ideea de simbioza, trebuie tot timpul sa fie echitate in relatie, fiecare trebuie sa dea ceva, oricat de mare ar fi dezechilbrul intre cei doi. Daca cel experimentat sau avut face greseala sa dea fara sa ceara nimic in schimb, dezechilibrul creeat pe termen lung duce la o ruptura, dar si la o finalitate de neconceput la inceput – cel care a daruit este dezamagit si cu energia risipita, cel care a primit fara sa dea este frustrat dar ramane si handicapat de forte, neintelegand valoarea darului si nedescurcandu-se fara el, totodata.

Asa ca daca viitoare cand cineva imi cere ajutorul, voi cere neaparat ceva in schimb, la nivelul puterii de dar a celui din fata mea. Un ajutor de inceput intr-ale antreprenoriatului, de exemplu, dat unei persoane cu foarte multe calitati in aceasta directie, daca nu are ce oferi la schimb, va oferi timpul sau, la fel de valoros ca sfaturile mele. Sfaturile mele pentru 5 (sau 10, sau 15) ore din viata lui in care sa imi „slujeasca” (metaforic vorbind). In felul asta as sti ca darul este bine primit, bine inteles si mai ales as fi impacat ca nu omor potentialul din omul respectiv, dresandu-l sa primeasca dar sa nu stie ce sa faca in continuare.

Iar daca cineva imi va oferi ajutorul, neaparat voi oferi ceva in schimb pentru a nu naste dezamagire mentorului ca darul nu e bine primit si inteles.

Schimbul de daruri trebuie sa fie echitabil!