Cum creezi o relatie durabila de parteneriat?

13 Feb

Toata evolutia la nivel antreprenorial, desi pare foarte facila din exterior, este un drum extrem de lung si, pe cat de intuitiv, pe atat ar trebui sa fie de documentat. In multele relatii de afaceri pe care le-am avut am experimentat foarte multe situatii, unele extrem de neplacute, altele foarte fructuoase.

Selectia, cum iti alegi partenerii, colaboratorii si angajatii, este cheia pentru un business care sa creasca in mod progresiv. De multe ori insa gresim.

Azi o sa va spun povestea unui prieten cu firma, care se zbate, alearga, construieste. Are o inteligenta de strada iesita din comun si tot ce a facut el in viata a facut bazandu-se pe spinarea lui. Nu are rost sa spun domeniul in care lucreaza, doar ca are mai multe ‘reprezentante’ (ca sa le spun asa) care ii aduc un venit destul de bunicel ca sa isi duca viata relaxat. Pentru el am un respect deosebit, ca pentru toti oamenii pe care i-am intalnit si au reusit ceva pe cont propriu.

Ultima oara cand m-am intalnit cu el, mi-a povestit ca este suparat, ca s-a certat cu fratele lui. Pe fratele lui l-a adus la el acasa, dupa ce s-a intors din strainatate, a avut grija de el, i-a deschis propria firma, l-a invatat ce tot ce era de stiut ca sa tina o afacere. Si afacerea respectiva a inceput sa scoata si ea bani.

Relatia a durat un an de zile, o relatie fratricida din care prietenul meu nu a cerut nimic. Ironia vine dupa un an de zile in care, dupa efortul de a-l aseza pe picioarele lui, a urmat o cearta in care fratele ajutat sa se puna la casa lui a avut un moment de frustrare si i-a reprosat ca „nu il ajuta cu nimic”.

Socul este destul de mare, fratele venit fara un leu in buzunar a gasit acoperis, intelegere, bani ca sa traiasca, o afacere care i s-a aruncat in traista pentru ca la final el sa ajunga la concluzia ca e nedreptatit si ca nu e ajutat destul.

De unde vine acest comportament?

O alta poveste care pe mine ma macina si acum este cu al unui prieten drag care a fost mai demult atras in echipa noastra. Era atat de entuziast si prezenta atat de mult potential, tot timpul cu zambetul pe buze, un talent nativ pentru a-i motiva pe cei din jur. Atat de mare i-a fost potentialul incat imediat am gasit ce sa ii dam sa faca. Avea insa un defect. Era prea tanar. A fost incurajat pana intracolo incat a ajuns singur la concluzia ca lucrurile se misca prea incet pentru talentul lui si ne-a intors spatele. A zis, cu alte cuvinte, ca nu il ajutam destul pentru ce vrea sa faca .Astazi inca a mai ramas in domeniu, dar face arareori ceea ce il reprezinta si poate la o scala mult mai redusa decat facea cu noi.

Toate astea reprezinta lectii de viata.

Orice dar pe care il faci poate fi un cutit care omoara o relatie, dar si un potential.

Zilele trecute am vut un deja vu legat de altcineva si am decis ca ceva se intampla. Nu intelegeam ce, dar cum raspunsurile vin de la sine cand le cauti, mi-a picat pe mana o carte extraordinara: „Arta de a cultiva relatii durabile” a lui Gerard Apfeldorfer.

Am gasit acolo o poveste pe care ar trebui sa o citeasca fiecare antreprenor in parte.

Povestea cowboyului si a indienilor

Erau odata in Vest un cowboy care a decis sa se duca la indieni sa faca cunostinta cu ei si sa intretina prietenia dintre popoare. Indienii, curiosi si neavand inca prilejul de a vedea multi alb, l-au primit cat au putut ei de bine.

„Ce chestie frumoasa ai” – i-au zis ei aratand pusca oaspetelui, obiect ce nu mai vazusera in viata lor.

„A, asta? E o pusca” – a spus cowboyul, facandu-le totodata o demonstratie prietenilor care nu cunosteau decat arcul si sagetile. Indienii au fost cu adevarat impresionati, sa poti omori un coiot cu sageti invizibile, cum facea albul.

Cuprins de o inspiratie subita, cowboyul i-a spus sefului de trib:
„Daca va place asa mult, poftim, v-o fac cadou. O sa imi cumpar alta de la pravalie. Haideti, luati-o, nu va coditi, nu e decat o amarata de pusca.”

Moment solemn. Seful de trib, cu chipul impietrit, nu a raspuns nici afirmativ nici negativ, doar si-a luat capeteniile in cortul lui pentru o sedinta improvizata. O ora mai tarziu au revenit in sfarsit si seful de trib l-au anuntat pe alb:

„Primim generosul dar de la omul alb. Iat-o in schimb pe fiica mea pentru a-ti fi sotie!”

Cowboyul raspunde:

„Nu trebuie, zice el. Nu e decat o pusca veche. Si fiica ta e cat se poate de fermecatoare, dar prefer sa raman burlac.”

In acel moment indienii au inteles cum sta treaba si l-au omorat pe albul nesabuit.

Lectia povestii: – fiecare schimb de obiecte si servicii inseamna sa faci troc, fiecare trebuie sa aiba un interes. Daca faci un dar fara sa primesti altul inapoi, nu faci decat sa il indatorezi pe cel din fata ta. Un dar dat trebuie sa aduca un dar in contrapartida pentru a pastra regulile echitatii.

Pusca data la un mod dezinteresat, este o oferta de alianta. Daca cel cu oferta primea pe fiica sefului de trib, se incheia alianta. Neprimind insa darul, a dovedit ca scopul sau nu era sa incheie o alianta cu niste parteneri egali, ci de a-i sfida pe propriul teritoriu, de a-i zdrobi cu superioritatea lui dandu-le ceva ce ei nu pot inapoia.

De multe ori, din prisma darniciei, dam fara sa mai cerem inapoi. Iar relatiile se dezechilibreaza exact ca in poveste si unul dintre colaboratori trebuie scalpat in prisma evolutiei lucrurilor.

Prietenul meu cu fratele incredibil de nerecunoscator mi-a mai zis un lucru invatat de el. Cand vrei sa ajuti pe cineva, neaparat sa ceri in schimb ceva, altfel se creeaza un dezechilibru si persoana respectiva ajunge sa creada ca merita sa primeasca lucruri pe gratis. Asa ca atunci cand vrei sa ajuti pe cineva dandu-i sansa sa creasca, nu uita sa ii ceri inapoi un lucru, ca schimbul sa fie echitabil si ambele parti sa se respecte si sa evolueze. In mod contrar se va ajunge intr-un moment in care cel ajutat o sa fie nemultumit de darul primit si o sa strice tot drumul construit cu intentii bune.

Exista doua tipuri de relatii in afaceri (analizate pe termen lung) – de simbioza si de parazitare. Daca mergi pe ideea de simbioza, trebuie tot timpul sa fie echitate in relatie, fiecare trebuie sa dea ceva, oricat de mare ar fi dezechilbrul intre cei doi. Daca cel experimentat sau avut face greseala sa dea fara sa ceara nimic in schimb, dezechilibrul creeat pe termen lung duce la o ruptura, dar si la o finalitate de neconceput la inceput – cel care a daruit este dezamagit si cu energia risipita, cel care a primit fara sa dea este frustrat dar ramane si handicapat de forte, neintelegand valoarea darului si nedescurcandu-se fara el, totodata.

Asa ca daca viitoare cand cineva imi cere ajutorul, voi cere neaparat ceva in schimb, la nivelul puterii de dar a celui din fata mea. Un ajutor de inceput intr-ale antreprenoriatului, de exemplu, dat unei persoane cu foarte multe calitati in aceasta directie, daca nu are ce oferi la schimb, va oferi timpul sau, la fel de valoros ca sfaturile mele. Sfaturile mele pentru 5 (sau 10, sau 15) ore din viata lui in care sa imi „slujeasca” (metaforic vorbind). In felul asta as sti ca darul este bine primit, bine inteles si mai ales as fi impacat ca nu omor potentialul din omul respectiv, dresandu-l sa primeasca dar sa nu stie ce sa faca in continuare.

Iar daca cineva imi va oferi ajutorul, neaparat voi oferi ceva in schimb pentru a nu naste dezamagire mentorului ca darul nu e bine primit si inteles.

Schimbul de daruri trebuie sa fie echitabil!



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

17 thoughts on “Cum creezi o relatie durabila de parteneriat?

  1. tin sa te contrazic pentru ca impui un mod de gandire care nu functioneaza in toate cazurile

    am lucrat cu tot felul de colaboratori, de la oameni foarte egoisti la oameni foarte altrusiti, si un altruist adevarat nu o sa functioneze niciodata pe principiul pe care il prezinti aici

    povestea respectiva e mai mult ca sa justifice felul asta de a gandi, nu e neaparat bazata pe realitate

  2. Un altruist poate face mai mult rau celui pe care vrea sa il ajute, daca nu cere ceva in schimb. Dai un peste sau o undita? Pentru ca daca dai un peste… protejatul tau o sa aiba mari probleme pana o sa invete sa pescuiasca.

    Sunt de acord ca nu se aplica in toate cazurile. Ar fi aberant sa se intample asa 🙂

    • Legat de idea de a darui, sunt de acord cu ce spune Daniel. Am reflectat ceva la acest principiu si am ajuns la acelasi rezultat care reiese din acest post.

      Eu vad lucrurile asa: Cand un om bogat ofera o suma de bani unui nevoias, acel bogat nu reuseste sa-i rezolve problema nevoiasului.
      Pana cand bogatul nu-i va oferi o lectie ( sa-l faca sa gandeasca si sa obtina acea suma de bani ), cel nevoias va fi in aceeasi situatie dupa ce va cheltui banii. Va fi nevoit sa ceara sau se va obisnui sa vina altcineva sa-i dea bani.

  3. Foarte tare articolul. Bravos.

    Am impresia ca sunt dator cu un reply 🙂

    Oarecum, tind sa cred ca am integrat lectia asta . Tot printr-o situatie asemanatoare am trecut si eu fiind un fel de mentor pentru un tip foarte introvertit de fel care dupa ce ca, ma straduiam sa-i spun si sa-i arat practic unele chestii pe care le-am invatat din diverse surse si experientza, nedivulgate in alte colturi de internet – a ajuns sa dea cu piciorul binelui – fiind nerecunoscator. Ba chiar destul de ignorant. De aia e bine sa pui conditii inainte. Altfel relatia devine una win/lose , nefiind una asa productiva ptr cel ce vrea sa ofere. Conditioneaza-l sa munceasca de unul singur, iar atunci cand are o reusita sa revina. Astfel stii si tu ca ti-ai adus un merit, o contributie la succesul sau. Cel mai mult cred ca ma enerveaza cand un barbat nu e deschis sa primeasca feedback constructiv de la un alt barbat.

    Este de apreciat cand x il ajuta pe y, in mod dezinteresat
    Este de NEapreciat cand x il ajuta pe y , dar ii reproseaza asta in mod constant si mai ales fata de alte persoane in publik. Consider ca aceasta relatie de parteneriat ce cere a fi una confidentiala.

    Vorbeai despre C. in primul caz, iar in alt doilea despre T. cumva? 🙂

    Succes.

  4. Ei uite ca la asta nu m-am gandit desi de multe ori nu am inteles de ce un lucru oderit cu drag si fara pretentii imi genereaza frustrare si nu vad multumirea la care ma astept………

    Exista si un banc in aceasta privinta:

    Un grup de prieteni buni, primeste vestea ca unul din ei pleaca in AMERICA. Dupa mai bine de 1 an, el vine in vizita si-i cheama pe toti la un chef, unde plateste el tot, iar la sfarsit le ofera cate 100 $ la fiecare, asa, cadou din partea lui pentru ca avea succes acolo unde a plecat.

    Acest lucru se intampla in fiecare an timp de cativa ani……
    La unul din chefurile organizate, prietenul plecat in AMERICA le spune:

    Prieteni, astazi am facut un chef pe cinste, platesc eu totul dar cadoul de 100$ nu-l mai pot oferi pentru ca fata mea are nunta saptamana viitoare si voi avea cheltuieli mari.

    La care prietenii raspund:

    ” Bine bine, dar pe banii nostri ?!?!?!? ” 😉

  5. Super tare ideea. Am avut o mica revelatie cu aceasta ocazie. Eu am obiceiul de a ajuta pe ceilalti oameni si sunt un pic dezamagit ca in timp nimeni nu apreciaza. E o chestie interesanta, de fiecare data cand ajut pe cineva sa cer ceva (chiar simbolic) la schimb. Automat omul va aprecia ajutorul meu, pt ca va avea la ce sa il raporteze.
    De asemenea la fiecare ajutor primit trebuie sa ofer si eu ceva la schimb de acum inainte.

    Situatia asta e cam ca oul lui Columb! E cat se poate de logica, dar pur si simplu nu mi-am dat seama pana acum.

  6. Eu locuiesc in Italia de 8 ani.Aici nu se fac cadouri decat intre prieteni.Daca faci cadou cuiva care iti este doar cunoscut acesta se uita lung la tine si sigur in mintea lui zice ce vrea asta?Referitor la prietenul tau am patit-o si eu nu odata.Asa ca m-am lecuit.Am inteles un lucru afacerile si relatiile de familie nu trebuie sa fie amestecate.Cu un frate in afaceri trebuie sa discuti corect, echitabil ca si cu orice alt partener altfel se ajunge la reprosuri.Daca esti mai bine situat ca el risti sa creezi situatia de asistat pentru fratele tau.Fara sa vrei il deposedezi de responsabilitate si de posibilitatea de a-si face planuri realiste.El o sa-si zica vreau aia, nu pot nu-i nici o problema ma ajuta fratele si asa mai departe.Am facut asta si am pierderi care-i problema?…rezolva fretele meu ca are bani si experienta.Bani firmei si cei personali sunt doua lucruri diferite.Daca cineva nu intelege sau nu vrea sa inteleaga acest lucru e bine sa nu se apuce de afaceri ca merge catre faliment garantat.Un frate te ajuta daca poate si cat poate dar nu are obligatia sa te intretina sau sa-ti acopere gaurile din buget.Iti da o mana dar pana la urma trebuie sa te descurci singur.
    Asta e parerea mea.Formata pe propria piele ca sa zic asa.

  7. acum imi explic cauza esecurilor in cateva relatii importante, care aveau mare potential, dar carora le-am acordat prea mare credit necerand nimik in schimb. de multe ori altruismul e gresit inteles si gresit interpretat. un articol valoros. multumesc, Daniel