„romanii sunt oameni muncitori” (1)

Nu am spus-o eu, a spus-o Kevin Costner la decernarea „Globurilor de Aur”, unde a castigat premiul pentru cel mai bun actor intr-un film TV,  „Hatfields & McCoys”. Este a doua oara cand castiga, dupa mult mai cunoscutul film „Dansand cu lupii”, din 1991, un film care a incantat copilaria generatiei care traia cu operele lui „Karl May” sub perna.

Cuvintele lui Kevin Costner despre Romania

„Mi-a placut foarte mult cat de mult munceau oamenii. A trebuit sa ducem 25 de cai undeva si i-am intrebat daca ne pot ajuta. 

«Ii puteti duce acolo la ora 12.00?». 

«Da».

Ceea ce nu ne-au spus, insa, a fost ca trebuia sa inceapa munca la 8.00 dimineata sau la 6.00 ca sa duca toti cei 25 de cai acolo, pentru ca aveau o singura rulota cu care sa-i transporte. Fac lucrurile in stilul vechi. Ne-au spus ca da, ii pot duce acolo, dar le-a luat toata noaptea pentru a pune la punct totul.

 La un moment dat, incercam sa duplicam un copac. Nu stiu de ce va spun asta, dar incercam sa duplicam un copac. Unde discutau barbatii, am vrut sa refilmam scena. Asa ca am tot cautat un copac care sa aiba forma care ne trebuia. Trebuia sa semene, pentru ca, altfel, oamenii aveau sa-si dea seama. 

Ne-am tot chinuit si, intr-un final, departamentul de arta a spus: «De ce sa nu mergem acolo, taiem copacul si il aducem aici?». Asa ceva nu se face in America. Nu i-am lasat sa faca asta, dar asta era mentalitatea, pe principiul «Ce trebuie sa facem? Asta o sa facem. O sa taiem copacul si il aducem aici»”, a povestit Kevin Costner.

Sursa: Stirile ProTV

Povestea antreprenorul incapabil sa delege

Personal, mult timp, ca sa pot sa imi iau destinul in propriile maini, a trebuit sa contez strict pe mine. Cand vrei sa faci tu totul, ajungi sa crezi ca totul chiar depinde de tine. Pana intr-un anumit punct, la inceputul unei afaceri mici, lucrul asta este benefic.

Mai greu este cand ai angajati si ai o neincredere fantastica de a delega sarcinile iar oamenii din jurul tau devin dependenti de tine si capata o lipsa de proactivitate ingrijoratoare.

Rezultatul? Ajungi sa muncesti mai mult decat toti angajatii tai la un loc, sa vrei sa fii prezent atunci cand se intampla lucruri. Firma se invarte in jurul tau intradevar, insa in loc de antreprenor ai devenit un manager. Nici macar unul foarte bun, pentru ca esti incapabil de delegare si limita de crestere a firmei este data de potentialul tau.

Ori potentialul tau este limitat de faptul ca nu iti permiti sa evoluezi, ci doar sa executi lucruri de multe ori banale.

Este normal insa, nu ai incredere in ceilalti, nu? Tu faci lucrurile  mai bine decat ceilalti si de absolut fiecare data cand ai incercat porcaria asta cu delegarea si increderea data unui angajat, respectiva persoana ti-a facut “muci” sarcina.

Este un cerc vicios si vina este mai mult in curtea ta, in cazul asta. Vezi in ceilalti niste incapabil si asta este realitatea in care traiesti si cu care te inconjori.

In timp am banuit ca este o problema pe care trebuie sa o rezolv daca vreau sa evoluez, insa de fiecare data cand incercam, rezultatele erau aceleasi. Catastrofale. Angajatii (si chiar partenerii) deja capatasera intelegerea ca oricum eu fac treaba si ca ei o fac de mantuiala (cumva). Si asteptau de la mine salvarea si solutiile. Iar eu eram din ce in ce mai surmenat.

Ce legatura are cu povestea lui Kevin Costner?

Mult timp mi-am dorit oameni proactivi, cu discernamant, care sa isi asume deciziile si sa faca bine ceea ce fac. Insa imi pierdusem increderea ca exista oamenii astia. Credeam si eu ca romanii sunt lenesi, hoti, prosti…

Dadeam din cand in cand de oameni care nu erau de acord cu mine. Absolut niciunul dintre ei nu avea problemele pe care le aveam eu in colaborari, ba chiar oamenii din jurul lor faceau o treaba incredibila. Erau oameni “muncitori”, asa cum ii voiam eu.

Mentorul meu direct imi spunea ca trebuie sa gasesc staruri cu care sa lucrez, ca secretul este munca in echipa si ca atunci cand am oameni capabili in jurul meu, o sa am rezultate peste cele mai nebunesti vise ale mele.

Si acum imi aduc aminte de 2 replici care mi-au ramas intiparite in minte:

“Cand o sa lucrezi cu un angajat care iti da clasa pe ce faci tu bine, atunci iti dai seama ca esti pe calea cea buna.”

si

“Cauta angajatul sau colaboratorul care te face pe tine, ca superior, sa iti fie rusine de ceilalti cum lucreaza in comparatie cu el”

A fost una din lectiile cele mai greu de inteles pentru mine, care eram exact cum il vezi pe “Gollum”, in Stapanul Inelelor, cand vorbeste singur cu inelul. Inelul in cazul asta fiind firma sau “proiectul”. Cum sa dau cuiva sa faca ceva intr-o lume plina de inapti?

(va urma)