Cu totii suntem de acord ca astazi lumea se schimba cu o viteza ametitoare. Doar ca sa iti dai seama de aceasta viteza este de ajuns sa te retragi in zona rurala sau sa te izolezi de civilizatie si de tehnologie pentru cateva saptamani.
In prima faza o sa te simti eliberat, pentru cateva zile. Insa dupa ce trece euforia inceputului, o sa simti cum treci prin purgatoriu: ai impresia ca lucrurile se misca prea incet, o sa simti ca stai pe loc, o sa simti nevoia de miscare, de a-ti ocupa timpul cu ceva.
Gandeste-te putin la ultimii 10 ani si toate lucrurile care s-au intamplat pe parcurs: internetul a devenit simbiotic aproape cu organismul uman, a aparut social media care ne ataca puterea de concentrare, telefoanele inteligente au aparut si ele – si iti pun, la propriu, un calculator in buzunare. Rapiditatea cu care aflam informatii de care ar trebui sa tinem cont a crescut. Suntem in contact permanent si superficial, prin tehnologie, cu foarte multe persoane. Galagia interioara si exterioara a crescut. Urgentele apar din toate partile. Cerintele la fel.
Ni se cere sa fim performanti, dar mediul in sine devine din ce in ce mai toxic pentru performanta:
- excesul de informatie ne defocuseaza constant
- telefoanele urla in jurul nostru si raspundem la ele aproape ca intr-un experiment de conditionare pavloviana
- mintea in permanenta ne urla “Ce s-a mai intamplat?” – si ne impinge sa iti verifici telefonul, calculatorul, televizorul – emailurile, conturile de facebook, mesageria – dintr-o frica stupida de a nu fi la curent
- emailurile intra intr-un ritm ametitor si trebuie sa le gestionam
- sarcinile s-au inzecit – nu stim ce sa facem prima oara
- proiectele s-au inmultit si nu stim pe ce sa te concentram
- avem constant impresia ca pierdem oportunitati tocmai pentru ca suntem ocupati si ca ceea ce facem ne mananca tot timpul
Si pe langa toata acest “ghiveci” – mai trebuie sa ne gasim si timp pentru viata personala. Sa cautam un echilibru.
Ajungem acasa – si inca mai verificam emailuri, desi copilul sta in fata noastra si cauta sa ne atraga atentia. Ne punem in pat si nu ne putem abtine sa nu luam telefonul cu noi, ca sa citim stiri sau sa baleem prin Facebook, doar ca sa fim la curent cu ce se mai intampla in jurul nostru. Si, intr-un final, adormim cu telefonul in mana sau langa cap, si cu un articol care, in esenta, nu ne spune nimic, dar care e citit doar pe jumatate.
Ramane o senzatie ca suntem incompleti in cine suntem si ce facem. Mai ales ca avem capacitatea sa ne dam seama ca nu avansam, ci doar ne scaldam in sarcini irelevante.
Senzatia este ca facem mult mai multe in 24 de ore, dar mult mai putin importante. Exista o vorba – ca daca traiesti destul de mult timp in apa, la un moment dat iti vor creste branhii. Cam asa ne-am adaptat noi la excesul de informatii din jurul nostru.
Si cautam IMPLINITAREA SI LINISTEA intr-o agitatie permanenta. Am da orice ca timpul sa se incetineasca si sa gasim placere in ceea ce facem. Doar ca, atunci cand timpul incetineste, sa ne simtim la fel de agitati in interior si sa nu stim ce sa facem mai intai.
Lumea se schimba si e nevoie mai mult ca niciodata sa ne putem concentra pe ce facem si sa INTRAM IN STARE DE FLUX.
Sa inaintam. Sa evoluam. Sa nu mai bagam in seama toate prostiile. Sa ne ocupam de lucrurile importante, de proiectele importante. Fara sa fim intrerupti.
FoMo – afectiunea secolului XXI
Rapiditatea cu care au avansat tehnologia si stimulii exteriori a provocat aparitia unei noi afectiuni psihice – FoMo (“Fear of missing out” – in engleza, sau “frica de a lipsi” de la ceva ce se intampla in jurul nostru).
De aici vin si toate comportamentele de mai sus si inabilitatea noastra de a mai produce rezultate cu adevarat importante pentru noi, cariera, sanatatea, prosperitatea, implinirea noastra.
Fiind recunoscut pe zona de productivitate personala si profesionala – primesc foarte des emailuri de la cititorii de pe ConstruimImperii.Ro care suna in felul urmator:
“Am incercat sa imi pun obiective, sa imi fac planuri, sa imi prioritizez sarcini. Am clacat: pentru ca m-am epuizat incercand sa le fac pe toate. Intr-un final nu am obtinut ceea ce mi-am propus si am cazut si in depresie.
De atunci nu imi mai propun nimic si nu ma mai organizez. Tehnicile de productivitate, planificare si management al timpului pentru mine nu functioneaza.“
Din pacate genul asta de emailuri vine dintr-o lipsa de intelegere a ceea ce inseamna management al timpului.
Managementul timpului – inseamna sa faci MAI PUTIN intr-o perioada fixa de timp, nu mai mult. Inseamna sa renunti la ce nu e important si sa faci doar ce e important pentru tine.
In engleza exista o vorba care exprima filozofia asta: LESS IS MORE (sau “Mai putin inseamna, de fapt, mai mult”).
Suntem prea ocupati sa facem superficial multe sarcini deodata, cele mai multe dintre ele irelevante, decat sa facem o sarcina “pe adancime”, sa intram in stare de flux pe ea si sa ii dam cu adevarat valoarea pe care o merita.
Management-ul timpului si strategia personala si profesionala merg mana in mana. Iar termenul de strategie, de asemenea, este profund neinteles.
Pentru ca cea mai buna “definitie” a strategiei este: “sa stii ce sa nu faci”.
Este mai important sa stii ce sa nu faci, ce nu e important – si sa dai la o parte, decat sa prioritizezi permanent dintr-un munte de sarcini care nu se mai termina niciodata, dar la care nu vrei sa renunti.
Problemele cu care (si) eu ma confrunt
Articolul asta este scris pentru cei care vor sa obtina performante, care au o foame interioara de mai mult, de la ei si de la societatea din jur.
Cumva, cand vine vorba de obiective atinse, productivitate, performanta, mi-am creat o imagine intangibila de om care stie ce face si care inainteaza, gaseste solutii si ajunge la rezultate.
Insa perioadele de deconcentrare – au fost acolo, tot timpul, in anii astia. Si nu stiu cum se face, dar de fiecare data cand m-am lovit de aceste perioade contraproductive, am simtit o nevoie aproape organica sa simplific totul. Sa redesenez ceea ce ma reprezinta, proiectele care sunt importante pentru mine, sa prioritizez, sa renunt la ce nu ma reprezinta.
Nu iti imagina ca sunt un tanc care inainteaza permanent. Asta e imaginea care s-a creat in jurul lui Daniel Zarnescu. Ma lupt cu aceleasi provocari cu care se lupta absolut toata lumea. Iar tehnologia, supraaglomerarea si galagia sunt inamicii mei, asa cum sunt pentru toata lumea.
Cateodata, in perioadele de confuzie, ma intreb amuzat: “Oare ce ar face Daniel Zarnescu in momentul asta ca sa aiba claritate?”.
De-a lungul timpului, insa, am observat ce ma tine pe mine pe loc, dar si pe cei cu care lucrez – manageri, freelanceri, antreprenori, artisti sau sportivi.
Iar problemele sunt aceleasi peste tot:
1. Tehnologia si informatiile din jurul nostru
Ele ne dau permanent senzatia ca suntem haituiti si ca trebuie sa facem mult mai mult decat facem in momentul asta. Multitudinea de sarcini si proiecte din care facem parte, experiente pe care ar trebui sa le traim, oameni pe care ar trebui sa ii intalnim, urgente pe care ar trebui sa le rezolvam.
Acest “munte” devine irelevant daca stii la ce sa renunti sau pe ce sa te concentrezi.
Telefoanele, mailurile, facebook-ul, internetul – nu inseamna productivitate. Dimpotriva.
2. Oamenii
In secolul XXI faptul ca intram constant in contact cu alti oameni – virtual sau fizic, devine o problema in calea obiectivelor pe care ni le punem.
Faptul ca putem fi contactati oricand sau poluati de ideile care ne vin din partea lor – devine o problema majora, cand nu putem sa ne delimitam de ceilalti, macar blocuri de timp suficient de mari incat sa ne facem treaba noastra.
Faptul ca spunem “da” mai des decat am vrea – este neproductiv, pentru ca inseamna si mai multe pietre adaugate pe muntele neproductivitatii.
3. Capcana propriei legende
Succesul si rezultatele pe care le ai sunt extrem de subiective pentru urmatoarele rezultate pe care le vrei. Cand incepi sa iti faci o imagine, indiferent de nivelul la care iti faci aceasta imagine, se traduce prin faptul ca iti creezi “propria legenda”.
Cand devii mai ocupat sa intretii aceasta legenda decat sa evoluezi in continuare, cand esti mai preocupat de criticile care iti vin, decat de misiunea pe care o ai – inseamna ca te-ai ratacit pe drum si devii neproductiv.
Orice succes pe care il ai, oricat de mic – este neproductiv pentru urmatoarele rezultate. Devii lenes, incepi sa te ocupi de lucruri care nu sunt importante, ai tendinta sa crezi ca rezultatele vor veni doar pentru ca le meriti.
In realitate “succesul” este un drum care nu se termina niciodata. Cand crezi ca ai succes – atunci urmeaza, de obicei, o cadere, pentru ca devii vulnerabil.
“Succesul” intervine si se mentine doar atata timp cat tu ramai smerit si muncesti in continuare pentru urmatoarele obiective, rezultate. Cand te-ai oprit din aceasta “munca” si ridici privirea catre “succes” – spiritual decazi din drumul si calatoria ta.
La ultima conferinta MIB am avut ca invitat pe Catrinel Mirita, proprietarul Hotelului Sidney, din Craiova, antreprenor pur sange – a spus ceva extrem de profund legat de rezultate:
“Oamenii vor sa ajunga pe celalalt mal al raului, dar nu vor sa isi dezlipeasca fundul de pe malul pe care stau. Cum poti sa ajungi pe malul celalalt, daca nu parasesti acest mal?“
“Acest mal” inseamna tot ce te reprezinta acum, succesul pe care il ai acum, rezultatele pe care le ai acum, “legenda” pe care ti-ai construit-o acum. Renunta la ce esti – ca sa fii mai mult de atat.
Este o problema atotprezenta indiferent de nivelul la care esti. Cand incepi sa lupti pentru pozitia pe care ai “cucerit-o”, incepe decaderea. Pentru ca succesul si productivitatea nu tine de trecut si de ceea ce ai obtinut deja, ci de urmatoarele destinatii. Mereu de urmatoarele.
Metoda turneelor
Toata viata m-am luptat cu confortul pe care mi l-am creat de-a lungul timpului si am cautat sa imi mentin vie foamea pe care o simt. Am 33 de ani si caut permanent sa nu ma compar cu ceilalti – pentru ca nu este vorba despre asta in viata.
Am dat cat am putut de fiecare data, indiferent de proiectul in care am fost angrenat. Nu pentru rezultatele punctuale pe care le voiam, ci pentru viziune – pentru ceea ce vreau sa las in urma, pentru cine vreau sa devin.
Am construit, am initiat, am visat. Am avut esecuri, am renuntat, am fost criticat.
- am castigat proiecte pe programe de finantare, ca si consultant, de milioane de euro
- am pornit mai multe afaceri, construite fara investitii majore, de la zero, de-a lungul timpului – care mi-au adus independenta financiara si un stil de viata decent, in Romania
- am scris mai multe carti vandute in mii de exemplare in Romania, de care sunt foarte mandru
- am ridicat site-ul ConstruimImperii.Ro pana in pragul a 30 000 de abonati si care creste cu fiecare luna, in ultima vreme intr-un ritm galopant
- am pus bazele unei edituri care reuneste liderii din piata dezvoltarii profesionale si profesionale (cu audienta de sute de mii de abonati fideli)
- am fondat o scoala de antreprenoriat care a dat nastere mai multor afaceri care exista in economia romaneasca si acum, dar care a si ajutat antreprenori sa isi creasca cifra de afaceri – de la zeci de mii de euro pe an la sute de mii de euro sau la milioane de euro pe an.
- am fondat o scoala de coaching – care a schimbat vietile a mai mult de 150 cursanti pana acum (pe parte personala, dar si profesionala)
- am avut in ultimii ani cateva sute de clienti de coaching cu care am lucrat individual pe teme antreprenoriale, profesionale sau de viata, efectiv
- si acum, cel mai nou proiect, ridic un ONG – care isi propune sa construiasca un centru de terapie pentru persoanele cu dizabilitati din Romania
Sunt doar cateva dintre lucrurile pe care le-am facut in ultimii 12 ani, de cand mi-am luat destinul in propriile maini. Nu sunt rezultate extraordinare, dar sunt mandru de fiecare dintre proiectele mele.
Mereu m-am luptat cu lenea si cu harnicia, cu esecurile si cu succesele, cu oamenii care ma bateau pe spate sau cu oamenii care imi demontau rezultatele – intr-un final, toate sunt irelevante. Nu merita atentia mea, pentru ca ma impiedica sa merg mai departe.
Exista insa o filozofie pe care o respect, atunci cand vreau sa initiez un nou proiect de la zero, chit ca el este o carte pe care o vreau scrisa si lansata, o campanie de marketing pentru un client sau o afacere pe care o gandesc.
Am denumit aceasta filozofie “Metoda turneelor” – si are in spate cateva principii care ma tin pe directie.
1 – Succesul este o iluzie, ce lasi in urma – nu este!
Asa ca ma concentrez pe impactul pe care il am in societate si va dainui dincolo de mine. Care sa ma ajute sa traiesc o viata decenta, dar care sa ii ajute si pe ceilalti sa isi gaseasca o cale sau prosperitate, intr-o forma sau alta.
2 – Este o diferenta intre “antrenament” si “turneu“
Cea mai buna sursa de inspiratie pe care o am cand vine vorba de productivitate, o gasesc in sportul de performanta. Antrenamentul este ceea ce faci zilnic, pe zona ta de expertiza, ca sa poti performa.
- Un boxer loveste un sac de box zilnic, ca sa se mentina in forma.
- Un tenisman loveste mingea cateva ore zilnic.
- Un fotbalist loveste mingea zilnic.
Antrenamentul nu ar trebui sa te oboseasca, pentru ca il faci de atata timp. E intrat in adn-ul tau, cumva. Dimpotriva, iti mentine tonusul si este vital. Este realitatea curenta. Viata de zi cu zi.
Insa nu antrenamentul iti aduce rezultatele pe care le vrei. Meciul de box, de tenis sau de fotbal – si competitia in sine – iti aduc rezultatele.
Ca sa pornesti un proiect nou sau o afacere, cel mai greu este pana le pui in miscare. O afacere, cand o pui in miscare, este ca un tren. Este nevoie de un efort concentrat la inceput, pana se misca. Apoi, odata pus in miscare, el se va deplasa de la sine cu efort minim.
Eu imi inchipui proiectele sau start-upurile precum turneele de tenis. Un tenisman cand a intrat intr-o competitie, cumva incetineste timpul doar pentru acel turneu. Are 1-2 saptamani in care respira tenis si aspira sa ajunga cat mai sus.
Pe perioada unui turneu – nu isi permite sa mai faca si alte lucruri in afara de tenis. Telefoane, internet, social media, rezultatele pe care le-a avut in trecut, oamenii care il cauta, galagia – sunt toate ireleventa pe perioada turneului.
Dupa turneu se odihneste, se recupereaza si se antreneaza. Revine la cele “lumesti”. Apoi porneste in alt turneu.
Cand scriu o carte, cand lansez un produs pe piata, cand pornesc un proiect nou – imi imaginez ca sunt in turneu si ignor tot ce se intampla in jurul meu.
In turnee nu am timp sa fiu deconcentrat sau neproductiv. Pentru ca nu mai fac decat un singur lucru, indiferent de cate sarcini si decizii sunt de luat in jurul meu. Ele pot astepta pana termin turneul.
3 – Puterea lui “habar nu am”
De fiecare data cand incep un “turneu” nou, pornesc de la simplu si usor, crescand intensitatea pana la final. La inceput imi dau voie sa spun “Habar nu am ce o sa fac sau cum o sa ajung la capat”.
Imi dau voie sa imi spun asta ca sa plec cu mintea goala si sa pot construi de la zero, nepoluat de ego si de rezultatele trecute.
4 – Imersiune 101% pe timpul turneelor
Cand sunt in “turneu“, turneul devine singura mea realitate. Pentru ca altfel nu o sa il pot pune in miscare. Am termenul de “imersiune” (sau scufundare) pentru asta: caut oameni din domeniul respectiv, cu care sa vorbesc si sa petrec timp, citesc despre subiectul respectiv, devin subiectul respectiv – incetul cu incetul, ignorand alte proiecte.
Din punctul meu de vedere oamenii nu obtin rezultate pe un anumit proiect pentru ca nu se dedica doar lui. Eu imi dau voie sa ma dedic doar lui pe perioada turneului (motiv pentru care aceasta metafora ma ajuta).
5 – Sarbatoresc finalul + pauza
Pe finalul oricarui proiect efortul este cel mai concentrat si mai mare. Iar la final imi iau cateva zile sa ma bucur de creatia mea, ca sa pot inchide experienta cu adevarat. Ma odihnesc.
6 – Revin la “viata“
Acord atentie diverselor urgente care au aparut in ultima perioada. Vine perioada in care ma intorc la realitatea curenta si la tot ce presupune ea. Asta pana cand apare alt turneu. 🙂
Exista o constanta in viata mea – care seamana cu viata oricarei persoane, cred: “antrenamentul” zilnic, tehnologia, galagia, oamenii, deconcentrarea.
Pe langa ea exista “turneele”: proiectele noi pe care le initiez si in care ma dedic 100% pana le pun in miscare.
Cea mai mare greseala pe care pot sa o fac – este sa ignor importanta uneia dintre cele doua fatete ale aceleiasi monede. Cand esti in antrenament continuu, rezultatele si evolutia nu va aparea. Cand esti in turneu continuu, clachezi, devii extenuat, dezamagit si renunti.
Dincolo de paralela cu sportul de perfomanta, un citat foarte bun care exprima realitatea celui care initiaza proiecte este din Sun Tzu:
“Nu s-a văzut niciodată ca un război prelungit să fie convenabil vreunei ţări. Când armata se va angaja în campanii îndelungate, resursele statului nu vor fi suficiente.”
(de aceea este indicat ca proiectele noi sa fie gandite pe termen scurt, pana devin “realitate”; altfel te va secatui de puteri si resurse)
Cu drag,
Daniel Zarnescu
PS: cea mai buna carte scrisa de mine – legata de productivitate, excelenta, setare si atingere de obiective – se numeste Esenta Eficientei. Apasa pe linkul de mai jos pentru mai multe detalii:
http://www.stepout.ro/carti/cartea-esenta-eficientei/
PPS: lasa-mi, te rog, un comentariu la final si spune-mi:
1 – Care este cea mai importanta idee din articolul de sus care te poate ajuta pe viitor, pe proiectele tale?
2 – Care este cea mai mare problema pe care o ai acum cand vine vorba de time management & productivitate – problema care iti da batai de cap si peste care nu stii cum sa treci?
In felul asta putem invata cu totii din experienta celorlalti. In functie de raspunsurile tale, iti pot oferi sfaturi, tehnici si metode pe care le folosesc si eu si care ma ajuta sa depasesc problemele cu care te confrunti si tu acum.
Scurt si la obiect!
Cea mai tare chestie din articol…sunt de fapt 2:
1. Renunta ca sa ai mai mult – abia acum am inteles principiul – nu sa renunt la ce imi place sa fac, la viziunea mea principala, ci sa renunt la orice “oportunitate” care nu face decat sa ma defocuseze de la directia mea.
2. Turneu vs antrenament – De fapt antrenamentele sunt obiceiurile zilnice (ar trebui sa imi fac o lista cu obiceiurile zilnice/saptamanale care sustin obiectivul meu principal) iar turneul este competitia – unde mori tu sau competitia. Nu este cale de mijloc. Dar daca toata viata mea ar fi mor eu sau competitia, pot sa duc multe bataii, dar nu castig razboiul!
Si astea doua anuleaza multe dintre posibilele raspunsuri la a doua intrebare pe care o pui…
Dar mai e ceva – In timpul unui turneu, ca sa fac imersiune 101%, ma ocup si de obiceiuri (de antrenament)? Ce faci cu sarcinile pe care le ai zi de zi (sau periodic, regulat) si pe care nu prea ai cum sa le eviti, atunci cand esti intr-un turneu? Daca le las deoparte, risc sa ajung la final de turneu, cu un alt turneu la coada…turneul de inchis proiecte mici lasate de izbeliste. Proiecte de care nu m-am ocupat in timpul turneului…Tu cum faci?
🙂 dupa turneu te “relaxezi” mediind si rezolvand celelalte sarcini, la relanti.
Din proprie experienta – cand te ocupi de altele in afara de proiectul principal sperand sa le duci impreuna cu acel proiect care e cel mai important pentru tine, de fapt nu faci decat sa cresti si mai mult nivelul de urgenta al sarcinilor neimportante.
Dar e doar o parere 🙂
da revelatie, esenta. Multumesc Daniel. Urmaresc de mult materialele tale on line. De multe ori sunt vitamina pentru momentele de cumpana. Desigur sunt multe de discutat. Sper sa descriu cat de curand din experientele mele. Suntem pe drumul cel bun. Succes in ce faci! Sincere condoleante pentru pierderea Mamei tale. Pe curand
1 – Care este cea mai importanta idee din articolul de sus care te poate ajuta pe viitor, pe proiectele tale?
Pasul 5 – Sarbatoresc finalul + pauza. De multe ori trecem in viteza peste acest pas si nu ne luam energia si recompensa
2 – Care este cea mai mare problema pe care o ai acum cand vine vorba de time management & productivitate – problema care iti da batai de cap si peste care nu stii cum sa treci?
Nu reusesc sa deleg lucrurile minore, care imi consuma foarte mult timp pentru o valoare adaugata mica.
Fii binecuvantat, Daniel. 1. Cand esti in antrenament continuu, rezultatele si evolutia nu vor aparea. Cand esti in turneu continuu, clachezi, devii extenuat, dezamagit si renunti..
2. Ma tem de rezultat. Indiferent ca este bun sau rau. Nu inteleg aceasta perioada, dar oricum, doare. Paradoxal este ca atunci cand fac, treburile merg bine. Si de bine ce merg, ma opresc, de parca m-as teme sa nu mearga si mai bine. Probabil nu am incredere in mine, ca pot sustine frumusetea pe care o pot crea si ma tem de responsabilitatea pe care trebuie sa mi-o asum. Prin urmare, imi dau silinta sa imi consum timpul pe chestii inutile. Am verificat: ” Esenta eficientei” combinata cu Jurnalul Generalului dau rezultate incredibile, atunci cand sunt aplicate.
Buna Daniel! Frumos articol.
Mesajul care m-a inspirat este imersiunea totala in proiect.
Si eu traiesc aceasta imersiune totala, dar din pacate ma tine o perioada de timp mai scurta decat imi trebuie ca sa pun totul pe roate. Apoi apare alta idee “la fel de super” si uite asa am ajuns sa merg cu 3 in paralel. Realizez ca de asta ma face sa aman startul lor.
Cand ai trei destinatii la care trebuie sa ajungi, cel mai probabil ca nu mergi pe trei drumuri in acelasi timp. O iei destinatie cu destinatie – ori cu cea mai apropiata destinatie, ori cu cea mai importanta pentru tine. 🙂
Multitasking-ul este nociv pentru performanta. Rezultatele depind de cat de repede intri in stare de flux – ori starea de flux presupune “imersiune totala”. Cand esti cu fundul in mai multe barci (aka proiecte), starea de flux sta la distanta.
Multumesc!
Cea mai importantă idee care mă poate ajuta este într-adevăr managementul timpului.
Am cumpărat multe cărți (inclusiv ,,Esența eficientei”),dar timpul rămâne în continuare o problema pentru mine.
Nu ma pot concentra doar pe proiectul meu pentru ca încă sunt angajata,sunt mama a doi copii și trebuie sa mă împart…
E mai greu când ai multe ,,pe cap”,dar nu imposibil
Mă bucur mult ca te-am ,,descoperit “!
Acum știu ca totul depinde de mine și de felul cum îmi organizez timpul.
Ești un exemplu pentru mine.De-asta îl iubesc pe Pera !!! (prin el te-am ,,descoperit ”).
Cu drag și admirație Nicoleta
Cu totii avem “obligatii” – nu esti singura mamica ce vrea sa performeze. Toate “limitarile” pe care le vedem in viata noastra – sunt ori scuze, ori motive ca sa inaintezi.
Eu copilul si situatia per total pe care am avut-o de-a lungul timpului – m-au motivat sa gandesc la scara mare si sa inaintez. Dar intalnesc frecvent parinti care dau vina pe copiii lor cand vine vorba de nereusite (“am copii, de-aia nu sunt fericit” – asta e traducerea). Este un model parental toxic care, in pacate, este transmisibil mai departe, din generatie in generatie.
Singurul lucru pe care il vrea copilul de la parinte este sa il vada fericit, pe calea lui.
1. Cand esti in antrenament continuu, rezultatele si evolutia se lasa asteptate. Cand esti in turneu continuu, clachezi, devii extenuat, dezamagit si renunti.
2. In general sunt o persoana si imi place sa fiu organizata. Ceea ce ma indeparteaza foarte des de pe drum este aglomerarea. Mie imi place simplitatea si ma uit in camera mea si vad o multime de lucruri pe care e nevoie sa le pun la locul lor, cand vin din calatorie ba ca nu vrea sa imi consum eneriga cu ele cand prefer sa lucrez cu mintea.
O alta problema care ma dezaxeaza de pe ruta stabilita e schimbarea mediului tot la 2 – 3 luni. Lucrez cand in tara und imi stabilesc un program de care imi place sa ma tin, apoi plec in alta tara si trebuie sa adaptez un nou program in alte conditii si sub alte reguli. Cand revin acasa imi consuma cateva saptamani sa o regasesc pe persoana pe care am lasat-o si e tare greau pentru ca sunt sub influenta celei care a lucrat peste hotar.
In rest cam in trei luni reusesc sa ma axez si sa continui ce imi propun. Cu o conditie sa ma stimuleze continuu, sa imi placa, daca se poate o combinatie zilnica de efort fizic cu mental. Doar una nu merge ca am incarcat. Plus sa inving frica de a intra “turneu”.
Si ma opresc cand sunt multumita de rezultat. Si sunt cam exigenta cu mine.
Ce bine ca exista oameni ca tine care imi impartaseste lucruri atat de folositoare in viata mea, daca le aplic.
Numai bine.
“ma opresc cand sunt multumita de rezultat” – pe asta o aveam si eu. Si mi-am dat seama ca ma opresc exact atunci cand este cel mai important sa inaintez si mai mult. 🙂
Excelent articolul. Mi-a placut mult partea asta, cred ca o printez si o pun in rama: “Succesul intervine si se mentine doar atata timp cat tu ramai smerit si muncesti in continuare pentru urmatoarele obiective, rezultate. Cand te-ai oprit din aceasta “munca” si ridici privirea catre “succes” – spiritual decazi din drumul si calatoria ta.” 🙂
Un nou articol in stilul lui Daniel : direct, documentat, personal intr-o anumita masura. Autentic.
Cand am terminat de citit eram linistit si impacat cu ideea ca nu sunt singurul care nu reuseste niciodata sa termine ceea ce are de facut, gata sa merg sa imi continui treaba cu si mai multa energie.
Nu esti singurul. Esti parte din multime. Diferenta este ca unii cad prada acestei “cascade” de sarcini neterminate iar altii renunta la ele si se concentreaza pe ce este mai important pentru ei.
1. Fara sa am o experienta similara ma voi folosi de cartile citite si intuiesc ca ceea ce spui este corect. Citesc mult Brian Tracy si are o carte despre cum sa-ti organizezi timpul dupa prioritati. Acolo spune ca daca o hartie sta de prea mult timp la tine pe birou asteptand decizia ta, poate fi aruncata la cosul de gunoi. Trebuie sa te concentrezi sa faci lucrurile importante imediat ce au aparut, altfel efortul de a relua un subiect va fi mult mai mare.
2. Am incercat sa aplic ce am citit si sa imi dublez salariul, insa am realizat ca sunt in Romania si nu am reusit decat sa dublez targetul. Apoi am incercat sa gasesc alt serviciu care sa-mi aduca o alta valoare. Am facut tot felul de cursuri si m-am ales cu trei joburi fara sa castig mai mult. Cursurile pe care le-am facut voluntar m-au ajutat sa ajung la faza in care sa fiu cautat de firme si totusi simt ca intru in criza de timp. Ideal ar fi sa pot sa transmit celor tineri ceea ce am invatat si sa mai si castig bani din asta. Totusi ceva lipseste: nu am fost educat sa lucrez cu obiective pe termen lung.
Eu stiu doar doua metode sa faci bani in lumea asta (legale):
– antreprenoriat (sa ai propria companie sau procente dintr-o companie)
– sa devii atat de bun incat sa nu poti trece neobservat in domeniul tau si sa fii platit cu bani grei pentru asta.
Bineinteles ca al doilea punct are limitari in functie de domeniul in care esti “bun”.
La fel cum o companie este limitata de domeniul in care activeaza.
Este decizia noastra daca acceptam aceste limitari sau schimbam “domeniul”.
Daniel,
Un articol scris pentru a fi inteles de oricine il citeste.
Paralela facuta cu sportul a fost inspirata, toata lumea se pricepe la sport.
Ideea principala, cu care am ramas a fost aceea ca trebuie sa fiu uni task si nu multi task, daca vreau sa obtin rezultatele dorite.
Multumesc.
Uni-task, task by task, project by project 🙂
Da, mi-a plăcut mult articolul tău, Daniel, în special punctele 1 şi 2, respectiv succesul este o iluzie şi Diferenţa între antrenament şi turneu. Mai ales pentru mine acestea sunt folositoare, dar şi reprezentative pentru impasul prelungit în care mă aflu ca scriitor, devenit aproape fost scriitor, deoarece nu am mai publicat nimic de trei ani, din ianuarie 2013. Punctul 1 include şi o filozofie de viaţă exprimată foarte scurt şi sintetic, adaptatăn vremurilor noastre, în care parcă am intrat în criză de timp şi spaţiu, iar viaţa parcă ni se contractă tot mai intens. Capitolul 2 este esenţial şi util pentru reuşita practică fiindcă ne învaţă sau mai precis ne reaminteşte la nivel subconştient cât de important este tonusul, de fapt MOTIVAŢIA dată de antrenamentul în ceea ce facem şi luatul activităţii în serios. Îl voi reciti, la fel cum voi citi şi celălalt link. Mult succes îţi doresc. Cu simpatie. Radu Ispas. Craiova.
Cand vine vorba de scris – cel mai important este “antrenamentul”.
Studiind viata autorilor de succes prolifici – am observat punctul asta comun: 9/10 dintre ei scriu zilnic un minim de cuvinte pe zi, indiferent ca e weekend, sarbatoare sau ziua cuiva din familie.
Cand ai modelul asta de lucru – nu prea mai au cum sa apara “blocajele”.
ma rog, aici e o discutie mult mai lunga, pentru ca sunt elemente de context foarte multe.
Multumesc 🙂
Salut.
Mi-a placut mult articolul. E ceea ce-mi trebuie in momentul de fata.
Pentru mine cea mai importanta idee din articol este metoda turneelor. Si partea din care reiese ca succesul e un fel de plafon.
Problema ar fi ca am cam multe turnee si ca trebuie sa aleg in ce ordine vreau sa merg in ele.
Exact 🙂
Tu ai vazut vreun tenisman sa joace in doua turnee in paralel? Eu nu. 🙂
Ele sunt puse intr-un calendar.
Iar strategia pe care si-o face la inceput de sezon – tine de alegerea turneelor la care sa participe in anul care urmeaza. (de obicei in functie de pozitia in care este in clasament)
Foarte bun articolul! Mi-am extras si eu cateva idei.
Imi place ca este scris in asa fel incat oricine sa poata modela foarte usor
strategiile, emotiile, convingerile, valorile si mai ales imaginea de sine de care are nevoie atunci cand incepe un proiect.
Articolul mi se pare un model aproape complet pentru un om care vrea sa se asigure ca daca va va gandi, va simti si isi va imagina ceea ce spune modelul, atunci nimic din interiorul lui nu-l va mai trage intr-o alta directie si ca va reusi sa-si duca proiectul pana la capat .
Felicitari Daniel! 🙂
De-asta cea mai buna inspiratie cand vine vorba de performanta – tine de studierea vietii unui sportiv de performanta (din varii sporturi) si adaptat la stilul de lucru pe care il avem (cariera sau antreprenoriat).
Multumesc!
Salut!
Cred ca se complica prea mult lucrurile… Vorbesti de simplitate, dar…
Pana la urma aceste metode sunt bune pentru tine si pentru anumiti oameni, dar pentru altii sunt complet neproductive. Fiecare ar trebui sa evolueze pana isi gaseste propriile metode. Asta este opinia mea “umila”. Eu inca fac greseli mari in comportamentul meu, desi imi propun sa nu le mai repet. Si ghici ce?…
Le repet, dar intr-o masura mult mai mica, pana probabil le voi aduce la un nivel minim. Deci progresez. Pentru mine asta inseamna succes. Progres = Succes. Restul sunt detalii neimportante, vorbarie multa. 🙂
E ca metoda agile de planning pe care o folosesc marile corporatii de software develepment. Perioade de 2 sau 3 saptamani de SPRINT. La inceputul sprintului toata echipa are o sedinta si se decide ce task-uri trebuie obligatoriu sa fie terminate pana la sfarsitul sprintului. In fiecare dimineata toata echipa se intalneste pt o sedinta ‘scrum’ (un fel de sedinta ‘fulger’) de 5-10 minute, de obicei toti stau in picioare, si in sedinta fiecare spune ce a reusit sa faca ieri, ce va face azi, si ce blocaje observa ca au aparut. Exista o pers care are obiectivul sa aiba grija ca toata echipa sa nu fie deranjata de alte taskuri si sa se poata concentra numai pe sprint. Si obligatoriu la sfarsitul sprintului trebuie ca programul/produsul/software-ul/site-ul sa functioneze. La sfarsitul sprintului se tine o sedinta ‘demo’ in care se prezinta ce s-a realizat. Apoi dupa ce s-a terminat sprintul, exista o sedinta de review, in care se discuta ce a mers bine, ce nu a mers bine, si se gasesc solutii pentru a imbunatati urmatorul sprint.
Si apoi incepe o alta sedinta in care se aleg task-urile pentru urmatorul sprint.. la sfarsitul caruia va trebui din nou sa fie un produs/software/site/etc. care sa functioneze (doar ca va avea si mai multe functionalitati.)
In fine. M-am lungit cu explicatia. Dar ideea e ca Agile software developement exista de ceva timp.. si nu a fost inventat peste noapte.. a fost creat prin trial&error si experienta.
Si, my ‘take-away’ ar fi ca pot sa aplic un sistem similar in proiectele mele personale…
Suna extraordinar 🙂
Poate ne intalnim sa imi povestesti mai multe.
Eu “metoda turneelor” o folosesc pe proiecte personale si am mai multe tipuri de abordari si stil de viata/repaos pe care nu le-am putut trece in articol, din lipsa de spatiu. As fi interesat sa confruntam metodele, poate ne ajuta pe amandoi. 😉
Sunt total de acord cu acest articol. Sunt de aproape 10 ani in afaceri si orice proiect am avut, a trebuit sa ma concentrez cat de mult am putut ca sa iasa asa cum mi-am dorit. Am renuntat la televizor in camera. Am renuntat la stat aiurea pe site-uri de socializare. Am marcat ca Spam sute de mailuri venite aiurea, care imi faceau zilele sa para ca sunt foarte incarcate. In principiu, am sortat si sortez saptamanal, lucruri care le consider inutile. Nu ma laud cu realizari marete, dar ma pot considera norocos ca ma simt odihnit, si nu cazut intr-o oboseala acuta, si ca pot avea un trai decent. Nu sunt atat de insetat de a obtine ceva, e alegerea mea personala de a simti ca traiesc, nu ca ma scufund in probleme. Insa am tot timpul planuri si asta ma face fericit. Am tot timpul un motiv sa merg inainte. Felicitari pentru articol!
Era o vorba: libertatea inseamna optiuni. Iar prea multe optiuni, fara sa tai din ele, devin toxice.
Avand atat de multe “libertati” in jurul nostru, devenim defocusati si anxiosi.
Asa ca trebuie sa decidem singuri ce libertati nu vrem 🙂
Salut Daniel!
Ideea cu care am rezonat este “Succesul este o iluzie, ce lasi in urma – nu este!”. Asta intentionez sa fac si eu… vreau sa pun bazele si sa construiesc ceva ce am convingerea ca va ramane mult timp dupa aia. Problema pe care o am in momentul asta este ca inca nu mi-am descoperit o metoda prin care sa cresc eficienta activitatilor mele. Simt ca pierd mult timp pe care as putea sa-l folosesc. Culmea e ca de fiecare data cand am avut un obiectiv si suficienta motivatie sa il indeplinesc l-am realizat intr-un timp care l-am perceput mult mai scurt decat perioada pe care o prevazusem inainte de a ma apuca de treaba. Ceea ce ai descris in metoda turneelor se aseamana cu metoda 80/20. Mult succes in ridicarea “spitalului care nu e spital”, in calitate de membru simpatizant iti sunt mereu aproape.
Cu drag,
Andrei
Multumesc mult 🙂
Aceste “realitati” pare sa le stim cu totii, decizia de a abandona totul si a te focusa o perioada limitata pe cea mai importanta actiune tine de fiecare si multi nu au curajul sa faca asta. In lipsa unei educatii, te va determina nevoia respectiva cumva!
Este mai convingator sa actionezi pe proiecte/prioritati daca afli ca si altii au aceleasi probleme.
Sa ai spor!
Stii cum e – daca le stii, dar tot nu actionam ca atare – inseamna ca avem nevoie din cand in cand de constientizare. Asta e rolul acestor articole.
E usor sa spui “abandonezi totul si se concentrezi pe o perioada limitata pe cel mai important proiect.”
Cu toate astea, e mai dificil sa si faci asta.
Multi imi spun in sedinte de coaching “stiu acest lucru, dar nu stiu sa prioritizez”
Nici macar nu e vorba de prioritizare, e vorba de renuntare.
Am cumparat pana acum ,, O lupta de dinainte pierduta” ( 6 carti ) si pachetul ,,Fabrica de bani “. O sa dau comanda pentru restul cartilor pe cate le-ai scris, dar as fi vrut sa primesc si GHIDURILE GRATUITE. Nu pentru ca sunt gratuite, ci pentru ca altfel nu am acces la ele. Din pacate, nu am primit inca nimic prin e-mail. Ti-as ramane recunoscatoare daca ai putea sa mi le trimiti. Multumesc anticipat si iti urez mult succes in continuare !
Verific acum sa vad ce s-a intamplat.
Nu inteleg de ce nu ti-au venit, dar ti le trimit.
Am vazut ca mi-ai trimis inclusiv un email cu rugamintea ta. Iti raspund chiar acum la el.
buna
scrisoarea mea trebuie scurtata si voi intra direct in subiect.
in primul rand aceasta scrisoare ca si celelalte imi sunt de folos.
in primul rand imi place enorm de mult ca ai cd-uri la cartile tale. o sa intelegi de ce asta mi-ar fi de folos. imi place faptul ca la final ceri un comentariu si raspunsuri la intrebarile tale.
ideile tale, care imi sunt de folos, le stiam deja. dar felul cum le-ai scos tu la suprafata, m-a facut sa le remarc. ex. detasarea de tot ceea ce nu ma reprezinta, sa stiu ce sa nu fac, managementul timpului.
imi place sa pun zenovia miron in locul lui daniel zarnescu si sa spun: oare ce ar face zenovia miron in momentul asta ca sa aiba claritate? am luat cuvantul claritate si mi-am dat seama ca eu iau totul de-a valma din dorinta de a veni in ajutorul altuia si apoi sa fac pentru mine ceva. imi place echilibrul creat de cele doua fatete ale aceleiasi monede: antrenamentul continuu si turneul continuu. vorbesti de imersiune(cuvant pe care nu-l cunosteam)si despre cautarea oamenilor din domeniul care te intereseaza, ceea ce eu nu stiu sa fac. INTREBARE: cum gasesti oamenii? cum scoti de la ei ceea ce te intereseaza fara sa “platesti consultatia”.
apoi, lucrez in casa croitorie (reparatii…)pentru nevoiasi, familii cu copii, … castigul meu extrem dec mic si nu am bani nici sa traversez strada pana voi termina cu succesiunea in care sunt implicata.nu mai spun cum am ajuns asa. nu este relevant. deci trebuie sa fac totul de pe loc–un blog in care am ce pune. chiar sa te fac pe tine cunoscut (nu pentru ca ai avea nevoie) :)),
tu spui: -putem invata cu totii din experienta celorlalti
nu spui -invatati de la mine ca eu sunt tare.
sau spui: -iti pot oferi sfaturi, tehnici, metode
nu spui: -ti-am dat destul dar esti “cap patrat”, cumpara cartile mele si cauta o palnie…:))
problema mea este minora. constientizez acest lucru. totusi destul de grozava ca sa ma tina in loc. mai sunt constienta si de faptul ca trebuie sa invat multe cu bani putini pentru ca acum nu am deloc. nu vreau sa ma plang, am rabdare cu mine, dar trebuie sa “fur” tot ce pot pentru momentul in care urmeaza sa ma desfasor.
cum am spus la inceput, am am scris ce a fost mai important.
multumesc pentru atentia ta!
o zi buna in fiecare zi
zenovia
Multumesc mult, Zenovia, pentru mesajul tau 🙂
legat de singura intrebare pe care mi-ai pus-o – “cum gasesti oamenii? cum scoti de la ei ceea ce te intereseaza fara sa „platesti consultatia”?”
Nu am un raspuns foarte concret:
– intreb pe toti din jurul meu daca ei stiu ceva despre subiectul respectiv sau daca stiu pe cineva care sa se priceapa
– caut pe internet cine se pricepe
Apoi ii “asaltez” cu intrebari, avand grija totodata sa nu ii agresez. Asta inseamna ca le propun o cafea (pe care eu o platesc) pentru jumatate de ora de conversatie cu mine. Majoritatea oamenilor, daca ma vad curios, apreciativ si entuziast, accepta. 🙂
Legat de alta fraza de-a ta: “problema mea este minora. constientizez acest lucru. totusi destul de grozava ca sa ma tina in loc.”
Chiar nu conteaza daca e “minora” sau nu, atata timp cat te tine pe loc, inseamna ca pentru tine este importanta. Am invatat de-a lungul timpului ca oamenii percep propriile probleme ca fiind mari, oricat de lipsite de importanta pot fi pentru altii. Important este ca tu sa gasesti propria ta solutie ca sa mergi mai departe 🙂
multumesc mult pentru toate aprecierile,
1. Cea mai importanta idee , din acest articol, este focusarea pe proiectul respectiv, din punctul meu de vedere ! Si sunt convinsa ca asa este ! Orice am inceput , n-am reusit sa ajung la un final, bun, rau cum era sa fie, pentru ca intotdeauna mai erau si altele de rezolvat, multe dintre acestea nici macar nu erau ale mele, sa zic asa,dar ma implicam doar ca sa ajut, daca mi s-a cerut ajutorul….. incercam sa fac fata la tot ceea ce-mi propuneam dar,’ clacam’, ma epuiza la maxim si-mi pierdeam tot elanul si motivatia ! 2. Eu am mai multe ‘obstacole’ , care ma impiedica sa-mi implinesc orice dorinta ! Sa ti le enumarar : -a) sunt foarte emotiva , nu am destula incredere in mine, fapt care m-a facut sa pierd
multe oportunitati ! – -b) pun , intotdeauna, problemele altora ca fiind prioritare , apoi urmez eu, asta daca se mai poate , sau daca mai am puterea de-a merge mai departe ! – -c ) tine tot de neicredere, ma framant si-mi zic mereu :’ cum sa ajung acolo’ ?, desi imi doresc, ( pe un post mai bun sau mai bine platit …) , am calificarea respectiva, stiu ca pot face fata, stiu exact ce atributii prevede postul , dar renunt clar si ma consolez ca altcineva , totusi , e mai potrivita, mai in drept pentru ca e si prietena, sau ruda cu seful si uite asa ma zbat sufleteste, fara sa fac NIMIC !
Buna,
Un articol este bun daca si comentariile sunt de un nivel aparte. M-am uitat la paginile de web al comentatorilor. Punctul comun este ca au legatura cu dezvoltarea personala si marketingul , deci cu idea cum sa vinzi eficient. Technici , ca sa fii perfect. Eu am parerea , ca intai trebuie sa ne educam, sa ne “antrenam ” , ce este pentru folosul meu, pentru familia mea. Sa evitem capcana sindromului hypermarket ( cumperi ce nu-ti trebuie).
Salut! In primul rand mi-a placut mult articolul si mi-a oferit o perspectiva interesanta despre time management si eficientizare. M-a atras mult ideea de comparatie cu sportul de performanta (antranement vs turneu) pt ca si mie mereu imi place sa-mi compar munca cu cea a unui sportiv/antrenor.
Problema care imi da batai de cap este faptul ca imi petrec mai mult timp la locul de munca fata de cat aloc pt mine sau familie si pt alte ganduri/proiecte personale.
Multumesc pt articol!
Florin
Cand esti la inceput de drum, vezi lucrurile care te blocheaza. De obicei un loc de munca. APoi familia si alte “obligatii”.
Aceste lucruri pot fi depasite, bineinteles cu un efort in plus.
Am avut oameni cu care am lucrat, carea aveau 2-3 copii si care aveau un loc de munca ce le ocupa timpul de la 8-9 la 17-18. Apoi ajungeau acasa, faceau lectii cu copii, stateau cu ei etc. Apoi dupa ce ii culcau, se puneau sa lucreze pana la 12-1 la propriul proiect. Intr-un final a meritat, dar este un sacrificiu incipient pe care nu toata lumea si-l asuma.
Cand stii ce te impiedica esti deja cu un pas in fata, pentru ca putand sa definesti problema, poti gasi si solutii. Important este sa vrei sa le depasesti. Pentru ca o persoana care nu face pasi inspre ceea ce vrea din cauza unui job, nu o sa faca acei pasi nici fara job. Antreprenorul este o persoana care “construieste” o viziune, depasind prin flexibilitate si creativiate blocajele care apar pe parcurs.