Data trecuta vorbeam despre banalitatea unui “raspuns rapid” dat unui client si cum, daca reusesti sa o faci in 24 de ore elimini minim jumatate din concurenta. Asta se intampla in Romania anului 2014, cand educatia in randul patronilor de afaceri mici este aproape inexistenta.
Din pacate antreprenorii, la inceput, sunt efectiv asaltati din toate partile de sarcini si nu stiu pe ce ar trebui sa se concentreze. Asta voi incerca eu sa dezvolt in saptamanile astea.
- Pe ce anume ar trebui sa se concentreze antreprenorul?
- Ce nu ar trebui el sa faca?
- Orizonturi de incasari (in cifra de afaceri) si ce atitudine ar trebui sa aiba antreprenorul, in functie de dimensiunea afacerii
- Principalele blocaje pe care le intampina antreprenorii de afaceri mici si cum anume sa le depaseasca
- Cateva abilitati pe care fiecare antreprenor ar trebui sa le dezvolte (nicio abilitate nu necesita studii Harvard, dimpotriva, sunt reguli de bun simt de care antreprenorii falimentari nici nu vor sa auda)
De la inceputul anului am lucrat cu zeci de antreprenori, de toate tipurile, cu afaceri de la 0 Euro pana la 15 milioane de euro pe an. Pe langa antreprenori am lucrat cu foarte multi manageri, agenti de vanzari de succes, dar si sportivi de performanta (boxeri si fotbalisti).
Inainte sa iti spun exact pe ce ar trebui sa te concentrezi in firma ta (in functie de etapa in care esti), vreau sa iti spun putin despre bani si prosperitate, din punctul antreprenoriatului de vedere:
“Nici macar nu vreau o afacere mare, nu stiu de ce nu functioneaza!”
Este genul de email pe care il primesc frecvent de la proprietarii de afaceri mici din Romania. Exprimarea in sine are si raspunsul greselii. Afacerile nu stagneaza, ori cresc, ori scad. Sa vrei o afacere mica este ca si cum ai vrea sa te sinucizi. Sau, ca sa dau o paralela si simpla, este ca si cum copilul tau vrea mancare si tu, ca parinte, refuzi sa il hranesti, sperand ca va ramane la fel de dragalas ca intotdeauna.
In antreprenoriat exista o regula nescrisa: afacerile cresc sau mor. Asa ca este intelept este sa nu te limitezi in “obiectivele” tale. Supravietuiesc doar afacerile care sunt lasate sa se dezvolte. Ironic, antreprenorii sunt cei care se opun dezvoltarii propriilor lor afaceri, dintr-o frica irationala de “schimbare”.
Orice afacere o gandesti “la scara mica” va muri mult mai repede decat o afacere pe care o gandesti, in timp, la scara mare. Daca vrei o taraba in piata si nu vrei sa dezvolti mai mult de atat, la un moment dat vei inchide frustrat de pierderi. Daca vrei un magazin de bloc (si nu mai mult), vei inchide si tu. Daca vrei o shaormerie (si nu gandesti la un potential lant de shaormerii) – vei da faliment. Daca vrei o cafenea sau un restaurant (sunt multi care viseaza la un local de-al lor), vei da faliment 100% daca nu te gandesti mereu la metode de a dezvolta afacerea dincolo de un local de cartier.
Ori visezi mare, ori dai faliment!
Pentru ca atunci cand esti mic si vrei sa ramai mic de obicei afacerea ta depinde de lucruri pe care nu le poti controla:
- legi fiscale care iti dau strategia peste cap,
- concurenta care poate sa apara oricand si sa schimbe regulile pietei,
- economia tarii,
- tehnologia care se dezvolta etc. etc. etc.
(cei mai multi clienti proprietari de afaceri mici vin cu aceasta inabilitate de a dezvolta afacerea, de aici si problemele financiare prin care trec)
“Oamenii sunt predispusi sa fie bogati”
O credinta pe care orice antreprenor ar trebui sa si-o tatueze in minte. Cu totii suntem predispusi sa atingem un grad mai mic sau mai mare de prosperitate atata timp cat nu ne punem “contra valului” (atata timp cat nu facem greseli flagrante).
Spre exemplu, in SUA sa fii milionar este un lucru mult mai banal decat se cunoaste la nivel global. Exista 13,2 milioane de milionari la o populatie de peste 300 milioane de locuitori. Asta inseamna ca la fiecare 24 de locuitori exista un milionar. Repet – este o banalitate intr-o tara care s-a construit pe o filiera antreprenoriala si a performantei, in timp.
In SUA daca faci bine ce faci si nu spargi banii aiurea, undeva in jurul varstei de 40-50 de ani ar trebui sa ai un milion de dolari in “active” si in “cash”.
In Romania, avand in vedere ca am plecat la drumul asta in urma cu doar 24 de ani, avem nu mai putin de 10.626 milionari in euro (nu in dolari, de data asta). Asta inseamna ca la fiecare 1900 oameni aproximativ, avem pe cineva care are avere de un milion de euro.
Pare o cifra imensa in comparatie cu SUA, insa este o cifra care nu are cum sa scada. Dimpotriva, estimez ca la fiecare 10-20 de ani aceasta cifra se va dubla. De ce? Pentru ca noi inca recuperam la nivel educational ceea ce ne-a fost sters din memorie in perioada comunista.
In maxim 40 de ani vom avea cate un milionar la fiecare cateva sute de oameni (in cel mai rau caz). Asta daca nu se intampla ceva cu totul neprevazut in economia globala.
Practic – generatia tanara iese in castig. Daca ai pana in 30-35 de ani, ai toate sansele sa construiesti o avere de sute de mii de euro/milioane in urmatorii 10-15 ani. Cum? Sunt doua cai pentru a ajunge acolo:
- antreprenoriat (sa construiesti o afacere de la zero)
- performanta (sa devii atat de bun in ce faci, incat sa devii indispensabil prin rezultatele tale)
Repet ideea de baza: daca nu te pui de-a curmezisul si refuzi sa inaintezi, ai toate sansele sa fii independent financiar, sa atingi un nivel mai mic sau mai mare de prosperitate, ba chiar sa acumulezi o avere de-a lungul vietii.
Intrebarea care se pune in cazul asta nu este “daca se intampla”, ci “cand”.
“Este mai usor sa devii milionar decat fotbalist!”
Lucrez cu sportivi de performanta, stiu nivelul de sacrificiu pe care il fac in carierele lor. Deciziile pe care le iau, modul de viata, nivelul de asumare – toate sunt fascinante.
Mereu am spus ca de la un sportiv inveti cel mai bine cum sa iti construiesti o afacere. De ce? Pentru ca sportivii au 10 ani la dispozitie maxim ca sa castige bani pentru toata viata lor. Asta presupune un nivel de angajament de 4-5 ori minim mai mare decat un individ normal, din orice domeniu de activitate.
Sportivii de performanta nu isi permit sa nu isi invete lectiile, tocmai de-aia sunt o sursa de inspiratie continua.
Daca ne uitam insa la cifre, din nou, este destul de greu sa castigi bani din sport. Mai greu decat din antreprenoriat.
Raluca Olaru, tenismena romana care a izbucnit in plans in fata camerelor anul asta, dupa infrangerea de la BRD Open din primul tur, spunea un lucru pe care putini oameni il percep in adevaratul sens al cuvantului:
“Daca nu esti in top 100, vii cu bani de acasa!”
Ca romani avem inca impresia ca o scapare ar fi sportul (scapare din punct de vedere financiar). Astfel ca parintii isi dau copiii la fotbal, tenis sau box punand presiune pe ei, in loc doar sa exploreze diverse talente pe care le-ar avea copilul respectiv si sa insiste pe educatia lor.
Daca facem calculele strict matematic, este mult mai greu sa castigi bani din sport decat din antreprenoriat. In tenis se estimeaza ca trebuie sa investesti cateva sute de mii de euro doar ca sa iti dai seama, cand ajungi la profesionisti, daca ai ce iti trebuie ca sa spargi bariera primelor 100 de jucatoare ale lumii.
In momentul in care scriu aceste randuri avem 5 jucatoare din Romania in primele 100 jucatoare ale lumii, respectiv niciun barbat in primii 100 de jucatori de tenis.
Chit ca extindem la top 200 jucatori, in ideea in care ar fi macar pe “zero” din punctul de vedere al cheltuielilor, avem in total 10 romani (de ambele sexe).
In fotbal, spre exemplu, jucatorii de liga a doua se autosustin financiar, dar numai cei care ajung macar in prima liga reusesc sa si economiseasca bani pentru perioada de dupa retragere.
Asta inseamna aproximativ 450-500 jucatori profesionisti care activeaza in prima liga (la un calcul brut) si cu 50% mai multi jucatori in a doua liga.
Din punctul asta de vedere, cei 10 000 + milionari in euro romani ne arata o cale mult mai usoara, pentru ca peste 80% dintre ei provin din mediul privat (din antreprenoriat).
Sportivii milionari romani in euro ii numeri pe degete. Ca sa numeri pana la 10 000 iti ia minim 2 ore.
“Nu ai nevoie de studii superioare sau de specialitate.”
Asta este unul dintre cele mai evidente adevaruri. Tindem sa credem ca, pentru a infiinta o companie trebuie sa ai cunostinte avansate de contabilitate, legislatie, management, comunicare. In fapt ai nevoie de 3 abilitati pe care sa le dezvolti (si nici macar nu e nevoie sa le dezvolti in acelasi timp). O sa iti vorbesc si despre ele in urmatorul articol.
Intr-una dintre prezentarile pe care le-am avut zilele trecute, un cursant proprietar de afaceri m-a tras deoparte si mi-a spus: “Mi se pare genial cum ai simplificat totul. In trei ani de <Administrare a afacerilor> nu am invatat cat am invatat in astea 3 ore de la tine.”
Nu este singurul care imi spune asta. De ce?
Pentru simplul fapt ca in facultati afacerile sunt predate ca si functionalitate. Teorie stufoasa, care sa surprinda toate nuantele posibile. Ori eu, prin ce fac, ma concentrez pe psihologia omului care construieste o afacere.
Sunt doua tipuri de oameni, din punctul meu de vedere: cei care construiesc afaceri (antreprenorii) si cei care studiaza ce fac primii in facultati.
O afacere, cand o pornesti, pleaca de la simplu catre complex. Din pacate cei care vor sa porneasca o afacere si nu au experienta… isi imagineaza ca lucrurile sunt mult mai complexe decat in realitate. Asta ii si duce la esec, pentru ca vor sa faca foarte multe, deodata, si cu un nivel ridicat de cunoastere. Asta duce la blocaje foarte mari in “cash flow”.
“Companiile traiesc mai putin decat oamenii.”
Bineinteles ca exista foarte multe exceptii de companii cu vechime de peste 100 de ani. In realitate 99% dintre companiile din intreaga lume nu rezista mai mult de 2 generatii si 80% dintre ele nu rezista mai mult de 1 generatie.
(O generatie inseamna, in mod traditional, intervalul dintre data de nastere a unui parinte si nasterea copilului lui – undeva la 30 de ani).
Spun acest lucru pentru ca un alt pacat “grav” in antreprenoriat inseamna atasamentul excesiv fata de compabia construita. In realitate companiile (cand ne referim la entitatea juridica – sau SRL) sunt doar vehicule prin care misti “banii”.
Un antreprenor adevarat inchide sau vinde intr-o viata de om cel putin 10-20 de SRL-uri, in functie de diversele contexte prin care trece acesta. Sa vrei sa lasi o companie mostenire copiilor tai… va atrage asupra ei falimentul 🙂 Pentru ca nu o vei inchide la timp, atunci cand lucrurile nu arata bine. Sau nu o vei vinde atunci cand ajungi in varful potentialului.
De asemenea, ar trebui sa faci o diferentiere intre “afacere” (brandul sub care construiesti totul) si diversele SRL-uri care o deservesc. In zilele moderne este indicat ca, pe masura ce afacerea creste, sa iti protejezi afacerea infiintand mai multe SRL-uri: este indicat, din punctul asta de vedere, sa ai un SRL cu care sa gestionezi portofoliul de clienti si vanzarea (eventual mai multe), un SRL pe care sa ai angajatii, un SRL pe care sa ai inregistrat “brandul”, adica imaginea efectiva a afacerii, un SRL pe care sa ai aparatura – daca ai productie, un alt SRL pe care sa ai leasingurile si creditele, un alt SRL pe care sa ai sediile.
Impartirea asta se poate face pana la “infinit”, rezultand un adevar strategic: daca lucrurile merg prost pe un SRL, pierzi doar o fractie din afacerea ta, nu tot ce ai construit.
Foarte important – Recomand construirea unei astfel de strategii doar cand deja ai activitate (nu in prima faza). De asemenea, recomand sa discuti despre asta cu cineva de specialitate: pana si un contabil simplu, daca il provoci la o discutie de genul asta, te poate ajuta.
De asemenea, un alt adevar simplu si deductibil este urmatorul: falimentul este parte din viata unui antreprenor si o cale fireasca de a face afaceri, atunci cand lucrurile nu mai merg. Sa vrei sa salvezi o companie care merge pe pierdere de multe ori nu face decat sa iti complice viata. Am vazut antreprenori care au pierdut TOT cand au vrut sa salveze un amarat de SRL: case, masini, economii.
“Afacerile nu cresc peste nivelul de educatie al antreprenorului.”
In articolul urmator o sa definesc trei etape de evolutie ale unui antreprenor, prin prisma a ce construieste. In Romania cei mai multi proprietari de afaceri se blocheaza exact la primul nivel: cum sa fac sa cresc cifra de afaceri?
Asta de obicei vine dintr-o lipsa crasa de educatie antreprenoriala. Antreprenorii mici din Romania sunt foarte buni meseriasi (experti pe domeniul lor), dar foarte prosti ca antreprenori. Cei mai multi dintre ei nu fac altceva decat sa isi schimbe locul de munca: in loc sa munceasca la patron, isi deschid un SRL ca sa aiba acelasi loc de munca pentru el.
Ori ca sa deschizi o companie ai nevoie de o singura abilitate, la inceput, pe care sa o construiesti, indiferent de cat de profesionist esti in ceea ce faci.
Dar despre lucrurile astea o sa vorbesc intr-un articol viitor,
Daniel Zarnescu
PS: o sa te rog sa imi dai un comentariu, mai jos, si sa imi spui daca e buna directia pe care am pornit in seria asta de articole. M-ar ajuta sa imi spui, daca ai o afacere, care este principalul blocaj pe care il ai in momentul asta.
Una dintre concluzii:
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=762523667111979&set=pb.732504620113884.-2207520000.1405677194.&type=3&theater
sau schimbi polaritatea!
este foarte buna directia insa ne ai cam pus pe ace cu cele 3 calitati ale unui antreprenor …deci asteptam cu nerabdare si celalalt articol, iar ideea cu SRL urile mi se pare geniala …. nu mi a trecut prin minte lucrul asta …..Mult succes!!!
Fain articolul. Bine venit. Eu ma tot uit de ceva timp la filme despre oameni bogați.
Ma inspir. imi dau seama ca a fi milionar nu e mare lucru in comparație cu a fi miliardar
Dar cum am citit in cartea ta, Esența eficientei, întâi strângem 1000€ in cont apoi 10.000… Formam deprinderea si apoi lucrurile se întâmpla 🙂
Exact despre asta este vorba.
Zi-mi te rog si mie niste titluri de “filme despre oameni bogati”.
Foarte bun articolul. O analiza foarte pertinenta si motivanta in acelasi timp. Avem nevoie de antreprenoriat in Romania, avem nevoie de o transformare a gandirii a ceea ce inseamna antreprenoriat si sigur avem nevoie si de educatori in acest proces. De la tine avem mereu de invatat ceva nou.
Felicitari.
Multumesc mult.
e foarte buna directia…eu ma gandesc sa deschid un ONG pe sport (baschet) din toamna ar fi interesant si un astfel de articol 🙂 ( functionalitatea lui mai bine zis) . Felicitari pt ceea ce faci !!!
nu stiu ce inseamna un ong pe sport- baschet 🙂
Daniel,articolul este pur si simplu genial;poate ca sunt putin subiectiv,ca fost sportiv de performanta,pentru afirmatia…oamenii de afaceri ar trebui sa invete de la sportivi…dar ,cum spuneam,articolul este grozav.Ceea ce putin ma deranjeaza si o spun foarte sincer,este ca atat de putini romani intra intr-o dezbatere pe aceasta tema,de o importanta capitala pentru viitorul Romaniei.Eu afirm de mult,SINGURA SOLUTIE pentru ca Romania sa devina competitiva si eficienta este indeplinirea urmatoarelor 3 conditii:1)marirea numarului de antreprenori si intraprenori2)eficientizarea intreprinderilor existente3)legi care sa sustina 1) si 2).Iar tu ai o contributie uriasa la punctul 1) si 2);trebuie sa recunosc si ca actualul guvern a elaborat ,in ultimul timp,cateva legi bune de sustinere a antreprenoriatului;au realizat si ei ca este singura sansa reala in afara de a te imprumuta constant;fiindca,candva,aceste imprumuturi trebuie restituite;succes si inspiratie pe mai departe;good job!
Sustin ideea cu sportivul. Am avea nevoie si de o educare a cumparatorului? Comoditatea lui genereaza castiguri enorme in publicitate. De ex. e corect ca bugetul salariilor sa fie o fractie mica din bugetul pentru publicitate? (daca e publicitate pe net, sigur banii se duc 90% in afara tarii)
Foarte buna directia pe care ai pornit. Astept cu interes urmatorul articol! 🙂
Foarte bun articolul.Ideea cu mai multe SRL-uri..,,m-a lovit,,pentru ca m-a dus la prima afacere pe care am inceput-o in 1998 si cum ar fi aratat ea daca faceam acest lucru.Ca de obicei spui ,ce trebuie,cind trebuie,cum trebuie.Multumesc pentru fiecare mail pe care mi-l trimiti.
Multumesc mult si eu 🙂
ideea cu SRL-urile mi-ar fi folosit si mie in trecut. Insa ma multumesc cu tot ce pot face de acum incolo.
Daniel, din cate stiu nu poti fi asociat unic inmai multe SRL uri;doar daca te asociezi cu altii incepan de la al doilea SRL, sau stii tuvreo metoda? 🙂
Pai si cine a zis de asociat unic in mai multe firme? 🙂 Poti pune cu parti sociale insignifiante persoane apropiate in fiecare firma nou infiintata pe care o faci.
În sfârșit apare cineva interesat și de dezvoltarea potențialilor antreprenori prin sfaturi mai concrete. Thanks and keep it rolling!
Referitor la conceputul “crești sau mori”, cred că este mai mult valabil în cazul oamenilor: într-o perioadă în care dezvoltarea are viteze supersonice în orice, nu există stagnare. Dacă stai, mori. Trebuie sa crești mereu. Însă eu sunt de părere că și scenariul “crești ȘI mori”, în business, este perfect valabil. Din setea de a crește, afacerea ajunge în altă ligă foarte rapid și astfel:
1) te trezești cu o competiție care are ani sau zeci de ani de experiență și intrând în atenția lor îți pun capac imediat;
2) nu mai faci față comenzilor și ajungi în situația primului articol din serie când amâni să răspunzi clienților sau îi refuzi, ceea ce înseamnă minus pentru afacere;
3) ca să onorezi totuși comenzile faci “treabă de mântuială” și din nou aduci un minus afacerii;
4) nu te mai concentrezi la fel de bine pe calitate deoarece o dată cu creșterea în dimensiuni apar tonele de hârțoage și de proceduri care îți vor reduce totodată și eficiența sau rapiditatea în a servi clientul. Posibil chiar să îți scadă și din entuziasm.
Și astea cu siguranță nu sunt singurele dezavantaje ale creșterii necontrolate, doar din dorința de a crește sau pentru că știm că “bigger is better”. A nu se înțelege că sunt împotriva creșterii sau că sunt genul care se lamentează și caută scuze din frica de nou. Ce vreau să spun este că “grow or die” poate fi uneori înlocuit cu “grow and die” și de aceea propun principiul: pentru 1 metru lungime, 5 metri adâncime.
Mulțumim că împarți astfel de idei cu noi!
ai dreptate, mai ales ca am si trait o astfel de experienta. Insa de obicei “grow and die” se face pe cateva greseli “de incepator” pe care o face antreprenorul.
Exista o vorba: “afacerea pe care o ridici este precum un animal salbatic. Trebuie sa ii dai de mancare si speri sa nu te manance si pe tine pe parcurs.” 🙂
cateva greseli care au dus la ceea ce ai scris tu:
– “cresterea” nenaturala (adica “hai sa cheltuim si sa nu luam in calcul procesul de vanzare” – multi antreprenori cheltuie aiurea in speranta ca investitiile aduc mai multe vanzari. In realitate vanzarile aduc mai multe vanzari.)
– “nu mai faci fata comenzilor” – poate insemna de fapt un efect al “grow or die”, pentru ca daca ai comenzi, inseamna ca ai bani, dar nu vrei sa creezi sistemul (nu angajezi oameni, nu creezi un sistem de management superior etc).
sunt mult de spus, o sa le acopar in articolul urmator.
ideea este urmatoarea: poti sa dai faliment si cand vrei sa cresti, pentru ca antreprenoriatul inseamna “neprevazut”. Sa ramai mic este o moarte “sigura”. Sa cresti inseamna o sansa sa poti face ceva cu adevarat notabil, dar si sa ramai mai mult pe piata. Dar “cresterea” vine si ea cu riscuri.
Nu exista “pentru totdeauna”, intr-o firma trebuie gandit si un “exit”.
Cu cati mai multi antreprenori cu atatea mai multe locuri de munca bine platite si nimeni nu va mai astepta nimic de la guvern, stat.
E foarte ok ce ai inceput sa scrii (ma refer la seria de articole despre start-ups si afaceri mici). Ar fi ceva de mentionat pe directia asta si despre afacerile online? Daca ar fi, o poti face in articolele urmatoare?
Mai mult, ce crezi despre network marketing (cel facut de calitate)?
nu exista afaceri online :)”online” este un canal de comunicare si acum ar trebui sa faca parte din marketingul oricarui tip de afacere.
network marketing – un alt canal de comunicare, subordonat ideii de marketing. Toate canalele aduc rezultate – in functie de cel care le “acceseaza” 🙂
o sa vorbesc si despre asta.
Mi-a placut mult articolul, eu nu am o afacere, dar sunt tanar si de acum vreau sa citesc sa ma educ in sensul asta de antreprenor. Multumesc frumos Daniel! Sunt tare curios de urmatorul articol. 🙂
Excelent articol! Exact pentru mine. Sunt in aceasta situatie. Am o afacere mica (magazin de cartier) si ma opun, cu o perseverenta demna de o cauza mai buna, ideilor de dezvoltare a ei, aduse mereu in discutie de sotul meu. El mi-a adus o serie intreaga de argumente dar pe mine m-a convins acest unic argument al tau: daca nu o lasi sa creasca, moare! Iti multumesc! E posibil sa-mi fi schimbat viata!
🙂
cu multa placere.
Mi se pare genial articolul, o mentalitate des intalnita la Romani este sa cauti un spatiu cu o chirie mica si daca se poate sa il darami pana la 1m sub pamant si sa il “reconstruiesti” si asta daca se poate din bani imprumutati, utilaje multe, complexe si scumpe ca sa te inglodezi cat mai tare in cheltuiel si datorii, ajungi sa amenajezi spatiul unui bosorog ca peste 5 ani cand expira contractul sa aiba impresia ca spatiul care ti la dat e mult mai bun datorita meritelor lui si tu nu ai facut altceva decat daoria de a-l intratine. O alta foarte mare greseala pe care am facut-o a fost sa imi iau angajati “cu experienta”: oamenii mi-au venit si s-au batut cu pumnul in piept ca ei au colindat toate pizzeriiile smechere din oras, cand i-am pus la treaba eu aveam reteta mea, dar ei nu vroiau sa o urmeze pentru ca “ei stiu”, acum prefer un angajat fara “experienta” (proasta) care sa stea in banca lui si pe care sa il formez eu cum vreau, nu conteaza ca e prostan, nu exista oameni ne educabili. O alta mare greseala pe care am facut-o a fost sa nu am incredere in angajati si sa incerc sa fac eu totul ca sa fiu sigur ca iese perfect si ca sa “diminuez” costurile, evident am clacat….. 🙂 sunt multe de spus; recomand la toata lumea cartea Antreprenoriat a lui Marius Ghenea, este printre foarte putinele carti scrise de un roman care sa nu bata campii
cheltuieli nejustificate, delegare si parteneriate.
astea le-ai observat la tine, din experienta ta si sunt greseli pe care le face majoritatea antreprenorilor.
o sa vorbesc despre ele in articolul viitor.
Foarte buna ideea de a deschide o serie de articole pe antreprenoriat, unde multa lume are nevoie de experienta ta concentrata. Desi avem viziuni diferite despre despre libertatea alegerii, destin, succes, sanse, etc, ele sunt lipsite de importanta fata de suportul meu complet pentru dedicatia si gradul tau de implicare in educatie alternativa practica.
🙂 parerea mea este ca la esenta, dincolo de perceptia personala a fiecaruia (modul cum explicam esenta), suntem la fel.
Cel mai important lucru este viteza de reactie a vanzatorului, bine punctat.
Mi-ar fi placut ca articolul sa contina si partea a 2-a 🙂
Daniel, articolul este binevenit si ma bucur ca cele scrise in acest articol vin sa ma incurajeze. Sunt pe calea cea buna, mintea s-a deschis, in sfarsit. Cu cat trece timpul, fara a face nimic, creste inertia.
De aceea munca ta este binevenita, impulsionezi schimbarea. Cand schimbarea nu apare, macar dai de gandit si pas cu pas, articol dupa articol, omul care se deschide, intelege si va actiona. Sa fii binecuvantat. Daniela Militaru
articole interesant si util, sunt partener intr-o mica afacere on-line si blocajul la moment este un plafon de clienti zilnici pe care il avem dar de care nu putem trece, astfel incit sa crestem vinzarile exponential.
lidia
Felicitari pt articol. Sotul meu a insistat sa-l citesc si pot sa spun ca nu regret nici o secunda. Multumesc!
Salut Daniel. Sa fiu sincer pe mine ma intereseaza foarte mult subiectele de genu ca sunt proaspat student la master (management antreprenorial) si sa fiu sincer vreau sa ajung un antreprenor bun si vreau sa schimb lumea ! Mersi ca imi esti mentor.
Cum spuneam si in alt comentariu, sunt bulimica in ceea ce priveste informatia, deci, logic, cred ca este mai mult decat binevenita dorinta ta de a scrie pe tema asta. Cel putin pentru mine. Singurul lucru asupra caruia am de comentat, ca o carcotasa ce sunt, e faptul ca nu scrii suficient de des. 🙂 Ai un stil schematic de a scrie, stil pe care il apreciez foarte mult si care imi aminteste de stilul de predare al profesorilor mei din anii de facultate. Sper sa nu il schimbi!
Referitor la partea a doua a P.S. -ului tau … da, am un blocaj in afacere, blocaj pe care habar nu am cum l-as putea depasi, indiferent ca intorc problema in jos, in sus sau in alte parti. Solutiile pe care le-am identificat nu sunt suficiente nici macar cumulate.
P.S. Sper sa reincepi sa mai scrii cat de repede…
*esti bulimica in ce priveste informatia, dar vrei sa scriu mai des? 🙂 Pare o contradictie aici.
*eu scriu mai des decat frecventa cu care apar articolele. Doar ca multe dintre scrierile mele sunt in newslettere pentru cei abonati.
*despre ce blocaj este vorba (nu am intrebat daca ai vreun blocaj, ci care este el)
1. Bulimie = stare patologica al carei principal simptom este foamea permanenta pe care pacientul nu o poate controla. Tabloul clinic e insotit si de alte manifestari, dar acesta este cel principal.
Nu e nici o contradictie, la bulimici foamea este continua, nu apare senzatia de satietate si lipsa hranei determina comportamente psihotice ( depresie sau agresivitate). So… in conditiile in care hrana mea e informatia, logic ca vreau sa o am permanent la dispozitie. Prin urmare vreau sa scrii mai des. :). E logic?
2. Nici newsletter-ele nu imi sunt suficiente 🙂
3. Blocajul este unul de cash-flow si este generat de specificul afacerii. Am mai trecut o data prin el si nu a fost bine. Nu am detaliat aici pentru ca nu stiu daca e in regula sa dezvolt subiectul intr-un comentariu. Daca nu ai nimic impotriva, eu, una, nu am nici o retinere, dar trebuie sa fac precizarea ca problema este destul de complexa si nu vreau sa plictisesc pe nimeni.
mda, ai scris bulimic si eu am citit anorexic. 🙂
nu plictisesti pe nimeni cu cazul tau, siteul este unul dedicat. Pe cine plictisesti – inseamna ca nu are ce cauta aici.
OK, tu l’as voulu, George Dandin!
Date obiective:
1. Profesie principala: farmacist
2. Afacere actuala: farmacie individuala in mediu rural, inclusive receptura
3. 80% din specificul afacerii se desfasoara in conditii financiare stricte (medicamentele RX au pret impus si marja medie de adaos este de aproximativ 12%-15%. Cu cat un medicament este mai scump, cu atat adaosul e mai mic. De ex. unul care costa 200 lei are un adaos de 1 leu sau chiar mai putin. Unul care costa 2, 02 lei are adaos 45 bani. Fiscal vorbind, adaosul nu iti ajunge nici sa platesti darile la stat.
4. 80% din specificul afacerii se desfasoara in conditiile unei relatii contractuale cu CJAS ( eliberare de retete compensate si gratuite ).
5. 20% din afacere este reprezentata de posibilitatea de a majora adaosul comercial pe anumite produse ( produsele de receptura, cosmeticele, OTC-urile, parafarmaceuticele si suplimentele alimentare).
In mare, cam asta ar fi ceea ce se incadreaza la conditii “sine qua non”.
Si tot de aici incepe buba …
Mai exact de la relatia cu CJAS care provoaca blocajul : eu iau medicamentele de la furnizor in termeni de plata foarte stricti. Eliberez medicamentele catre pacienti pe retete
compensate sau gratuite. CJAS ar trebui sa imi vireze contravaloarea in asa fel incat sa nu intru in conflict de plata cu furnizorii. Dar CJAS are termene de plata cuprinse intre 120-600 zile. De aici blocajul despre care vorbeam.
Varianta renuntarii la contractul cu CJAS cade din start, nici nu are rost sa intru in detalii. In afacerea precedenta
am incercat sa cresc acel procent de 20%, dar rezultatul nu a fost unul multumitor.
Am incercat dezvoltarea pe lateral, prin afaceri conexe. Tot nu a fost suficient.
Am senzatia ca solutia este undeva, in mine, dar nu o gasesc. Ca ma invartesc ca un catel bezmetic in jurul
cozii. Nu stiu de ce, dar am impresia ca fugaresc pe o pardoseala uda, un sapun.
Se poate numi asta un blocaj?
Bineinteles ca este un blocaj, dictat in special de sistemul legislativ. Cred ca pentru clarificare (pentru ca aici tu ai expertiza si cunosti specificul afacerii) ai mai degraba nevoie de un coach.
constrangerile sunt 2:
– locatia (care nu iti permite sa dezvolti afacerea foarte mult)
– relatia cu CJAS (care nu stiu cat poate fi “miscata”)
Intrebarea de baza de la care poti pleca:
– exista alte farmacii in situatia ta, care se descurca? (ce au facut ele)
Repet insa – este nevoie de un proces ceva mai complex decat sa imi dau eu cu parerea despre o afacere pe care nu o cunosc (in cazul asta specific).
Recomandarea mea – sa apelezi la un coach bun. Castigi claritate mai multa.
Constrangeri:
1. locatia: in conditiile in care orasele sunt sufocate de farmacii, mediul rural este inca extrem de slab valorificat. La ce dezvoltare te referi? La deschiderea unor noi puncte de lucru?
2. relatia cu CJAS nu poate fi miscata. Sunt doar 2 variante: da sau nu.
Raspuns la intrebarea de baza: toate farmaciile individuale sunt in situatia mea. Unele au sfarsit prin a fi vandute lanturilor de farmacii ( lanturi care apartin principalilor furnizori de medicamente) datorita incapacitatii de plata catre furnizori. Cele care au supravietuit … supravietuiesc greu si cam atat.
Coach bun??? Unde gasesc asa ceva? Ceea ce am gasit pana acum a fost deprimant.
Ma incita ceea ce ai spus legat de dezvoltarea afacerii, dar nu prea inteleg la ce te referi…
Da-mi un email pe daniel@construimimperii.ro si iti recomand acolo un coach bun, care te poate ajuta.
Daniel, multumesc! Am luat o pauza de cateva saptamani in care nu m-am mai gandit absolut deloc la blocajul meu. M-am concentrat pe rezolvarea problemelor altora, abandonand pur si simplu cautarea unei solutii pentru mine. Si intr-o seara, in timp ce imi hraneam cainele, am realizat ca de fapt nu vad padurea din cauza copacilor. De fapt solutia e simplissima si am gasit-o tocmai in … constrangeri! Ridicol, cheia era in lacat si eu o cautam aiurea! Oare de ce am fost atat de oarba???
Esti cel mai bun “coach” pe care l-am intalnit vreodata! TU mi-ai dat raspunsul:
“constrangerile sunt 2:
– locatia (care nu iti permite sa dezvolti afacerea foarte mult)
– relatia cu CJAS (care nu stiu cat poate fi “miscata”)”
Am privit permanent lucrurile astea ca pe niste “constrangeri”, asta a fost greseala mea. De fapt ele sunt niste trambuline, cu conditia sa alegi directia de bataie corect!
Inca o data, multumesc!
Important este ca si “implementarea” sa aduca rezultate 🙂 Cu multa placere.
Succes!
Mi-a placut articolul super tare documentat. Confirm ce spui in legatura cu faptul ca aici in state, din 24 de oameni unul este milionar (si fara sa se chinue prea mult). Ce am mai observat este faptul ca, in ro, omul se limiteaza singur, dorindu-si o afacere care sa fie doar putin mai mult decat un salar. In state, cei care au o afacere se dezvolta continuu, se reinventeaza, se readapteaza, imita concurenta etc. Fac asta oarecum fortati de sistem. Daca nu te schimbi (evoluezi) esti tras pe dreapta rapid. Aici sistemul te inspira sa evoluezi! Foarte bun aricolul Daniel!
Multumesc 🙂
Este buna directia, asa ca tine-o tot asa pentru ca este mare nevoie de educatie antreprenoriala si dezvoltare personala la nivelul antreprenorilor din Romania. Felicitari!
Multumesc
Minunată postarea!
Într-adevăr, nu ai nevoie de educaţie, doar de motivaţie, acele abilităţi şi de uneltele adecvate.
De aceea am şi creat aplicaţia de management financiar Elefin, pentru a lua de pe umerii antreprenorilor o mare bătaie de cap şi a le pune la dispoziţie informaţiile vitale pentru un cash-flow adecvat. Fără blocaje.
Felicitări!
Foarte bun articolul .din fericire afacerea mea a crescut în 11 ani încet dar sigur doar ca stagnează. Nu ma pot dezvolta mai mult decât îmi doresc sau poate am teama de eșec .în orice caz bun articolul și sunt foarte multe de învățat din el.
Felicitari pentru articol, este benefic.
Ca si feedback, mi-ar placea sa vad exemple concrete, de companii.
Exemple ne ajuta mult, pt ca ne regasim in ele.
Felicitari!
Exemplele, scuze:)