Gandirea strategica intr-o afacere, sau cum stii ca esti cu adevarat un antreprenor

Stai in fata unei beri, intr-o seara, obosit de munca din ziua curenta. Ai propria ta afacere, dar simti ca ceva nu este in regula. Simti ca esti prins prea mult in propria ta creatie, ca nu te poti desprinde. Ai angajatii, ai reusit sa o ridici pana la un anumit nivel, insa esti prea implicat in deciziile de zi cu zi, de problemele care apar, de lucrurile pe care le delegi (sau nu). Si toata aceasta zbatere pare ca duce nicaieri. Compania ta, de care esti foarte atasat, inca se zbate.

Am avut senzatia asta de mai multe ori in cei 10-12 ani de cand ma tot “joc” de-a antreprenoriatul, in diverse forme. Am ridicat, de cele mai multe ori de la zero, pana acum, mai multe afaceri, din mai multe domenii. Multe le-am falimentat inainte de a scoate un singur leu profit din ele, cateva mi-au adus bani, dar nu suficienti cat sa spun ca sunt cu adevarat profitabile. Senzatia era ca munceam prea mult pentru banii care imi veneau.

In tot timpul asta, lectia cea mai mare pe care am fost nevoit sa o invat ca sa pot ajunge sa ma numesc cu inima impacata antreprenor a fost cea legata de “gandire strategica”.

Intr-un fel este amuzant. Chiar zilele astea am fost intr-o intalnire in care termenul de “strategie” (strategic, a strategiza) aparea aproape in fiecare propozitie, si cu toate astea nu avea substanta cu adevarat. Era folosit ca un termen pretios, ca sa „dea bine”. Termenul in sine fiind extrem de abstract si pretentios, putini reusesc cu adevarat sa fie “strategi” in propriile lor afaceri, mai ales in cazul afacerilor de mici dimensiuni.

Este o calitate esentiala a unui antreprenor, calitate insa care vine foarte tarziu, dupa efort sustinut in propriile afaceri.

Simptomul, in cazul de fata, ca sa stii ca duci lipsa de gandire strategica, este usor de observat:
Desi esti patronul afacerii, rezolvi foarte multe urgente, esti implicat foarte mult in activitatea de zi cu zi si senzatia este abia te tarai si ca oricand poti da faliment.

Asta inseamna ca inca nu esti antreprenor 100%, ci esti mai mult in papucii de manager. Sunt trei roluri prin care treci pana ajungi sa gandesti cu adevarat strategic:

• rolul de angajat
• rolul de manager
• rolul de antreprenor

La inceput, cand abia deschizi afacerea, cand ai fonduri insuficiente si te zbati ca sa o ridici, rolurile se mixeaza in capul tau. Esti 3 in 1.

Antreprenorul este un schizophrenic: o minte si trei personalitati aflate mereu in conflict. Antreprenorul, managerul si ‘tehnicianul’. Tehnicianul face treaba de zi cu zi cu o vivacitate cruda, managerul face business planuri si mentine ordinea, antreprenorul face salturi constante din prezent spre viitor, viseaza si isi creeaza o viziune. Antreprenorul in cazul asta este in permanent conflict cu realismul celorlalte doua personalitati si este impacientat de prezent. 
Michael E Gerber.

Articolul asta dezbate aceasta calitate a antreprenorului, de a putea vedea constant, in viitor. Asta este si “gandirea strategica”.

Sunt foarte multe cazuri documentate pe startup-uri, in care manageri de succes pe anumite domenii au clacat incredibil cand s-au hotarat sa isi deschida ei o afacere pe domeniul respectiv. Calitatile unui manager sunt total diferite fata de ale unui antreprenor:

Antreprenorul vede in viitor, managerul vede in prezent.
Antreprenorul gandeste in perspectiva, managerul rezolva probleme.
Antreprenorul cauta “evolutia” companiei, managerul cauta “supravietuirea”.
Antreprenorul ataca piata si se reinventeaza pentru reusita, managerul reactioneaza la piata si “copiaza” concurenta pentru reusita.
Antreprenorul de multe ori nu stie exact ce se intampla in firma, dar stie totul despre piata, managerul stie tot ce se intampla in firma, dar de multe ori nu intelege piata, in complexitatea ei.

Ideea de baza este ca, daca nu gandesti strategic, afacerea ta, pornita cu greu, va muri intr-un punct in care, frustrat, obosit, fara bani in buzunar, haituit de legile tarii in care traiesti si de economia in continua schimbare, decizi sa renunti.

Daca ne luam dupa citatul lui Gerber de mai sus, in evolutia pe care o ai tu, ca antreprenor, atunci tehnicieni poti angaja, manageri poti angaja, antreprenori … mai greu. De asta este important sa ti dezvolti tu aceasta identitate, in tine, in timp.

Definitii

In primul rand trebuie sa intelegi ce inseamna “strategie” si “tactica” si care este diferenta dintre ele. Pe scurt, denumirea de “strategie” provine din arta razboiului. Daca verifici in DEX, insasi definitia spune asta:

Strategie
1. Parte componentă a artei militare, care se ocupă cu problemele pregătirii, planificării și ducerii războiului și a operațiilor militare.
2.  Arta de a conduce operațiunile militare pînă la contactul cu dușmanul, cînd începe rolul tacticii.

Tactica, pe de alta parte, “se intampla” in momentul in care cele doua armate se confrunta efectiv:

Tactica – Știința așezăriĭ și conduceriĭ trupelor în prezența dușmanuluĭ sau, după ce a început bătălia.

Din punctul asta de vedere strategia tine mult de planificarea pe harta a miscarii trupelor, in contextul anticiparii miscarii trupelor dusmane. Tacticile efectiv tin de ceea ce se intampla in momentul in care trupele se intalnesc. Strategul trebuie sa tine cont de toate avantajele si dezavantajele trupelor proprii, dar si ale dusmanului. De aceea strategul este o persoana care vede actiunile trupelor in perspectiva scopului final, de a castiga razboiul. Pe cand tacticianul este persoana care se angreneaza in lupta efectiv si, in functie de realitatile “terenului”, face tot posibilul sa castige batalia.

De aici si celebra vorba: “Am pierdut o batalie, dar nu si razboiul.” Un strateg poate intelege pierderea unor trupe ca un succes, privind imaginea de ansamblu. Pe cand tacticianul nu reuseste intotdeauna sa vada implicatiile.

In cazurile de mai sus strategul este antreprenorul, tacticianul este managerul.
Daca ii dai unui tactician intreg razboiul, exista o posibilitate mare sa il piarda, nefiind obisnuit cu complexitatea actiunilor si fiind foarte concentrat pe detalii care nu conteaza, pe termen lung. Exact asta este si motivul pentru care multi manageri (tacticieni) dau faliment in momentul in care isi deschid propria companie.

Un citat foarte puternic, referitor la importanta strategiei, l-am gasit in Sun Tzu, Arta Razboiului:

Strategia fără tactică este cel mai lung drum spre victorie. Tactica fără strategie este zgomotul de dinaintea înfrângerii.
Lao Tse

Sa fii manager, fara sa ai viziunea afacerii in sine si a pietei, in complexitatea ei, inseamna de fapt o zbatere fara folos de dinaintea falimentului.

Raportandu-ne tot la citatul lui Gerber si facand paralela cu arta razboiului si cu sporturile (in care termenii in sine au foarte mare relevanta), atunci:

• In arta razboiului tehnica inseamna cum tragi cu pusca, tactica inseamna cum misti trupele, ca sa invingi trupele adverse, strategie inseamna cum misti trupele, in complexitatea intregului razboi, ca sa il castigi
• In fotbal tehnica inseamna calitatile pe care le au jucatorii tai (cat de repede alearga, cat de bine dribleaza etc), tactica inseamna cum asezi jucatorii pe teren ca sa castigi urmatorul meci, strategie inseamna cum conduci clubul pe termen lung, ce jucatori cumperi etc, astfel incat sa ai o trupa puternica si sa castigi campionate

Cum iti poti creste capacitatea de strateg in afacerea ta? 

1) Directia – Sa stii unde vrei sa ajungi si sa fii capabil sa te reinventezi continuu

„Cel mai mare risc pe care il poti avea este sa nu risti… Intr-o lume in continua schimbare, singura strategie care iti garanteaza esecul este neasumarea niciunul risc.”
Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook

In timp ce majoritatea proprietarilor de afaceri reactioneaza la piata, la ce se intampla punctual, tu trebuie sa stii continuu:

• unde vrei sa ajungi (directia si scopul)
• cum afecteaza ceea ce faci acum, raportat la directie
• ce trebuie sa faci din proprie initiativa, ca sa ajungi intr-o pozitie avansata, raportat la directie si scop

In plus ai nevoie de curaj, sa explorezi dincolo de ceea ce se intampla in mod uzual.

2) Anticipatia – Sa poti sa vezi “ansamblul” si implicatiile actiunilor

“Trebuie sa te gandesti la lucrurile mari in timp ce le faci pe cele mici, asa incat lucrurile mici sa te duca in directia corecta.”
Alvin Toffler

Majoritatea se concentreaza cumva “unidirectional”, ca si cum ar vedea doar la 100 de metri in fata.
Antreprenorul isi dezvolta vederea periferica si cauta sa vada la 360 de grade.

Asta inseamna de fapt puterea de a anticipa efectele actiunilor pe care le faci si cum sa te reinventezi, astfel incat sa afacerea ta sa creasca in mod continuu. Sa anticipezi inseamna sa intelegi ca daca nu urci, atunci cazi, ca daca nu evoluezi, atunci regresezi… si sa iti asumi asta.

In antreprenoriat nu exista stagnare. Exista mereu, insa, un varf de munte in care sa infigi steagul. Chit ca varful se schimba, urcand, stii ca nu cobori.

Aici se poate face o paralela cu sahul: anticipatie inseamna sa vezi in avans mutarile tale si ale adversarului, in functie de ceea ce faci ACUM cu piesele tale.

Tot anticipatie inseamna sa poti sa aduci “din lateral” resurse pentru a creste. Majoritatea managerilor sunt destul de “conservatori”, reducand actiunile lor la ceea ce au la dispozitie. Antreprenorii sunt “inovatori” si vin cu “amprenta unica” ce iti aduce un avantaj fata de “piata”.

Managerii actioneaza pe baza “simptomelor”, antreprenorii gandesc ceva mai in profunzime, cautand radacina problemelor si reinventand, de multe ori, structura afacerii, astfel incat sa nu mai intampine acele probleme sau probleme similare.

3) Dreptatea – Sa stii ca nu este important sa ai dreptate

“Invingatorii intai castiga razboiul si abia apoi se duc pe campul de batalie. Invinsii intai se duc pe campul de batalie si abia apoi cauta sa castige razboiul.”
Sun Tzu, Arta Razboiului

Un manager cauta sa aiba dreptate, prin pozitia lui, in fiecare abordare pe care o are. Un antreprenor nu are nevoia asta si intelege ca, de multe ori, un pas inapoi inseamna multi pasi inainte.

Asta se traduce prin: ascultare, profunzime in gandire, lipsa unui ego in avantajul scopului final. Nu conteaza bataliile marunte, iar dreptatea este o batalie marunta.

4) Infrangerile – Sa stii cand o infrangere merita recompensata

“Poti sa nu fii interesat de strategie, dar strategia in mod sigur este interesata de tine.”
Leon Trotsky

Managerul functioneaza oarecum in sistem binar: reusitele sunt bune, esecurile sunt proaste. Reusitele punctuale inseamna recompense, infrangerile punctuale inseamna penalitati.

Antreprenorul este ceva mai flexibil de atat si stie ca infrangerile bine intentionate de multe ori merita recompensate. O asemenea atitudine, pe termen lung, ajuta afacerea sa evolueze.

Managerul este un meteorolog: stie in functie de trecut ce se va intampla in viitor. Antreprenorul stie ca, in functie de ceea ce face acum, trecutul nu mai conteaza decat ca experienta ca sa te duca mai departe pe drumul tau.

5) Intrebarile – Sa stii ce sa intrebi cand apar constrangeri

“Esenta unei strategii bune este sa alegi ce sa nu faci.”
Michael E. Porter

Este motivul pentru care recomand oricarui antreprenor (si manager) cursuri de coaching (nu neaparat sedinte cu coach-i). Pentru ca disciplina coaching-ului iti ofera acea flexibilitate in gandire astfel incat sa poti vedea in perspectiva.

Exista frazari tipice de antreprenor. Repetandu-le cat mai des, poti intra in mentalitatea de strateg:

“Care este imaginea de ansamblu?”
“Privind in perspectiva…”
“Incotro ne indreptam?”
“La ce ne ajuta asta?”
“Ce este cu adevarat important pentru noi?”
“Ce vrem, de fapt?”

Un manager este atat de prins in detaliu (pe buna dreptate), incat de multe ori nu poate vedea dincolo de gardul care i-a aparut in fata. De aceea el nu va intelege implicatiile tuturor actiunilor lui, neaparat, in contextul afacerii si a evolutiei ei. De aceea, de multe ori, “ce sa nu faci” intr-o companie cateodata este mai important chiar decat “ce sa faci”.

Cele cinci puncte sunt gandite pentru a flexibiliza gandirea de manager si pentru a face trecerea intre cele doua mentalitati. Pentru un manager prezentul este foarte important. Ironic insa, pentru un antreprenor de multe ori renuntarea la prezent este importanta ca sa poata construi un viitor si mai bun.

Un manager, cand stie ca are de construit un hotel, are in cap liste intregi de pasi, materiale, furnizori, cheltuieli etc.
Un antreprenor, cand stie ca are de construit un hotel, de cele mai multe ori il vede si pe al doilea. Altfel ce rost ar avea sa il construiasca pe primul?

Sunt curios in care dintre cele trei identitati (angajat-manager-antreprenor) te regasesti mai mult. Am nevoie de tine, pentru a crea o generatie autentica de antreprenori in Romania.

Curaj!
Daniel Zarnescu

PS: Atentie! Sa vezi „in viitor” fara sa se si intample sau sa pui umarul ca sa se intample, nu te face nici strateg, nici antreprenor. Inseamna doar ca esti un visator si nimic mai mult. Antreprenorul se construieste doar pe fundatia celorlalte doua identitati (angajat si manager).

Vin cu amendamentul asta, pentru ca altfel ai putea crede ca antreprenorul este o persoana deconectata de problemele care apar si de realitatea efectiva. Ca el doar isi imagineaza lucruri pe care altii le pun in practica.

PPS: Pentru a intelege cele trei realitati, iti recomand ultima carte scrisa de mine, Treptele Schimbarii, manual de leadership pentru oamenii de actiune.

http://construimimperii.ro/pachetul-treptele-schimbarii/