Stai in fata unei beri, intr-o seara, obosit de munca din ziua curenta. Ai propria ta afacere, dar simti ca ceva nu este in regula. Simti ca esti prins prea mult in propria ta creatie, ca nu te poti desprinde. Ai angajatii, ai reusit sa o ridici pana la un anumit nivel, insa esti prea implicat in deciziile de zi cu zi, de problemele care apar, de lucrurile pe care le delegi (sau nu). Si toata aceasta zbatere pare ca duce nicaieri. Compania ta, de care esti foarte atasat, inca se zbate.
Am avut senzatia asta de mai multe ori in cei 10-12 ani de cand ma tot “joc” de-a antreprenoriatul, in diverse forme. Am ridicat, de cele mai multe ori de la zero, pana acum, mai multe afaceri, din mai multe domenii. Multe le-am falimentat inainte de a scoate un singur leu profit din ele, cateva mi-au adus bani, dar nu suficienti cat sa spun ca sunt cu adevarat profitabile. Senzatia era ca munceam prea mult pentru banii care imi veneau.
In tot timpul asta, lectia cea mai mare pe care am fost nevoit sa o invat ca sa pot ajunge sa ma numesc cu inima impacata antreprenor a fost cea legata de “gandire strategica”.
Intr-un fel este amuzant. Chiar zilele astea am fost intr-o intalnire in care termenul de “strategie” (strategic, a strategiza) aparea aproape in fiecare propozitie, si cu toate astea nu avea substanta cu adevarat. Era folosit ca un termen pretios, ca sa „dea bine”. Termenul in sine fiind extrem de abstract si pretentios, putini reusesc cu adevarat sa fie “strategi” in propriile lor afaceri, mai ales in cazul afacerilor de mici dimensiuni.
Este o calitate esentiala a unui antreprenor, calitate insa care vine foarte tarziu, dupa efort sustinut in propriile afaceri.
Simptomul, in cazul de fata, ca sa stii ca duci lipsa de gandire strategica, este usor de observat:
Desi esti patronul afacerii, rezolvi foarte multe urgente, esti implicat foarte mult in activitatea de zi cu zi si senzatia este abia te tarai si ca oricand poti da faliment.
Asta inseamna ca inca nu esti antreprenor 100%, ci esti mai mult in papucii de manager. Sunt trei roluri prin care treci pana ajungi sa gandesti cu adevarat strategic:
- rolul de angajat
- rolul de manager
- rolul de antreprenor
La inceput, cand abia deschizi afacerea, cand ai fonduri insuficiente si te zbati ca sa o ridici, rolurile se mixeaza in capul tau. Esti 3 in 1.
Antreprenorul este un schizophrenic: o minte si trei personalitati aflate mereu in conflict. Antreprenorul, managerul si ‘tehnicianul’. Tehnicianul face treaba de zi cu zi cu o vivacitate cruda, managerul face business planuri si mentine ordinea, antreprenorul face salturi constante din prezent spre viitor, viseaza si isi creeaza o viziune. Antreprenorul in cazul asta este in permanent conflict cu realismul celorlalte doua personalitati si este impacientat de prezent.
Michael E Gerber.
Articolul asta dezbate aceasta calitate a antreprenorului, de a putea vedea constant, in viitor. Asta este si “gandirea strategica”.
Sunt foarte multe cazuri documentate pe startup-uri, in care manageri de succes pe anumite domenii au clacat incredibil cand s-au hotarat sa isi deschida ei o afacere pe domeniul respectiv. Calitatile unui manager sunt total diferite fata de ale unui antreprenor:
Antreprenorul vede in viitor, managerul vede in prezent.
Antreprenorul gandeste in perspectiva, managerul rezolva probleme.
Antreprenorul cauta “evolutia” companiei, managerul cauta “supravietuirea”.
Antreprenorul ataca piata si se reinventeaza pentru reusita, managerul reactioneaza la piata si “copiaza” concurenta pentru reusita.
Antreprenorul de multe ori nu stie exact ce se intampla in firma, dar stie totul despre piata, managerul stie tot ce se intampla in firma, dar de multe ori nu intelege piata, in complexitatea ei.
Ideea de baza este ca, daca nu gandesti strategic, afacerea ta, pornita cu greu, va muri intr-un punct in care, frustrat, obosit, fara bani in buzunar, haituit de legile tarii in care traiesti si de economia in continua schimbare, decizi sa renunti.
Daca ne luam dupa citatul lui Gerber de mai sus, in evolutia pe care o ai tu, ca antreprenor, atunci tehnicieni poti angaja, manageri poti angaja, antreprenori … mai greu. De asta este important sa ti dezvolti tu aceasta identitate, in tine, in timp.
Definitii
In primul rand trebuie sa intelegi ce inseamna “strategie” si “tactica” si care este diferenta dintre ele. Pe scurt, denumirea de “strategie” provine din arta razboiului. Daca verifici in DEX, insasi definitia spune asta:
Strategie
1. Parte componentă a artei militare, care se ocupă cu problemele pregătirii, planificării și ducerii războiului și a operațiilor militare.
2. Arta de a conduce operațiunile militare pînă la contactul cu dușmanul, cînd începe rolul tacticii.
Tactica, pe de alta parte, “se intampla” in momentul in care cele doua armate se confrunta efectiv:
Tactica – Știința așezăriĭ și conduceriĭ trupelor în prezența dușmanuluĭ sau, după ce a început bătălia.
Din punctul asta de vedere strategia tine mult de planificarea pe harta a miscarii trupelor, in contextul anticiparii miscarii trupelor dusmane. Tacticile efectiv tin de ceea ce se intampla in momentul in care trupele se intalnesc. Strategul trebuie sa tine cont de toate avantajele si dezavantajele trupelor proprii, dar si ale dusmanului. De aceea strategul este o persoana care vede actiunile trupelor in perspectiva scopului final, de a castiga razboiul. Pe cand tacticianul este persoana care se angreneaza in lupta efectiv si, in functie de realitatile “terenului”, face tot posibilul sa castige batalia.
De aici si celebra vorba: “Am pierdut o batalie, dar nu si razboiul.” Un strateg poate intelege pierderea unor trupe ca un succes, privind imaginea de ansamblu. Pe cand tacticianul nu reuseste intotdeauna sa vada implicatiile.
In cazurile de mai sus strategul este antreprenorul, tacticianul este managerul.
Daca ii dai unui tactician intreg razboiul, exista o posibilitate mare sa il piarda, nefiind obisnuit cu complexitatea actiunilor si fiind foarte concentrat pe detalii care nu conteaza, pe termen lung. Exact asta este si motivul pentru care multi manageri (tacticieni) dau faliment in momentul in care isi deschid propria companie.
Un citat foarte puternic, referitor la importanta strategiei, l-am gasit in Sun Tzu, Arta Razboiului:
Strategia fără tactică este cel mai lung drum spre victorie. Tactica fără strategie este zgomotul de dinaintea înfrângerii.
Lao Tse
Sa fii manager, fara sa ai viziunea afacerii in sine si a pietei, in complexitatea ei, inseamna de fapt o zbatere fara folos de dinaintea falimentului.
Raportandu-ne tot la citatul lui Gerber si facand paralela cu arta razboiului si cu sporturile (in care termenii in sine au foarte mare relevanta), atunci:
- In arta razboiului tehnica inseamna cum tragi cu pusca, tactica inseamna cum misti trupele, ca sa invingi trupele adverse, strategie inseamna cum misti trupele, in complexitatea intregului razboi, ca sa il castigi
- In fotbal tehnica inseamna calitatile pe care le au jucatorii tai (cat de repede alearga, cat de bine dribleaza etc), tactica inseamna cum asezi jucatorii pe teren ca sa castigi urmatorul meci, strategie inseamna cum conduci clubul pe termen lung, ce jucatori cumperi etc, astfel incat sa ai o trupa puternica si sa castigi campionate
Cum iti poti creste capacitatea de strateg in afacerea ta?
1) Directia – Sa stii unde vrei sa ajungi si sa fii capabil sa te reinventezi continuu
„Cel mai mare risc pe care il poti avea este sa nu risti… Intr-o lume in continua schimbare, singura strategie care iti garanteaza esecul este neasumarea niciunul risc.”
Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook
In timp ce majoritatea proprietarilor de afaceri reactioneaza la piata, la ce se intampla punctual, tu trebuie sa stii continuu:
- unde vrei sa ajungi (directia si scopul)
- cum afecteaza ceea ce faci acum, raportat la directie
- ce trebuie sa faci din proprie initiativa, ca sa ajungi intr-o pozitie avansata, raportat la directie si scop
In plus ai nevoie de curaj, sa explorezi dincolo de ceea ce se intampla in mod uzual.
2) Anticipatia – Sa poti sa vezi “ansamblul” si implicatiile actiunilor
“Trebuie sa te gandesti la lucrurile mari in timp ce le faci pe cele mici, asa incat lucrurile mici sa te duca in directia corecta.”
Alvin Toffler
Majoritatea se concentreaza cumva “unidirectional”, ca si cum ar vedea doar la 100 de metri in fata.
Antreprenorul isi dezvolta vederea periferica si cauta sa vada la 360 de grade.
Asta inseamna de fapt puterea de a anticipa efectele actiunilor pe care le faci si cum sa te reinventezi, astfel incat sa afacerea ta sa creasca in mod continuu. Sa anticipezi inseamna sa intelegi ca daca nu urci, atunci cazi, ca daca nu evoluezi, atunci regresezi… si sa iti asumi asta.
In antreprenoriat nu exista stagnare. Exista mereu, insa, un varf de munte in care sa infigi steagul. Chit ca varful se schimba, urcand, stii ca nu cobori.
Aici se poate face o paralela cu sahul: anticipatie inseamna sa vezi in avans mutarile tale si ale adversarului, in functie de ceea ce faci ACUM cu piesele tale.
Tot anticipatie inseamna sa poti sa aduci “din lateral” resurse pentru a creste. Majoritatea managerilor sunt destul de “conservatori”, reducand actiunile lor la ceea ce au la dispozitie. Antreprenorii sunt “inovatori” si vin cu “amprenta unica” ce iti aduce un avantaj fata de “piata”.
Managerii actioneaza pe baza “simptomelor”, antreprenorii gandesc ceva mai in profunzime, cautand radacina problemelor si reinventand, de multe ori, structura afacerii, astfel incat sa nu mai intampine acele probleme sau probleme similare.
3) Dreptatea – Sa stii ca nu este important sa ai dreptate
“Invingatorii intai castiga razboiul si abia apoi se duc pe campul de batalie. Invinsii intai se duc pe campul de batalie si abia apoi cauta sa castige razboiul.”
Sun Tzu, Arta Razboiului
Un manager cauta sa aiba dreptate, prin pozitia lui, in fiecare abordare pe care o are. Un antreprenor nu are nevoia asta si intelege ca, de multe ori, un pas inapoi inseamna multi pasi inainte.
Asta se traduce prin: ascultare, profunzime in gandire, lipsa unui ego in avantajul scopului final. Nu conteaza bataliile marunte, iar dreptatea este o batalie marunta.
4) Infrangerile – Sa stii cand o infrangere merita recompensata
“Poti sa nu fii interesat de strategie, dar strategia in mod sigur este interesata de tine.”
Leon Trotsky
Managerul functioneaza oarecum in sistem binar: reusitele sunt bune, esecurile sunt proaste. Reusitele punctuale inseamna recompense, infrangerile punctuale inseamna penalitati.
Antreprenorul este ceva mai flexibil de atat si stie ca infrangerile bine intentionate de multe ori merita recompensate. O asemenea atitudine, pe termen lung, ajuta afacerea sa evolueze.
Managerul este un meteorolog: stie in functie de trecut ce se va intampla in viitor. Antreprenorul stie ca, in functie de ceea ce face acum, trecutul nu mai conteaza decat ca experienta ca sa te duca mai departe pe drumul tau.
5) Intrebarile – Sa stii ce sa intrebi cand apar constrangeri
“Esenta unei strategii bune este sa alegi ce sa nu faci.”
Michael E. Porter
Este motivul pentru care recomand oricarui antreprenor (si manager) cursuri de coaching (nu neaparat sedinte cu coach-i). Pentru ca disciplina coaching-ului iti ofera acea flexibilitate in gandire astfel incat sa poti vedea in perspectiva.
Exista frazari tipice de antreprenor. Repetandu-le cat mai des, poti intra in mentalitatea de strateg:
“Care este imaginea de ansamblu?”
“Privind in perspectiva…”
“Incotro ne indreptam?”
“La ce ne ajuta asta?”
“Ce este cu adevarat important pentru noi?”
“Ce vrem, de fapt?”
Un manager este atat de prins in detaliu (pe buna dreptate), incat de multe ori nu poate vedea dincolo de gardul care i-a aparut in fata. De aceea el nu va intelege implicatiile tuturor actiunilor lui, neaparat, in contextul afacerii si a evolutiei ei. De aceea, de multe ori, “ce sa nu faci” intr-o companie cateodata este mai important chiar decat “ce sa faci”.
Cele cinci puncte sunt gandite pentru a flexibiliza gandirea de manager si pentru a face trecerea intre cele doua mentalitati. Pentru un manager prezentul este foarte important. Ironic insa, pentru un antreprenor de multe ori renuntarea la prezent este importanta ca sa poata construi un viitor si mai bun.
Un manager, cand stie ca are de construit un hotel, are in cap liste intregi de pasi, materiale, furnizori, cheltuieli etc.
Un antreprenor, cand stie ca are de construit un hotel, de cele mai multe ori il vede si pe al doilea. Altfel ce rost ar avea sa il construiasca pe primul?
Sunt curios in care dintre cele trei identitati (angajat-manager-antreprenor) te regasesti mai mult. Am nevoie de tine, pentru a crea o generatie autentica de antreprenori in Romania.
Curaj!
Daniel Zarnescu
PS: Atentie! Sa vezi „in viitor” fara sa se si intample sau sa pui umarul ca sa se intample, nu te face nici strateg, nici antreprenor. Inseamna doar ca esti un visator si nimic mai mult. Antreprenorul se construieste doar pe fundatia celorlalte doua identitati (angajat si manager).
Vin cu amendamentul asta, pentru ca altfel ai putea crede ca antreprenorul este o persoana deconectata de problemele care apar si de realitatea efectiva. Ca el doar isi imagineaza lucruri pe care altii le pun in practica.
PPS: Pentru a intelege cele trei realitati, iti recomand ultima carte scrisa de mine, Treptele Schimbarii, manual de leadership pentru oamenii de actiune.
Articolul este foarte bun, momentan sunt la stadiul de angajat, si problema vi e din interior, dar odata descoperita problema, cu munca si perseverenta, aceasta poate fi schimbata. Articolele tale sunt tot mai bune!
Ce inseamna „din interior” mai exact? 🙂
Este pentru prima data cand postez, online si cineva imi raspunde, multumesc mult. Din interior inseamna, programarea sociala pe care am primit-o din familie si prin faptul ca eu am fost nascut al 2-lea in familie si nu am fost incurajat niciodata sa iau propriile mele decizii, de exemplut, eu tot timpul stateam si ma uitam la fratele meu mai mare cum se joaca pe calculator, in loc sa indraznesc sa-i zic : lasa-ma si pe mine sa ma joc. Iar pentru a iesi din tiparyl de pe locul doi, pe care l-am mostenit din familie(angajat), cred ca este mai bine sa schimb mai mulye job-uri pentru a gasi ce imi place si a invata domeniul perfect si a reusi pe urma sa-mi deschid propria mea afacere.
Cu multa placere. 🙂
Ideea este ca, pentru a iti punea asuma succesele, primul pas este sa iti asumi esecurile.
Nu este vina familiei, a fratelui tau si a faptului ca te-ai nascut al doilea in familie. Este vina ta. Sunt destui copii care, in conditiile descrise de tine, s-au dezvoltat in adevarati „performeri”.
Cand o sa poti spune: eu sunt in spatele a ceea ce reprezint eu, ca om… atunci vei putea sa construiesti.
Spun asta pentru ca, desi spui ca problema vine din interior, ai o explicatie „externa” pentru unde esti acum. Un om de actiune isi asuma responsbailitatea pentru tot ce este el, ca persoana, si ce va fi de acum incolo.
Da! Este adevarat, ai dreptate, voi cauta mai multe modele de oameni de scucces, care au pornit cam de pe acelasi drum cu al meu si ma voi inspira din propriile lor experiente.
P.s. ce parere ai depre conceptia mea de ai intra intr-un domeniubca angajat, pentru al cunoaste foarte bine, astfel incat peste cativa ani sa-l deschid propria mea afacere?
Mersi mult!
O sa iti raspund cu o parere:
am vazut putini antreprenori care sa nu fi fost niciodata angajati 🙂
Multumesc mult! Mi-ai aprins din nou o scanteie in suflet, o zi superba sa ai!
Voi citi mult mai mult articolele tale!
Nu uita ca pana la urma insa, se intampla exact cum scria Daniel in articol: la inceput esti angajat si inveti diverse detalii tehnice si altele care tin de angajati, apoi daca urci pe scara ierarhica ajungi manager si inveti sa rezolvi probleme, sa lucrezi cu oameni, etc. Iar ultimul pas spre antreprenoriat il faci singur. Acolo nu te mai angajeaza si nu te mai promoveaza nimeni.
Eu nu as spune „Acolo nu te mai angajeaza si nu te mai promoveaza nimeni”, Daca ai facut totul ca la carte, stii ca exista si stapânul celor 3. Iar acela este „Scopul Primordial”. Scopul Primordial o data gasit, este acela care te va angaja, te va promova si te va conduce pâna la sfârsitul vietii tale actuale. Iar de aici încolo, trebuie doar sa înveti continuu, dar mai ales sa EXERSEZI în fiecare zi 10 min., caci realitatea TA nu se poate schimba DECÂT DUPA ce TU te-ai schimbat. În veacuri de (e)volutie (desi când ardeam savantii pe rug s-ar fi numit cu (in)), omenirea a „reusit” pâna acum sa cunoasca cca. 3,5% din univers (pentru ca restul este materie neagra 22,5% si energie neagra 74%), si asta cu chiu cu vai. Poti sa-ti închipui cât mai avem de descoperit într-un multivers aproape infinit? Si daca te mai si gândesti ca ccea ce este nemuritor în noi are numai 20W, dar acei 20W contin toata puterea lui Dumnezeu, depinde NUMAI de alegerea noastra si bineînteles de efortul depus unde ajungem. De aceea este asa de important sa faci întotdeauna CEEA CE-TI PLACE, caci astfel nici un efort nu ti se va parea prea mare, iar în ziua când vei parasi aceasta lume vei fi ÎMPLINIT, IAR ACESTA ESTE SINGURUL LUCRU CARE CONTEAZA!
Foarte bun articolul. Comparatia intre strategia militara si cea antreprenoriala este excelenta. Am fost angajat o bucata buna de vreme, am fost si in pielea unui manager pt scurta vreme, cu echipa mica de 3 -4 oameni iar in antreprenoriat acum sunt novice. Am un proiect in derulare cu acesti 3-4 oameni + inca unul mai de amploare unde sunt asociat.
Lucrul pe care nu il inteleg inca, e urmatorul. Daca dau fail ca antreprenor, inseamna ca e o problema la fundatie ( angajat – manager ) corect? Asta inseamna sa trec din nou prin acele categorii, sau sa merg mai departe?
Adica, inteleg, am dat fail, am invatat din greseli, stiu ce n-am facut bine si evit data viitoare. Insa ma ajuta cu ceva daca ma intorc in acelasi punct din care am plecat?
Eu ca antreprenor, daca am viziune, n-ar trebui sa dau fail. Sau daca dau fail sa invat din greseli si sa merg mai departe. Insa din ce inteleg aici, fundatia e decisiva pentru ca in acest stadiu inveti strategii.
In consecinta, aleg sa ma ma intorc sa rezolv problema la fundatie, sau sa invat sa gandesc strategic din greselile facute?
Mersi,
Luci Costea.
Depinde de foarte multe lucruri. Parerea mea este ca din gandire strategica se rezolva tot (nu neaparat din celelalte, care sunt la dispozitia antreprenorului).
Cand nu te folosesti de „resurse” cum trebuie, inseamna un minus la „manager” si „antreprenor”. Insa si managerul este o resursa. 🙂
Ideea de baza: nu exista o singura „energie” in noi. Le avem pe toate. Cum le impacam in noi, cum le folosim in diverse contexte – aici este intradevar de „explorat”.
Este mai greu sa le avem pe toate, decat sa fim blocati intr-un singur rol. Eu am avut asociat la un moment dat care nu iesea din rolul de angajat. 🙂
Jocul intre cele 3 „roluri” este benefic, pe diferite contexte si nevoi ale firmei, asta este important. Prin constientizare stii ca nu trebuie sa ramai blocat intr-o singura realitate.
Foarte consistent si calitativ articolul asta Daniel! Imi place cum ai explicat pe pasi ca de fiecare data si cum la inceputul fiecarui pas ai bagat cate un citat care sa rezoneze cu el. Eu sunt un „schizofrenic”… :))) Deocamdata!
Dar am observat ca tind sa fiu cel mai mult antreprenor, apoi manager si apoi angajat in afacerea mea. Poate din cauza ca nu-mi place topicul afacerii mele, insa imi place ideea de afacere fiindca e foarte rar aplicata in Romania si culmea… este atat de importanta!!
Sunt totusi ceva mai mult manager, pentru ca imi place sa urmaresc evolutia lucrurilor planificand pas cu pas, ca sa stiu unde ma aflu si cum fac sa ajung in directia cuvenita. Insa de multe ori mi se intampla sa devin confuz cand planific si modific, adaug, scot etc. De asta imi notez aproape fiecare detaliu, poate chiar si cel mai marunt si mai neinsemnat ca si cum le-as explica la copiii prosti, in scopul de a evita si elimina confuzia. Si in plus, daca nu-ti notezi ideile pe care le ai in cap, sunt riscuri mari sa se piarda si ar fi pacat.
Antreprenor sunt cel mai mult pentru ca vad potentialul micii mele afaceri (daca o pot numi asa) avand in vedere ca sunt singur pe treaba, imi vin multe idei si multe din ele sunt destul de centrate pe ceea ce vreau sa obtin. Sunt visator si vizionar!
Multumesc pentru acest articol! Am aflat cateva lucruri noi, iar celelalte pe care le stiam s-au sudat si mai bine.
Acest articol mi-a raspuns la intrebarea: Ca sa ai succes in antreprenoriat trebuie sa ai in spate o experienta in calitate de angajat, sa intelegi cum functioneaza un sistem, sau nu? Auzisem inainte de la multi asta, dar nu eram convins 100%.
In ultimul timp m-am cam blocat la statutul de de visator, mai ales ca nu am fost angajat de 1 an jumatate. Aruncand o privire in urma imi dau seama de unele aspecte care au cam disparut acum: eram mult mai organizat, simteam o stare de bine foarte des, relatiile cu cei din jur erau mult mai inchegate, nu stiam ce e rutina.
Acum, intrebarea ar fi: Cat de mult conteaza in ce domeniu te angajezi?
Daca domeniul nu are legatura cu ideile care le ai, e ok sa ,,te bagi,, doar pentru experienta, sau ar fi mai bine ca domeniul care il alegi sa aiba legatura cu ceea ce vreai sa faci ca antreprenor (gen Vanzari, servicii, relatii cu clientii).
Multumesc.
Ion Cataraga
Foarte buna intrebare! „Cat este de important domeniul in care te angajezi?” Il rugam pe Daniel sa ne raspunda la aceasta intrebare deoarece si eu sunt la stadiul de „fara experienta de angajat” si doresc sa gaseac un raspuns cum ma poate influenta experinta de angajat pe domeniul in care merg si cat de mult pot sa oscilez in alte domenii experienta pe care am castigat-o in domeniul respectiv. Mai concret daca ajung manager intr-o firma, pot sa ma duc in alta firma tot ca manager, sau trebuie sa o iau tot de la angajat?
Aici cred ca poti si tu sa imi raspunzi – parerea ta 🙂
Tu ce crezi, daca ajungi manager intr-o firma, poti sa te duci in alta firma tot ca manager?
Da, cred ca poti sa te transferi in alta firma!
Pentru ca multi, in emailurile primite, imi spun ca ei sunt mai mult antreprenori decat manageri, si ca de-aia nu avanseaza, inseamna ca nu am clarificat un lucru foarte important:
*cu totii avem cele trei roluri in noi, doar ca unele nu sunt activate indeajuns (sunt ingropate adanc)
*este ca si cum am lucra pe nivele, angajatul fiind nivelul 1, managerul – nivelul 2, antreprenorul – nivelul 3
*asta este si motivul pentru care nu poti fi la nivelul 3 daca nu ai si nivelul 2 in tine
*daca firma nu iti merge si dai vina pe faptul ca nu esti manager destul de bun, dar ca esti un antreprenor bun – afla ca te minti 🙂 In primul rand lipseste nivelul 3 (antreprenorul), care prin viziunea lui, ar fi pus la treaba pe ceilalti 2
*cand esti asumat pe angajat, ai sansa sa evoluezi la „manager”, asa cum cand esti asumat pe „manager”, ai sansa sa evoluezi la „antreprenor”
*nu poti fi un nivel superior, fara sa fii cel anterior (este ca si cum ai vrea sa torni lapte intr-un pahar incepand cu partea de sus a paharului – gravitatia te impiedica sa faci asta)
articolul este tare, vorbeste pe limba noastra a incepatorilor in antreprenoriat 🙂
Felicitari Daniel
Eu se pare ca mai am de lucru. Acum, citind articolul, m-am regasit in gandirea unui manager (intr-o gandire mai degraba tactica), dar am exemple in jurul meu care sunt strategi si antreprenori buni. Cu exemplul lor si aplicand cele transmise de tine in articol, pun bazele unui antreprenoriat de succes!
„modelare” 🙂
Inseamna ca ai o directie.
Mult succes!
Este foarte bun articolul dvs. Pot spune ca cel mai bun din cate am citit pana acum. Completez cu … Curba de viata a unei afaceri este inceputa de antreprenor si implicit el este si angajat . Dupa care … Cand ajunge intr-o faza mai buna el devine manager … Parerea mea ca tot angajat este… Si defapt este antreprenor doar ca initiat afacerea …. In cartea sa ” mitul intreprinzatorului ” michael gerber face aceasta analiza…. Eu sustin acum cu tarie ( dupa cateva experiente de business ) caci antreprenorul sa ramana in zona lui si sa angajeze manegeri mai degraba decat ( din lipsa de incredere probabil ) sa lucreze el insasi…. Folosind aceasta explicatie spirituala … Detasarea de ego – detasarea de firma ta in care daca joci in -house … Va fi un minus… Detasarea te ajuta sa mentii viziunea/strategia pe termen lung … Recomand ca prima carte ” Mitul intrepinzatorului ” ca o carte obligatorie … Felicitari si multumiri dl. Daniel Zarnescu pt articol .
as vrea sa spun ca cate un pic din fiecare insa nici una dusa la potential maxim ..
Mi-a placut foarte mult articolul. Informarea si formarea continua dupa care puse in aplicare ne va face sa vedem unde gresim si ce trebuie sa schimbam / imbunatatim.
Felicitari si multumesc.
In sfarsit un articol care mi-a placut. Felicitari
Aroganta e cel mai mare Dusman
stiu ca savantii si inventatoii isi NOTEAZA Rezultatele
foarte bun articolul,problema mea de baza este actiunea intarziata,adica amanarea lucrurilor.Iti multumesc si astept un raspuns.