Despre frica de succes si cum sa treci de ea!

23 dec.

boxer infrantAi muncit din greu, ai fost constant, ti-ai facut treaba. Ai ajuns pana in punctul in care mai trebuie sa faci un singur pas, ultimul… si sa culegi roadele. Acela este momentul in care renunti la tot ce ai construit, te intorci si pleci, preferand esecul.

Suna cunoscut?

Daca facem o paralela cu fotbalul, este momentul cand un atacant dribleaza 3-4 fundasi in lant, face o faza care ridica in picioare tot stadionul, ramane singur cu portarul, reuseste sa il ocoleasca… ajunge in fata portii… si aici intarzie pana in clipa cand cineva revine si ii fura mingea.

Sau ca echipa care joaca intr-o cupa, pleaca cu sansa a 2-a si ajunge in finala dupa ce a maturat cu toate echipele din cale. Iar in finala toti jucatorii devin timorati si pierd fara drept de apel, fiind la un pas sa obtina rezultatul vietii lor.

Mintea omului este atat de complexa cand vine vorba de rezultate, incat este nevoie toata viata sa iti rescrii mentalitatea, sa iti regandesti strategiile, sa intelegi OBIECTIV care sunt cauzele esecurilor tale.

Sunt trei blocaje mari pe care le are lumea cand vine vorba de actiune:

  • blocajul de inceput (primul sau primii pasi, cand trebuie sa te urnesti)
  • blocajul de constanta (cand clachezi la partea de consistenta si rutina)
  • blocajul de la final (sau teama de succes)

Atentie!

Teama de esec este total diferita de teama de succes.

Teama de esec este cea care iti ofera neincrederea cand vine vorba de actiune si rezultate pe care le-ai putea avea. Teama de esec nu te lasa sa incepi sau sa faci treaba cum trebuie, pentru ca tu nu crezi ca esti in stare sa o faci si stii inauntrul tau ca ai sanse mari sa o dai in bara. Moment in care preferi sa nu mai faci nimic, ca sa nu muncesti pentru un esec.

Teama de succes este mult mai perfida. In momentul in care esti aproape sa reusesti (succesul de multe ori apare ca o finalitate), emotia creste foarte mult. Atat de mult incat o percepi ca pe o anxietate, cateodata la cote apropiate de atacul de panica. O emotie pozitiva atat de puternica incat devine negativa prin valorile ei.

Excitatia pe care o simti cand mai ai doar un pas de facut si sa culegi roadele sunt aproape la aceleasi valori perceptuale ca o trauma. E o lume noua, totul se schimba. Creierul se blocheaza in momentul ala si te intorci de unde ai plecat, infrant dar in zona de confort, decat victorios, dar intr-o lume mult prea agitata si o realitate pe care nu o intelegi.

Este momentul cand, desi ai castigat o batalie in proportie de 99%, preferi statutul de invins.

Mintea umana este atat de complexa in prostia ei, cateodata ma sperie 🙂 

razboinic infrantLa cursul MIB am spus oamenilor o convingere de-a mea, ca probabil ma pornesc mai greu in anumite actiuni, dar ca eu MEREU termin cursa si ca pe ultima suta de metri dau tot ce am mai bun. Nu imi place sa deschid paranteze (metaforic vorbind) si sa nu le inchid.

Nu am fost insa mereu asa.

In retrospectiva, dincolo de toata teoria, exista o persoana care cu adevarat m-a invatat ca ultimii pasi trebuie concentrare maxima. Fosta mea sefa pe programe de finantare, Irinel Tudorache, nu concepea sa nu termine “cursa”. Cum lucram pe proiecte de finantare, termenul limita era cea mai mare provocare pentru noi.

Pe atunci dadeam tot ce puteam la inceput si pe parcurs, dar pe masura ce trecea timpul eram din ce in ce mai inclinat sa renunt. Iar ea, pe masura ce trecea timpul, era din ce in ce mai hotarata, din ce in ce mai concentrata.

Cand am facut proiectul pentru Vidra, probabil provocarea cea mai mare pe care am acceptat-o, aveam munca de 2-3 luni de facut in mai putin de o saptamana. Din punctul in care am spus “da” nu am mai dormit 🙂 O saptamana cu zeci de cafele baute, la final m-a gasit in mijlocul primariei, dand indicatii, verificand mailuri, aranjand materialele, facand dosarele…

Pe masura ce trecea timpul deveneam mai concentrat, desi oboseala trebuia sa produca efectul invers. Am aruncat toate materialele in masina, am condus prin Bucuresti ca nebunii, am depus proiectul si apoi am simtit oboseala. Nu ma mai puteam tine pe picioare, dar imi facusem treaba.

Mai tarziu, dupa ce mi-am dat demisia, intrasem intr-o rutina aparenta. Deja ma angajasem in alta parte si lucram la trei proiecte de finantare pentru studenti, pentru mine si inca doi prieteni. Deja eram in zona de confort, Irinel nu mai era langa mine sa ma biciune pe final.. si eram in intarziere. A fost un moment crucial atunci. Mai era o zi pana la depunere, proiectele mi-ar fi adus mie o proprie afacere. Erau facute in proportie de 80%.

Cumva a ajuns la urechile lui Irinel ca nu vreau sa le mai depun si am primit un telefon pe care il tin minte si acum:

“Cu asta ai ramas de la mine? Cum sa renunti? Ai facut doua treimi din treaba si tu vrei sa renunti? Baga-ti mintile in cap, nu dormi la noapte, termina proiectele si depune-le, altfel nu mai ai ce discuta cu mine.”

Cumva mentalitatea pe care o avusesem o pierdusem in momentul in care plecasem de la ea. Putea  sa nu imi mai zica nimic, putea sa taca din gura si sa isi vada de treaba.

Am luat toate proiectele, le-am pus pe masa si mi-am facut planul ca sa le termin. Le-am depus si le-am castigat pe toate trei, desi bataia pe locuri era undeva la 1 din 4.

La jumatate de an din acel punct eram deja pe propria firma si munceam pentru mine. Chiar si acum ma intreb ce s-ar fi intamplat daca as fi renuntat sa le mai depun. Am avut noroc de oameni cu calitati in jurul meu, care sa ma ajute sa imi formez o mentalitate corecta.

Acei ultimii metri pot insemna schimbarea. Doar ca schimbarea pentru multi inseamna anxietate, trauma. Declarativ individul cu frica de succes declara ca vrea schimbarea si rezultatele, insa la final prefera sa se intoarca la realitatea pe care o cunoaste, decat sa inteleaga o noua realitate, in care el este altcineva.

Cateva directii, in cazul in care te-ai regasit si ratezi cu poarta goala, desi ai driblat tot terenul:

1 – Viata este un maraton, nu un sprint (ca si orice proiect de altfel). La inceput iti dozezi efortul, dar ca in orice maraton, ultimii metri ii alergi la viteza maxima si cu concentrare maxima. Nu mai exista oboseala in cazul asta.

2 – Finalul este dincolo de linia de sosire! Fac paralela cu fotbalul, pentru ca s-au facut studii intregi pe comportamentul atacantilor care rateaza inexplicabil. Cei care pareau cinici in fata portii erau cei care incheiau faza in mintea lor cu celebrarea de dupa gol, nu cu golul in sine. Cei care ratau aveau ca finalitate perceputa poarta goala 🙂 Cei care nu ratau, aveau ca finalitate perceputa bucuria de dupa gol.

Atletii care castiga cursele alearga si dupa ce trec de linia de sosire. Cei care pierd incetinesc pe final si isi simt pasii din ce in ce mai grei.

3 – Este mai important sa termini ce ai inceput decat rezultatul in sine.

Pe termen scurt poate parea o prostie. Cum adica sa fie mai important sa termin, chit ca termin prost si nu am rezultatele pe care le vreau. Ei bine pe termen lung o sa ai numai de castigat, pentru ca multe din “rezultate” nu ai cum sa le percepi la inceput.

Orice ai credere despre ceea ce se intampla dupa linia de sosire, treci de ea! Pe urma o sa vezi exact ce se intampla, tragi linie si inveti. Daca nu termini, risti sa nu inveti nimic.

4 – Competitia este buna daca o intelegi corect!

Una dintre cele mai bune lectii pe care le-am invatat despre competii, le-am invatat de la asociatul meu, Pera.

Eram o fire extrem de competitiva, dar in sensul rau. Ma suparam daca pierdeam “concursul” iar in timpul competitiei in sine ma concentram mai mult pe piedicile pe care sa le pun competitorilor, decat pe ce fac eu.

Pera a fost primul om pe care l-am vazut, competitiv, dar care isi ajuta competitorii cu tot ce poate. Competitia este buna doar in situatia in care este cu tine insuti si cu limitele din capul tau. Cand vine cineva din exterior, trebuie ajutat sa obtina rezultate mai mari decat tine, tocmai in ideea in care si perceptia ta despre rezultate se schimba.

In echipa noastra avem rezultate si recorduri. Doar ca ele sunt privite ca limite personale care trebuie depasite. Ne ajutam reciproc pe cat posibil, ca fiecare sa depaseasca recordul anterior.

Competitia pe intelesul vechi insemna sa infrangi competitorul cu orice pret.

Competitia pe intelesul nou inseamna sa iti ajuti competitorul cu orice pret, ca sa poti si tu sa dai ce ai mai bun din tine. Un rezultat al unui competitor iti aduce si tie o intelegere mai buna a fenomenului si rezultate personale mai bune.

5 – Cauta schimbarea in orice clipa! Schimbarea e buna!

Frica de succes este frica de schimbare, indiferent ca este schimbare in bine.

Cauta rezultate mai bune in orice domeniu al vietii, cauta sa simti ca meriti tot ce iti vine si ca tu esti 100% responsabil pentru rezultatele tale.

6 – Pune-ti obiective indraznete!

Daca te obisnuiesti cu obiective mici, pe care oricum le poti atinge, cand va veni o provocare cu adevarat mare, nu vei sti cum sa te comporti. Cauta sa dai ce ai mai bun din tine si viseaza departe. Nu iti pune obiective mediocre! Lumea e a visatorilor, nu a celor care isi propun lucruri perfect realizabile.

7 – Du o viata echilibrata!

Cauta sa obtii un echilibru pe cele 4 laturi – emotional, fizic, profesional si spiritual.

Lipsa echilibrului se vede in deciziile pe care le iei in conditii de “stres” perceput, cand ai de ales daca te intorci cu spatele sau mai faci doar un pas.

8 – Ramai pozitiv

Invata sa mergi pana la capat cand esti pe ultima suta de metri cu convingerea ca orice s-ar intampla, sigur o sa gasesti o cale sa faci fata. Este mai important sa termini si sa vezi ce este dincolo de linia de sosire, decat sa te intorci de unde ai plecat si sa o iei de la capat!

Exista o lectie in orice faci in viata asta.

9 – Exista ceva mai mare decat tine si ceea ce faci acum

Este, la nivel “basic”, o lectie de spiritualitate. Luptele marunte sunt pentru noi, oamenii, pietre de moara care ne duc spre adancuri. Daca gasim un laitmotiv al vietii si intelegem ca nu insemnam nici cat negru sub unghie intr-un tablou al universului si al istoriei omenirii, percepem in altfel frica de succes care ne intoarce  intr-o realitate si mai marunta decat cea din fata noastra.

Esti parte din ceva mai mare, tu esti doar o unealta a scopului tau.

(Va urma)

Daniel Zarnescu

Daniel Zarnescu

PS – a fost un an plin pentru mine in 2012. Am primit un cadou de la Pera cu “reprezentarea” mea pe 2012. Cand l-am vazut m-a pufnit rasul. A fost un an plin, am construit si construiesc la propriul imperiu 🙂

Ai mai jos tabloul, sa razi si tu:

Daniel_CI

PS – Orice intrebare ai sau proprie experienta, te-as ruga sa o spui intr-un comentariu, mai jos. Ma voi asigura sa iti raspund personal, plus ca putem sa crestem cu totii, daca impartasim experiente!



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns la Alex Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

50 thoughts on “Despre frica de succes si cum sa treci de ea!

  1. Iti multumesc ca existi si ca-mi impartasesti experientele tale care m-au ajutat foarte mult in acest an sa depasesc unele momente grele din viata mea!Craciun fericit!

  2. Salut, Daniel! 🙂

    Multumesc pentru articol. Inteleg perfect ce vrei sa spui in el.

    Si eu m-am confruntat si inca ma confrunt cu teama de succes. Incep de foarte multe ori cu entuziasm, cu energie, multe idei foarte bune. Fac mare parte din lucruri, adica merg pe drumul ales destul de mult dar renunt undeva pe parcurs, uneori chiar foarte aproape de final.

    Mi s-a intamplat de multe ori sa nu particip la concursuri in domeniul meu, nu fiindca nu am lucrat, ci fiindca nu m-am simtit in stare sa termin si SA TRIMIT lucrarea. Cum spuneam, incep cu entuziasm, muncesc si apoi simt ca nu e destul de bine si ezit pana cand termenul limita expira.

    De la un timp mi se spune des “ca eu nu termin niciodata nimic”.

    Nici nu stiu cum as putea trece peste lucrul acesta. Am ajuns sa plec la drum cu ideea ca exista o posibilitate destul de mare ca nici de data asta sa nu ajung la final, doar sta in caracterul meu, nu?! Imi dau seama ca e doar o idee preconceputa, ca e vorba doar de modul in care creierul meu este setat in privinta asta dar nu stiu cum sa-l resetez. 🙂

  3. Ce faceti voi este prea frumos in comparatie cu imaginea pe care o prezentati; luati cu voi in “barca” o persoana care sa se ocupe putin de imaginea voastra; nu sunteti nici “men in black” cu tastaturi in brate, nici caricaturi ale lui “Caesar”; sunteti niste oameni obisnuiti care reusiti cu eleganta si sunteti demni de respect! Fiti exemple pana la capat, este pacat sa va faceti ridicoli cu imagini care nu vi se potrivesc.

    • Multumesc pentru aprecieri,
      Suntem oameni ca toti ceilalti. Nu am nevoie de o imagine corporatista, care sa ascunda cine sunt.

      O sa imbunatatesc grafica siteului, am pastrat-o pentru ca sunt traditionalist (nu am schimbat-o niciodata pana acum, de cand e ridicat siteul).

      Dar, ca fost perfectionist, imi place imperfectiunea mai mult. Imi aduce aminte ca actiunea este mai importanta 🙂

  4. Multumesc ca existati! Citesc cu placere si admiratie toate materialele in limita timpului disponibil. E mai greu cu practica dar nu imposibil si asta o demonstrati voi: Daniel, Pera, Bogdan, Andreea. Va felicit pentru munca voastra si va doresc Craciun Fericit!

  5. Daniel imi place mult felul in care ne indemni cu ducerea pana la capat a proiectelor noastre.Numai lucrand ne gasim solutia multelor probleme ce se asteapta de la noi a fi rezolvate. Sunt un om care nu accept sa pierd, imi place sa merg pana la capat.Teama de succes nu ma ametit niciodata, dimpotriva ma obligat sa mentin pozitia cucerita. Ce faceti voi este f f interesant, fondul problemei pe care o puneti voi de a merge pana la capat ar trebui perceput de noi toti, mai ales pentru cei tineri, locurile de munca nu mai sunt vesnice.Va trebui sa intelegem ca vom lucra pe proiecte care sunt limitate in timp, cu incadrari in parametri impusi din afara noastra.
    Atat tu cat si echipa meritati toata stima, tot respectul pentru ceea ce faceti!
    Aprecuerea mea este ca faceti f f bine si mai ales trebuie sa continuati!.

  6. Buna Daniel,
    ma regasesc in articolul tau in 2 dintre ipostaze.
    -prima, nu termin ce am inceput fiindca oricum am invatat ce trebuia si mi se pare ca subiectul deja nu mai prezinta interes
    – a doua, ma pierd pe parcurs fiindca gasesc ceva mai interesant decat lucrul pe care l-am inceput

    E o mare problema a mea asta, incep o multime de lucruri pe care nu le termin.

    Asa am patit la MIB, testul pasiunii m-a facut praf, am vazut ca nu mi-am descoperit pasiunea si am bocit vreo 2 zile. Dar m-am decis sa continui.

  7. Buna Daiel,

    Este prima data in viata mea cand las un comentariu la un articol citit. 🙂
    Si nu ma refer la articole scrise de tine …ci in general.

    Imi este frica de succes ! Imi este al naibi de frica ! Stau intr-un colt si este bine aici in zona de confort chiar daca tremur din tot corpul ( metaforic vorbind).

    Sunt blocata cu blogul cu toate ca am promis ca il lansez in ian. 2013.

    Mai am doar un pas : sa instalez aweber si sa scriu.

    Ma intreb …oare ce am sa fac ? Am sa ma tin de cuvant sau am sa raman in colt?

    Multumesc!

    • Aura, de ce sunt o groaza de cititori care imi zic “e prima oara cand las un comentariu” ?:)

      Nu te mai gandi la asta, nimeni nu te obliga sa faci nimic din ce nu vrei. Doar ca atunci cand vrei, sa mergi pana la capat constient.

      Asta e singura “smecherie”.
      Decizia asumata se numeste.

      • Daniel, referitor la intrebarea ta …cred ca o gramada de cititori vor sa iti spuna :” multumesc ca am iesit din zona de confort si intr-un fel m-ai provocat si ti-am raspuns “. Poate asta vor sa-ti spuna… 🙂

        Sau pentru o parte din ei este doar o afirmatie 🙂

        Oricum , eu iti multumesc!

        O sa imi asum decizia, sunt sigura!

        Aura

  8. Daniel nu intamplator desigur esti mentorul meu ,
    Cand am inceput edugamming eram entuziasmata , imi doream sa realizez ceva , imi place ce se intampla pe platforma , imi vin idei , le notez si…. am o indoiala: oare o sa ating obiectivul propus ? si daca o sa-l ating , o sa pot sa-l mentin , ? si oare cum o sa ma descurc cu aceste obiective atinse , ?
    Sunt psiholog am inteles ce se intampla , evident teama de succes , dar aseara , crede-ma te rog ma gandeam : am nevoie de ceva care sa ma ajute sa constientizez ca e intradevar asta si sa-mi dea forta sa depasesc acest obstacol ,
    Ai aparut tu astazi cu articolul . ..
    Un autor spunea : daca suntem rude ar trebui sa ne cunoastem . Eu vreau sa fiu ruda cu tine dar de gradul I .(adica cat mai aproape de realizarile tale )

  9. buna DANIEL ma bucur mult ca existati ,imi place foarte mult ceea ce faceti voi pentru noi ceilalti ,ne dati idei bune si ne incurajati sa nu renuntam niciodata cind sintem in impas , este un lucru bun ,eu va doresc SARBATORI FERICITE SI LA MULTI ANI

  10. Imi place mult sa citesc tot ce faceti si cum ne impingeti de la spate!Din pacate eu am o varsta,ma cuprinde entuziasmul de multe ori,sunt convinsa ca voi merge pana la capat,dar nu e asa!Am piedici care ma dezarmeaza:la varsta (60 ani) mintea nu mai merge cum mergea,nu stiu engleza,cu internetul am facut cunostiinta abia prin 2010, Sunt convinsa ca le-as putea depasi,dar nu sunt convinsa ca as avea rezultatul final.Felicitari pt tot ceea ce faceti,va doresc SARBATORI FERICITE SI MULTE IMPLINIRI!

  11. Te salut cu respect Daniel…

    Mi-a placut f. tare ce am citit mai sus. Am toata convingerea ca asa trebuie sa stea lucrurile ptr o reusita…in orice domeniu. desii nu am experienta reusitelor tale – in domeniul afacerilor – sant perfect de acord cu tine. Insa, asa cum ai aratat si tu, “norocul” sta si in cei care sant in preajma ta, care te sustin sau nu, cei care te incurajeaza sau nu, cei care iti trag “un sut in fund” sau se multumesc sa privesca si-atat…Aici am eu ceva probleme…sant considerat ca cel care poate f. bine, stie sa faca destul de bine lucrurile, are intelegerea cea mai buna, chiar si o intuitie f. buna dar…sant singurul responsabil atat ptr. victirie cat si de esec…nu pre am reusit sa mobilizez ori sa atrag pe cei care ar fi in masura sa-mi poata acorda un sprijin real…Sau poate nu am gasit inca oamenii potriviti cu care sa lucrez sau care ar fi dispusi, in mod real sa ma sprijine in incercarile mele…
    Am avut situatii cand m-am oprit desii eram f aproape de reusita si este de-ajuns sa te oprestiptr a ramane definitiv de “caruta”…
    Am avut situatii cand datorita unor probleme de sanatate sa fiu nevoit sa renunt;
    Am avut situatii cand datorita cerintelor de principiu (cu care nu am fost de acord), sa abandonez un domeniu in care cred ca puteam avea succes…
    Ma incapatanez sa merg mai departe sa caut in continuare, mediul, reteta, domeniul sau contextul, care sa ma duca la acel succes pe care mi-l doresc f. tare: Libertatea Financiara.
    Poate ai o opinie cu privire la cele aratate de mine mai sus.
    Multumesc si ptr ocazia oferita…

  12. Hahaha, ce tare e poza de la Pera… :)))) Si ca sa fiu si pe subiect asa, pot spune ca am avut frica asta de succes si pana acum nici macar nu mi-am dat seama de ea, ba chair de obicei faceam asa! 😀 Deci a fost foarte util pentru mine sa citesc asta… 😉 Intorceam spatele la final si plecam pentru ca in sinea mea eu stiam ca am castigat – si de obicei chiar detasat… 🙂 Si chiar constientizam asta, simteam ca am castigat, ma simteam 100% castigator! 😀 Si atunci renuntam, chiar daca stiam si ca nu voi putea culege toate roadele daca fac asta, insa tot o faceam, nu prea imi pasa sincer sa fiu… 🙂 Ei bine, incepand in 2013 nu mai vreau sa fiu “fraierul” ala (vreau sa fiu alt “fraier” :))) ) si vreau sa profit de orice oportunitate care mi se arata, ba chiar sa imi creez singur o multime de oportunitati si sa pornesc cu curaj propulsat pe drumul meu, ala adevarat… 😉 Craciun fericit la toata lumea!! 🙂

  13. CRACIUN FERICIT TUTUROR!!
    sALUT DANIEL!
    Ai dreptate,teama de succes e atit de mare,si frica dar sper sa sper sa reusesc!Multumescca existati si sper ca anul ce vine sa va aduca mai multe succese!

  14. Craciun Ferici si plin de impliniri alaturi de cei dragi!

    De multe ori m-am incecat ca tiganul la mal, dar am reusit sa ajung si la mal.
    Bucuria a fost imensa, cand am ajuns la mal si am adus cu mine si un alt inecat.
    Prima data trebuie sa-i dai una zdravana inecatului ca sa nu te traga si pe tine la fund, apoi trebuie sa-ti vezi malul la care trebuie sa ajungi.

    Inca mi se mai intampla sa fiu deturnata de la mal de diversi ” inecati” pe diverse nise.
    Malurile sunt visele mele pe care le voi atinge in final.

    Multumesc mult pentru ca te gindesti la noi!

  15. Buna Daniel, mi-a placut mult articolul, m-am oprit sa reflectez putin si poate ca asta era raspunsul.
    Am lucrat timp de 17 ani pentru firme straine, cu mare potential financiar, cu oameni de o calitate ireprosabila si cu o viziune de admirat. Activitatile prestate: de la administrare la administration officer in sectoare variate: productie, import-export, consultanta pentru marile companii. Indiferent de functia din contractul de munca ajungem ceea ce se numeste “omul cheie” prin implicare si dedicatie. Am refuzat propunerile de a deveni asociat, m-am retras cand activitatile (deschise in Romania) erau la cote maxime….. Am renuntat de fiecare data, considerand ca” e momentul sa fac altceva” tocmai cand urma sa ma bucur de rezultatele eforturilor depuse. Poate ca era teama de succes.

  16. AVE CEZAR IMPERATOR !

    Eu am constatat de-a lungul timpului ca aceste “3 blocaje”

    blocajul de inceput (primul sau primii pasi, cand trebuie sa te urnesti)
    blocajul de constanta (cand clachezi la partea de consistenta si rutina)
    blocajul de la final (sau teama de succes)

    sunt de fapt niste alegeri pe care le facem zilnic cu cele mai banale actiuni de exemplu:

    – astazi am sa fac “Salata orientala” sa fac ,sa nu fac, o sa-mi ia ceva timp, dar hai sa fac(am trecut de blocajul de inceput)
    – rutina : fiert si curatat cartofi, fiert si curatat oua, curatat si taiat ceapa, ales si tatiat masline, facut maioneza sau pus numai ulei de masline (mai bine mancam un cartof copt si eram gata de mult),am sa pun ulei de floarea-soarelui.
    – succesul :- daca fac maioneza o sa fie extra dar dureaza si nu prea e sanatos,renunt la maionaza si pun ulei de masline dar am pus deja masline o sa fie prea cu masline,sa-i pun mustar si s-o las balta, dar parca totusi trebuia sa fie cu maioneza ca asa ii place lui GEORGE si cine stie poate trece pe aici, ii pun si niste zeama de lamaie.(deci am invins teama de succes- e simplu).
    Asa simplu ar trebui sa privim si actiunile mari care tind spre scopuri mari, dar blocajul final care asa de frumos si motivational este numit “teama de succes”, vine dupa multa munca,stres si oboseala. Se spune ca ar mai fi un pas sau poate doi, nu sti daca renunti… Eu cred ca, daca scopul final este numai pentru tine atunci renunti, dar daca acel scop este si pentru o alta persoana “GEORGE” vei face atati pasi cati trebuie si nu iti va fi teama de succes.

  17. ” Este mai important sa termini ce ai inceput decat rezultatul in sine.
    Pe termen scurt poate parea o prostie. Cum adica sa fie mai important sa termin, chit ca termin prost si nu am rezultatele pe care le vreau. Ei bine pe termen lung o sa ai numai de castigat, pentru ca multe din “rezultate” nu ai cum sa le percepi la inceput.
    Orice ai crede despre ceea ce se intampla dupa linia de sosire, treci de ea! Pe urma o sa vezi exact ce se intampla, tragi linie si inveti. Daca nu termini, risti sa nu inveti nimic.”

    Cu siguranta, niste cuvinte la care merita sa contemplezi si sa incerci sa le intelegi si aplici.

    Mi se intampla uneori, sa citesc o carte, si sa am niste asteptari de la ea…si apoi cand o citesc, ea sa ma ajute, dar intr-un alt fel decat m-am gandit ca o va face. Iau acel beneficiu, dar oarecum imi trece cheful de a o citi pana la capat, atunci cand nu obtin ce mi-am propus. Si mie, imi place sa citesc. Si pornesc, cu noua intelegere a subiectului, spre a gasi alta carte care sa ma ajute sa inteleg ce vroiam sa inteleg. Uneori gasesc, alteori nu…

    Am incercat de cateva ori, sa termin de citit cartea, indiferent ce ar fi, si mi s-a intamplat sa mai gasesc niste informatii utile pe care le-am folosit ulterior… dar mi s-a parut ciudat si neinteresant finishul.

    Asa si cu unele proiecte…le incep entuziast, cu un plan si niste obiective…pe unele le obtin exact cum imi doream, iar pe altele, le obtin in alte feluri decat mi-am propus. Alteori, obtin cu totul alte rezultate decat mi-am propus. In acele momente, simt ca a fost un esec, si ca orice incercare de a sarbatori succesul e o prefacere, pentru ca nu am obtinut tot ce mi-am dorit, exact in felul in care mi-am dorit. Un fel de “little lord fauntleroy”, ca esti familiarizat cu “King Warrior Magician Lover”. Dar am observat ca oamenii pe care ii admir, sarbatoresc rezultatele, indiferent daca acestea sunt sub asteptari, conform asteptarilor sau peste asteptari… oarecum face sens, pentru ca in momentul de final, esti un om mai evoluat, imbogatit cu o noua experienta si vezi lucrurile putin altfel. Asta e un castig in sine. Si, vorba ta, rezultate poti recunoaste si mai tarziu, rezultate care par invizibile la inceput. Si ce ar fi mai bine? Sa nu fac nimic, si astfel nici macar sa nu existe posibilitatea sa obtin rezultate, sau sa trec la actiune, si sa am sanse sa obtin atat ceea ce mi-am propus, cat si altfel de rezultate?

    Tu ce parere ai despre cele descrise mai sus? Eu am sa aplic tehnica propusa de tine, si sa vedem ce iese.

    Buna lectura, articolul scris de tine.

  18. Craciun cu Bucurie!
    Eu nu imi pun problema ,inca,sa finalizez ceva.Ma bucur ca am inceput prin a va cunoste pe voi.
    Nu mi-am facut Testul pasiunii pt ca nu l-am gasit, nu stiu cum sa-l accesez.SPER sa fie un iaceput si pt. mine.
    Multumesc pentru tot.

  19. Am cautat schimbare . Mi-a venit si vreau sa si profit de ea. Se numeste MIB. Doamne, Daniel, cate sperante mi-am pus ,cate vise, cate idei ,dar nu ma voi ineca , ca si tiganul la mal. Pe moment, nu sunt specialista in nimic, dar cu siguranta imi voi descoperii pasiunea , pe care cu fiecare pas o voi slefui, ca la final sa devina o opera de arta.Te rog din suflet, fii ptr. mine acea extraordinara d-na Irinel, cand ma impiedic.De ce iti cer asta , ptr ca mi-e frica de cei 3 pasi de pana la succes . Acest email a fost mobilizator. Iti multumesc ptr. tot ce faci ptr. noi oamenii.
    Meriti sa ai parte de adevaratul tau Imperiu, dar nu uita ca si noi facem parte din imperiul tau.
    Succes Daniel !

  20. Buna Daniel,

    Cu stangacia incepatorului in ale scrisului si cu norocul incepatorului in jocuri astern si eu cateva randuri spunandu-ti ca MIB-ul esti cel mai valoros cadou pe care l-am primit in ultima perioada. Pot sa-ti spun de 20 de ani nu am mai avut nopti albe si sa traiesc asemenea emotii.
    Incerc sa trec de primul blocaj, asa cum spui tu in material, actionand constant. Mi-am propus sa fac zilnic ceva in acest sens.
    Ma regasesc in toate cele noua puncte si toata viata mea m-am staduit sa actionez conform lor.
    “Esti parte din ceva mai mare, tu esti doar o unealta a scopului tau” este fraza pe care mi-am notat-o in caietul meu de teme si la care voi reflecta necontenit.

    In ajunul Craciunului fac intregului colectiv MIB, divina urare “INTELEPCIUNE SI PRICEPERE IN TOATE”!

  21. Buna, Daniel
    Multumesc mult pentru ca ma faci partasa la Imperiul tau. Fiecare articol postat ma “lumineaza” si ma motiveaza in acelasin timp.Eu sunt in prima situatie, blocata la start. Vreau si sper sa depasesc momentul, cu ajutorul vostru si al colegilor de pe platforma…Chiar daca nu voi reusi sa fiu printre cei foarte buni, cu certitudine EduGaming este un castig imens pentru mine…
    Iti doresc din tot sufletul tot binele din lume si un Craciun asa cum il visezi!

  22. Ceea ce ai spus in ultima parte a articolului as traduce printr-o frumoasa vorba: “It’s about achieving something greater than you!” Si vorba asta merita spusa mai ales celor care li se pare ca tinzi doar la castig financiar.

    Craciun Fericit Daniel!

  23. Nu cred ca am avut vredata frica de succes, dar ce stiu e ca am avut un vis foarte mare construit pe o fundatie de nisip si deoarece nu am reusit sa-l realizez am facut o depresie psihica groaznica pe care nu am stiut sa o tratez vreo 6-7 ani, si de atunci mi-a cam fost frica sa mai visez pana azi cand am dat de echipa voastra si incet,incet ma ajutati sa-mi recapat increderea in sine si sa visez din nou, dar de data asta sper eu mai realist.

    Cu respect,
    pop calin stelian

  24. desi am avut si am incredere in mine , si mi-am propus obiective pe care le-am atins, am ajuns sa cred ca uneori mi-am risipit energia in directii “neproductive”. De un an am hotarit sa ma schimb. Am inteles ca dorinta de ai multumi pe toti cei din jurul tau este calea sigura catre insucces.Desi am o pesonalitate la care am lucrat mereu uneori “m-am lasat calcat in picioare” din diferite motive des ipersonalitatea mea era mai puternica decit a persoanelor respective. Schimbarea in modul de a aborda relatiile cu diferite persoane , cu privire la profesie si mine personal au adus lucruri pozitive in evoltutia mea ulterioara . Ulterior , materialele tale si ale lui pera novacovici si andrea papp m-au convins ca sunt pe drumul cel bun. Increderea in tine este motorul care te face sa mergi inainte.

  25. Multumesc, Daniel pentru ca ai trezit antreprenorul din mine si pentru ca mi-ai dat curajul de a face …..Faceti si voi un pas in fata si nu renuntati la visul vostru oricat de greu pare drumul spre el. E mult mai usor decat crezi ca este! Trebuie doar sa crezi!
    Numai ganduri bune,
    Mariana

  26. Si eu am o anumita varsta, nu reusesc sa imi explic cum se poate sa oferiti atatea informatii valoroase, gratuit…..mai citesc comentariile si vad ca sunteti de folos la atat de multi oameni…
    oricum din partea mea TOATE GANDURILE DE BINE SI SUCCES in tot ce faceti.
    E deplasat sa scriu ca va pomenesc in rugaciunile mele?

  27. Mereu o gura de aer proaspat 🙂

    Nu am mai comentat, nu am mai vorbit, dar am continuat sa citesc. Faci o treaba extraordinara.

    Sarbatori fericite!

  28. in tot si in toate exista o logica, insa tu stii cel mai bine acest lucru!….iti citesc articolele mereu, indiferent de anotimp!…si starile mele sufletesti…..multumesc!….ramane sa imbinam teoria cu practica si totul va fi ok!….La Multi Ani!

  29. nu imi vine sa cred ca un strateg spune asta, “Lumea e a visatorilor, nu a celor care isi propun lucruri perfect realizabile.”

    multumim pentru articol, Daniel

  30. Multumesc pentru articolul asta. Nu i-am spus niciodata “teama de succes”, dar am simtit-o de multe ori. Citindu-l m-am intors in urma la momentele la care eram atat de aproape de reusita si am renuntat. Era prea puternica noua senzatie, si necunoscuta mie si ma speria. Mi-am notat ideile de baza ca sa le am landemana in momentele cand imi mai vine sa renunt.

  31. Mie personal nu imi e frica de succes, deoarece niciodata nu resuesc sa continui ceea ce incep, iar daca printr-o minune reusesc sa termin ceva simt ca nu sunt eu responsabil pentru acel lucru.As dori un sfat, ce sa fac sa raman perseverent in proiectele mele ?Multumesc foarte mult !

  32. salut Daniel,
    da, amuzanta poza:)
    Frica de schimbari este si pentru mine un blocaj care ma tine in zona de comfort, dar de fiecare data reusesc sa o depasesc, si cu cit este aceasta frica mai mare cu atit mai mult ma bucur de rezultatele obtinute si sunt multumita de mine ca de fiecare data reusesc “s-o inving”

  33. Buna, Daniel

    Am citit articolul din curiozitate, ideea ca exista teama de succes mi se parea fantezista, acum insa cand privesc in urma inteleg ca au fost cateva situatii cand m-am blocat pe fondul unui astfel de simptom dar nu mi-am dat seama ca asta e cauza…. Felicitari pentru ce faceti si, mai ales pentru modul in care intelegeti sa va afirmati, ajutandu-i pe ceilalti sa inteleaga ca SE POATE! Mi-a placut ideea de ati ajuta concurenta, cred ca se poate face concurenta si intr-un mod constructiv din care toata lumea sa castige. Spor la construit imperiul, cu siguranta va fi unul extraordinar!!! 🙂

  34. M-am saturat de problemele pe care le am din cauza asta. Mereu m-am angajat in tot felul de competitii ca sa ma evaluez . In interiorul meu imi doresc succesul si in acelasi timp mi- e frica de el si apar tot felul de lucruri care ma impiedica: ca nu as avea memorie buna, etc. Ultima olimpiada la care am fost s-a dovedit un dezastru ptr ca nu am putut sa ma detasez , sa fiu libera, sa scriu din suflet , sa inventez ceea ce imi place cel mai mult, doar ptr ca imi era teama ca am uitat si incurcat niste notiuni. Dupa ma simt groaznic ptr ca stiam ca pot si totusi ceva m-a tras in jos . Cum sa gestionez esecul astfel incat sa evoluez?