Este acelasi sentiment pe care il ai, de fapt, atunci cand simti o mare dezamagire in dragoste si decizi sa nu mai pui suflet in urmatoarele relatii.
Diferenta stii care este?
Ca relatiile apar si se nasc si fara sa mai vrem noi sa punem suflet; performanta daca nu o cauti, nu mai vine.
Cu toate astea, cred cu tarie ca daca putem sa constientizam aceste capcane in care cadem si doar sa schimbam cadrul, sa putem sa vedem dincolo de piedici, putem sa eliminam problemele psihice care apar ulterior.
Am vazut prea multi oameni care, odata plecati la drum, desi ar fi trebuit sa fie pe baricade, fericiti ca isi traiesc visul, cadeau intr-o depresie crunta? Raspunsul era de multe ori acelasi: „Nu a iesit asa cum am planuit!”
In Arta Razboiului, scrisa de Sun Tzu, exista un pasaj care poate sintetiza insa articolul de astazi:
Daca te cunosti pe tine insuti si cunosti si inamicul, nu te vei speria de 100 de batalii. Daca te cunosti pe tine insuti, dar nu iti cunosti inamicul, atunci vei suferi o infrangere pentru fiecare victorie pe care o vei avea. Daca nu te cunosti pe tine si nu iti cunosti nici inamicul, atunci vei fi infrant de fiecare data.
Pentru a avea rezultate, trebuie sa te cunosti pe tine, sa stii cum reactionezi la stres, sa stii care este situatia ta in caz de scenarii pozitive si negative (daca poti sa faci fata), sa stii cat efort trebuie sa depui, care sunt sacrificiile pe care le faci, minime si maxime.
De asemenea trebuie sa cunosti si piata, sa ai o analiza bine facuta asupra concurentei sau asupra istoricului (de asta sunt atat de importante studiile de caz si faptul ca poti intra in legatura cu cei care deja fac ce vrei tu sa faci). Extrem de important de asemenea este sa nu te uiti NICIODATA la exceptie si sa o consideri regula. Psihicul uman este atat de prost incat daca iei 10 exemple si in ele gasesti 1 succes total, 4 esecuri si 4 rezultate mai jos decat mediocre – te raportezi aproape instant la succesul total si ignori media.
De aici e doar un pas sa te arunci in proiectul respectiv, sa nu ai rezultatele nici macar aproape de cele ale exceptiei. Ba mai mult, sa realizezi la final ca ai riscat PREA MULT si vei dezvolta o respingere acuta la tot ce va insemna risc. Te vei retrage in zona ta de confort si vei duce o viata normala, si nu extraordinara.. asa cum meriti.
Care sunt principalele greseli pe care NU VREI sa le faci cand cauti performanta?
1 – Nu te cunosti pe tine
Asa cum am tot batut apa in piua pe site, inca de cand l-am inceput, viata trebuie privita ca pe un lung drum de autocunoastere. Suntem continuu in cunoastere de sine, in proprie dezvoltare si avem datoria sa fim o varianta mai buna a noastra cu fiecare zi care trece.
Unul dintre cele mai puternice teste de personalitate pe care noi il folosim cu toti membrii echipei si facem referire la el aproape zilnic este testul MBTI – http://construimimperii.ro/profile-psihologice-testul-mbti
Mi se pare esential sa te cunosti, sa stii de ce esti capabil, care iti sunt punctele tari si care iti sunt punctele slabe, cum reactionezi la stres si cum reactionezi la victorii, cum te raportezi la munca, la echipa, la superiori, la organizatie.
Desigur ca fiecare persoana este unica si nu poate fi inclusa intr-un tipar 100%, tocmai de aia testul este esential.. te ajuta pe pasi sa intelegi:
– cine esti, care iti sunt tendintele comportamentale
– cine sunt ceilalti din jur, cum se raporteaza la cine esti tu si care sunt tendintele lor comportamentale
– cum poti intari preferintele tale (care se pot transforma in calitati) si cum poti sa evoluezi ajustand mici derapaje pe care le ai.
2. Crezi ca poti obtine motivatia din exterior!
Prea multi oameni care se vaita de lipsa motivatiei. Motivatia este o falsa problema, o scuza ca sa nu te apuci de lucru si sa nu ai rezultatele pe care le doresti.
Lipsa motivatiei tine mai mult de obiceiurile pe care le ai si de programul pe care TU ti-l faci decat de orice altceva. O sa iti si demonstrez asta.
Dimineata este cea mai productiva parte a zilei. Cel mai prost obicei pe care putem sa il avem dimineata este sa ne ocupam de sarcinile marunte, de rutina – cum ar fi: mailuri, telefoane, facebook poate. Pierdem in felul asta varful nostru de energie. Intr-un final, cand credem ca am facut treaba importanta, vrem sa ne apucam si de proiectele care conteaza pentru noi, de fapt si de sarcinile care te ajuta sa te misti pe proiect.
Numai ca ..surpriza ! Nu mai ai energie, te mai poti concentra, eventual apar alte urgente din alte parti. Tot ce poti sa faci este sa amani si mai mult, sa lasi pe seara.. apoi sa pui ca prioritate a doua zi.. Cand se intampla acelasi lucru.
Dupa un scurt ciclu de genul asta, rezolvand doar telefoane, mailuri si eventual socializare cu altii.. plus sarcini in regim de urgenta, iti dai seama ca nu ai inaintat pe proiect, ca esti in intarziere si cazi in depresie ca totul se misca greu. Apoi vii pe construimimperii si trimiti un mail cu titlul „nu stiu cum sa imi mentin motivatia ridicata, ma apuc plin de entuziasm si pe urma renunt la ce imi propun”.
O simpla rezolvare pe care toti o ignora: SCHIMBA-TI OBICEIUL! Fa in asa fel incat dimineata, la prima ora, cand inca ceilalti sunt molesiti si isi controleaza mailurile.. ocupa-te de cel mai important proiect al tau, prioritar, pe care tot il amani ca sa ai mai mult timp la dispozitie. O sa vezi diferenta. 2 ore muncite dimineata pe ce e important iti va da un chef de munca explozibil si o motivatie incredibila.
.. si e rezultatul doar unei ajustari de gandire..
3. Greseli de estimare – realitate vs. plan initial
Daca ar fi sa fac un chestionar in momentul asta si sa intreb „care e lucrul care te nemultumeste profund cand iti planifici o activitate?”, 90% din raspunsuri ar suna in felul urmator:
„Ma enerveaza ca atunci cand imi fac un plan si imi pun sarcinile pe hartie, aproape niciodata nu se intampla ca planificarea mea initiala.”
Asta e o greseala majora care ii impedica pe multi sa obtina rezultate. Este o incapacitate de a se dezvolta pe langa planificare, de a revizui si de a merge mai departe. Planul nu trebuie sa fie exact ca realitatea, este absurd. Planificarea initiala are rolul de a te porni, dar cu fiecare sarcina pe care o faci datele problemei se schimba, obiectivul se schimba.
Cea mai importanta parte a unui plan tine de evolutie. De fiecare data cand vezi ca nu corespunde realitatea cu planul, revizuiesti planul. Nu este un motiv ca sa te opresti, este un motiv ca sa continui, pentru ca tocmai ai primit feedback ‘de pe teren’.
4 – Sarcina care omoara proiectul
De cate ori am auzit-o pe asta. Este aceeasi senzatie pe care o are un scriitor care are un blocaj. „M-am oprit la capitolul 3, nu mai stiu ce sa scriu.”
Sarcina care omoara proiectul de multe ori este prea impersonala si prea mare ca sa poata fi rezolvata dintr-o bucata. Asa ca, oricat de panicat esti de planificare, trebuie sa desparti sarcina in bucati mai mici si sa le iei pe rand sa le rezolvi. Un elefant se mananca in inghitituri mici.
Cand te consideri blocat pe o etapa, e momentul sa revii la desenul initial, sa faci un efort sa te uiti de deasupra asupra sarcinii (zoom out) si sa o regandesti pana poti sa o apuci de undeva. Cand esti prea implicat risti sa te uiti la sarcina si sa nu te apuci de ea.
5. Scenariul pesimist e prea optimist si scenariul optimist e ireal.
Exista un principiu, cel al contabilitatii, care spune sa ti faci planurile intodeauna pe incasari minime si cheltuieli maxime. Pot spune ca din echipa mea, cand avem un proiect, eu sunt cel mai realist (estimez cel mai aproape de adevar), dar de multe ori si eu cad in capcana de a fi optimist.
Adevarul este ca prima oara cand faci ceva, asteapta te sa mearga totul prost. Asteapta-te la de doua ori mai putine incasari, de 2 ori mai multe cheltuieli, de 2 ori mai mult efort. De aceea prima oara cand faci ceva, orice faci, considera ca e castig. A doua oara va iesi mai bine.
Cand, inainte sa te apuci, scenariul pesimist este unul la care, la modul cel mai sincer, nu faci fata .. nu incepe. Regandeste planul si gaseste o solutie ca scenariul pesimist sa te gaseasca cel putin la fel de bine ca in momentul prezent.
6. Consideri exceptia regula.
Am mai vorbit despre ea la inceputul articolului. Vezi acel succes care te inspira si nu poti sa vezi ca e o exceptie. Raporteaza-te in planificare la medie. Succesul nu tine de un proiect (pe viata sau moarte) ci de termen lung si perfectionare. De fiecare data cand ai o lista de rezultate, ia pixul si taie exceptiile si vezi care sunt normalitatile.
7. Cum te raportezi la succes si esec.
Succesul e contraintuitiv. Din experienta spun ca 90% din oameni reactioneaza la un succes prin plafonare temporara (in loc sa fie o rampa de lansare, este un motiv ca sa nu mai faca nimic pana nu cad in depresie ca trebuie sa se apuce din nou de lucru). Aceeasi experienta imi spune ca 90% din oameni reactioneaza la esec prin paralizie temporara si depresie.
Si succesul si esecul este un feedback. Il iei si te agati de el pentru urmatorul obiectiv.
Si acum mi se pare incredibil cum si succesul si esecul provoaca pe cel din spatele lor la acelasi lucru, la inactivitate. Imi aduc aminte de marele defect al comunismului (care simbolizeaza la o scara mica si ce se intampla aici), cand in URSS a fost dat ca premiu un apartament si o suma de bani celui mai tenace muncitor dintr-o mina. O natiune de muncitori, asa era prezentat poporul. Cand a fost intervievat respectiva persoana, la intrebarea „ce vrei sa faci acum?” raspunsul a fost socant pentru toti. Muncitorul natiunii, cel mai harnic dintre harnici .. a raspuns:
„Ies la pensie si nu mai muncesc o ora in toata viata mea.”
In continuare iti dau cateva sfaturi, ca de la om care vrea la om care vrea:
– nu iti infrana niciodata dorinta de a visa.
– nu lasa pe nimeni sa iti spuna ca nu poti face ceva. Testeaza si convinge-te singur.
– gandeste-te ca la moartea ta se va face un documentar despre tine. Cum ai vrea sa arate acel documentar? De ce sa nu ai viata pe care ti-o doresti?
Daniel
PS – in primele 2 zile de la lansare am scapat deja de o buna parte din „jurnalul generalului”; daca vrei sa afli cum poti sa te ridici de la zero, sa devii productiv, sa iti indeplinesti visurile unul cate unul si sa nu mai depinzi de nimeni, ar fi bine sa apesi pe bannerul de mai jos.
Foarte bun articolul.
Cel mai mult am comis greselile de la punctele 3,4 si 5.
Acum depinde si in ce postura de gasesti, daca esti angajat sau antreprenor, pentru ca nu intotdeauna poti schimba o sarcina care nu ti e potriveste sau un pln prestabilit.
Pana acum nu am fost decat angajata, dar cu ocazia ultimului esec profesional (respectiv concedierea pentru ca nu am reusit sa ma pliez pe cerintele patronului, respectiv sa termin un proiect in perioada de proba) ma gandesc serios sa incep o activitate independenta.
E adevarat ca simt o paralizie temporara si o depresie, insa intr-o masura mai mare simt increderea ca o pot lua de la capat, pe baze mai solide.
„pentru ca nu intotdeauna poti schimba o sarcina care nu ti e potriveste sau un pln prestabilit” – da, nu poti intotdeauna, dar poti macar incerca sa gandesti din alt unghi .. si sa o duci la capat pana la urma. 🙂
Excelent articol despre dezvoltare personala si gandire pozitiva, felicitari !
Folositor ..
Da, bun articolul. Ai o gandire evoluata si de-asta ai atat de multi cititori. Felicitari si astept cu nerabdare urmatorul.
Dragă Daniel, am citit şi sincer de tot, îmi vine şi să râd şi să plâng!
După ce am citit un mail al lui Pera şi văzut şi clipul, îmi dau seama că ne confruntăm practic toţi cu una şi aceeaşi problemă: Mentalitatea de salariat care domină cam 96% din piaţă!
În condiţiile astea, unica strategie aplicabilă, se numeşte REZILIENŢĂ.
Altfel exprimat, ori eşti cel mai rezistent şi ai reuşit, ori cedezi presiunii colosale a inerţiei şi abandonezi.
Partea amuzantă a lucruriloir, este că eu sunt în Grecia şi te rog crede-mă, dep pe piaţa muncii din Grecia, deşi aici suntem mai bine plătiţi, piaţa muncii din România, e un rai! Avem oameni foarte inteligenţi şi foarte muncitori!
La capitolul „învăţământ” însă, stăm „la podea”.
Una peste alşta, mie mi-a plăcut articolul! Scrie! Scrie cu încăpăţânare! Eu unul, am recunoscut etapele prin care am trecut. Chestia cu planificarea, mi-a dat şi mie bătaie de cap la curs. Totuşi, o parte dintre studenţi şi-au făcut planuri superbe! Vezi tu, dacă unul singur şi-ar fi făcut, tot aş fi considferat că am reuşit! Pentru că am reuşit să transmit ceea ce am vrut! Asta contează, să se menţină circulaţia energiilor! Dar cred că am reuşit mult mai mult. Şi mă gândesc la toţi! La echipa voastră din Timişoara! Îmi e greru să ghicesc ce va fi la anul în peisajul învăţământului online de afaceri şi orice altceva. Eu deja lucrez la CBPN 02 şi am dixcutat cu cei din echipă să dăm drumul încă la cel puţin 4 cursuri.
E adevărat, e multă muncă, dar mie mi se pare că e normal să fie aşa! Când toată lumkea se plânge de şomaj, lipsa locurilor de muncă, mie mi se pare semn bun când am de lucru mai mult decât pot duce! 😉
Baftă, fraţilor şi mergeţi înainte!
Felicitari pentru articol, este foarte educativ.
Multi prefera sa se multumeasca cu ce au …
„Planul nu trebuie sa fie exact ca realitatea, este absurd.” – in contextul planificarii zilnice, observ ca uneori greseam incercand sa-mi respect 100% planul, chiar daca nu aveam resursele necesare (odihna, energia).
Este problema flexibilitatii care este destul de sensibila, prea multa flexibilitate si devii lenes, prea putina si devii absurd, te suprasoliciti. Caut echilibrul. 😀
Multumesc mult pentru acstee cuvinte, care pentru mine inseamna experienta de viata, discernamant, respect si intelepciune. In ultima vreme si mai ales in ultima saptamana am inceput sa fiu din ce in ce mai atenta la ce spun si la ce gandesc. Pentru ca este important pentru mine felul in care imi imi atinge viata sau eu pe a celor din jur. Poate nu reusesc intotdeauna sa fiu asa cum mi-as dori insa vreau din toata fiinta sa devin (mai constienta si un om mai bun). Iar dupa lectia de viata din acstee ultime zile cu atat mai mult (pentru care sunt recunoscatoare desi ma ustura )Multumesc Alina din suflet pentru tot ce m-ai invatat. Nu stiu ce m-as fi facut daca nu eram pregatita Cu drag si respect,Aida