Primesc multe emailuri in care cititorii mi se plang ca au incercat si nu au reusit in diverse afaceri pe care le-au pornit. Reactiile emotionale sunt diverse, pentru ca oamenii respectivi, cel mai probabil, acum trec prin niste probleme financiare destul de mari. Ii simt dezamagiti, raniti, au impresia ca ei au facut tot ce puteau face, ca tara noastra este de rahat, ca nu se poate face o afacere in Romania decat daca furi cot la cot cu statul (eventual).
Parerea mea este putin diferita. Viata iti ofera destule sanse ca sa iti inveti lectiile. Cand cazi, de obicei cazi din vina ta, pentru ca nu esti destul de evoluat emotional, nu intelegi regulile jocului, nu esti flexibil.
Simplul fapt ca incerci sa faci o afacere nu presupune ca o sa si reusesti! Cei mai multi dintre tinerii fara experienta au impresia, doar pentru simplul fapt ca vorbesc despre o afacere pe care o vor si ca investesc niste bani (de multe ori prea putini sau imprumutati), ca sunt antreprenori.
Una din principalele cauze in ziua de azi pentru care pica afacerile mici este ca nu sunt destul de flexibile. Sunt mai concentrate pe ce vrea “patronul” sa ofere (sau ce imagine vrea sa aiba), decat pe clienti si nevoile lor. Neintelegerea nevoilor si a “fineturilor” din nevoia unui client este motivul nr. 1 in incasarile proaste!
In momentul in care tu ai luat decizia sa fii antreprenor, deja nu mai este vorba de tine ca persoana, tu esti doar o unealta a afacerii pe care o construiesti. Si ca sa poti face o treaba buna, TOATA ATENTIA trebuie indreptata inspre intelegerea clientilor tai si a comportamentului lor.
Pentru ca in spatele unei afaceri exista de obicei o persoana (mai mult sau mai putin tanara, dar dornica de actiune), analiza initiala trebuie sa se faca la nivel de introspectie. Sunt doua reguli in afacerile mici pe care le-am mai zis si le repet si aici:
Secretul 1: Fiecare afacere este facuta dupa chipul si asemanarea celui care tine ‘fraiele’
Regula asta spune ca daca lucrezi la persoana din spatele afacerii (la tine), afacerea creste sau isi rezolva problemele. Daca tu esti in spatele unei afaceri, atunci primul pas ar fi sa te responsabilizezi in ideea unei CRESTERI personale, ca sa poti spera la o afacere profitabila. Nu poti da vina pe afacere sau pe sistem cand nu exista profit. Tu esti cel care nu analizeaza in adancime si nu gaseste solutii de crestere.
Cand iti asumi responsabilitatea pentru rezultatele proaste, poti avea control asupra actiunilor care aduc sau nu profit. Cand consideri ca vina nu este a ta, ci este a mediului ‘neprielnic’, te pui in pozitia de victima. Cand esti in pozitia de victima, nu mai ai control asupra rezultatelor.
Sunt doua tipuri de crestere personala care te pot ajuta inclusiv sa iti tii afacerea cum trebuie pe picioare. Trebuie sa te gandesti la ele ca la doi copii pe care ii ai. Trebuie sa ii hranesti pe amandoi, nu te poti concentra doar pe unul.
Exista:
- crestere intelectuala
- crestere emotionala
Avem tendinta sa fim mai buni doar pe un tip de crestere. NU ESTE DE AJUNS!
Cresterea intelectuala o poti face foarte simplu: prin acumularea continua de informatii pe domeniul tau. Ii poti spune research, ii poti spune documentare. Cert este ca daca ramai constant curios in domeniul pornit de tine si acumulezi continuu informatii, incepi sa faci conexiuni si sa inovezi. In momentul in care nu mai ai foame de noutati in domeniu si ai impresia ca deja stii tot, afacerea ta se duce in jos.
Cresterea emotionala o poti face iar foarte simplu: prin expunere sociala, prin actiune si prin diversitatea actiunilor. Plafonarea la nivel emotional inseamna de obicei intrarea intr-o rutina, aceleasi activitati, aceiasi clienti, aceleasi lucruri facute ZI DE ZI. Cand se intampla asta, afacerea ta se duce in jos. Afacerile mici nu se pot conduce dintr-un birou cu patru pereti si cu lacat la usa. Cautand sa cresti emotional, inveti sa comunici mai bine cu clientii si partenerii tai, sa fii mai echilibrat, mai flexibil si sa ai variante de rezerva tot timpul.
Cand simti ca te-ai plafonat, cand simti ca nu mai cresti, cand te simti fara vlaga, nu ai entuziasm, te simti pasiv… AI BLOCAT UN CANAL DE CRESTERE DIN CELE DOUA.
Secretul 2: Pentru o afacere mica, pentru a supravietui, profesionalismul si creativitatea trebuie sa fie la ordinea zilei
Profesionalism in cazul asta inseamna SA FACI CE TREBUIE CAND TREBUIE PENTRU CLIENT. De la mailuri/telefoane raspunse in timp record, la livrari/prestari de servicii ca la carte, de la vanzari/negocieri facute prin prisma FLEXIBILITATII data de o firma mica pana la relatia PERSONALA la care ajungi cu fiecare dintre clientii pe care ii ai.
O firma mica iti este prieten, dincolo de toate.
Ce ma distreaza foarte mult la afacerile mici este cand vad o atitudine de multinationala in ele. Birocratie, comunicare ingreunata, oferte rigide, termene largi de lucru. Cand ai o firma mica si ai manecile suflecate, atunci esti constient ca un produs sau serviciu le poti livra/presta chiar si la ora 11-12-1 noaptea.
Unul dintre ‘pacatele’ capitale ale unei firme mici este ca incearca sa para mai mare decat este. Exact ca la copii, care se grabesc sa devina adulti. Trebuie sa fii mandru ca esti o firma mica si sa te comporti ca atare, cu avantajele pe care ti le da statutul tau.
Cand aveam agentia mi-aduc aminte si acum ca intr-o noapte de dinainte de Craciun stateam si taiam la niste calendare impreuna cu un angajat, pe care le-am livrat la ora 8 dimineata (!) unui client. De ce lucram in modul asta? Pentru ca asta este genul de avantaj pe care il poate oferi o firma mica. Atunci cand firma ‘creste’, poti inchide telefoanele. Cand insa esti un jucator “mic”, trebuie sa faci totul cu entuziasm si sa stii ca poti fi sunat la orice ora. Tocmai asta este avantajul tau, deschiderea.
O companie mare are doar reguli. 🙂
Sun Tzu in “Arta Razboiului” spunea ca daca ai o armata mica si vrei sa castigi o batalie, trebuie sa ai soldati care exceleaza pe campul de batalie (“varfuri”). Pe de alta parte, daca ai o armata mare, nu iti mai trebuie soldati care sa exceleze, ci ai nevoie doar de soldati foarte disciplinati, care sa respecte sarcinile. Firma mica: oameni cu initiativa, capabili, entuziasti. Firma mare: oameni mediocri, care nu ies din “programa”, eventual doar posturile cheie cu oameni foarte capabili.
O firma mica are individualitati. O firma mare are posturi.
De asemenea, la nivel de oferte, ca si “jucator mic” nu iti permiti sa accepti un refuz la o oferta. INTOTDEAUNA duci discutia dincolo de un refuz, o continui ! Intrebi motivul pentru care au ales cealalta oferta si neaparat intrebi mai in amanunt ce vor cu adevarat. O companie mare nu iese din cadrul ofertei standard. Tu ai flexibilitatea sa te joci cu ofertele pana ajungi la un numitor comun, chit ca inseamna sa dai la pachet cu produse pe care altii le comercializeaza (pur si simplu le cumperi de la altii si le bagi in pachetul tau fara adaos) sau ca oferi servicii in plus care sa diminueze efortul clientului.
Daca te uiti la al doilea “secret”, combinatia intre profesionalism si creativitate poate da valori precum: entuziasm (in ce faci), actiune (o, da), gasirea de solutii in cazuri critice.
Niciodata nu e vina afacerii tale sau a sistemului ca falimentul bate la usa!
Tu esti responsabil de cum se misca si cel mai probabil nu te-ai folosit de principalul atu al unei afaceri mici: flexibilitatea.
Daniel Zarnescu
Ai perfecta dreptate Daniel, in absolut tot, si eu am facut aceleasi greseli pe care le-ai enumerat, dar poate ca daca nu le-as fi trait nu as fi putut intelege nimic din fiecare esec , probabil ma voi lovi in continuare de multe altele, probabil multe lectii nu le-am insusit , dar raman credincioasa idei ca dintr-un punct exista un numar infinit de directii, trebuie numai sa lasi mintea deschisa pentru a le putea observa.
Foarte adevarata diferenta dintre o firma mica si una mare, flexibilitate vs. rigiditate sau individualitati vs. mediocritati…
Eye opening. Mersi pentru articol Daniel, keep it up!
ai mai deschis o portita in orizontul meu
Am bagat la cap Daniel ce era de retinut …si voi trimite acest articol tuturor celor care au nevoie de el 😉
Wooowww…!!!
Imi place.
Am lucrat si eu intr-o companie mica care se credea mare, cu oameni rigizi si neprofesionali, iar in momentul in care esti arogant si ai stomacul gol, nu vei fi prea bine vazut.
Utile informatii, la paralela asta intre firmele mici si multinationale nu m-am gandit pana acum 🙂
Si eu am o firma mica din 2003 si simt ca am irosit cumva primii ani, pana cand am inceput sa ma gandesc la dezvoltarea mea personala.. si acum usor usor lucrurile tind sa mearga in directia corecta.
Da,ai perfecta dreptate,eu ma plasez pe locul celor care are o firma mica si nu de putine ori m-am comportat ca una mare,acum realizez care e urmatorul pas pentru a iesi din plafonare,sa continui sa ofer serviciiele mele ca inainte,clienti ma cautau nu numai pt profesionalismul meu.Multumesc pentru acest amanunt de care uitasem pur si simplu,sau il ignoram .
Ai foarte mare dreptate cu faptul ca o afacere mica este ca un copil la inceput. Daca nu ai grija de ea, daca nu ii dai ce ii trebui atunci cand ii trebuie, daca nu ai grija sa nu cada din cauza ca tu esti ocupat cu impresiile de firma mare vei da faliment.
Am experimentat pe pielea mea asta si am invatat foarte multe. Pana nu demult mi-a trecut exact chestia asta prin cap. In plus afacerea ta arata la fel cum esti tu ca persoana. Dar de asemenea intodeauna este loc de mai bine.
Asa ca sa ne auzim la mai multi bani!
Daniel iti multumesc pentru articol…chiar am o mica afacere handmade si orice sfat sau informatie este binevenita… astept cu nerabdare si alte articole de acest gen…sa stii ca mi au fost foarte de folos, prin aceste articole am fost incurajata sa incerc si sa ies din zona de confort astfel ca vreau sa incep si o a doua mica afacere …tinemi pumniii:-p
Ti-i tin!
Cristina ce afaceri handmade ai?
Felicitari!
As putea sa te ajut si sa iti postez lucrarile pe un site al meu.
Da-mi un semn pe creanga.lucian@ymail.com.
Mult succes!
In capitalism faci o scoala,ca sa-ti creezi un loc de munca, nu sa gasesti un loc de munca.
Sa predomene profesionismul si calitatea muncii.
Cam dur, dar asta este realitatea.
apreciez f mult articolul !
Super tare,cu alte cuvinte punem “caii inaintea carutei”.
Foarte putini fac asta.Flexibilitate inseamna ca iti iubesti clientii,te centrezi pe nevoile lor.
Ca sa ajungi aici trebuie sa ai un caracter de nota 10.Iar caracterul se cladeste in timp.
Unii inteleg conceptul,dar pun caruta inaintea cailor.
Bun articol.
Mi-a placut foarte mult acest articol al tau,la fel si comenturile lasate de cei care au deja o afacere. eu,abia acum o sa pornesc la drum,vreu sa deschid o mica afacere iar articolele tale imi sunt de mare ajutor.
Foarte frumos si constructiv articolul tau însa pentru Germania,Franta,Italia…În West comertul înseamna cu adevarat intiativa si competenta.În Romania comert a insemnat si inseamna oportunism.Între initiativa si oportunism e o prapastie mare.
Mare de tot!
În Romania-statul român trateaza patronul ca pe un bisnitar ce trebuie permanent sanctionat,(cutuma sovietica) urmarit,fugarit si împuscat atunci când e prins la colt!
Tot aparatul bugetar(politie,armata,prefectura,primarie,servicii secrete,spitale,O.P.C.,sanepid,pensii etc)se bazeaza pe amenzile si spaga de la micile afaceri.Atunci când vin în control,organele statului(aia care fvt cu p_la mica,strâmba si nesculata) trebuie sa te arda.Nu exista avertismente sau bun simt!
Micul antrepenor e ca un iepure mereu fugarit care într-un final devine un iepure smecher.
În Romania iepurii sunt smecheri cot la cot cu hienele,sacalii si micile vulpi paduchioase…
Sunt amuzanti cei care grefeaza SunTzu si alte trucuri zen pe afacerile din Romania.
Energia emanata de gândurile pozitive nu înlatura duhoarea porcului mort in papusoi!
Afacere înseamna sa tragi de pe mort,amarât si alti fraieri care cad în plasa.
Salutava-si!
Foarte fain articolul! ma regasesc 100%
o afacere mica, inceputa de la zero, cu ore de munca necontate, de la 5 la 35/zi, cu drag de clienti, cu drag de servicii oferite cu max de profesionalism! inca invat din mers, inca simlt nevoia sa citesc despre afaceri in general si despre dezvolatre personala in special, omul sfinteste locul, asta e clar!
numai cine nu munceste nu greseste, asa ca toti invatam din greseli, mai facem cate un pas inainte, si ca fain e cand te uiti in cont si pac…a mai picat cate ceva! dar cel mai important este sa nu te gandesti la bani ci la cum se va simti clientul tau , cu cat va fi mai fericit, cu atat contul tau va fi mai frumos!
pe foarte curand
Exact aceeasi perspectiva am intalnito si la Lorand Soares, afacerea ta nu poate creste doar in masura in care o faci si tu. Foarte adevarata in schimb si regula responsabilitatii, daca nu esti tu responsabil de rezultatele afacerii, inseamna ca ai statut de victima.
Super articol .Mersi.