Ca romani, avem cateva mari deficiente care nu se vor rezolva de pe o zi pe alta. De exemplu.. suntem incapabili sa fim conducatorii propriului nostru neam.
Am dovedit asta, suntem extrem de cruzi, corupti, avizi de putere in momentul in care ajungem sa dam directive. De aici la sansa ridicata de a avea un potential dictator in fiecare din noi este doar un pas.
Criticam pe cei aflati la conducerea noastra, dar in momentul in care noi am fi acolo, am face exact aceleasi lucruri, impotriva oamenilor si pentru noi insine (intr-un mod mai mult sau mai putin pervers, mai mult sau mai putin constient).
In acelasi timp avem un talent nativ sa ne lamentam. Da, cateodata suntem autoironici, dar Dumnezeule (!).. ce ne place sa ne lamentam. Probabil ca si de-asta ne meritam conducatorii pe care ii avem.
Viata, familia, prietenii, vremea, traficul, jobul, seful, salariul.. toate astea sunt, de exemplu, motivele din cauza carora noi nu ne putem atinge „potentialul”. Cand ne lamentam, cautam scuze si ne pozitionam drept victime. Odata ce suntem victime, nu mai avem nicio putere, deci putem sa o frecam aiurea.
Toti prietenii pe care ii am si care au succes sunt adeptii ideologiei ‘selfmade’. Au hotarat ca e prea multa lamentare in jur si au decis sa ia propriile fraie in maini. Au studiat cum gandesc oamenii care au putere de decizie in viata lor, oamenii care au reusit.. si au inceput sa le imprumute gandirea.
Sunt adeptii ‘selfmade’ pentru ca VOR ca sa fie mai buni, sa obtina rezultate, sa aduca valoare celor din jur.
De criticat, toti pot critica.
De aratat cu degetul, toti pot arata cu degetul.
De certat pe lucruri marunte, toti se angreneaza in astfel de lupte fara miza.
Puterea unui om este insa tocmai puterea de a vedea dincolo de energiile pierdute pe activitati derizorii. Un ahtiat dupa critica si cearta va incerca sa te traga in lupta cu el. Este modul lui de exprimare. Majoritatea oamenilor, cand este provocata.. raspunde imediat provocarii.. Un om care crede ca isi poate scrie singur destinul va merge mai departe si il va lasa pe ahtiat dupa critica si cearta… sa se lupte singur.
Din pacate ceea ce ne este prezentat la televizor este modelul dupa care ne luam. Toata lumea se cearta, toata lumea critica, toata lumea este specialista.. pe ce face gresit celalalt.
Ajungem sa credem ca pentru a avea succes trebuie sa facem cat mai multa galagie..
O sa te rog sa incerci sa deschizi ochii si sa cauti acei oameni care au atins excelenta sau sunt in cautarea ei. Nu o sa ii gasesti la televizor. Dimpotriva, sunt prea ocupati ca sa isi faca treaba si sa aduca in continuare valoare, sa se imbunatateasca continuu.
Personal cunosc tineri de pana in 30-40 de ani, romani, milionari in euro.. si de care tu nu ai auzit niciodata. De ce? Pentru ca sunt mai ocupati sa aduca valoare si sa isi traiasca viata.. decat sa se laude ca aduc valoare si ca isi traiesc viata.
Insa ce ii diferentiaza pe acesti oameni de succes „invizibili” pentru ‘lamentatori’ .. este ca acesti oameni de succes stiu ca TOTI, dar absolut toti oamenii SUNT „selfmade”. Ei au constientizat cel mai bine acest lucru si s-au pus pe treaba.
Ceilalti raman negativisti, intriganti, certareti, cautand ce gresesc ceilalti si de ce ei sunt mai buni sau ar face mai bine (fara sa o faca insa).
Cei care stiu ca sunt stapanii propriului lor destin.. cand au o problema, cat de grea.. pun totul pe hartie, toate circumstantele, vad ce este de facut in continuare, ce rezultate vor.. si se pun pe treaba.
Ceilalti accepta si se lasa dusi de val, asteptand rezultatele din exterior si salvarea de la divinitate sau de la acel cineva de care se vor lovi din intamplare, cand merg pe strada.
Toti oamenii sunt si au exact ceea ce merita.
Cand accepti aceasta fraza cu adevarat, de abia atunci poti merge inainte.
Cu prietenie,
Daniel Zarnescu
ai perfecta dreptate, pe mine personal ma mega dispera oamenii astia care se plang non stop… practic asta e placerea lor – sa se planga! 😀 problema mea consta in faptul ca oamenii de acest gen imi strica constant vibe-ul pt. ca pana la urma nu pot sa ii evit si cred ca nimeni nu poate, tot intram in contact cu oamenii astia „urati” – probabil ca in fiecare zi chiar – poate ar trebui sa mai lucrez la nivelul meu de ignoranta pt. indivizii cu un astfel de comportament, dar din cand in cand e imposibil sa nu te aduce in pragul disperarii, cel putin eu asa am observat ca se intampla la mine… 🙂 si e frustrant!! 😀
Excelent articol, Daniel! De multe ori ma intreb cat de departe poate merge ipocrizia oamenilor. Peste tot unde ma intorc oamenii arata cu degetul, gasesc scuze si arunca vina pe cei din jur.
Asa e! Sunt multi oameni care se plâng! Nu sunt mulțumiți de job, nu sunt mulțumiți de ce fac și nu sunt mulțumiți în relație. Si eu eram ca ei si mai am tendinte de genul. Am cam iesit din tiparele de gandire din fata blocului. Adevarul e ca a fost destul de greu de aplicat. Am citit mult si aplicat putin pana mi-am dat seama ca nu trebuie sa-mi fie frica de nimic si ca pot face orice mi-am propus. Acum nu sunt exact acolo unde imi doresc, mai am de muncit dar sunt pe drumul spre ceea ce imi doresc. Ce e si mai incredibil e faptul ca cei care te cunosc inainte sa aiba loc schimbarea in tine incep sa rada de tine cand le spui ca ai reusit ceva. Acum cateva zile vorbeam cu un prieten de la bloc si i-am spus ca vara trecuta am facut foarte multi bani dintr-un proiect personal de care el stia. Nu m-a crezut ca se pot castiga atatia bani si m-a facut mincinos. Incredibil! Cum vom reusi vreodata sa fim un popor extarordinar daca nu credem ca putem face mai mult?
Sunt de acord cu tine!
ca stii tu ce mi se potriveste mie….parca n-ai auzit ca fiecare om e unic…scrie pe undeva si asta…
Foarte adevarat, fiecare om e unic, dar cand e vorba de actiune, majoritatea se incadreaza intr-un tipar. Un exemplu banal e cel din cabina de vot. Fiecare om e unic, dar cand voteaza au un numar limitat de optiuni.
cat adevar…..ma bucur ca am ajuns,si fara recomandarea cuiva,sa pot sa ma numar printre cei care vor sa cunoasca ce ai scris…iar ,pt ca si impartasesti,te numeri printre oamenii empatici,care dintr-o reala constientizare a situatiei si trairii vietii,reusesc sa transmita lucruri de esenta.Felicitari!
Multumesc mult, maria! Si eu ma bucur sa te am alaturi!
E foarte bine sa ne lamentam. Numai ca dupa faza de lamentare, trebuie sa vina si faza de luat masuri energice.
Lamentarea = pasivitate.
Cand spui lamentare si masuri energice… deja nu mai e lamentare 🙂
Asa este. Trebuie pus umarul la treaba si muncit mult dar si cu cap.
Io nu sunt de acord ca „Toti oamenii sunt si au exact ceea ce merita.” daca esti gras inseamna ca meriti sa fi gras, sau daca esti mic inseamna ca meriti asta nu inseamna ca trebuie sa pui mana pe sport si sa faci ceva in privinta asta sa muncesti si sa incepi sa te adaptezi in societate cat mai repede.
Daniel Zarnescu i-a ajutat pe Napoleon si pe Sun Tzu sa-si defineasca strategia militara intr-o viata anterioara. E omul cu planul general: daca stii ce vrei cu adevarat, atunci el stie ce trebuie sa faci ca sa ajungi acolo. In pofida faptului ca e rece, calculat, si mananca business pe paine toata ziua, este foarte prietenos si ii trateaza pe cei din jur de la egal. ( Ceea ce este o tactica foarte buna. )Leonard Dobre, http://www.mayhem.ro
Daca este adevarat ce zice despre tine!!! As vrea sa imi dai un sfat cum sa cresc in inaltime deja am 8 luni de munca mi-am cumparat cartea lui Gabriel Lungu a dat ceva rezultate dar foarte slab munca depun in fiecare zi cate 2 ore mai iau si pauza.
Casa Nova, iei lucrurile prea adliteram. Nu sunt vrajitor, sunt antreprenor. Ma ocup de business si am ca puncte forte planificarea pe proiecte si organizarea.. nu sunt antrenor de fitness sau mai stiu eu ce 🙂
Asa e ,bun articol !Daca ar avea cu totii asa gandire ‘selfmade’,ar fi prea frumos ca sa fie adevarat 🙂
Ok ai dreptate, insa io cred ca munca te-o ajutat sa excelezi asa de mult in ocupatia ta. Si cam toate articolele tale ne indeamna pe toti sa muncim foarte mult ca sa optinem cea ce ne dorim, si sa acceptam esecul caci cu el vom ajunge la succes.
Cam asta e mesajul, da 🙂
Mi-a plăcut foarte mult titlul :).
Când conștientizezi că în clipa de față ai exact ce meriți … nici mai mult, nici mai puțin, dar tu vrei, vei începe să lucrezi pentru a avea.
Sau poate e așa doar la mine :D.
Daniel,
Dupa ce treci de faza aceasta, „nu mai critici”, „nu te mai lamentezi”, ce faci sa atingi excelenta?
Ar trebui chiar sa inveti de la cei pe care-i critici, daca ei au reusit in ceva.
Cand am inteles acest lucru mi s-au dezvaluit o multime de posibilitati.
Am inteles ca nu este suficient sa fii expert pe domeniul tau, nu este suficient sa ai solutia corecta, si sa fii frustrat ca oamenii cumpara de la vrajitoarea Vanesa in loc sa cumpere de la tine.
Am inteles ca am ceva de invatat de la acele vrajitoare care stiu sa vanda, desi, practic nu au un produs, sau produsul lor este o pacaleala.
In sufletul meu insa tot mai cred ca oamenii ar trebui sa discearna.
Oameni ca tine, Daniel, sau ca Pera, reusiti sa schimbati ceva in „programarile” noastre, atragandu-ne atentia asupra lor, facandu-ne sa le constientizam, si acest lucru este foarte important.
Victoria
”Toti oamenii sunt si au exact ceea ce merita.”
Poate in linii mari.
De exemplu un barbat mic, chel, gras nu va putea cuceri o femeie frumoasa.Nu vorbim daca are bani, ci asa pe puterile lui.Deci nu intodeauna functioneaza.
In acelasi timp nimic nu paote fi privit ca si adevar absolut. In orice poti gasi exceptie. De obicei aceste exceptii nu fac decat sa confirme regula.
Buna.
Ne poti prezenta pe acei milionari romani de pana in 30-40 de ani ? Un interviu ,ceva.
asta e si scopul meu, numai sa imi fac ceva timp 🙂
Salut Daniel, sunt de acord cu tine in multe privinte. Concluzia, identica cu titlul articolului, este corecta si in opinia mea, chiar daca am ajuns la ea pe alte cai.
Pe de alta parte exista unele disonante logice pe care imi voi permite sa le mentionez.
Atunci cand spui ca in calitate de „romani” suntem intr-un anumit fel, deja cred ca este o exagerare. Ar presupune ca ai cunoscut toti romanii, cand de fapt i-ai cunoscut doar pe cei pe care… i-ai cunoscut. Adica, pe cei din lumea ta.
Daca avem ceea ce meritam, si sunt perfect de acord cu aceasta, atunci ni-i meritam si pe cei pe care i-am cunoscut.
Eu, de exemplu, sunt foarte bucuros ca am ajuns sa te cunosc, chiar daca deocamdata numai in aceasta forma, prin newsletter-uri. Si nu numai bucuros, ci si recunoscator pentru feliile de curaj si inspiratie pe care le oferi.
Din pacate, in „lumea” mea, sunt si altfel de persoane/personaje, de „existenta” carora sunt raspunzator 100% (ca sunt in viata mea).
Ovidiu
Desigur, Daniel, este mult adevar in tot ceea ce mentionezi.
Totusi multora dintre noi care recunoastem aceste aspecte, ne lipseste acel imbold, acea motivatie despre care am mai tot vorbit.
Daca inlaturam din viata noastra tot ce este negativ (stiri, show-uri din ziare sau tv.) si vom cauta numai lucruri pozitive (informatie de buna calitate), pentru formarea noastra, schimbandu-ne conceptia de viata, atunci vom avea numai de castigat in toate domeniile.
Trebuie multa munca si nu trebuie sa ne descurajam, chiar daca se vor ivi si esecuri. Din acestea nu avem decat de invatat, ducandu-ne spre succes.
Multumesc Daniel, pentru ca ori de cate ori iti citesc articolele, mie cel putin, imi dai acel imbold de care am nevoie.
Imi place articolul, are foarte mult adevar in el dar as vrea sa aduc o completare ultimei fraze Toti oamenii sunt si au exact ceea ce CRED merita.
Spor si inspiratie
Cred ca aceasta e o regula de aur in dezvoltarea personala : Sa nu mai cautam vinovati pentru ceea ce avem/ nu avem.
Imi place mult ca inventezi si tu cuvinte pentru a evidentia anumite aspecte. Chipintaci omule si multa bafta! 🙂
PERFECT ADEVARAT! DAR CE TE FACI CIND AI IMPREJUR DOAR OAMENI CARE ISI PLING DE MILA, CARE SE INDOIESC VESNIC DE EI INSISI, CARE SE COMPLAC INTR-UN STADIU DE LARVA, UITIND CA POT DEVENI FLUTURI? CE AI FACE? AI TRECE PE LINGA EI SI AI AVEA GRIJA DE SUFLETUL TAU? SAU AI INCERCA SA-I URNESTI DIN LOC, SA-I FACI SA VADA ALTFEL LUCRURILE DIN JUR? LE-AI DEMONSTRA CA SE POATE SI ALTCUMVA TRAI, MUNCI, SIMTI, VISA?