De ce sistemul educational actual este pe moarte?

18 Mar

Sistemul educational actual este pe moarte!

Prima oara cand am auzit fraza asta, m-am revoltat pentru ca era spusa de un copil care voia sa renunte la liceu!

Nu ma intelege gresit, sunt un conservator din punctul de vedere al educatiei. Sunt de parere ca ai nevoie de educatie si.. cum cei mai multi nu isi pot oferi singuri o educatie ‘corecta’ pe cale non-formala, atunci trebuie sa se educe in institutiile de invatamant pana cand vor putea sa plece pe propriile picioare.

S-a schimbat insa perceptia asupra educatiei, chiar la nivel global. Sistemul educational, asa cum il stim in momentul asta, isi traieste ultimele zile, ca un mamut care respira din greu un aer prea modern pentru el. Sistemul educational este pe cale de disparitie, vanat din toate partile si fara capacitatea de a se apara singur. Din nefericire, pana sa se schimbe ceva in sistemul educational, pana sa ne ajute sa ne atingem cu adevarat potentialul, cel mai probabil sistemul educational va mai face victime destule.

Ciudat este ca sistemul educational actual a avut o viata relativ scurta in istoria omenirii. Ca specie, suntem condamnati sa evoluam continuu, altfel ne semnam singuri condamnarea.

In 2012, la nivel global, avem cei mai multi absolventi de studii superioare din istoria omenirii.. si, ca un blestem care se rasfrange.. avem totodata si cei mai multi someri cu studii superioare. Se incearca ‘supraspecializarea’, peste anii normali de invatamant, dar nimeni nu vrea sa mai petreaca ani pe bancile unei scoli care si-a pierdut din credibilitate.

Ai spune ca un absolvent de studii superioare are clar sanse mai mari pe piata fortei de munca decat unul fara studii. Din pacate realitatea e total alta. Un proaspat absolvent de studii superioare are un handicap de 3-5 ani experienta pe piata fortei de munca, in comparatie cu cel care a decis sa isi suflece manecile si sa treaca direct la treaba.

Din ce in ce mai putini angajatori se uita la studiile unui potential angajat din CV ca sa faca o selectie. Deja studiile sunt prea putin importante (nu vorbesc de exceptii) si angajatorul se uita direct la experienta si rezultatele pe care le are pana in acel moment.

Vorbeam cu un prieten care trecuse prin cateva zeci de interviuri, in ideea de a angaja pe cineva in compania in care si el lucra.. Mi-a spus o vorba fenomenala:

„Stii care e diferenta dintre unul care a terminat liceul si unul care a terminat facultatea? Primul este un nestiutor gata sa munceasca, celalalt este un nestiutor cu impresii. Sistemul educational da nastere unor aroganti, cu pretentii.. cand, de fapt, stim si noi cum se iau diplomele azi.”

Sa nu mai vorbesc de faptul ca din ce in ce mai multe specializari sunt depasite de ceea ce se intampla pe piata de munca si ca, in momentul in care un proaspat absolvent da piept cu realitatea, isi da seama ca tot ce a invatat este deja depasit si ca trebuie sa o ia de la capat.

Am vorbit de neajunsurile pe care le are sistemul educational „superior”. Hai sa iti spun un pic si de ceea ce se intampla mai devreme, incepand cu clasele primare. Cel care pune stampila pe copilul tau, daca il dai la scoala, este un profesor care judeca lucrurile avand ca reper sistemul educational pe care il reprezinta.

[o ancheta cu privire la efectele negative pe care le are sistemul educational gasesti aici]

De ce este sistemul educational prost?

Pentru ca la inceput, cand a fost nevoie de el (pentru ca a avut o importanta covarsitoare pana acum).. sistemul educational a fost creat dupa chipul si asemanarea profesorilor universitari si a mintilor „stralucite”. Oricine nu se incadreaza in „sistemul educational” actual, este cu usurinta etichetat drept ‘incet’, ‘prost’, ‘lenes’ si aruncat la gunoi.

In timp sistemul educational a inceput sa creasca acelasi tipar de absolvent, desi noi, ca fiinte umane, suntem atat de diferiti intre noi. Sistemul educational actual este la fel de depasit precum comunismul (si, de ce nu, capitalismul).

Am o cunostinta, la 8-10 ani dansa ca un nebun, il imita pe Michael Jackson, se invartea si in cap, daca putea. Era incredibil. A fost corigent de vreo 2 ori pana in clasa a 8-a, toata lumea spunea ca nu se poate concentra si ca este „incet”. I-au infrant spiritul, pentru ca sistemul educational este liniar, tot sistemul i-a bagat in cap ca nu e bun, ca e incet, ca nu o sa reuseasca.. si in timp a uitat sa danseze.. a devenit liniar ca ceilalti.

L-am intalnit pe strada acum 1-2 luni. Avea niste pungi la ochi, o sticla de apa plata in mana, dependent de droguri si foarte foarte slab. De asta sistemul educational este depasit, pentru ca omoara perspectiva si individualitatea. IQ nu este hotarator in succesul tau (!) si nu poti judeca un om dupa cum intelege matematica sau limba materna. Sunt 1001 de forme de exprimare si fiecare trebuie incurajat sa se exprime pe limba lui, nu sa devina un sclav pe plantatie, pentru ca acum 100 de ani functiona asta si se potrivea la nivel global…

Omul este unic, potentialul e imens daca e luat personalizat, de la caz la caz. Daca bagi potentialul imens al unui om intr-o turma care e judecata dupa imaginea celui care conduce turma…. reduci potentialul de la excelenta la nivelul unei bovine dintre multe altele…

De asta este depasit sistemul educational actual. Ce ma ingrijoreaza insa cel mai mult este ca daca inainte invatatorii (in special) si profesorii erau considerati deschizatori de destine, in ziua de azi au o corvoada imensa asupra capului.

La cate diplome se dau in ziua de azi, este mai evident ca oricand ca nu se mai face o triere corecta la capatul „masinariei”. Iar la inceput, in anii mici ai educatiei formale clasice, cand copilul nu este stapan pe propriile ganduri, cand este influentabil, mai mult ca niciodata invatatorul/profesorul este mai predispus sa taie aripi decat sa deschida destine.

Asa ca, din punctul meu de vedere, un punct de vedere anost si poate idealist, un invatator de clasa primara este mai important decat un profesor universitar prafuit de incompetenta unui sistem care ii aduce in fata numai studenti mediocri.

Un invatator/profesor astazi trebuie sa fie un psiholog mai mult decat un dascal, trebuie sa fie mai atent la elevul lui (la cine e el cu adevarat) decat la ceea ce are sa ii predea, conform unei programe.

Si totusi, care este solutia?

Spuneam ca educatia formala, clasica, isi traieste ultimele zile, doborata de greutatea propriului mecanism.

Din ce in ce mai mult se pune accent pe educatia nonformala. Viata este o scoala continua, inveti din prima clipa cand respiri pana in ultima clipa, cand inchizi ochii. Nu exista finalitate la nivelul de evolutie intre cele doua etape, ale nasterii si mortii.

Probabil anii de inceput ai oricarui copil sunt vitali, dar scopul nu ar fi nota luata la o materie anume, ci descoperirea potentialului propriu. Odata descoperita calea pe care se va duce, copilul va trebui sa fie intarcat si lasat in voie, sa se educe singur, pe linia vietii aleasa de el, pe ceea ce este el cu adevarat.

Un ultim aspect in pledoaria mea este faptul ca in conditiile actuale educatia formala atarna ca o piatra de moara in viata unui om. Ai 3-5 ani (minim, fara sa calculez anii de liceu, generala si primara) in care te pregatesti pe un domeniu care, daca nu iti este potrivit, va trebui sa o iei de la capat.

Adevarul este ca educatia nonformala iti ofera sansa de a o lua de la inceput, de fiecare data cand te redescoperi. In orice domeniu (nu vorbim de exceptii), 60-80% din rezultatele unui expert le poti obtine in maxim 3-6-12 luni! Pe urma diferentele sunt facute de acele „finisaje” personale pe care le adaugi.

De ce sa nu iti permiti tie un nou inceput, in cazul in care descoperi ca diminetile sunt din ce in ce mai urate pentru tine, lucrand in acelasi loc, facand aceleasi lucruri si stiind, ca o povara a sufletului, ca esti doar un mediocru?

In definitiv sistemul educational actual se aseamana cu o inchisoare: iti mananca ani buni din viata. Se prea poate insa ca un infractor sa fie avantajat, pentru ca este nevoit sa o ia de la capat, sperand in a 2-a sansa.. pe cand un angajat mediocru nici macar nu isi da seama ca traieste intr-o inchisoare..

Ai auzit bine, un infractor cel mai probabil primeste o a doua sansa de a fi curat, sansa pe care tu, daca ai fost scuipat de sistemul educational actual direct pe piata fortei de munca, nu o ai.


Intr-un final iti las cadou un citat la care apelez de fiecare data cand ma incapatanez sa cred ca exista doar o solutie la o problema.

„Creativitatea este mult mai importanta decat cunoasterea” – Albert Einstein

Ridica-te din multime! Alege viata, cauta-ti propriul drum!

Daniel Zarnescu



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

33 thoughts on “De ce sistemul educational actual este pe moarte?

  1. Daniel,

    cu parere de rau afirm ca sistemul educational nu este pe moarte…………. cu si mai mult regret afirm ca va mai continua sa marcheze negativ sute si mii de elevi vor primi mesaje negative pe baza carora vor lua decizii in viata. sistemul educational va exista atata timp cat exista structura societala prezenta si cat timp cineva este interesat in manipularea mintii oamenilor pentru a crea supusi si nu liber cugetatori.

    derulez programe cu profesorii in care i invat de importanta acceptarii neconditionate a elevului si a stimularii partii pozitive a acestuia…………. dupa cum e si normal, unii accepta si schimba abordarea, iar altii, care nici nu au aprope nimic in comun cu meseria de dascal, continua sa zbiere si sa incerce sa si impuna autoritatea de la catedra umilind elevii.

    pana sa recunoasca profesorii ca inteligenta emotionala este cea care ajuta individul in viata sa si croiasca un drum si ca IQ ul si cunostiintele din scoala sunt aprope nimic fara inteligenata emotionala si capacitatea de a te adapta la mediu atat de imprevizibil, ramane responsabilitatea celor care inteleg sa disimineze aceste cunostiinte in randul populatiei astfel incat tot mai multi sa poata intelege ca chiar daca au un profesor care i umileste datorita propriilor lor frustari, el, elevul este o fiinta valoroasa si are ceva de oferit chiar daca profu nu crede in el.

    • Am aspirat mesajul tau, ai dreptate in tot ce zici. Sistemul, daca privim din prisma individului, o sa mai ramana.. Dar el este pe moarte pentru ce ofera acum, motiv pentru care la nivel de individ se poate face o schimbare.

      Pe termen lung sistemul o sa se falimenteze singur si o sa aiba nevoie de o revolutie. Sa avem incredere!

      Oameni ca tine fac minuni, este de ajuns sa avem destui oameni in interior care sa transmita mesajul.. Crede in continuare in ce faci! Fiecare om conteaza!

    • Buna Simona,

      mi-a placut mult mesajul tau si cred si eu cu tarie in ideile tale. Eu sunt in Bucuresti si sunt una din victimele de care vorbeste Daniel in articol, om cu studii superioare terminate si fara munca. Mi-am dat seama de „semnele vremurilor”, m-am intristat un pic si m-am gandit apoi ca Dumnezeu are doar cunostinta de lucrurile astea si ca noi, cei cativa care mai vrem sa facem cate ceva si sa nu murim de tot, nu avem alte sanse decat sa ne unim fortele si sa mai schimbam cate ceva pe ici pe colo. Acest gand m-a incurajat sa imi creez un site: http://scoalasufletului.ro pentru acei care mai cred in educatia nonformala, intr-o invatatura adevarata. Te invit sa il vizualizezi si daca consideri ca gasesti ceva de folos, sa il dai mai departe.
      Daca esti si tu din Bucuresti, mi-ar placea mult sa imi dai un semn si poate sa ne intalnim o data.

      Multumesc, bucurii,
      Ioana

  2. Buna,Daniel…

    Din punctul meu de vedere….mai mult decat adevarat as putea spune.
    Schimbarea a inceput,si asta e minunat.Ne trezim la viata,viata care ne-a fost data sa o traim prin creativitate.

    Sincere felicitari!

  3. Multe lucruri sunt prezentate palid in acest articol. sistemul educational a fost creat pentru a fabrica robotei pentru epoca industriala. scopul lui a fost de a crea in oameni abilitati de comunicare si manipulare universala a tuturor masinariilor (matematica, fizica, etc) sistemul educational s-a pretat excelent intr-o economie bazata pe industrie, insa da randament mic intr-o economie de tipul 3, preponderent in zona serviciilor. In zona serviciilor nu se mai ofera lucruri pe banda ci fiecare solutie e oarecum unicat, sau serie mica. de aceea ce trebuie sa faci este sa te reinventezi ca sa inventezi un produs nou.
    sunt locuri de munca unde inca se cere diploma de studii superioare: de pilda ca contabil trebuie sa ai facultate, ca inginer la fel, etc.
    un puscarias poate avea antecedente penale si ii sunt interzise anumite lucruri. si nu poate face fata prejudecatii oamenilor: pe aceeali post dar doua persoane la fel de competente, ai accepta un puscarias in locul unuia presupus cinstit?
    sistemul birocratic de atribuire clasificari de cunostinte – a se numi scoala – nu va disparea. Multinationalele au nevoie de birocratie si se hranesc cu diplome, acreditari, specializari, etc.

  4. Asta am facut eu. M-am lasat dupa 3 luni fortate de o facultate la care am intrat din greseala si fara sa-mi placa. Au fost multe certuri si dispute la mine in familie pe tema asta dar m-a durut…sa nu zic unde. :) 😀

    De la 20 de ani am inceput sa-mi iau destinul in propriile maini, fara sa mai fiu un sclav modern. Fuck it! Im to good for this shit!

  5. Daniel, daca lipsesc multe acestui sistem de invatamant, este pentru ca…e cu mult, foarte mult in urma timpurilor in care traiam.
    si dascalii, de asemenea.
    nu mai este suficenta scoala pedagogica sa fii un bun profesor, este nevoie sa fii un bun psihoterapeut!
    iar noi nu avem astfel de oameni!
    elevii, saracii, merg sa fie pregatiti intr-o scoala unde, stiu direct ca nu le mai trebuie sau ca nu este eficienta fata de ceea ce semnifica nevoia lor actuala.
    daca intrebi un licean, stie ca ceea ce cauta el, scoala nu ii poate oferi vreodata si stie ac o diploma si note excelente, cu atat mai putin!
    numai la o simpla privire in exterios, se vede ca aproape nimnei nu mai traieste „satisfacator” din jobul obtinut in urma facultatii…
    sigur ca sut rezultate proaste in invatamant; din acest motiv, parerea mea!

    chiar la ora aceasta ( straniu, nu-i asa?) citesc Robert Kiyosaki- Tata bogat, Tata sarac!

    chiar despre asta vorbeste: ca scoala este buna pana la un punct. te invata s afii un sclav bun, dar nu te invata sa fii propriul tau detinator al fraielor destinului.

    la atatia ani de cand e cartea asta, parca pentru Romania a fost scrisa, si ieri.

    nici un fel de educatie, desvoltare personala….in scoli!
    nu mai vorbesc de una antreprenoriala sau financiara!

    cine ar fi avut interes sa desfasoare ceva programe eduactionale de genul acesta?
    banicle in nici un caz, sa faca vreo propunere, vreo inventie educationala pentru elevi….

    iesitii de pe bancile scolii sunt candidatii ideali la creditele ipotecare pe viata!
    de ce sa reducem numarul de „fraieri”?
    tocami pentru ca in scoala invata orice porcarie veche si nefolositoare, predata de dascali expirati- sa ma ierte cine citeste- dar este!
    …. pe tineri nu ii invata nimeni sa traiasca cu adevarat, sa se identifice cu adevarat!

    ba da!
    unii ca tine, unii ca mine!

    • Ironia este ca desi scoala omoara individualitati, nici cu varfurile din cadrul ei nu este foarte darnic (nu vorbim, repet, de exceptii precum medicina etc). Varfurile ajung mediocri in multinationale sau diverse alte structuri, plafonati in rutina.

      Este nevoie de mai mult de atat!

  6. Este adevarat tot ce spui tu dar cum ne dezvoltam inteligenta emotionala cand toti daca gresesti macar un cuvant te eticheteaza ca prost .Asta e societatea in care traim , daca vrei sa fii un pic altfel spun ca esti sectant sau altele mai rele.

  7. Salutare Daniel. Am incercat sa-ti trimit un email la daniel @ construimimperii . ro si nu merge.
    Spune-mi te rog cum pot sa iau legatura cu tine. Te salut

  8. Esti istovit, coplesit, Daniel? Te cred: dai atata curaj altora, inclusiv mie; te storci singur de energie in folosul altora!
    Iti multumesc mult si pentru lectia de azi si… cand te mai odihnesti si tu un pic, gandeste-te ca nu-i nicio rusine!

  9. Salut Daniel,

    Multumesc pentru articol, ai multa dreptate trebuie sa fim creativi si sa gasim cea ce ne place sa facem, dar sa nu inteleaga vreo cineva ca daca iti place, sa stai si sa lenevesti, ca scoala este cum este. Nu e bine trebuie sa faci ceva sa te dezvolti sa evoluezi.

    Pe mine personal m-a ajutat facultatea acuma mai am putin si termin, unii profesori de aici au spus sa citim diferite carti ce nu tin de domeniul pentru care eram acolo, unii radeau si se revoltau, dar am citit unele dintre carti, erau carti de psihologie practica ca sa zic asa, ascultandu-i pe unii dintre ei chiar am evoluat in gandire, ei ne spuneau lucruri care nu tineau de programa propiuzisa a sistemului de invatamant de acolo, dar ne vroiau binele, vroiau sa nu stim doar formule si teorii ci sa stim sa ne descurcam apoi in societate sa comunicam si sa creem relatii, acuma depinde de profesor, dar sistemul in sine e prost in cam toate domeniile, invatamant, sanatate, politic…

    Deci noi trebuie sa fim seriosi si sa gasim solutii si sa schimbam lucrurile, nu sa asteptam ajutor de la stat sau nu stiu cine, NOI trebuie sa facem ceva fiecare, nu altii ci NOI, nu sa iesim in strada „jos Basescu”, dar nu avem solutia ci o asteptam tot de la ei, NOI sa nu furam, NOI sa fim corecti, cum zicea un profesor si un neserios si un hot tot cu un om serios si corect ar vrea sa lucreze, nu ar alege unul ca si el, dar unu corect cu atat mai mult, in schimb noi daca suntem furati o facem si noi mai departe si asa raul sa raspandeste, iara cineve spunea „Nu mai fa rau si el va inceta sa mai fie”. Numai bine si schimbari in bine la toata lumea!

  10. Dragi profesori,

    Pentru a înţelege această scrisoare în toată profunzimea ei, este necesar un autoreglaj din partea fiecărui profesor. Doresc din suflet, ca începând din acest moment, să ieşiţi din mintea dumneavoastră, să nu mai gândiţi, să lăsaţi procesele gândirii şi judecăţile să doarmă, să uitaţi pentru câteva minute tot trecutul dumneavoastră. Deveniţi, pentru câteva momente, o nouă persoană.

    Activaţi empatia, compasiunea şi măriţi nivelul de implicare sufletească
    (emoţionala) pentru un efect optim.

    Vă aştept….1 minut.

    Acum puneţi-vă în papucii unui psiholog care este aşezat pe scaunul lui de la birou, relaxat şi este gata să asculte vorbele unui student(trecut prin cele 12 clase), despre faptul că, după părerea lui, şi-a dat seama ce se întâmplă.

    Cu grijă scriu aceste cuvinte, pentru că vreau să păstrez o relaţie de interdependentă cât mai curată între mine şi voi.

    Sincer, mă simt frustrat, pentru că în aceşti doisprezece ani de viaţă, şcoală, sistemul de învăţământ, profesorii nu m-au învăţat decat 3 lucruri: să memorez, să reproduc ce am memorat şi să mă supun autoritaţii. Mai pe scurt, am devenit un model de sclav. Am învăţat de la voi că e bine să “învăț” cât mai mult, ca să ajung departe. Departe însemnând să am un job si o familie. Aceasta este programarea, acesta este tiparul, acestea sunt standardele. Dacă mă supun standardelor, am garantat o viaţă de la decentă în sus. Totul este bine şi frumos, iau note mari, memorez, reproduc pe hârtie, memorez, reproduc oral, memorez si iar reproduc ca după un an să uit totul. Nu am voie să gândesc, să inovez, pentru că mi se bagă cartoful, necurăţat,în gură!

    În clasa a II-a, a III-a sau a VI-a, când mi-am făcut curaj și am spus ceva, din mine, din imaginaţia mea, colegii au râs de mine iar dumneavoastră aţi râs împreună cu ei ca fiind ceva nesemnificativ. Dar dumneavoastră nu aţi ştiut că lumea mea, firava şi în plină dezvoltare de atunci, s-a zdruncinat cu totul! De atunci, din acel moment, probabil că nu am mai zis nimic niciodată până la facultate. Sau dacă am zis, pumnul în gură tot l-am primit. De ce l-am primit? Pentru că nu a existat empatie. De ce ? Pentru că mintea nu ştie ce înseamnă empatie, ea are multe cunoştinţe şi se mândreşte cu asta. Ego-ul se umflă în pene pentru că ştie că este dotat cu multe cunoştinţe! Astfel, dragă profesore, identificându-te cu mintea plină de raţionamente încurcate bolnave(mintea colectivă trecută prin atâtea generaţii), nu ai mai ţinut cont de mine, micul elev care din imaginaţia mea bogată am spus o “prostie”. Nu ai mai avut energia care putea să-ţi ofere acel spaţiu interior de a te gândi că poate mi-au trebuit 4 zile să-mi fac curaj şi să o spun cu glas tare. Şi atunci eu ce să cred? Că de fapt, părerile mele sunt numai “prostii” şi că de acum înainte, cel mai bine pentru mine, ca să nu mai sufăr, este să memorez alte păreri ai altor oameni(poeţi, artişti, genii). Şi atunci e bine. M-am programat. Te simţi şi tu bine că m-am “cuminţit”, că “învăţ”, deci că s-a adăugat încă un mic sclav pe lista ta cu care te vei mândri la alţi colegi de ai tăi şi eventual la părinţi.

    De ce oare profesorii sunt din ce în ce mai duri şi nepăsători pe măsură ce elevul creşte? Se zice că profesorii de la liceu sunt mai severi decât cei din generală, iar celor de la facultate nu le mai pasă de studenţi deloc. Intră în clasă, îşi fac treaba şi gata. Nu oare pentru că elevul începe să se înveţe să fie şi mai sclav, şi mai programat, şi mai înfundat în realitatea faptului că lumea e rea, nepăsătoare şi viaţa e grea? Profesorul ştie că aşa evoluează elevul aşa că este pregătit dinainte. De aceea devine şi elevul dur, insensibil, indiferent şi rău! Normal că devine din ce în ce mai rezistent la palme din ce în ce mai puternice. Este ca o pregătire, pentru ca mai încolo să devină şi el la fel, şi mai rău dacă se poate! Este o crimă ce se întâmplă în acest sistem! De ce să se deterioreze natura umana în halul ăsta?

    Vreau să vă mărturisesc că după jumătate de an de introspecţie, mi-am dat seama că sunt condus. Eu nu-mi conduc propria viaţă. Sunt manipulat şi condus de societate. Condus de standardele impuse de părinţi şi profesori carora, din păcate, şi lor le-a fost “spălat” creierul pe măsură ce au crescut. Asta se numeşte programarea socială. Slavă Domnului că m-am trezit!

    Atâţia copii suferă din cauză că profesorii lor nu îşi au problemele de ordin psihologic rezolvate. Iar copiii dau vina pe ei înşişi şi uite aşa se încuie câte o comoară cu potenţial uriaş în interiorul lor.

    Jur, acum, ca îmi pare rău pentru tine că eşti aşa. Şi tu ai fost mic prichindel care a trecut prin acest sistem de învăţământ. Şi tu ai avut sau încă ai dramele tale care lasă urme. Lasă răni adânci. PROBLEMA este că aceste răni adânci, din umbra ta, creează proiecţii pe “ecranele” tinerilor din ziua de azi. Şi astfel îi răneşti şi pe ei, în mod inconştient. Păcat că acele teste psihologice de care dai, pe parcursul “drumului” de a deveni profesor, nu sunt mai elaborate, mai pătrunzătoare.

    VOI, PROFESORILOR, TREBUIE SĂ FIŢI SĂNĂTOŞI MINTAL ŞI SUFLETEŞTE PENTRU A PUTEA EDUCA SĂNĂTOS.

    Şcoala educă. A educa înseamnă a învăţa din interior. Viaţa este mult mai mult decât memorarea. Memorarea mecanică trebuie combătută. Ea este bună numai copiiilor de 5,6,7,8 ani care nu au complet dezvoltate funcţiile şi procesele gândirii, memoriei şi percepţiei.

    Dragi profesori de matematică şi de profil real, impuneţi memorarea logică! Dacă pentru voi totul este atât de logic, clar şi simplu, spuneţi şi elevilor asta. Explicaţi de 5 ori dacă este nevoie, întrebaţi FIECARE elev dacă a inţeles, chiar dacă merge greu!(luați-o ca pe un pont, pentru că am fost şi eu elev şi cunosc starea generală din bănci) . Până la urmă dumneavoastră aţi decis să fiţi profesor, de ce nu încercaţi să fiţi cel mai bun şi motivant din şcoală? Adoptaţi noi strategii de a explica teorii şi formule. INOVAŢI! Înainte de toate impuneţi motivaţia şi abia apoi exact ceea ce trebuie învăţat. Vorbiţi despre matematicieni/fizicieni/chimişti/informaticieni renumiţi. Încercaţi să creaţi o conexiune profundă cu copilaşii/elevii/studenţii voştri. Asta este pasiunea voastră!(sau nu e..??) Împărtăşiţi-o! Povestiţi elevilor voştri cum aţi ales această disciplină. Fiţi cât mai umani. Lăsaţi deoparte autoritatea. Când credeţi că aţi făcut tot ce v-a stat în putinţă, şi vedeţi că încă sunt elevi care nu învaţă la materia voastră, de abia acelora sa le puneţi 2 sau 4 (ce notă mică vă caracterizează). În acel moment nu băgaţi în seamă mintea care izbucneşte în etichetarea şi judecarea acelor elevi. Dar nu încetaţi, vorbiţi cu ei…
    În fiecare zi străduiţi-vă să fiţi un profesor mai bun! Dacă simiţi că nu asta este vocaţia dumneavoastră, atunci ieşiţi din învăţământ. Luaţi-o la sănătoasa!

    Dragi profesori de limbi străine, vreau să vă spun că după opt ani de limbă franceză, nu ştiu mare lucru. Ştiu doar să citesc şi să zic: “Bonjour”, “Je m’appelle Costel”, “Comment t’appelle tu?”, “Je cava bien”, şi “Je suis 20 ans”, ATÂT! De aici se poate concluziona că nu prea mi-a plăcut, dacă nu s-a lipit , deci “nu e de mine” limba franceza.

    Acum 2 săptămâni am început să ascult muzică franțuzească, şi fără să vreau a început să-mi placă. Nu-mi vine să cred faptul că urechile mele sunt înduioşate şi vesele atunci când o ascult pe Alizee sau muzică tradiţională franțuzească. La fel s-a întâmplat şi cu limba italiană. Deja am început să învăţ SINGUR această limbă. Îmi plac şi tradiţiile Italiei. Acum vreau să învăţ franceza pentru faptul că sună frumos şi-mi place şi normal, sigur îmi va fi de folos!

    Acum vreau în mod natural să învăţ! Pentru că aceste limbi sunt frumoase! Nu pentru că voi avea nevoie de ele. Acestea sunt doar 2 exemple! Am început AUTOEDUCAREA!

    “Nu am vrut ca educaţia mea să stea în calea învăţăturii mele!”

    DUPĂ 12 ANI DE “ŞCOALĂ”, AM ÎNCEPUT AUTOEDUCAREA PENTRU CĂ NUMAI AŞA POT SĂ MĂ EDUC CU ADEVARAT!

    Doamnelor şi domnilor profesori de limbi străine, sfatul meu (în cel mai umil mod) este să începeţi prin a motiva elevii să le placă limba respectivă. Înainte de toată gramatica şi acele texte plictisitoare din manual, puneţi-le muzică, prezentaţi-le tradiţiile ţării respective. Vizionaţi împreună filme. Modul natural de a învăţa este de la general la particular. Întâi şi întâi prezentaţi totul în ansamblu, apoi treceţi la amănunte. Dacă din prima le scrieţi pe tablă gramatica grea a limbii respective, păi NORMAL CĂ INTERVINE PLICTISEALA! Şi de aici note proaste deci “elevi proşti care nu învaţă” sau “elev fără respect faţă de profesor”!
    Dacă aceasta este vocaţia dumneavoastră, de profesor, daţi tot ce este mai bun din voi fără prejudecaţi!

    Memorarea este bună dar numai în cantităţi mici. Nu trebuie ca tot învăţământul să se rezume la memorare. Practic cel mai bun elev din clasă ştie să memoreze cel mai bine. Laudele îi aparţin. Este cel mai bun sclav din clasă! Şef de promoţie? Sclavul numărul 1!

    Unde sunt profesorii care predau despre inteligenţă emoţională? Unde sunt aceia care explică elevilor ce este personalitatea umană şi cum funcţionează ea? Despre hobby-uri, despre afaceri online şi offline, pentru a-i pune pe elevi pe picioarele lor financiar şi nu să devină sclavii unor bănci sau al unor companii multinaţionale. De ce să-mi vând sufletul pentru traiul unei companii care oricum, este efemera?

    Viaţa este mult mai mult decât situaţia de viaţă. Şi asta ne-o dovedeşte realitatea faptului că există bogaţi nefericiţi şi săraci fericiţi în acelaşi timp!

    Voi compuneţi acest sistem. Schimbarea începe de la voi, apoi la noi, şi de la noi, mai departe.

    Schimbarea dumneavoastră face posibilă schimbarea a sute de generaţii.

    Schimbarea mea a dus la realizarea acestei scrisori!

    Dragi profesori, vă compătimesc şi vă susţin în acelaşi timp, din toată inima să schimbaţi acest sistem corupt. Aveţi grijă de elevii voştri. Ei reprezintă o mică/mare responsabilitate pentru voi. Gândiţi-vă la voi, când îi învăţaţi pe ei.

    Ei vă vor conduce!

    “Fiţi voi schimbarea ce vreţi să o vedeţi în lume”- Mahatma Ghandi

    Cu respect, elevul vostru

    Dati mai departe, va rog!

  11. lucrurile sunt mult mai simple
    fiecare generatie are impresia ca in timpul ei se duce totul de rapa, dar asa a fost intotdeauna
    regula pareto se aplica peste tot
    20% din oameni produc 80% din valoare.
    oamenii nu sunt si n-au cum sa fie egali.
    in faza initiala ca sa poti sa incepi o intreprindere privata trebuie sa ai noroc de obicei , sa apuci ceva profitabil si sa incepi sa te perfectionezi zilnic ca sa dezvolti, altfel ramai de caruta.
    cine imita afacerile altora , mai devreme sau mai tarziu pierde.
    trebuie sa aduci valoare adaugat a in tot ce faci , cu alte cuvinte sa fii creativ , sau daca nu esti sa incepi sa dezvolti aceasta abilitate.
    scoala nici o data n-o sa scoata oameni de afaceri , ca nu asta e menirea ei.
    ca sa te apuci de un bussiness , ori stai si muncesti in afacerea cuiva si o intelegi in functionalitatea ei si apoi o iei si tiu pe cont propriu. ori daca esti tare mergi pe ideea ta de lainceput.
    majoritatea oamenilor de afaceri pleaca de la coada spre inceput.
    iau o marfa , o vand cu adaos si repeta de cat mai multe ori procedeul.
    pierzatorii se gandesc sa produca ei ceva si cu acel ceva sa iese pe piata.
    nu e mai simplu intai sa vinzi si din profit sa faci capitalul cu care dup-aia sa produci ce vrei?

    • Ciprian, in cazul asta nu m-am referit la antreprenoriat. M-am referit la sistemul educational care nu da sanse egale tuturor celor care intra in sistem. Aici vorbesc inclusiv de angajati care ajung sa isi urasca locul de munca, in loc sa il iubeasca. Sau de oameni talentati care isi pierd potentialul pe drum, prea ocupati sa fie buni intr-un aspect la care sunt mediocri.

  12. un angajat are 2 variante
    sa ramana angajat si atunci nu mai are de ce sa se planga.
    sau sa faca tot ce este posibil ca sa intre in zona antreprenoriatului.
    din pacate si asa va fi tot timpul doar un procent de maxim 10% vor reusi in antreprenoriat.
    e mult , e putin?
    oricum eu cred ca daca cineva nu-si propune in fiecare zi sa devina antreprenor , atunci sigur nu va reusi niciodata.
    mai e un avantaj, chiar daca esuezi de 99 de ori din 100 , in fiecare zi ai o noua sansa sa o iei de la capat.
    conteaza doar ideea , creativitatea, banii chiar sunt pe planul 2.
    eu am inceput cu 7 ani in urma cu o investitie de 50 de dolari.
    si mi-am fixat ca scop sa ajung la 1000 de dolari pe luna.
    acuma cu 1000 de dolari pe luna mori de foame , nu poti nici datoriile curente sa le achiti.
    in internet sunt multe variante de castig , chiar si pt. novici , dar din pacate se spun doar in cercuri f. restranse pt. ca sunt micronise care se aglomereaza f. repede , asa ca aceia care stiu se ajuta unii pe altii , fac un barter de inteligenta si sunt din ce in ce mai pregatiti ., reusind sa traca rapid de la o activitate la alta astfel incat multi nu-si mai fac probleme pt. ziua de maine.
    oamenii trebuie sa stie ca banii nu se castiga cu sudoarea fruntii , prin munca ci prin creativitate , lucruri care nu se invata la nici o scoala.

  13. Cum ar arata lumea, daca nu ar fi sistemul de invatamant?……avioane ceva sau car tras de boi?
    Sistemul educational te ajuta, te ajuta sa nu mai pierzi timpul redescoperind ce au descoperit altii inaintea ta. Iti pune in mana (minte) instrumentele necesare, de baza, sa faci orice vrei…..de la a proiecta avioane la a fi un bun dansator sau muzician.
    Ideea este sa iti urmezi vocea interioara, sa faci acel lucru spre care ai inclinatie. In momentul in care il faci, descoperi ca sunt niste lucruri care nu le stii si ai avea nevoie de ajutor. Ajutorul il primesti urmand cursuri specializate (la scoli profesioanele, licee specializate etc).
    Problema apare cu cei care fac ceva ce nu e pentru specificul lor, scopul lor pe acest pamant. Pana si Pera N. recunoaste ca oricand poti face ceea ce vrei.
    Deci, Daniel, ai cam exagerat putin cu lovitura asta de ciocan.

    • Cris, nu am zis „fara”, am zis „imbunatatit”. Nu cred ca am exagerat deloc din punctul asta de vedere, cand spun ca profesorii sunt plafonati, ca sistemul este rigid si ca invatatorii ar trebui sa fie psihologi dincolo de dascali.

      Mai mi-a zis cineva ca sunt ipocrit, pentru ca si eu o sa imi dau copilul la scoala candva. Unde am zis ca nu o sa il dau? Am spus doar ca sper ca atunci cand il dau, sa se puna accent pe individualitate, nu pe o scara de masuratoare care sa omoare potentialul lui.

      Sistemul de invatamant a ramas in urma vremurilor in care traim, pentru ca ii judeca pe toti dupa acelasi criteriu, dupa aceleasi performante. Si un copil exceptional din anumite puncte poate fi redus la incoerent in sistemul actual, pentru simplul fapt ca toti trebuie sa semene unul cu altul.

  14. Nu poti pretinde sa te invete scoala sau altcineva cum „sa traiesti cu adevarat”. Scoala iti ofera doar informatii si indemnuri pe care tu sa le prelucrezi in laboratorul mintii tale si apoi sa le experimentezi in viata. Ceea ce ne deosebeste este dotarea acestui „laborator”, propria experienta si mai ales modul personal de prelucrare al informatilor obtinute in cadrul unui sistem de pregatire profesional/educational. Numai din proprie experienta vei afla ce inseamna „a trai cu adevarat”. Asa cum lucreaza natura cu noi, asa va trebui sa te comporti si tu cu tine insuti, eventual „din esec in esec pana la marele succes” care va justifica si faptul ca viata merita a fi traita la intensitate maxima prin profunda simtire/atasare si continua creativitate in functie de situatiile „surpriza” prin care viata te incearca nonstop.

    Daca meseria aleasa nu devine cat de curand un hobby, atunci schimb-o. Pentru a fi fericit, descopera mai intai in ce domeniu esti „meserias” si in care simti sansa de a deveni un „monstru sacru”. Viata nu inseamna neaparat si „reusita”, ci in primul rand „devenire”. Pentru „reusita”, startul si „drumul” trebuie alese numai de tine, cu mare grija, cat mai devreme si la momentul potrivit, chiar cu riscul de a nu ajunge niciodata la capatul acestui drum. Succes !

  15. Cred ca cea mai relevanta educatie este cea primita in afara scolii, in familie si anturaj, cu alte cuvinte mediul social din care face parte individul. Dependent de aceasta este caracterul, cel care va ajunge sa influenteze modul unui om de raportare la viata, in relatiile cu altii si chiar si la propria sa persoana (care este cea mai semnificativa). Educatia buna va favoriza si tendinta omului de a se autoeduca si asta este cheia dezvoltarii personale!
    Scoala are un rol important intr-o foarte mica masura, dar in mare, asa cum scrie si in articol, a devenit inutila si nu promoveaza ceea ce ar trebui sa invete in conditiile actuale. In multe cazuri distruge pasiunea unei persoane pentru un anumit domeniu/activitate si acesta este cel mai trist lucru. Oricum, omenirea evolueaza in continuare si rezolva problemele actuale doar pentru a se confrunta cu altele noi.

  16. Eu am priceput total gresit , cel putin asa cred.
    Am inteles ca, de acum incolo dascalii trebuie sa se axeze numai pe creativitate, adica:
    – daca un copil nu vrea sa scrie- nu e necesar, ii dam FB pe desen;
    -daca un copil nu vrea sa socoteasca – nu il obligam, il lasam sa deseneze in continuare,
    -daca un copil nu vrea sa stea in banca- il lasam sa se plimbe, sa urle, sa danseze.
    Concluzie>
    Nimeni nu mai invata pentru ca oricum ia FB si vom avea o tara de analfabeti.

    PS
    Ati putea sa rectificati putin articolul, ca e cam exagerat. Tara nu merge rau din cauza ca dascalii predau dupa o programa, e doar o democratie prost inteleasa. Cine a spus ca nu se pune accent pe creativitate ? Atentie sa nu fie creativitate prost inteleasa! (joaca de-a crima, violul etc). Mai dati vina si pe parintii care nu stiu sa isi educe copiii. Atat de mult ii plangem ca nu au cu ce sa isi intretina copiii… Unde s-au gandit cand au conceput acei copii? „Statul o sa imi dea alocatie si am din ce trai”, „Asa s-a intamplat acum nu mai am ce face”. Numai inconstientii si needucatii fac copii fara sa le pese de viitorul acestora!!!