“Iti spun: cere si ti se va da, cauta si vei gasi; bate si usa ti se va deschide.”
Matei 7:7
In viata, de fiecare data cand am actionat, am fost recompensat intr-un fel sau altul. Chiar si atunci cand am pierdut bani in urma unei actiuni nesocotite, odata lectia invatata, am fost mai mult decat recompensat.
Spuneam intr-un articol trecut despre ideea de zona de confort. Faptul ca tot ceea ce ne vine din exterior ne seteaza o linie invizibila in jurul nostru si dincolo de care nu actionam.
Am primit un email de la o persoana care imi spunea vehement ca zona de confort nu poate fi schimbata. Ca el nu poate. L-am intrebat daca are carnet si cum a fost prima data cand s-a suit la volan. “Terifiant”, mi-a spus. “Toti ma claxonau ca merg prea incet, la un moment dat m-am oprit in mijlocul intersectiei si am blocat toata circulatia.”
Acum cititorul meu imi spune ca poate sa conduca fara nicio problema, ca este “parte din el”. Dar nu a fost asa de la inceput. La inceput sofatul era cu mult in afara zonei de confort. Prin actiune si expunere progresiva, zona de confort s-a marit si a inclus si masina in sine si actul de a conduce.
Asa este in fiecare arie a vietii noastre. Actiunea te elibereaza.
O zona de confort mica este rezultatul a putinor actiuni facute si, mai grav de atat, nediversificate.
Insa mai mult de atat, zona de confort este strict in mintea noastra.
Exista oameni proactivi care traiesc de parca zona de confort nu exista si ca nu au limite in ceea ce fac. Asta e impresia lor despre ei, asta e impresia altora despre ei… si cam asta si se intampla. In comparatie cu cei care se invart in cerc si tremura din toate oasele cand fac ceva “diferit”, oamenii proactivi chiar nu au limite.
Si cu toate astea, care este motivul pentru care pentru unii este atat de greu sa mareasca propria lor zona de confort?
O paralela o pot da prin explicatia fricii de vorbit in public, atat de inradacinata in oameni. Nu stiu daca te-ai blocat vreodata in fata unei audiente chiar cand trebuia sa le transmiti un discurs sau un mesaj. Este groaznic. Ramai impietrit, cuvintele nu iti ies, sau daca iti ies, nu sunt cele pe care vrei sa le spui… iar mintea ta devine unidirectionala si nu mai poate face conexiuni simple, care te ajuta intr-o conversatie normala.
In trecut supravietuirea proprie era conditionata aproape exclusiv de apartenenta la un grup. Vanatoarea animalelor era una din metodele prin care grupul avea acces la mancare. Insa existau animale carnivore care vanau oameni. Singur nu aveai nicio sansa de supravietuire.
Puteai fi eliminat din trib foarte usor daca ieseai in evidenta. De aceea orice spuneai, trebuia sa fie cantarit cu atentie. Daca membrii grupului nu erau de acord cu tine, puteai fi eliminat (sau, in cazul asta, dat afara din grup si, practic, condamnat la moarte). Mai mult, daca ieseai in evidenta si spuneai lucrurilor pe nume nu insemna decat ca il provoci pe lider pentru pozitia pe care o are. De aici la eliminare nu era decat un pas.
Cand vorbeai cu mai multi membri deodata, nu trebuia sa iesi in evidenta! Asta era mesajul.
In asemenea momente se intampla un lucru fabulos, care tine de propria supravietuire. Este o chestiune de viata si de moarte, in momentul in care provoci grupul, poti face doar doua lucruri: sa fugi sau sa lupti. Creierul primeste mult mai putin sange, pentru ca privilegiate sunt picioarele si membrele superioare. De aici “incapacitatea” creierului de a se comporta normal. Cu picioarele poti sa fugi, cu bratele sa lupti.
Specialistii spun ca reactioneaza, in situatia asta, creierul primitiv si instinctul de supravietuire.
Este de inteles ca nu mori cand vorbesti in fata celorlalti. Cum reiei controlul asupra creierului tau, totusi? MISCANDU-TE! Daca incepi sa faci pasi in stanga si in dreapta, sangele incepe sa circule in corp si intervine creierul nou, care este responsabil cu ratiunea.
Acelasi lucru se intampla si cand, obisnuit sa traiesti intr-o zona de confort impusa de altii, te hotarasti intr-un final sa iesi din ea, sa o largesti. Daca nu esti obisnuit, patesti acelasi lucru. Creierul primitiv pune stapanire pe tine, fiind responsabil cu supravietuirea. Nu mai gandesti, esti in blocaj, conexiunile le faci mult mai greu si ai doua functii activate: cea de fuga si cea de agresivitate (stres transformat in combativitate).
Cum reiei controlul asupra creierului tau? MISCANDU-TE! Facand ceva, orice! Actiunea te pune din nou in stapanirea creierului tau si a emotiilor. Simpla actiune te ajuta sa te simti confortabil cu noul teritoriu care nu este familiar tie. In momentul in care inveti asta, iti dai seama ca pentru a mari zona de confort, trebuie sa recurgi la expunere progresiva. Pas cu pas te expui si inveti noilea realitati din jurul tau.
In urma cu cativa ani s-au facut niscai studii pe pilotii de vanatoare americani. Aceeasi experienta cu drenarea sangelui din creier se intampla si cu ei in conditii de maxim risc. Practic, in cazul in care avionul risca sa se prabuseasca, privirea periferica a pilotului dispare in proportie de 90%. Nu mai putea sa vada decat strict ce era in fata (vizibilitate ingustata) si conexiunile creierului dispareau.
Cat de repede iti reveneai depindea strict de tine, pentru ca in momentele de stres descrise mai sus, pur si simplu nu mai vedeai butonul de catapultare care iti salva viata. De aceea pilotii care reuseau sa se salveze in situatii critice doar apasand pe un buton erau ridicati in grad. Insemna ca isi puteau controla usor creierul primitiv si puteau sa faca fata la situatii complexe fara sa perceapa stresul care sa ii transforme in animale inerte.
Pe vremuri creierul primitiv functiona. Puteai sa fugi sau sa ataci si orice alta optiune iti aducea pieirea cu siguranta. Acum nu mai este de actualitate starea respectiva, ba chiar iti aduce mari deservicii. Creierul s-a adaptat cum a putut la situatiile noi in care este pus, insa de multe ori intra pe “survival mode” fara sa vrei.
Exista o metoda extrem de rapida si simpla, ignorata de cei multi care se lupta cu creierul primitiv si care te ajuta sa iesi din zona de confort, sa o maresti constant, sa faci lucruri care pentru altii par imposibile sau sa iesi din stari pentru care altii au nevoie de psiholog. Un fel de panaceu universal.
Vorbesc de ACTIUNE! Simpla “facere” a lucrurilor te scuteste de 1001 de probleme psihice ale omului modern.
Esti intr-o stare de semidepresie, care nu te lasa sa faci mai nimic.. Pierzi timpul uitandu-te pe pereti sau stand pe calculator?
Fa ceva! Orice!
O sa vezi cum iesi instant din stare.
“Nu este greu sa muncesti, greu este sa te pui in pozitia de a munci” (C. Brancusi)
Am multi prieteni care imi spun ca nu sunt productivi si care nu reusesc sa faca niste sarcini simple. Dau vina pe motivatie. Pentru mine este simplu: alegi sa faci sau sa nu faci. Daca faci, ai oportunitatea sa avansezi, apar diverse alte optiuni, iti maresti zona de confort. Daca nu faci, ramai in zona de confort, insa cu fiecare moment de pasivitate pe care il accepti, cu atat zona de confort se cimenteaza si starea de depresie, intr-un final, pune stapanire pe tine.
Ca tot am vorbit de depresie. Tot actiunea te scoate din ea. Nimeni nu a iesit din depresie gandindu-se la cum sa iasa din depresie si stand degeaba. Depresia nici macar nu exista. Daca esti in miscare, atunci esti in evolutie, ai provocari, traiesti.
“Action will set you free.” (Actiunea te elibereaza!)
Am intalnit multi oameni in jurul meu care incearca sa ma convinga ca, de fapt, lucrurile stau cu mult mai complicat de atat. Cand crezi ca este complicat, atunci pentru tine chiar este. Eu prefer versiunea simplificitata. Faci sau nu faci, mergi sau stai, te plangi sau actionezi.
Nu am nevoie de prea multe variante din punctul asta de vedere. Orice explicatie suplimentara pe tema asta este doar o scuza ca sa stai si mai mult si sa sapi santurile la granita zonei tale de confort, sa torni apa in ele si, eventual sa pui si crocodili.
Intr-un fel este si simplu: zona de confort inseamna tribul de odinioara. Daca iesi din zona ta de confort sau incerci sa o maresti este ca si cum te-ai condamna singur la moarte. Inteleg lucrul asta.
Traim insa in vremuri moderne cand creierul poate functiona dincolo de functia lui primitiva. Exista cei multi, cu zona de confort si creierul primitiv activat, care nu au libertate de miscare si de optiuni, pentru ca vor sa fie “in siguranta”. Si mai sunt cel liberi, care au uitat ca exista zona de confort, care se comporta sfidator, ca si cum nu ar avea nicio limita in abilitatile lor de a obtine ceea ce isi doresc.
Iar modul de a obtine aceasta libertate este atat de simplist incat nu ai nevoie de niciun fel de scoala ca sa intelegi cum sta treaba.
Pasul 1 – Propune-ti ceva
Asta pentru ca insasi actiunea te salveaza de multe, dar actiunea directionata este extrem de valoroasa.
Pasul 2 – Fa ceva!
Fa ceva ca sa te misti inspre ceea ce ti-ai propus. De obicei acel ceva inseamna primul pas, cel mai mic, care iti aduce schimbarea cea mai mare. Apoi urmatorul pas. Apoi urmatorul. Pasii de bebelusi sunt cel mai sigur mod de a ajunge unde iti doresti.
Daca ai directia in care sa mergi, acest “fa ceva” se poate traduce si prin expunere progresiva, care te face din ce in ce mai familiar cu drumul pe care il ai de parcurs.
Pasul 3 – Fa altceva!
Existe blocaje. 99% din ele sunt emotionale. Daca nu functioneaza, de multe ori nu are rost sa insisti, ci sa schimbi strategia. Nu poti obtine alte rezultate facand acelasi lucru in mod repetat. 🙂
Fericirea nu este a celui care are, ci a celui care face. Scena nu este a criticului, care da din gura, ci a actorului, care joaca.
Orice nemultumire ai avea (sau stare negativa), daca stai pe ea prea mult, nu te ajuta. Atunci sfatul este simplu: fa ceva !
Orice dorinta ai, simplul mod de a o indeplini nu este de a te gandi obsesiv la ea (desi multi dintre fanii “legii atractiei” ar spune ca este de ajuns). Ca sa indeplinesti dorinta, trebuie sa te misti. Ca sa te misti, trebuie sa faci ceva. Daca nu functioneaza, continui sa inaintezi, facand altceva.
In final vin cu un citat tot din Brancusi care este un laitmotiv ale ultimelor mele proiecte:
“Să creezi ca un zeu, să porunceşti ca un rege, să munceşti ca un rob!”
Iti doresc sa fii zeu, rege si rob in acelasi timp,
Daniel Zarnescu
PS: citatul din intro l-am pus pentru ca descrie perfect starea de proactivitate Din pacate prea multi citesc cuvintele lui Matei si le dau un sens “adliteram”, din pozitia de victima care asteapta de la altcineva salvarea.
“Iti spun: cere si ti se va da, cauta si vei gasi; bate si usa ti se va deschide.”
Pentru mine citatul este esenta proactivitatii, a omului de actiune care vrea sa creeze ceva, nu sa astepte ca sortii sa se schimbe in favoarea lui.
Toti cei care spun ca Biblia nu-i invata pe oameni sa munceasca, se inseala amarnic si se multuemsc sa ramana in pozitia de victima. Cartea PRoverbelor este plina de invataminte de la cum sa te trezesti de dimineata, cum sa iti faci un plan si cum sa actionezi pentru a avea rezultate.
In viata sunt 2 tipuri de probleme: Practice (unde e butonul care ma catapulteaza) si Emotionale (vai de mine, ce ma fac?).
Toate problemele din viata ar fi simplificate daca ne-am obisnui sa ne intrebam simplu: care e solutia? si sa ACTIONAM.
Best answer ever.
“Iti spun: cere si ti se va da, cauta si vei gasi; bate si usa ti se va deschide.”
“Cere si ti se va da” – Dorinta ta, ideea ta, proiectul tau.
“Cauta si vei gasi”- Primii pasi, actiunea, cercetarea, orice te poate ajuta sa iti indeplinesti obiectivul.
“Bate si usa ti se va deschide”- Oricine isi doreste ceva si actioneaza in directia aceea va deschide toate barierele si va depasi limitele. Astfel isi va indeplini dorinta.
Usile raman inchise daca nu bati la ele. Ca sa ajungi la usi trebuie sa te misti pana la ele si sa actionezi,inclusiv “batutul la usa” reprezinta o actiune in sine.Iar pentru toate astea trebuie sa pleci de undeva. Sa-ti doresti.
Cat este de adevarat!
Este greu pana incepi, mai apoi, totul vine de la sine.Si chiar daca nu iti iese asa cum iti doreai, tot e mai bine decat sa stai degeaba; macar capeti experienta.
Problema cea mare este ca stam prost cu rabdarea; la scurt timp dupa ce ne-am apucat de ceva, vrem rezultate. Trebuie insa sa ne amintim mereu: cu rabdarea, trecem marea!
asa este!
excelent articolul!!!
f. util!!!
multumim pentru tot ce scrii.
2na ionascu
Este un banc cu Bula, care se potriveste foarte bine.
In fiecare noapte se ruga la Dumnezeu: Doamne, ajuta-ma sa castig la loto!… Dupa cateva luni, in vis, ii apare Sfantul Petru si ii spune: daca vrei sa castigi , JOACAAAA!
Super-tare articolul. Multumim.
Eu stiam ca e cu un scotian, nu cu bula 🙂
Super ok articolul, unul dintre cele mai bune.Parerea mea este ca ar putea fi completat cu cat mai multe exemple concrete, pentru a nu bate foarte mult apa in piua cu teoria.Devine plictisitor la un moment dat.M-as bucura sa simt ca aplici intr-adevar teoriile despre care vorbesti.In al doilea rand mi-as dori sa mai scrii cate ceva si pe alte teme legate de dezvoltare personala, pentru ca pe tema proactivitatii exista riscul sa spui lucruri redundante.
Multumesc de apreciere si pentru sfaturi.
Chiar daca pe tema proactivitatii apar si chestiuni redundante, sunt convinsa ca multi au nevoie sa depaseasca procrastinarea. Si inca nu s-a scris destul pe tema asta pentru a fi cu
totii mai de actiune (si aici ma refer la lentoarea generala a natiei noastre care se vede in “realizarile” de dupa Revolutie). Asa ca Daniel, scrie cat de mult pe tema asta ca e nevoie!
Cu toate ca sunt convinsa ca lucrurile nu sunt tocmai usoare si “roz” pentru tine, te pricepi foarte bine sa ne impulsionezi. Felicitari pentru tot ceea ce faci!
🙂 cand lucrurile nu sunt roz, sunt provocatoare.
Sunt rari oamenii ca tine, sa empatizeze cu o persoana dincolo de cuvintele pe care le scrie intr-un articol. Felicitari!
Buna seara,
Sunt un imnepator in ale dezvoltarii personale , dar urmaresc cu interes orice informatie utila si de aceea as dori sa primesc in continuare articole si orice fel de materiale asemanatoare. Multumesc!
Salutari,
Ca sa primesti materiale regulat pe email, este de ajuns sa te abonezi la site.
Apasa pe link sa vezi de unde:
http://screencast.com/t/PSAutjB1vu96
E vorba de intrarea in STAREA DE FLUX, o stare deja studiata si in care se poate intra! Odata accesata aceasta stare, esti pe pilot automat, si lucrurile merg de la sine…
Excelent articol, scris la obiect si foarte clar! Felicitari!
Iti citeam articolul in timp ce vroiam sa cos un buzunar care imi era rupt de mult.A fost greu pana am bagat ata in ac.Pe urma nu ma mai opream
Articolul tau e nemaipomenit.Mi-a cazut ca o manusa si mi-am dat seama cata dreptate ai cand m-am apucat de cusut
Felicitari!
Buna seara!
Ai scris pentru mine articolul? Multumesc, se potriveste perfect! Am inceput sa il citesc in timp ce faceam o serie de planuri pentru viitorul apropiat din punct de vedere profesional! Am descoperit din articolul tau ca nu am – sau nu prea – limite impuse. Vorbesc cu foarte mare usurinta in public, este aproape natural sa imi implic auditoriul si ii tin atentia treaza indiferent daca am teme politice, educative sau sociale. Mi-am inlaturat groaza de apa facand…rafting pe al doilea rau ca periculozitate din tara… Ce sa mai spun, felicitari, sunt convinsa ca toti cititorii tai au simtit ca le este dedicat lor articolul. Ai grija de tine! Cu bine!
Bancul cu Bula cred ca e un “remix”.:)
Foarte bun articloul, unul dintre cele mai tari pe care le-am citit la tine pe site. Sa stii ca asa e cu depresia, atunci cand nu faci nimic, ai timp doar de ganduri care de cele mai multe ori, daca nu le emiti constient, sunt de natura distructiva.
Exista un principiu conform caruia atunci cand ai o problema de natura mentala, e recomandat sa iti pui in activitate celelalte corpuri ale tale, adica corpul emotional si/sau cel fizic, adica sa faci ceva. E valabil pentru toate cele trei corpuri sau centre de activitate ale omului. Trebuie schimbat centrul de activitate in cazul in care unul din ele e suprasolicitat.
da, dar la partea cu planul, poate sa fie de exemplu: un plan mental sau neaparat scris pe foaie?
Cere si ti se va da, cauta si vei gasi. Da click si ti se va deschide!:)
Sunt doua pozitii in parabola lui Matei:
Una de cersetor – pasiv – si…
Una de cautator – activ-…
E suficient pentru supravietuire sa fii un cersetor si e obligatoriu pentru evolutie sa fii un cautator..sau un fire-starter..sau un ice breaker…
Ziceti-i cum vreti, priviti-l cum vreti si mai presus nu-l judecati ci mergeti alaturi de el!
…………………………………………………………………………………………………………………………..
Asta pe partea filozofala.
Pe partea concreta, mi-a placut imaginea tribala preistorica, imagine ce se suprapune perfect pe strategia de HR din multinationale! :))
Sa stii ca ai dreptate! Am simtit asta pe pielea mea, in Londra. Cand mi-am pierdut pasaportul mi-a fost teama sa mai caut de lucru, gandindu-ma ca mu ma va angaja nimeni fara pasaport. Au fost luni intregi cand nu puteam sa ma gandesc la nimic altceva dacat sa ma intreb ce voi face. Intrerupsesem legaturile cu cei de acasa, ca mi-era rusine sa le spun ca nu lucrez. Noptile nu puteam dormi aproape deloc, ma manca pielea pe brate si pe gat , am facut bube de atata scarpinat, iar fata devenise acneica. Nu puteam sta in casa, ieseam afara si faceam plimbari lungi. Nu puteam privi oamenii in ochi pt ca ma simteam vinovata ca nu faceam nimic, nu puteam sa zambesc, sa fiu amabila cu nimeni.
Paradoxal, cand am gasit de lucru si incet-incet am inceput sa lucrez, nimeni nu m-a intrebat de acte. Le placea de mine, cum lucram. si ma recomandau la familiile sau prietenii lor. Putin timp dupa aceea, am inceput sa ma linistesc, sa sun acasa. Pielea mi s-a curatat in mare parte, am inceput sa dorm mai mult.
Cand an citit articolul tau mi-am dat seama ca ai dreptate si am inteles de fapt ce se intamplase cu mine.
propune ti ceva ,incearca , reusesti sau mori incercand 🙂 , ceva de genul ?
He He! Acum am un argument in plus cand vreau sa imi motivez nevasta sa fac ceva. Are o zona de confort cu mult mai ingusta decat a mea si ne este mai greu sa luam decizii impreuna….foarte tare articolu si la mai multe!!!
Toate bune!
Doar o intrebare: de unde stii ca asa era demult, intr-un trib? Ce carti sau ce studii ai citit?
Excelent, Daniel,
100% adevarat! TRAIESC asta! Mi-am propus ca acesta sa fie anul meu de actiune dupa mai bine de 20 de ani petrecuti in zona de confort. Cu cateva saptamani in urma iti ceream ajutor ca nici drumul nu stiam sa mi-l gasesc. In asteptarea unui raspuns, am actionat! Si toate vin! Am actionat pe un plan (al vietii personale) si raspunsurile/solutiile incep sa se arate si pe partea profesionala! Este cat se poate de real, nu trebuie decat sa bati la usa!
Tinem aproape, Daniel, avem nevoie de impulsurile tale! Am convingerea ca “focul” schimbarii mocneste in fiecare din noi. Prin ce ne transmiti ne ajuti sa-l reaprindem.
Cu bine!
Foarte bun articolul!
Oamenii in miscare sunt mai fericiti si mai plini de viata. Chiar dupa ce am terminat liceul am avut o perioada de stagnare. Adica nu am facut nimic, nu sport, nu facultate nici macar nu am mers la lucru si a fost graoznic.
Imi era frica ca nu sunt destul de bun! Dupa ca m-am pus in miscare si am inceput sa fac putin cate putin totul s-a schimbat.
FOARTE ADEVARAT.CA SA SCHIMBAM CEVA CE NU NE PLACE SAU NU NE FACE BINE IN VIATA TREBUIE SA ACTIONAM.EU AM INCEPUT SA SCHIMB CEVA IN VIATA CHIAR DACA CRED CA ESTE CAM TARZIU.EXCELENT ARTICOL.ITI MULTUMESC.
Criss, niciodată nu e prea târziu! NICIODATĂ!
Sau… cum ar spune o vorbă pe care am auzit-o destul de des: “Mai bine mai târziu, decât niciodată!”
“Pasii de bebelusi sunt cel mai sigur mod de a ajunge unde iti doresti.”
Fantastic articol! Mie mi-a “cazut” nemaipomenit de bine. Aveam nevoie de chestia asta simpla ca sa ma trezesc “Faci sau nu faci, mergi sau stai, te plangi sau actionezi”. Iti multumesc Daniel si cred ca am sa recitesc articolul de fiecare data cand voi simti ca bat pasul pe loc.
Un personaj din romanul Potopul (Henryk Sienkiewicz) spunea:” Cere iar daca nu ti se va da, ia singur”…….
Le multumeam oamenilor care-mi cereau ce vor si le spuneam ai cerut, ai primit sau cere si ti se va da, acum cu articolul tau am aflat si de unde provin ele si ce insemnatate au.
Multumesc pentru acest lucru Daniel!
Daniel, am citit ceva de calitate. Mi-a placut!
Daniel, te-am citit cu savoare si te-am si recomandat cu mare drag pe site-ul meu:http://www.culegvise.ro/635-10-lucruri-esentiale-pe-care-sa-le-faci-oricand-si-succesulrezultatele-nu-vor-intarzia-sa-apara/
Multumesc pentru tot, pentru inspiratie, pentru mobilizare, pentru motivare si pentru ca existi!~
Un articol prin de esenta, care se lasa citit mult si printre randuri.
Mi-a placut grozav paralela cu apartenenta la grup si cateva amanunte legate de atitudine.
A trecut fin ca un bisturiu.
Felicitari.
Frumoase indemnuri! E bine sa impartasesti cu ceilalti ceea ce cunosti. Multumim!
Remarcabil articol! Şi – pentru că NU există nici întâmplare, nici concidenţe – m-a găsit într-un moment de depresie provocată de eşecul unei afaceri care promitea mult (prea mult, aveam să-mi dau seama post-factum!), dar care a eşuat lamentabil. Şi – sub imperiul acestei depresii luasem decizia să-mi acord câteva zile de „farniente”, să-mi ling rănile şi să mă autocompătimesc.
După ce am lecturat materialul tau, dragă Daniel, am devenit alt om. Mai precis am re-devenit omul a cărui deviză este „Înainte” şi „Mai sus”. Deviză de care uitasem de vreo două zile.
Şi – vizavi de depresia indusă de afacerile bulgăreşti care te îndeamnă la singurătate, deci la orice altceva decât atitudinea proactivă – mi-am amintit acum şi de cuvintele lui Octavian Paler care spunea: „Singurătatea nu e o victorie înaintea celorlalti, ci e de fapt un naufragiu personal.”
Iar eu nu sunt şi nu vreau să mă consider un naufragiat. Pentru că şi cea mai pustie insulă îţi poate oferi o bogăţie nebănuită: te determină să descoperi comoara pe care o porţi în tine şi care nu-ţi permite să capotezi, chiar dacă în jurul tău toţi cad şi renunţă.
Mulţumesc din suflet, Daniel!
Fii binecuvântat!
Un articol educational, Felicitari !!
Excelent articolul!
( M-am apucat de treaba, dar bajbai, si bajbai si cu banii. Survival mode – dar incerc sa-l transform in asceza si sa ma bucur zilnic de tainul de muesli cu lapte. Nu e inca bine de mine, mai rezist. )
M-am intors din drum. Nu am internet aici la bunica in Bucuresti, asa ca ma duc zilnic la internet cafe-ul de langa Romarta. Intrebarea cu care m-am intors din drum in cap: e tarziu sa ma inscriu la MIB? Pot plati prima rata incepand de maine prin mandat postal sau cash ( daca m-as intalni in centru cu cineva din echipa ).
Optiunea aceasta ar aduce un relativ echilibru intre confort si provocari in viata mea acum.
Nu sunt copil. DA e DA si NU e NU. ( Olandezii de azi, intre care traiesc, nu mai sunt asa credinciosi si n-ar cita asa repede din Evanghelie. Dar au o vorba: pe NU il ai deja, pe DA poti sa-l obtii. )
salutare
genial !!!!!
pot sa fiu sigur de asta, sigur e unul dintre cele mai bune articole ever de mobilizare , succin si cuprinzator, superconcentrat
daca imi dai voie, si cred ca nu te superi, este la fel de elocvent , similar cu materialul lui Pera, personalitate alfa, de la sfarsitul anului , ” de ce te lasi sa te faca oaia proasta ” – demential- vezi materialul
de obicei , cand citesti un articol, incerci sa retii anumite paragrafe, idei esentiale – aici este de vorba intreg articolul , intreaga pledoarie este ilustra, un omagiu in virtutea motivatiei
banui, ca ni se pregateste ceva !!!!
faceti o treaba grozava si geniala, si cred ca in fiecare zi , aveti noi recruti, adepti care va propovaduiesc conceptiile veritabile si marete si nazuiesc, ca puteti sa spuneti intro zi, ca ati schimbat lumea
bafta multa si succes
Cu adevarat impulsionant articolul !
Multumesc mult, mult de articol.
De obicei sunt constienta de faptul ca daca nu actionezi nu ai cum sa obtii sau sa schimbi ceva. Dar in aceste zile ma gaseam intr-un moment in care cam bateam pasul pe loc. Iar articolul tau ma motiveaza in asa fel incat simt acea energie de inceput de drum, cand esti gata sa faci orice pentru a reusi.
Tine-o tot asa!
Mult succes si energie in ceea ce iti propui.
Salut Daniel,
Mai sunt si alte bancuri unul ar fi ca unul il luase apa la inundatii sise ruga la dumnezeu sa-l salveze de la inec si atunci trece un om cu o barca si ii spune sa se suie dar acesta raspunde ca asteapta ajutor de la dumnezeu sa-l salveze,mai trece inca unul cu barca iar nu se suie,trece si un bustean gros pe linga el dar il lasa sa treaca si pe asta,atunci dumnezeu ii spune de ce nu te-ai suit pe bustean sau in barcile care au trecut dar acesta ii raspunde ca astepta un semn de la el,atunci nu meriti sa traiesti iispune dumnezeumorala este ca dumnezeu iti da dar daca nu stii sa iei ceea ce ti se da atunci te scalzi mai departe in baltoaca in care traiesti!!!!
Felicitari, Daniel!
Ador articolele tale, iar acesta ma atrage si mai mult!
Zona de confort si reusita.. total opuse!
Imi doresc sa pot realiza in fiecare clipa cat de important este sa actionez! Sa profit de fiecare ocazie sa imi ating telurile. Stiu ca se poate! Asa cum spuneai, nimic nu e usor la inceput. Cu putin exercitiu, insa, totul devine realizabil 🙂
Citatul ales de tine, numai citindu-l, simt ca ma incarc cu energie! Felicitari pentru tot ce ai realizat pana acum!
Am doua miini. Stinga si dreapta. In una detin, “a face ceva”, iar in cealalta “nu face nimic”. Alegerea este a mea!
Imi plac foarte mult articolele tale,iar acesta si mai mult:) Din cand in cand avem nevoie de cate un impuls ca acesta ca sa ne reamintim cine suntem, si ce putem face! Multumesc pentru ca existi si pentru ca iti urmezi calea!
am facut o categorie speciala in bookmark-uri pentru articole de o asemenea calitate :). Esti un om care inspira, Daniel!
Iti multumesc pentru ceea ce faci pentru ceilalti,pentru ”darul” tau!
Cred ca realizezi cati oameni ajuti pe aceasta cale!
Bafta si…inspiratie!
Multumesc mult.
( Am plecat de la premisa unui NU si-am rezolvat cu banii aceia treburi importante. De vreo 24 de ore mai sunt pe survival mode. Psihic sigur nu. )
La revedere Romania, pe vara care-o sa vina, toate cele bune Imperiilor virtuale ca asta!
Daniel, tot ce pot sa zic este : “Wow, asta da articol!Asta da om motivat.”
O sa iti spun doar, ai grija de iti doresti/ceri s-ar putea sa si primesti:)).
Succes, sa ai parte de absolut tot ce iti doresti.:)
Foarte bun si interesant articolul, si ne face sa privim din alta perspectiva lucrurile, trebuie insa sa gasim motivatia pentru ceea ce facem in lucruri simple, care ne pot aduce satisfactii.
Fain si motivant articol, ceea ce ma face sa-mi amintesc ce spunea maestrul meu : “un gram de practica valoreaza cat tone de teorie !”
inca o data, Multumesc Daniel!!!
Hai sa iti spun ceva tare, ce m-a uimit: Sf Antonie cel mare se confrunta in singuratate cu akedia (ceva gen plictis grozav) si a cerut la Dumnezeu sa il ajute. Dumnezeu i-a trimis un inger care a luat forma lui si care facea rucodelie (lucru de mana) pentru un timp si apoi se punea la rugaciune si asta o facea de repetate ori.
Ideea este ca mi se pare uimitor faptul ca am facut legatura dintre ce a trait el atunci si lucrurile cu care ne starile noastre de acum.
Mersi! Mi-ai dat motiv serios sa ma apuc de sport! :))