DRUMUL ÎNAPOI



Pe drum înapoi i-am mulţumit Aurei pentru tot ce a făcut pentru mine. Are aceeaşi vârstă cu mama, cancer stadiul 3, poartă perucă şi îmi jură cu mâna pe inimă că e ok şi fizic şi moral. Din ce am înţeles, stadiul 3 înseamnă câţiva ani. Stadiul 4 câteva luni.

"Am 59 de ani, dar vreau ca la vară să mă întorc la muncă. Vreau să mai trăiesc până la 65 de ani şi să îmi ajut copiii."

Are lacrimi în ochi, este doctor şi ea. Îmi povestise că în anii '70 exista la ea la spital un caz de cancer de colon, de exemplu, la două săptămâni. Acum are câte 7 cazuri pe zi!

Statisticile actuale spun că 1 din 3 oameni se îmbolnăvesc de cancer. Mulţi se însănătoşesc, mulţi mor, procentul de îmbolnăviri însă creşte continuu.

De când am aflat de boala mamei mele, am intrat într-o lume a durerii şi neputinţei. Cumva maladia secolului transpunea aceste celule care se dezvoltau în corpul nostru exact ca extratereştrii din “Alien”. Corpul tău nu îţi mai era aliat, nu îl mai puteai controla.

Cauzele? Nimeni nu ştie. Oraşul, poluarea, stresul... şi ce băgăm în gură. Carne şi E-uri, spun vegetarienii. Dispoziţie genetică alţii. Murim şi nu ştim ce ne omoară.

Femeile sunt predispuse la cancer la sân şi ovare, ar trebui să se controleze constant, ca să aibă o şansă, în cazul în care se descoperă timpuriu. Un ginecolog bun, în care să ai încredere.

Bărbaţii în special au cancer la plămân şi la colon. Colonul se pare că e mai simplu.

Carcinomatoză peritoneală are propria mea mamă. Metastazele şi apă la abdomen îţi dau o durere cumplită, abdomenul creşte continuu, nu poţi mânca, nu poţi dormi.

Am citit inclusiv de cazuri în care pacienţii au fost deschişi ca să se poată scoate fecalele prin abdomen, după care închişi la loc.

Groaznică imagine.

Dacă reuşeşti să scoţi apa din abdomen, ca să mai scazi presiunea şi să poţi mânca, ea se reface aproape instant. Asta până se tratează cauza.

Însă boala este incurabilă.

Aura este un caz ciudat. Are în familie un frate care a murit de cancer la plămâni. Fumător înrăit, 3 pachete pe zi. Metastazele i-au afectat bazinul prima oară. A fost operat pentru metastaza osoasă. Durerile au fost groaznice şi, într-un final, au descoperit punctul de plecare, de la plămân.

A mai durat un an jumătate şi s-a prăpădit.

O nepoată cu cancer la ovar a murit la 39 de ani într-un timp record. Acum ea are cancer şi sincer, pare cea mai împăcată femeie cu situaţia ei.

Marina, prietena mea, are toţi bunicii la rând cu cancer si părinţii au grijă obsesivă aproape la dietă.

Rareș, "cumnatul" meu, şi-a pierdut mama exact cum o pierd eu acum pe a mea. În cazul ei au deschis-o, au văzut că nu au ce să îi facă, au închis-o la loc şi au trimis-o acasă. A murit la scurt timp după, lăsându-l devastat de durere.

Însă asta nu este tot…


Printr-un simplu SHARE poți face cunoscută această cauză importantă


Apreciez foarte mult dacă îmi lași un comentariu cu părerea ta despre scene.