Salturile cuantice – cum cresti personal si profesional intr-un ritm accelerat

22 Mai

Quantum leap 1Sunt o persoana incapatanata, sau cel putin asta cred despre mine. La putin peste 20 de ani – a inceput pentru mine o calatorie antreprenoriala care ma defineste si in ziua de astazi. Dupa trei firme care au constituit esecuri pentru mine, am reusit, intr-un final sa pun pe picioare o mica afacere.

Daca ma uit cu ochii celui care incasase, dupa sase luni de chin, prima factura de 1000 de euro – as putea spune ca era un succes teribil. Era dovada ca se poate, se nastea o poveste in care eu credeam – aceea ca sunt antreprenor si ca am o afacere profitabila.

Insa daca ma uit cu ochii celui de acum, de la varsta de 33 de ani, perioada care a urmat este cea mai “plafonata” a mea. Cinci ani in care nu am facut decat asta, m-am plafonat in niste bani care intrau iar evolutia efectiva a lipsit cu desavarsire. Pe atunci nu ma deranja, traiam “visul”. Aveam bani de buzunar, clienti care ma apreciau, un stil de viata foarte activ si apreciere din partea celorlalti.

Eram multumit.

In timp am inteles ca asta este primul senzor ca stagnezi sau involuezi – cand esti “multumit”, in sensul de “plafonat” (sau cand te complaci in realitatea pe care ai creat-o sau care ti-a fost data si nu cauti metode prin care sa o imbogatesti).

Cinci ani de zile nu am evoluat. Ceea ce mie la inceput mi se parea extraordinar, s-a dovedit, de fapt, o mare capcana. Pentru ca atunci cand esti “multumit” (cand te complaci), la nivel micro – ti se pare extraordinar, dar la nivel macro stagnezi sau involuezi.

Aproape pe nepusa masa – a venit criza si deja povestea are un alt curs, pe care il intuiesti.

Dar a fost si un lucru bun in toata situatia asta. Pentru ca am fost obligat sa imi rescriu “povestea”, sa o iau de la inceput, am iesit puternic din zona de confort si totul s-a transformat intr-o realitate cu mult mai bogata decat la inceput.

Dar nu trebuie sa fim multumiti, pana la urma?

spiritualBineinteles! Exista teoria care spune ca daca nu esti fericit cu ce ai acum, nu o sa fii fericit nici cand o sa obtii ce vrei. Ca daca nu esti fericit sarac, nu o sa fii fericit nici bogat. Sunt de acord.

Senzorul tine de nuanta insa:

– cand esti multumit de cine esti, ce ai, ce faci si cum evoluezi – din punct de vedere spiritual, este un lucru
– cand esti “multumit” in sensul in care te “complaci” in situatie, pentru ca ti-este “caldut” si nu mai cauti evolutia, este total alt lucru.

De asta am si spus ca senzorul ca nu mai evoluezi este dat de “multumirea” pe care o simti, la nivel de “complacere”.

Poti sa fii multumit si impacat cu cine esti si ce faci, sa fii fericit chiar, dar sa nu alegi sa te complaci in ceea ce “ti se serveste” de catre exteriorul tau si de multe ori de catre tine.

Datoria noastra este una extrem de profunda: sa vedem cat de sus este “sus”. Sa vedem cat de departe putem ajunge si sa ne bucuram de tot ceea ce se intampla pe parcurs.

Suntem povestile care ni se spun

Cu totii traim intr-o “poveste”, mai mult sau mai putin constient. Cine esti in momentul asta, ce faci, abilitatile pe care le ai, limitarile tale – cu toate au fost trasate de catre mediul in care traiesti, oamenii cu care intri in contact si, intr-un final, de tine.

Fiecare poveste – are personaje, un cadru si un fir epic. Oamenii pe care ii cunosti si cu care intri in contact sunt personajele din povestea ta. Cadrul – este dat de ceea ce vezi in jurul tau, realitatea pe care percepi: banii pe care ii castigi, casa in care locuiesti, parintii pe care ii ai, profesia ta. Firul epic este dat de actiunile pe care le faci, zi de zi, si rezultatele pe care le ai, pe plan personal sau profesional.

Povestile ne sunt “servite” zi de zi pana ajungem sa credem in ele. Cand am deschis prima firma, reactia membrilor familiei a fost definita printr-o replica “Cine, ma, tu?”. Probabil ca asta este si motivul pentru care am inceput atat de greu, pentru ca povestea care mi se servea era una in care locul meu nu este in fruntea unei afaceri.

Din pacate oamenii percep aceste povesti “fixe”, percep personalitatea si potentialul – ca fiind una cu persoana. Deseori auzi replica ce suna a fatalism “asa sunt eu”. Cand auzi o replica de genul asta, inseamna ca cel care a scos-o pe gura – a intrat atat de mult in povestea care i-a fost servita, incat o crede si se confunda cu rolul pe care il joaca.

Daca ai prieteni care majoritar sunt angajati (personajele din povestea ta), cel mai probabil si tu esti unul. Pentru ca asta este povestea care ti-a fost servita.

Exista un rol pe care il joci, pe care il percepi ca fiind fix si evoluezi in limitele acelui rol. Din pacate desi jucam aceste roluri in aceste povesti, suntem rareori constienti de implicatiile pe care le au in evolutia noastra.

Si intrebarea care se pune este: cum putem interveni in aceste povesti? Sa le imbogatim? Sa fim varianta noastra imbunatatita? Cum putem sa jucam alte roluri in filme “blockbuster” si sa refuzam un scenariu de rahat, cu o distributie de rahat, cu un buget de rahat?

“Cine esti”, in mod autentic?

cine esti?Cand raspunzi la intrebarea “cine esti” – de cele mai multe ori raspunzi cu minciuna care ti-a fost livrata sau pe care tu ai creat-o si pe care o crezi. Pentru ca totul este o minciuna, in definitiv.

Esti avocat si alergi toata ziua dupa contracte – si simti ca nu te reprezinta? Esti antreprenor cu o cifra de afaceri de 500 000 de euro si nu stii cum sa ajungi la 10 milioane de euro? Esti angajat intr-o multinationala, inglodat de credite – care ar face orice ca sa ajunga pe cont propriu, un freelancer “stapan pe timpul lui”?

Stai cu sotia in apartamentul parintilor si va calcati in picioare, timp in care visezi la casuta ta cu un petic de iarba, unde sa iti cresti copilul?
Sau poate te uiti inciudat la oglinda si vrei sa dai jos 20-30 de kilograme, desi stii ca de fiecare data cand ai tinut o dieta, desi a functionat pe o perioada scurta de timp, inevitabil ai ajuns de unde ai plecat?

Asta nu inseamna decat ca joci al naibii de bine rolul care ti-a fost servit in povestea care ti-a fost servita.

“Omul nu este, ci devine” – spunea filozoful francez Sartre in secolul trecut.

Cand raspunzi la “cine esti” raspunzi cu rigiditatea celui care traieste rolul respectiv.
Si atunci cine esti tu? Cu adevarat? Cine esti tu, cel autentic?

Ironic, daca ne luam dupa Sartre, noi suntem ceea ce vrem sa devenim. 🙂

Ajungem sa “traim” atunci cand devenim, cand suntem pe “cale” sa obtinem ceva, cand suntem pe cale sa facem o “schimbare”.

Cresterile accelerate – [sau “Quantum Leaps”]

QLCand dai cautare pe termenul de “Quantum Leap” (traducere aprox. “salt cuantic”), gasesti doua definitii, una concreta, ce tine de domeniul fizicii, si una metaforica, ce tine de evolutia umana. Plus foarte multe referinte la serialul cu acelasi nume, “Quantum Leap”, de la finalul secolului trecut. 🙂

Definitia care ne intereseaza pe noi este cea metaforica:

Quantum Leap = o schimbare semnificativa, extrema chiar, in sensul de evolutie;

Pentru a traduce insa o astfel de crestere accelerata, este nevoie sa intelegem ca schimbarile se fac la nivel profund, mergand pe premisa ca ai nevoie sa te joci “cu scenariul”, cu “povestea” in sine.

Exista doua feluri de evolutii:

– evolutia liniara, cea care tine de rolul pe care deja il joci, de actiunile pe care le faci din rolul respectiv, de cadrul si de personajele existente.
– cresterea accelerata, cea care tine de o schimbare majora de paradigma, de o alegere constienta a unui alt rol, unui alt set de actiuni, unui alt cadru si a altor personaje (schimbarea povestii de care spuneam).

Spre exemplu, daca ai o cifra de afaceri de 500 000 de euro pe an, ca sa poti sari la 10 milioane cifra de afaceri – nu prea o poti face din “povestea” creata deja. E nevoie de o alta poveste, cu totul.

Pentru asta ai nevoie sa definesti:

1. [Prezentul] Cine esti tu, in momentul asta?

(in exemplul de mai sus, descrii cum arata afacerea ta de 500 000 de euro)

Firul epic: Ce rol joci, ce actiuni faci zi de zi din acest rol, cum arata evolutia in momentul asta etc.
Cadrul povestii: de ce resurse dispui, ce detii, cum arata organigrama actuala a companiei, procedurile, ce vinzi etc.
Personajele: cine este in jurul tau (pe cine vezi), ce angajati ai, ce parteneri, ce echipa, cu cine petreci timpul tau liber etc.

2. [Viitorul] Cine vrei sa fii?

(in exemplul de mai sus, descrii cum arata o afacere de 10 milioane de euro)

Firul epic: ce rol joci tu in povestea “noua”, ce actiuni faci zi de zi din acest rol, ce alte “oportunitati” se intrevad din rolul asta
Cadrul povestii: de ce resurse dispune compania de 10 milioane de euro, ce detine, cum arata noua organigrama, ce proceduri noi sunt implementate, ce vinzi etc.
Personajele: cine este in jurul tau acum (pe cine vezi), ce angajati ai acum, ce parteneri ai, ce echipa, cu cine petreci timpul liber etc.

3. [intrebare de control] Daca ar fi ca povestea sa continue in ritmul descris la punctul 1 – in cat timp s-ar ajunge la ceea ce vrei, respectiv punctul 2.

4. Ce actiuni poti sa faci concret, care sa demonstreze ca povestea este, incet dar sigur, rescrisa?

5. Cum pot monitoriza trecerea de la o poveste la alta?
(coach, prieten monitor, jurnal, sistem de remindere eventual etc.)

O alta fateta a cresterilor accelerate

varf de munteO alta metafora care imi place foarte mult este cea a unei calatorii catre un varf de munte.

Intotdeauna exista un varf de munte catre care aspiri, chit ca se numeste un partener de cuplu pe care il vrei alaturi de tine, o masina pe care sa ti-o cumperi, curajul de a vorbi in fata unei audiente, o demisie, o casa, o familie, o afacere. (daca nu aspiri catre nimic si daca nu te doare nimic – cel mai probabil ori esti mort, ori numele tau este trecut cu cruce rosie intr-un calendar)

Noi, de obicei, stam pe un platou, unde suntem“confortabili”, mai mult sau mai putin. Acest platou aduce satisfactii, oarecum predictibile. Rezultate oarecum predictibile. Stim cam ce se va intampla, mai mult sau mai putin, pentru ca este o poveste stabila, in care jucam rolul principal.

Primul senzor ca e cazul sa iti misti fundul de pe platoul ala este ca esti “multumit”. Nu in sensul spiritual, ci in sensul de plafonare si de complacere. Cand esti multumit, nu evoluezi. :)) Ci doar esti multumit.

Se spune ca “libertatea” se traduce prin ceea ce faci cand nu esti obligat sa faci nimic.

Cautand cu privirea, vezi un varf de munte – si te decizi sa inaintezi catre el (este ce vrei sa devii). Aici incepe “calatoria”. Ca sa ajungi pe acel varf de munte, trebuie sa iti dezlipesti fundul de pe locul actual. Mai important de atat, insa, este sa alegi CONSTIENT aceasta schimbare si sa faci voluntar actiunile necesare ca sa ajungi pe varful de munte nou.

Drumul catre noul varf vine de obicei la pachet cu un oarecare sentiment de inconfort si anumite emotii negative. Nu stii daca vei ajunge pe varful nou, nu stii ce va aparea pe parcurs, nu stii daca esti facut pentru asta. Pe scurt – este frica de necunoscut.

Este ca si cum parasesti pestera in care traiesti acum, pentru o alta “pestera”, mai spatioasa, mai confortabila, mai luminoasa etc. Atata tot ca tu iti parasesti aceasta pestera pentru o promisiune, mai degraba. Iar in drumul catre aceasta promisiune poti fi mancat de animalele de prada pe care le vei intalni pe parcurs.

Pe cei mai multi oameni aceasta calatorie de la platoul confortabil pe care traiesc catre varful de munte pe care il vor – ii infricoseaza de-a dreptul. Multi clacheaza, si se intorc pe platou (sau chiar pe alte platouri mai joase). Multi ajung pe varful dorit, dar pentru ca stiu cat de inconfortabil le-a fost, vor refuza sa mai plece intr-alta calatorie.

De asemenea, este important sa inaintezi unidirectional catre varful nou de munte. Cu cat pierzi mai mult timp pe drum, cu atat mai obosit vei fi si cu atat mai tentat sa te intorci si sa crezi ca nu este pentru tine, ca nu “esti tu”.

Cand ajungi insa pe noul “varf”, toata povestea se schimba. Esti alta persoana. S-a schimbat rolul tau, acum esti omul care a ajuns pe varful respectiv. S-a schimbat cadrul, perspectivele tale sunt altele acum. S-au schimbat si celelalte personaje din jurul tau.

Si, pe masura ce te simti din ce in ce mai confortabil pe varful nou, acesta se transforma intr-un platou. Evolutia este previzibila din nou si doar o alegere constienta catre un alt varf – te poate duce rapid catre alta “poveste”.

In final

Singurul mod de evolutie interioara pe care il stiu este sa avansezi “fizic” catre ceea ce vrei, in exterior. Schimbarile interioare pe care le cauti, fara actiune exterioara, nu vor avea durabilitate. Degeaba “esti” daca nu te comporti ca atare.

Oricat ai planifica, oricat te-ai pregati mental si emotional pentru calatorie, pana nu parasesti “platoul” respectiv si pana nu accepti calatoria care ti-este data, esti blestemat sa ramai in aceeasi poveste, cu acelasi rol, cu acelasi cadru si cu aceleasi personaje.

Iar cresterile accelerate vin din alegerile constiente de calatorie catre varfuri de munte care iti schimba perspectiva si rolul.

Cu drag,
Daniel

PS – lasa un raspuns mai jos, te rog, si spune-mi care este platoul tau de acum. Si care este varful de munte spre care tinzi. O sa raspund personal la fiecare comentariu, in ideea in care cred cu tarie ca putem invata din exemplele personale.



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

58 thoughts on “Salturile cuantice – cum cresti personal si profesional intr-un ritm accelerat

  1. Salut Daniel,

    Platoul meu actual este ca sunt inginer IT insa mereu am avut o pasiune pentru natura, arta, dans si scris. Unele dintre ele le-am continuat (desenul, scrisul). Mi-as dori sa pot calatori, sa cunosc, sa traiesc inconjurat de natura, oameni creativi (artistic), dans, muzica si sa scriu despre tot ceea ce vad, toate bucuriile mici si mari ale vietii.

    Multumesc

  2. Salutare
    Platoul meu acum este postura de angajat, frustrat ca ceilalti colegi din cadrul companiei incearca sa imi bage bete in roata.

    Varful spre care tind este o mica afacere inceputa acum 4 ani impreuna cu fratele meu, si care este pe linia de plutire, adica nici nu ne imbogatim , dar nici nu traim. As vrea ca aceasta afacere sa fie una de succes.

    Mica noastra afacere este in domeniul agriculturi, cresterea prepelitelor.

    Multumesc de sfaturile date. Te urmaresc cu mare atentie!

    Mihai

    • Ce ar trebui sa se intample cu afacerea cu prepelite ca sa iti poti da demisia din locul actual de munca? (concret, cand stii ca e timpul sa iti dai demisia)

      Ce nu ai facut in astia patru ani, lucrul care ar fi adus o crestere a afacerii cu prepelite exponentiala?

  3. Câștig 60 mii de dolari anual , muncesc 6 luni pe an . Vreau sa muncesc o luna pe an și sa fac 60 milioane dolari pe an . Vreau o relație care-mi conferă libertate , actuala e cam posesiva 🙂

    • De ce sa mai muncesti, daca e doar o luna? Si de ce iti place sa fii posedat? M-a amuzat platoul tau, cel mai misto so far. 🙂

      • Pierdere momentana de focus , sunt atras de persoane care au nevoie de ajutor și tot încerc sa le repar ,de fapt în timpul asta încerc sa ma repar pe mine . E filozofie lunga 🙂
        Am zis o luna pe an pentru ca vreau sa și ofer ceva societății..

  4. sunt medic liberal intr-un satuc di Franta de 3 ani= platou
    saltul pe care vreau sa l fac ?
    sa deschid un cabinet intr-un mare oras (luna viitoare)=varf
    cum ies din zona de confort?
    am cautat un medic care sa preia clientela mea de aici, l-am pregatit pentru practica medicala in Franta , am gasit cabinetul si orasul unde vreau sa ma mut dar,
    partea cea mai grea pentru mine este sa anunt pacientii ca trebuie sa plec , pentru ca simt nevoia sa evoluez
    Voi gasi modalitatea? sper
    Cristina

    • Eu vad ca deja ai luat decizia si esti pe cale (ai facut mare parte din drum). 🙂

      Felicitari pentru cine esti, ce faci si ce iti doresti.
      Si succes!

  5. As vrea sa „vad” daca am inteles bine metafora asta :
    „De asemenea, este important sa inaintezi unidirectional catre varful nou de munte. Cu cat pierzi mai mult timp pe drum, cu atat mai obosit vei fi si cu atat mai tentat sa te intorci si sa crezi ca nu este pentru tine, ca nu “esti tu”.” – te referi la faptul ca ar trebui sa luam lucrurile pe rand si sa nu pornesc, spre exemplu: doua „afaceri” in acelasi timp.
    Cum as putea sa nu pierd „mai mult timp pe drum” ? Din ce cauza „pierd mult timp pe drum” ?

    Un articol, foarte tare, pe bune, chiar foarte inspirational !

    • Iti raspund la prima intrebare cu o intrebare. Daca tu esti in Bucuresti si trebuie sa ajungi in Iasi, Cluj si Timisoara – cu care oras incepi? 🙂

      La a doua intrebare: Pierzi mai putin timp pe drum daca ai foarte bine definit „varful de munte” si actionezi violent, la nivel de actiuni care ar trebui sa aduca rezultatul respectiv.

      Oamenii se concentreaza prea mult pe „rezultate”, cand ele nu pot fi controlate. Ci doar procesul prin care poti ajunge (sau nu) acolo.

  6. Salutare
    În primul rând felicitări pentru articole, foarte inspirate.
    Ce sa zic…. platoul meu… acum 6 luni am reușit să deschid o mică cafenea… buun… toate bune si frumoase.
    Am avut noroc de parinti căci din puținul lor mi-au completat resursele pentru a o deschide. Acum vine partea nasoala.
    Ca să o susțin pe linia de plutire m-am angajat. Familia si apropiații mă tot bat la cap să renunț la cafenea pentru că: ” vezi ca nu merge; mananca bani si nu produce nimic; ai un job bine plătit și sigur…” si altele… eu unul nu stiu exact ce sa fac… as aprecia sincer un sfat…

    • Dincolo de ce iti spun ceilalti,
      daca o afacere nu aduce profit (sau macar nu se sustine), atunci nu este afacere. Este o dependenta. La fel ca jocurile de noroc.

      Daca o cafenea poate aduce profit dupa 6 luni timp in care nu a reusit sa faca asta… mi-este greu sa iti spun. Pentru ca sunt multe lucruri pe care nu am cum sa le surprind dintr-un comentariu aici.

  7. Buna ziua ! Ma bucur ca am ales sa fiu prin preajma! Mi-as Dori foarte tare sa am o afacere,care sa imi ofere independenta financiara! Banal spus! IATA varful de munte!Totusi nu sunt Inca pregatita sa pornesc spre varf !Nu imi place sa pierd sau sa gresesc! Mi-ar trebui un imbold!

    • Este o contradictie aici 🙂
      Antreprenoriatul este despre a gresi, nicidecum despre a reusi. Daca nu iti dai voie sa gresesti, cum altfel evoluezi?

  8. Buna Platoul meu este ,nici nu stiu daca l/as putea numi platou ma simt foarte nesigura in tot ceea ce fac,mi/as dori muulte dar de fiecare data ma opresc,Multumesc.

    • 1 – Da-mi un exemplu de situatie cand nu esti nesigura in ce faci. 🙂
      2 – Da-mi un exemplu de ce ti-ai dori (din cele multe)

      Cu cat vorbim mai generalist si mai abstract, cu atat mai greu vom ajunge acolo unde ne dorim.

  9. Buna Daniel,
    Mi-a placut foarte mult articolul si sunt intru totul de acord cu ceea ce ai scris!
    Intr-adevar, pentru a face marea schimbare, ar trebui sa alegem „cresterea accelerata”, dar pentru aceasta ne trebuie curaj, curajul unui vultur! Iar varful meu de munte spre care tind se numeste Evolutie.

    Iti multumesc foarte mult!
    Cu drag,
    Doinita Badea

  10. Platoul meu din acest moment este postul de as mng pe care il am in firma igmg si faptul ca de 3 luni de zile am doar 3 angajati si nu este profit. Varful meu este sa am 10, angajati, antrenori si lideri si sa fac profit de 4000 euro pe luna.

    • Daca ai desparti acest obiectiv in 5 actiuni cronologice care sa te duca acolo, cum ar suna aceste actiuni?

      Ca la jocuri pe calculator (este doar o paralela). Ai ca obiectiv sa sa ajungi la Level 5 (spre exemplu), care inseamna 10 angajati si 4000 euro profit pe luna.
      Tu esti la Level 1 (3 angajati si zero profit).

      Spune-mi care sunt „Level-urile” 2, 3 si 4.
      Cu amendamentul ca cel putin unul dintre „Leveluri” – trebuie sa fie la nivel de obicei (zilnic) timp de x luni.

      Este doar o alta „abordare” de a desparti un obiectiv in proces pe care sa il urmezi. DE-aia stam atata cu ochii in calculator jucandu-ne joculete care ne fac dependenti. Pentru ca acolo exista puncte, leveluri, quest-uri, armuri etc. Iar in viata reala nu avem procesul definit (trebuie sa il definim noi).

  11. Salut Daniel,

    Articolul acesta este foarte clar si concis, cu ajutorul lui am inteles platoul meu: cel al indeciziei, al esecurilor planificate, al procrastinarii, deoarece nu stiu in ce postura ma va pune succesul. Aceasta situatie este una foarte simplificata, dar sumarizat, pozitia de „inca nu stiu ce vreau cu adevarat sa fac in viata mea” ma protejeaza de identificarea scopului adevarat si de lupta din toate fortele spre acel obiectiv, care „poate nu e cel corect, sau pe care nu il voi atinge”.
    Mi-as dori sa am curajul sa imi aleg un obietiv clar si bine stabilit, chiar daca ar cuprinde mai multe domenii, dar sa lupt hotarata pentru el.

    • Rebeca, nu exista „ce vreau cu adevarat”.
      Nimeni nu stie ce vrea „cu adevarat” inainte de a fi in mijlocul unor evenimente care se intampla contextual sau pe care le provoaca.

      la fel si cu „scopul adevarat” – nu exista asa ceva.
      Dar e o scuza foarte buna sa nu te misti in nicio directie – „Nu stiu daca e directia adevarata” 🙂

      Tu esti singura care poate decide daca e adevarat sau fals. Majoritatea celor care par foarte hotarati sau pasionati de ceva, la inceput habar nu aveau de asta. Si au trecut prin aceleasi intrebari/emotii ca si tine. Cu mica diferenta ca au inaintat, in ciuda dubiilor.

      Singurul lucru adevarat este daca te misti sau nu. O directie proasta de cele mai multe ori e mai buna decat nicio directie.

  12. Salut Daniel,

    Mă numesc Andrei,am 22 de ani si sunt un chimist in devenire.Am decis ca viata mea nu se va referi doar la chimie.Am mai multe pasiuni si roluri pe care vreau sa le dobândeasc.Cateva dintre ele ar fi anteprenor,psiholog,fizician,filozof,poate chiar si informatician.Nu tin sa fac facultăți pt a-mi însuși aceste roluri.Sunt un „learnoholic”,de fiecare data cand aflu ceva nou caut un inteles profund al subiectului in sine,altfel nu-mi pot însuși cunoașterea.Consider ca încă sunt la inceput de drum si sfaturile tale imi oferă o perspectivă interesanta asupra călătoriei numita viață. Sunt de părere că informatia nefolosita ramane doar informatie,dar am o cale de a îmbina toate aceste roluri.Ti-am citit cartea Esența Eficienței intr-o zi,mi-a plăcut enorm.Nu tin sa ii fac reclama,dar o recomand.Nu am aplicat tot din ea,doar ce m-a ajutat intr-o anumita situatie pt a închide anumite paranteze.Totusi ma simt uneori coplesit de numărul de persoane pe care trebuie(pun accent pe „trebuie”,nu este un „vreau”) sa-l multumesc si acest fapt mă scoate de pe drumul meu.Consider ca pentru a evolua trebuie să iti folosesti toate resursele intr-o sinergie armonioasă si controlată,aici ma refer la cele 4 resurse,din punctul meu de vedere,si anume:timpul(24h/zi),banii(momentan putini),energia( relativă si usor de cheltuit/consumat),cunoașterea(este la mila uitarii)si voința(resursă de tip „emotional”,vine si pleaca). Cand vine vorba de o actiune „ascensionala” imi fac o strategie foarte repede,dar nu stiu ce se întâmplă pe parcursul călătoriei,iar intr-o săptămână se poate ruina toata munca din ultimele luni,din diverse motive:energie scăzută,nr de oameni de multumit multi,lipsă de autocontrol din nevoia de a satisface anumite nevoi,rutina,etc.Consider ca totul depinde doar de mine,sunt o fire tenace si consider ca una dintre calitățile mele principale este voința(o consider nelimitata),daca am cazut vina este a mea,nu toata,dar eu imi asum tot esecul,imi place sa „cad”,uneori sunt bune,dar nu pot trăi doar esuand.Imi tot spun ca merită să gandesc pozitiv,ca este doar o lupta pierduta,nu un război pierdut.
    Chiar,vineri reflectam la ideea de salt cuantic.imi puneam niste intrebari legate de ce ar putea provoca un astfel de fenomen si am gasit răspunsul intr-un singur cuvant:catalizator(in chimie este o substanță care mărește procesul/reactia chimică).Si intrebarea care a urmat a fost,”cum as putea deveni propriul meu catalizator folosind toate resursele mele actuale?”,sper sa imi poti oferi cateva sfaturi legate de situatia asta de plafonare,daca ai si opinii privind problema dintr-o altă perspectivă sunt bucuros sa o aflu.

    Scuze pentru „compunere”,iti astept raspunsul,mult succes in continuare.
    Te salut. 🙂

    • Mintea este catalizatorul de care vorbesti.

      Este o discutie lunga asta si mi-este greu sa iti dau un raspuns aici. Esecul si succesul, rutina, plafonarea, energia – toate sunt doar in mintea noastra. Sunt perceptii.

      Este acelasi lucru pe care il spun cuiva care imi zice: „Eu nu sunt o persoana organizata, sunt mai creativa de fel” 🙂
      Iar eu ii raspund: „Tin sa te contrazic. Daca ai fi creativa, ai gasi metode prin care sa fii o persoana organizata, metode care sa nu te plictiseasca. In realitate ori nu este important pentru tine sa fii organizat, adica nu dai doi bani pe ideea de a te organiza si nu iti plac oamenii organizati. Ori nu esti o persoana pe cat de creativa te crezi, daca tu chiar iti doresti asta si nu reusesti.”

      Repet, discutia e lunga si nu e locul potrivit sa filozofam. Plus ca nu prea sunt genul sa filozofez :))
      Totul pleaca de la o intrebare: „Ce vrei?” (sau „Ce iti doresti”)

      Altfel vorbim doar teorie.

  13. Salut Daniel,
    Platoul pe care ma aflu la momentul actual este „imbibat” de „plafonare”. Dupa 17 ani de munca , in acelasi loc, care pana la un moment dat mi-a adus satisfactii personale , am ajuns la concluzia ca am ramas blocat intr-un proces lent si sigur de stagnare, despre evolutie ce sa mai zic : nimic. Datorita acestei plafonari, atat de evdenta pentru mine, nu reusesc , momentan, sa dezvolt un concept foarte drag mie, de mic visam la asa ceva, in care m-am implicat de 9 luni de zile si care cu siguranta mi-ar aduce satisfactie personala. Sunt blocat pur si simplu, am impresia ca timpul ma depaseste, ca prietenii apropiati ma trag in jos, ca tot ce fac nu „rodeste”.
    Ma intreb ce ma retine sa evoluez, nu imi este teama sa vorbesc cu oamenii – asta fac acum, in schimb am o retinere de a schimba discutia, despre ce am facut in ultimii 17 ani si ce imi doresc de acum incolo.
    Varful de munte pe care il vad si la care doresc sa ajung imi arata un om implinit : spiritual, personal ( familie, prieteni etc), inconjurat de oameni frumosi si de valori , financiar etc.
    Astept cu interes un raspuns din partea ta, un sfat, un imbold, un „ceva” ce sa ma restarteze.
    Multumesc si iti doresc o zi fantastica.
    Mugurel

    • Nu prea am ce imbold sa iti dau, atata tot ca „varful de munte”, asa cum l-ai descris, suna foarte vag (nu e specific).

      „Om implinit spiritual” – ce inseamna asta? cum stii concret ca esti un om implinit spiritual? Ce ar trebui sa vedem noi la tine?
      „personal” – la fel, vag…
      „inconjurat de oameni frumosi” – cum arata un om frumos? Cum stiu ca esti inconjurat de oameni frumosi? Cati? 🙂
      „de valori” – iar nu inteleg la ce te referi 🙂
      „financiar” – este atat de abstract, ca mi-este si frica sa te intreb.

      Exista o vorba: daca vrei cu adevarat sa nu inaintezi, iti pui un obiectiv abstract si 100% vei ramane pe loc sau te vei invarti in cerc.

  14. Bun articolul, Daniel ! Eu sunt angajat, divortat de un an si ceva, locuiesc cu chirie singur, periodic iau si fetita mea de 7 ani la mine. Ma simt frustrat ca nu reusesc sa relationez cu vreo femeie, banii din salariu imi ajung, dar eu imi doresc sa pot face mai multe pentru mine : cursuri de dezvoltare personala, carti, excursii ( macar pe la neamuri ). Imi este „ciuda” pe mine ca nu indraznesc sa fac ceva , extra job, adevarul este ca nu stiu cum sa aleg o activitate pe care sa o transform in afacere din cele care imi fac placere : citit, ascultat muzica, exercitii fizice, betisoare parfumate, uleiuri aromaterapie, filme motivationale, consum de legume si fructe…etc . Varful meu de munte:o relatie in care amandoi crestem pe toate planurile, o afacere in care sa imi placa sa activez, chiar daca raman angajat ( imi place ce fac la serviciul actual ), copii, casa, masina, excursii …continua crestere. Multumesc , o zi frumoasa in continuare !

    • Felicitari pentru cine esti si cum gandesti.

      O singura intrebare am: de ce ai vrea o afacere, daca iti place locul de munca actual? 🙂
      Pentru ca ai putea sa te concentrezi pe alte lucruri in viata care iti aduc implinire mai mare…

  15. Salutare,
    Platoul este postura de Economist, intr-o firma fara prea mari perspective pentru mine in viitorul apropiat.Imi doresc sa lucrez ca si auditor financiar intr-o multinationala din afara tarii.De curand mi s-a oferit un post de auditor intern la o firma nu foarte mare, pe plan local.Sunt intr-o dilema, nu stiu ce sa fac, sa accept acest post pentru o perioada , care sa ma ajute sa evoluez intr-un an cat altii in trei(dupa cum spuneai tu ), sau sa mai caut postul dorit .

    Multumesc,

    • Iar raspunsul doar tu ti-l poti da.
      Cu amendamentul ca indiferent ce decizie iei, sa nu te mai uiti niciodata inapoi (sa fii impacata cu decizia).

      Vad prea multi oameni care iau decizii si apoi traiesc plini de regret cu sufletul si mintea intr-o viata paralela, unde ar fi luat „cealalta decizie”.

  16. Salut,
    Frumos articol.Il salvez.

    Platou-angajat ca si chimist dar nu prea ma mai atrage ideea de chimie.Poate daca as face bombe :).
    Vreau sa fac o mica afacere de curierat pe bicicleta.Insa sa iasa destul profit avand si familie.
    Am planuit , m-am gandit la detalii dar trebuie sa le dezvolt. Vreau sa testez ideea chiar pe gratis, in timpul liber. Urmeaza sa caut posibili clienti. Insa mai este o firma care se ocupa cu asa ceva.Sigur ar merge in Cluj treaba dar sa gasesc clienti. Dilema (blocaj)mea este: oare merita sa deschid firma(necesita mici investitii-dar la banii nostrii inseamna ceva) si sa nu am siguranta ca merge?
    Cunostinte de vanzari, marketing trebuie sa le invat.Practic incep cam de la 0. Nesiguranta e cea care ma opreste.

    Multumesc.

    • Intotdeauna „nesiguranta” ca vom reusi ne opreste. 🙂

      Sfaturile mele:
      1) citeste articolul asta: http://construimimperii.ro/blog/cum-vinzi-mai-bine-produsele-si-serviciile-tale/
      2) contacteaza-l pe Ariel Constantinof, care a avut pana recent o firma de curierat pe bicicleta in Bucuresti. Din pacate, din ce am auzit eu, a renuntat la ea dupa aproape 5 ani (sper sa nu gresesc cand spun cifra asta) si in conditiile in care era cam lider de piata pe aici. Dar sunt convins ca iti poate da o idee despre ce inseamna o afacere de genul asta.

  17. Minunat și de folos !
    Am ajuns intr-un punct în care „pot face orice nefiind forțată sa fac nimic” !
    Dar… datele sunt complicate iar eu nu am șters toate tiparele limitative !
    În adâncul meu simt ca sunt extrem de valoroasa –dar nu -mi dau voie sa zbor deși în zona de confort nu-i bine de loc !
    Bineînțeles ca a apărut senzația de sufocare și de inutilitate !
    Mi -ai acordat timp prețios răspunzadu – mi la toate mail- urile și Îți mulțumesc!
    Deși am aproape 60 de ani , nu-I simt deloc și ca și creator de frumos -pictura ȘTIU ca cel puțin o lucrare va fi expusă în afara tarii .
    Invitații au fost deja doua -dar m- a naucit momentul -nu m-a găsit pregătită !
    Continua sa schimbi vieți !
    Pe mine m-ai susținut -fără sa știi în anii cei mai dificili !
    Succes Daniel și …MULȚUMESC!

  18. Buna Daniel!Te citesc de ceva timp.Sunt angajata.asistent medical dar citesc si ma pregatesc mult pt a avea un business.Nu visez cai verzi pe pereti!Vreau sa incep cu ceva mic dar care sa creasca.si in care sa pun la bataie toata creativitatea si inteligenta de care dispun.Numai ca…pana acum nu am facut-o considerand ca u sunt inca pregatita.dar…se pare ca se apropie din ce in ce mai mult timpul sa fac primul pas.Visez la un business care in timp sa creasca si sa fiu mandra de el.Binenteles ca nu uit de pregatirea continua.Citesc dezvoltare personala de ceva ani.poate prea multi dar nu mai spun asta pt ca m-as acuza singura ca nu am inceput ce vreau sa fac de mai mult timp.

    • Rodica,
      – citit fara sa schimbi nimic in viata ta (fara sa adaugi actiune) – nu face decat sa-ti dea senzatia ca esti mai destept decat altii. Si ai si subiecte de conversatie pe care le stapanesti, asta fara nicio indoiala. Dar probabil ca stii asta deja
      – Cand iti propui ceva mare, de obicei starea de pasivitatea (faptul ca nu faci niciun pas in directia aia) este ca nu pornesti cu ceva mic, care sa iti dea directia. Iti propui ceva mare, apoi faci cel mai mic lucru cu putinta ca sa inaintezi.
      – O intrebare pe care o pun eu clientilor de coaching care nu se „misca” desi isi doresc, citesc si planifica de mult timp: „Daca lucrurile ar evolua exact in ritmul in care au evoluat in ultimul an, cat timp ti-ar lua ca sa ajungi la ceea ce ti-ai propus” – raspunsul, daca e sincer, este extrem de inconfortabil. Si cel mai des aud, la intrebarea asta – „Niciodata.”

  19. Stii ce e cel mai greu, la un anumit moment? Cand esti acolo, pe platou.. Sa vrei sa privesti in sus.. Sa-ti imaginezi macar, ca poate fi un munte de urcat la orizont.
    Cand esti acolo, cel mai greu nu e sa urci. Ci sa-ti dai seama daca vrei si de ce sa vrei sa urci.
    Asta este provocarea mea acum.
    Te imbratisez, Daniel. Si nu contenesti sa ma uimesti cu energia ta si cu viziunea tot mai multor varfuri.

    • Multumesc mult 🙂

      Ai spus foarte bine. Cel mai greu nu este sa urci, ci sa iti dai seama daca vrei sa faci asta (si de ce).

  20. Buna Daniel,

    Foarte inspirat articolul tau, felicitari! Cat despre platoul meu actual, sunt angajata intr-un supermarket, nu a existat macar o zi in care sa nu stau macar 2 ore peste program fara sa fiu platita, in fiecare luna se fac angajari si oamenii pleaca, eu inca n-am plecat …vreau sa ma inscriu la facultate anul acesta , la relatii publice si comunicare, asta e urmatorul meu pas spre varful de munte! e un vis simplu sau mai bine zis exprimat simplu, parca simt ca as vrea sa scriu mai multe dar ma gandesc ca nu are sens, scriu aici dupa ce ieri seara am terminat la 2:00 dupa 14 ore de munca, la 9 am fost inapoi pana la 22 in seara asta ! e amuzant, probabil nici nu e prea multa coerenta in comentariul meu, dar da, chiar vreau sa-mi schimb platoul, rolul, cadrul, vreau sa evoluez!

  21. Da, interesant acest subiect. Tine de filozofie, metafizică. Este o zonă mult prea amplă pentru a putea descrie aici, in câteva cuvinte. Căutați-mă vă rog pe Facebook la Seba Oliviu sa putem discuta mai pe larg.

  22. Salut Daniel. Platoul meu. Sunt momentan angajat la o firma care are un mare potențial de extindere și astfel șanse de promovare pe scara ierarhica. În acest moment sunt la aceasta firma pentru ca vara aceasta desfășoară proiecte faine și interesante, însă după aceasta vara as fi vrut sa merg în state cu programul h2b, sa vad și eu cum ii pe acolo. Sau as merge pe un vas de croaziera sa explorez lumea. Ceea ce vreau, ma atrage lumea sportului, merg la sala de forță și alerg des. Am participat la primul meu cross și ma atrage și viata antreprenoriala. Și simt ca pot aduce o viziune noua în ceea ce privește antreprenoriatul.

    • De fiecare data cand aveam multe idei in cap, cand eram ceva mai tanar, unul dintre mentorii mei ma intreba:

      „Si cu ce incepi?”

  23. Bună! Am recitit azi articolul și de fiecare data când mă gândesc ca poate nu ar trebui sa fac nimic îmi vine în minte titlul articolului și ce zicea un personaj din Războiul stelelor: ,,Nu încerca, fa!” suna mai bine în engleza….
    O zi frumoasa și productiva!

    • sau cum spunea tatal lui Agassi, cand il prindea ca sta cu ochii pe pereti in loc sa se antreneze:

      „Nu mai gandi! Cand gandesti, inseamna ca nu faci!”

      E putin dusa la extrem replica lui, dar are un sambure de adevar.
      (cu ocazia asta recomand cartea Open – a lui Andre Agassi, cea mai buna carte citita de mine din ultimii zece ani cel putin )

  24. Salut sunt elev momentan. Clasa a 12 a. Zic asta in ideea ca ar avea vreo importanta in sfatul pe care il voi primi.
    Platoul meu actual este acela in care fac ce imi place. Chiar daca nu totul ma dezvolta personal sau nu mi aduce anumite cunoștințe pentru viitor. Îmi place sa lucrez in Photoshop, sa ma joc Lol(m as juca toată ziua :D) si sa citesc lucruri interesante, cum ar fi articolele tale. Sau sa ma uit pe național geografic.
    Aspir sprea o afacere in care sa nu depind de cineva, de un șef si un anumit program. Urăsc sa mi spuna cineva ce/cand/cum sa fac.
    In viitor vreau sa dau la Politehnica București facultatea de inginerie si managementul afacerilor.

  25. Salut, Daniel! Abia ce m-am abonat la site-ul tau si ma bucur mult ca am facut asta. In prezent sunt student la o facultate de inginerie pe care urmeaza sa o termin anul viitor cu toate ca nu e tocmai cea pe care o doresc, insa m-a ajutat la momentul respectiv sa plec dintr-o zona cu potential redus de a evolua. Lucrez ca agent de vanzari intr-o firma care abia ca isi atinge minimul de eficienta. Ajung abia acum in locul in care vreau sa dezvolt si iti spun ca am o formatie cu care cant la diferite evenimente(nunti, botezuri, petreceri private) cu ajutorul careia castig niste bani si reusesc sa imi definesc perioada asta ca fiind „productiva” desi abia sezonul asta am depasit investitia. Vin dintr-o familie ce nu m-a putut ajuta financiar absolut deloc. Varful meu de munte este o afacere legata de ceea ce imi place sa fac si care imi da posibilitatea sa.mi „tin apasata pedala” la fund. In alta ordine de idei, ce trebuie sa fac, cum trebuie sa procedez si cum sa scap de lucrurile care ma tin pe loc pentru a ajunge sa detin control asupra vietii personale in afara faptului ca trebuie sa incep prin a ma educa in directia asta.
    Felicitari pentru articole. Te admir si o sa te urmaresc fara dar si poate. Multumesc!

    • Silviu,
      intrebarea pe care mi-ai pus-o este foarte abstracta

      „In alta ordine de idei, ce trebuie sa fac, cum trebuie sa procedez si cum sa scap de lucrurile care ma tin pe loc pentru a ajunge sa detin control asupra vietii personale in afara faptului ca trebuie sa incep prin a ma educa in directia asta.”

      Ce inseamna control asupra vietii personale?
      Cum stii ca il detii?

      Pana nu definesti concret ceea ce vrei (palpabil), o sa iti fie greu sa atingi pragul asta. 🙂

  26. Stii ce imi place cel mai mult la felul cum scrii, ca este pe intelesul la toti si mai cititi si mai putin cititi.Multumesc ptru timpul tau oferit mie care sunt spre drumul spre virf si cum bine ai zis cu cit pierzi mai mult timp pe drum cu atit obosesti mai mult .Adevarat!

  27. Salut Daniel,

    Eu vreau sa ajung sa obtin atat pentru mine dar si pentru viitorii mei angajati un venit decent si sigur.

    De ceva timp sunt blocat. Sunt inca angajat , ( inginer constructor), in domeniu de 10 ani si am ajuns la capatul rabdarii. Oare cand se vor pornii odata lucrurile la modul sanatos si se vor si finaliza, este o nevoie enorma de infrastructura.
    Asa ca am pornit o afacere impreuna cu partenera mea de suflet ce aduce profit bun dar numai periodic ( organizare de petreceri, nunti si baloane).
    Din acest motiv sunt inca agatat de jobul asta, insa sunt intr-un cerc vicios.
    Cand am comenzi in timpul zilei ma invoiesc de la birou, dar in rest lucrez noaptea si in weekend.
    Cred ca este momentul sa fac o alegere.
    Daca fac putina promovare, voi atrage clienti, poate si un profit mai mare decat salariul actual dar cum voi onora comenzile? ce fac cand nu am comenzi, imi caut iar de lucru?
    Am idei insa fara bani le pun altii in practica.

    Felicitari pentru ceea ce faci!

  28. Salut! Articolul surprinde foarte bine etapa în care sunt acum și îmi da oarecum peste nas cu unele aspecte.

    Platoul meu actual este cel inițial. Am fugit de București și de job ul pe care l aveam ( dacă rămâneam intenționam sa îmi deschid eu, pe cont propriu ceva pentru ca am deprins abilitățile job ului, dar cu siguranță m as fi plictisit la un moment dat), drept urmare am decis sa plec într o vacanta în Germania la granița cu Elveția, o zona foarte faina și sa încerc sa mă angajez acolo. Planul nu a funcționat , iar eu m am reîntors acasă pe platoul inițial unde este un regres continuu.Am pus la punct unele aspecte,iar acum încerc sa nu mă las „mulțumit ” și sa găsesc o modalitate de a ajunge acolo unde îmi doresc.
    Ceea ce am observat , în viața NEHOTĂRÂREA e cel mai rău lucru posibil. E mai periculos chiar decât lenea, pentru ca din lene nu pornești nicaieri, în schimb când pornești dar nu ești hotărât, ajungi într un punct și de acolo dacă nu te hotărăști rapid, o iei la vale inapoi.

    Deci HOTĂRÂREA e cel mai de preț lucru în evoluție.

  29. Momentan sunt intr-un loc caldut: angajat cu salariu bunicel.Noul scenariu arata cam Asa: vreau la casa mea ca momentan platesc chirie, sa-mi deschid o afacere online, sa-mi dezvolt abilitatile de a vb in public si sa slabesc vreo 6 kg.

  30. Ce inseamna pana la urma varful? e doar o iluzie? e varful tau sau a celui cu care te-ai comparat? Ai in „ghiozdan” aceleasi date? Cei care sunt aproape sunt dispusi sa te sustina? sunt lucruri la care trebuie obligatoriu sa te gandesti, altfel efortul te poate „stoarce” si atunci ce folos, esti mai putin fericit decat erai tu cel dinainte, si nu altul. Iti poti asuma pierderile care pot aparea? Ok, poti sa te duci pe urcus si singur fara sa iti pese, dar nu credca asta e ideea. :D)

  31. Nu găsesc scînteea care să aprindă focul
    Mai bine zis curajul cu care să mă aventurez
    Nu știu cum să mă exprim
    Dar mă simnt foarte nasol pe platforma asta mu mă regăsesc
    Am 2 copii am o casa am mașină am in loc de muncă și nu sunt mulțumit cu mine nu sunt eu
    Nu mă regăsesc nu mă pot ecsprima liber
    Mă simnt singur in pustiu