[Practic] Cum iti construiesti o viziune personala

28 Iul

viziune8Cum stii ca pamantul nu se mai invarte in jurul soarelui? Atunci cand doua dintre cele mai optimiste persoane posibile stau cu fundul pe asfalt si se vaita. Iar pentru noi, in seara aia cel putin, pamantul se oprise. De o ora aproape ne vaitam: ca suntem confuzi, ca ne-a disparut viziunea, ca nu mai suntem productivi. Ca partenerii, ca angajatii, ca taxele, ca clientii, ca nevasta, ca copiii.

Stateam pe bordura, in Centrul Vechi. Bausem cateva beri, poate mai multe decat era nevoie. Eu si cu un bun prieten, “partner in crime”. Sau “camarad de arme”, depinde in ce film alegeam sa jucam.

Amandoi nebuni, amandoi antreprenori, amandoi intr-o pasa proasta.

Si cum zaceam in propria neputinta, clipind interminabil ca sa fac sa dispara fatalismul pe care il simteam, brusc m-a pufnit un ras haotic. 

“Tu iti dai seama, i-am zis, ce articol fain o sa iasa dupa seara asta de rahat?

A pufnit si el in ras.

“Ce o sa scrii in el?“
“Toate lectiile pe care le-am invatat in perioada asta. Si cum am trecut mai departe.”

Si atunci mi-a pus o intrebare magica:

“Si care sunt lectiile alea? Cum ai trecut mai departe?“

Sa ne intelegem, situatia era PREZENTA. Nu trecusem peste ea. Nu aveam idee de lectii si nici de solutii. Dar circuitele neuronale au inceput sa functioneze. Pentru cateva momente am “devenit” Daniel Zarnescu, cel care trecuse deja peste problemele actuale.

Eram un Daniel Zarnescu venit din viitor, parca special ca sa il invete pe Daniel Zarnescu, cel fraier, care isi plange de mila pe o bordura plina de praf, in Centrul Vechi.

Si am inceput sa vorbesc “din viitor” cu lectiile pe care “le-am deprins” si lucrurile pe care “le-am facut” ca sa ies si mai puternic decat inainte.

Putin mai tarziu am luat taxiul catre casa si am continuat sa ma gandesc la ce imi spusese “versiunea mea mai desteapta din viitor”. Stiam ce aveam de facut, stiam care era “calea”.

Acasa copilul dormea in patutul lui. Sotia, cu ochii lipiti de somn, m-a intrebat cand ma apropiam de pat:

“Totul ok?“
“Da, acum totul e ok…”

A doua zi mi-am suflecat INCA O DATA manecile si am mers mai departe.

viziune4

Mintea asta, bat-o vina!

Toate starile pe care le traim, toate emotiile pe care le accesam – vin din mintea noastra si tin strict de perceptia noastra.

presiune, stres, confuzie
entuziasm, viziune, concentrare
productivitate, disciplina, rigurozitate
creativitate, stare de flux
depresie, pasivitate, fatalism
frica, speranta
prostie, tradare, dezamagire

Toate cuvintele de mai sus au o amprenta emotionala in noi. Doar simpla lor citire si ne fac sa traim un carusel de emotii. Unele sunt stari trecatoare, ca o ceata care vine pe nepregatite si care pleaca mai departe. Altele parca ne definesc pe noi, ca persoane, la nivel identitar.

Tot ce traim este perceptie si este controlat de creier. Si daca este perceptie, inseamna ca este o minciuna.

Viata e o minciuna. 
Ce crezi despre tine este o minciuna. 

Faptul ca te simti la marginea prapastiei este o minciuna. 
Faptul ca te simti imbatabil este o minciuna. 

Cand te simti incapabil sa faci un lucru (“eu nu sunt organizat” – de exemplu), inseamna ca te-ai mintit ca nu esti organizat. Nicidecum ca nu esti.

Pentru ca totul este o minciuna. Daca esti trist, te-ai mintit sau ai fost mintit ca esti trist. Ai crezut si acum esti trist. Daca esti fericit, te-ai mintit ca esti fericit.

Si daca mintea noastra poate fi atat de usor de pacalit, atunci de ce sa nu alegem noi “minciuna” despre noi care ne si ajuta.

Esti ca Neo care permanent traieste intr-un Matrix. Doar ca Matrixul poate fi necontrolat (al altora, construit aleatoriu, haotic, care nu te ajuta), sau poate fi controlat (construit de tine).

Cum ar fi sa iti creezi un propriu Matrix care sa te si ajute? Sa te simti confortabil, sa te simti imbatabil, sa te simti ca si cum nu ai avea nicio limita, sa te simti fericit si capabil sa traiesti viata exact asa cum o vrei?

Pentru ca limitele noastre sunt date, de cele mai multe ori, de limitele imaginatiei noastre.

viziune13

Poti reconstrui realitatea in care traiesti, de la zero

Acum imagineaza-ti ca, mai devreme sau mai tarziu, o sa simti ca nu traiesti asa cum ti-ai fi dorit. O sa simti cumva ca nu este viata ta, asta pe care o traiesti.

Incearca sa fii sincer cu tine, pentru ca nu exista persoana care sa nu simta la un moment dat aceasta traire.

O sa simti confuzie puternica, la nivel de ce faci zi de zi. O sa te simti sleit de puteri si neproductiv pana in strafundurile genelor tale. O sa te simti paralizat, pentru ca nici macar nu iti dai seama daca ceea ce faci sau directia in care mergi te implineste sau nu.

O sa fii scarbit de propria ta persoana, pentru ca o sa iti dai seama ca te minti. Si, mergand din ce in ce mai adanc pe firul gandurilor, o sa iti dai seama ca amani actiunile pentru ca ele nu te reprezinta. Nu te implinesc.

O sa te simti indecis de fiecare data cand este nevoie sa iei o decizie. Si pentru ca amani incontinuu, si pentru ca esti confuz, o sa te simti din ce in ce mai aglomerat. SI o sa simti ca te afli intr-un continuu conflict: cu tine, pentru ca nu iti place cine esti, dar si cu ceilalti din jurul tau, care par din alt film.

Si o sa te simti din ce in ce mai obosit. O sa simti nevoia sa dormi, dar stii undeva in interiorul tau ca oboseala nu va trece, oricat ai sta in pat.

Toate simptomele de mai sus reprezinta “Matrixul”, minciuna pe care tu o percepi ca fiind realitate. Undeva pe parcurs te-ai lasat trait de viata si te-ai lasat mintit ca esti… deprimat, neproductiv, lipsit de valoare.

Vestea buna este ca te poti juca cu aceste perceptii. Si ca poti reconstrui “realitatea” in care traiesti, de la zero.

Reinventarea

Acum, ca te-am dus in “iadul” celui nu mai simte ca viata ii apartine, vreau sa te aduc inapoi in punctul zero. Acum nu mai exista nimic.

Vreau sa iei foarte in serios acest mic joculet. Vreau sa inchizi ochii si sa cauti adanc in tine. Si sa imi spui:

  • Cum arata o zi din viata ta de peste 5 ani, daca toate lucrurile ar merge “perfect”, ti-ai atinge toate obiectivele si ai fi cea mai buna varianta a ta in tot timpul asta?
  • La ce ora te trezesti? Cum te trezesti? Cine este langa tine cand te trezesti? Care este primul lucru pe care il faci?
  • Unde te afli? Este casa ta (poate), casa altcuiva, o tara straina, un hotel? Care este locatia? Nu uita ca e o zi din viata ta ideala, asa ca nu-ti fie frica sa visezi
  • Ce faci in prima parte a zilei? Descrie activitatile, pe cat de detaliat poti, cu putinta. Ce faci la pranza? Ce faci seara? Cum decurge aceasta zi ca si actiuni pe care le faci?
  • Ce persoane apar in viata ta pe parcursul acestei zile? Cum le cheama (Daca stii)? Cine sunt ele?
  • Cu ce haine esti imbracat? Cati bani ai in buzunar? Cati bani ai in cont? Ce posesiuni ai? Casa? Masina? Descrie nivelul de prosperitate pe care il ai in acea zi ideala, peste 5 ani, atat cat esti capabil sa “vezi”
  • Acum incearca sa simti, in loc sa “vezi”. Traiesti o zi din viata ta ideala, dar cu totii stim ca avem intotdeauna destinatii si calatorii noi. Din acest punct, in care traiesti o zi ideala, in care esti fericit, implinit si ai toata aprecierea si recunostinta celor din jur – as vrea sa imi spui ce iti doresti acum? Care este planul pentru tine de acum incolo? Cat de sus este sus pentru tine, cel care “traiesti” cu adevarat?
  • La final spune-mi un cuvant care sa il reprezinte pe cel din viitor. Poate fi o calitate, poate fi o emotie, un cuvant cheie – ceva care sa simbolizeze tot ce ai “vazut” in viitor.

Idei de final

Ceea ce tocmai ai “facut” – este un mic exercitiu de desenare a viziunii personale. Poate ca este greu sa raspunzi la inceput. Poate ca este greu sa intri in acea stare in care sa vezi cum arata o zi din viata ta ideala (sau o zi ideala din viata ta).

Daca te joci cu mintea, poti sa desenezi. La inceput cu mai putine detalii, apoi din ce in cemai multe. Important este sa vina “din tine”.

Lipsa de directie, lipsa de productivitate, lipsa de energie, confuzia, indecizia – toate vin din lipsa de apartenenta la o viziune personala. Multi m-au intrebat cum se construieste o viziune personala.

Pentru mine este un exercitiu de introspectie. Ma las “cufundat” in amintiri, emotii, sperante, dau la o parte lumescul, egoul… si incerc sa intru cat mai “adanc”.

In coaching, cand lucrez cu cineva pe viziune, de cele mai multe ori devine “sincer” abia cand vorbeste cu vocea “copilului” din el.

Exercitiul de introspectie eu il scriu pe o foaie A4, cu stiloul, la persoana I, timpul prezent. Descriu tot ce “vad”. Daca ai fost atent, nu insist pe posesiuni materiale, ci insist mai degraba pe experiente si actiuni. Pe “ce anume se intampla in ziua respectiva”. Ce detii in viziunea personala tine doar de un plan, mai important este cine “devii”. Iar tu in acea viziune asta descrii: pe tine, pas cu pas.

Cand ai clara viziunea, nu mai ai probleme de prioritizare, pentru ca stii ce te apropie de ea si ce te indeparteaza, de fapt.

Ce urmeaza?

In partea a doua o sa duc exercitiul asta la nivelul urmator.

O sa iti spun ce sa faci cu viziunea personala, cum o poti transforma in obiective concrete, cum actionezi catre aceste obiective si, poate cel mai important, cum iti creezi “legenda personala” si o proprie identitate care sa te ajute.

Sau, pe scurt, cum devii persoana care traieste acea zi ideala, 

Pana atunci fa exercitiul asta – dar fa-l cu toata “seriozitatea” de care esti capabil, combinata cu naivitatea copilului din tine. Scrie-ti viziunea pe o foaie de hartie si spune-mi mai jos, intr-un comentariu, ce ai “vazut” (cum te-ai simtit cand ai facut exercitiul asta).

Iar eu, pe langa ca o sa iti raspund personal la comentariul tau,
o sa revin cu partea a 2-a in cateva zile – ca sa ne jucam “in continuare”.

Cu drag,
Daniel Zarnescu

PS – ca sa poti desena “viitorul”, ai nevoie ca “viitorul” sa iti vorbeasca. Obiectivele sunt doar amintiri care ne vin din viitor si ne incarca de energie. Si pentru asta exercitiul asta este demential.

PPS – Later edit:

Am primit cateva intrebari de la cititori pe marginea exercitiului:

1 – De cate ori il repet?
Raspunsul corect este – de cate ori ai nevoie. Mai ales ca la inceput nu o sa “vezi” mare lucru si probabil ca iti vor lipsi detalii din scenariul respectiv.
Eu refac exercitiul de la zero si in mod asumat – cam o data la 2-3 luni. Il rescriu pur si simplu.

2 – Exista sansa ca “viziunea” sa se schimbe de la an la an?
Bineinteles ca exista sansa. Viziunea se poate imbogati, pot veni noi elemente in ea sau se poate schimba cu totul, in functie de experientele acumulate in timp. Insa nu atat de des pe cat ai crede. Cu cat vine mai din “inima”, cu atat mai putine schimbari esentiale vor veni (ci doar “imbogatiri” pe scenariul respectiv).

3 – Daca vreau sa desenez in loc de scris?
Fa-o! Pentru anumite persoane vizuale / creative – un desen poate avea o simbolistica mult mai puternica decat o “scrisoare”. Daca poti, te ajuta si te poti exprima mai bine prin desen, fa-o! Important este sa te ajute. Daca nu te ajuta, schimba strategia.

Nimeni nu zice sa scrii neaparat. Daca simti ca te exprimi  mai bine oral, inregistreaza-te si descrie “viziunea ta”. Important este “sa te ajute”.

PPS: Nu uita fa exercitiul asta cu toata “seriozitatea” de care esti capabil, combinata cu naivitatea copilului din tine.

Scrie-ti viziunea pe o foaie de hartie si spune-mi mai jos, intr-un comentariu, ce ai “vazut” (cum te-ai simtit cand ai facut exercitiul asta).

 

Iar eu, la schimb, o sa iti raspund parerea mea la comentariu si o sa vin cu o continuare care o sa iti reconfigureze neuronii si sa te transforme in cel care OBTINE ceea ce isi pune in minte.

Pe scurt:

  • Fa-ti viziunea pe o foaie de hartie,
  • Lasa-mi un comentariu cu parerea ta


Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

38 thoughts on “[Practic] Cum iti construiesti o viziune personala

  1. Buna Daniel,
    In primul rad esti un om minunat, am invatat multe de la tine si inca invat!
    Se simte ca ceea ce faci o faci cu pasiune, ca iubesti sa ajuti oamenii!
    Aceasta tehnica pare cumva preluata din NLP, personal cand am gasit acest exercitiu de imaginatie in urma cu aproximativ 2 ani jumatate nu m-am gandit ca poate sa devina realitate aceste imagini poiectate de mintea noastra. Pe vremea aceea eram angajat ( 1100 lei / lunar ).
    Visul meu era sa am un site care sa imi aduca aproximativ 1000 euro lunar plus alte maruntisuri ca sa zic asa ( telefoane, anturaje, anumiti oameni in viata mea). Acum nu imi vine sa cred ca era un vis sa detin un anumit model de telefon ( acum nu mai conteaza aproape deloc ce model de telefon, masina sau alte lucruri materiale exista pe lumea asta).
    Cu siguranta ca multi o sa creada ca este o prostie sa visezi si toate iti vin pe tava! Dupa visul tau incepe sa vorbesti despre el si actioneaza in acea directie cu pasiune si toate o sa vina ca o minune!
    In doar doi ani a devenit realitate, si in ziua de azi cand ma gandesc ma cuprind niste fiori pe sira spinarii cand imi dau seama ca aproape tot ce era un vis acum 2 ani azi e realitate.

    • Alin, nu este deloc o prostie. Felicitari!

      Ce se vede la tine, fata de alte raspunsuri, este ca tu ai facut „corect” exercitiul, aducandu-l pe cat posibil in practic.
      Din pacate faorte multi gresesc incercand sa fie prea metaforici sau abstracti – moment in care exercitiul isi pierde din valoare.

  2. am plans enorm de ce am vazut. de frica ca nu se va intampla si pare asa perfect, de emotia cat de relaxata eram, de speranta care astazi se impiedica constant de probleme.nu stiu sa am puterea sa fiu vreodata asa relaxata. de fericirea de a ma intoarce acasa cu drag. cred ca am fost super irealista

    • Citeste ce i-am raspuns mihaelei 🙂
      Scopul viziunii nu este de a iti provoca emotii negative, ci de a-ti da directie.

      D.

  3. Ce am vazut…multa fericire, datorita faptului ca a face ce iti place te umple de energie, chiar daca, paradoxal, as face acel lucru (sa fac fotografii) 25/24 ore. Am vazut o femeie cu incruntari mai putine, cu licarirea omului fericit si implinit in ochi. Am vazut sufletul meu scos din lanturile unui prezent incert. Numai ca, vezi tu, om bun, exista si o iesire brutala din vis, cand acel nenorocit de ‘dar daca’, prieten bun cu ‘dar cu ce’ si cu ‘dar cum’ te sufoca si nu gasesti iesirea din camera intrebarilor. Cand un curs la o scoala foto costa cat nu ai, te simti lipit de zid, cu tot cu pasiunea ta…Da, capul nu se pleaca in fata inamicului-ban, dar cautarea solutiei e un pic obositoare si pe alocuri da in ganduri negre. Oricum, ma plec in fata gandurilor tale maiastre, in fata sfaturilor tale pretioase si iti multumesc pentru scrieri.

    • Ce repede cadem in zona negativismului si disperarii.

      Tot ce spui tu inseamna „nu am resurse”.
      Daca in viziunea ta – tu esti fotograf, atunci „dovada” ca inaintezi catre viziune este strangerea sumei respective de bani.

      Banul nu este niciodata inamic. 🙂
      Pentru ca asa cum un barbt nu sta langa tine cand il urasti sau cand il consideri inamic, nici banul nu va veni catre tine, daca ai aceleasi emotii negative despre el.

      Resursele mereu pot fi „gasite”, „construite” sau „inlocuite” cu altele. 🙂
      Succes!

  4. Servus Daniel,

    Autocunoasterea este un proces, iar vizualizarea este un exercitiu care m-a ajutat sa ma cunosc.

    Prima data ( cu 3 ani jumate in urma) cand am citit despre vizualizare mi s-a parut dificil, „vedeam” doar franturi, aveam impresia ca nici nu le „vad” doar „le simt”. Apoi cu trecerea timpului si cu acumularea cunostintelor/experientelor mi-am dat seama de importanta exercitiului, indiferent de „forma” de manifestare (vizual, kinestezic sau auditiv).

    De la inceputul acestui an am exersat vizualizarea mai des si mai focusat pe viata pe care mi-o doresc. Azi, cu repetarea exercitiului mi s-au deschis noi orizonturi. Cu cat exersez cu atat mi-e mai usor sa „vad, sa aud si sa simt” viata si ziua mea „ideala”. Armonie, iubire – reprezinta trairile mele din viitor.

    Iti multumesc Daniel toate materialele educative (carti, cursuri, dvd-uri) pe care le-ai creeat si pe care le-am studiat/ aplicat. Am imbogatit viata mea si a celor din jurul meu cu ajutorul acestora.

    Iti doresc succes in continuare, cu drag, Ildiko.

  5. Buna daniel!
    Fac acest exercitiu de peste un an .Ma vad urcinduma pe un munte si cind voi reusi sa ajun in virf ridic mainile si strig .AM REUSIT! Dar de cite ori reusesc sa ajung la un capat de drum la un vir de stinca mai mic nu apare aceea stare de fericire ca am reusit sa inaintez .Tot timul cind atin obiectiv ma uit in sus si in loc sa vad ceeul albastru vad acel zid care il mai am de urcat.Asta este cred ca ar trebui sa micsorez viziunea zidului.da sata este.Multumesc!M-ai ajutat si acum sa vad unde gresesc.

    • Ma bucur ca l-ai facut.
      Citeste, te rog, ce i-am scris lui Eduard. Nu stiu daca pentru tine „viziunea” este metaforica sau abstracta, dar daca este – am scris acolo cum anume il fac eu.

  6. Imaginatia s-a manifestat la cote maxime. 🙂
    Oare nu ne pacalim si ne facem visuri? Tehnici asemanantoare aplic tot timpul, este normal sa ne facem planuri sa ne stabilim obiective.
    Problema este ca nu depinde doar de noi , nu putem sa schimbam contextul in favoarea noastra. Consider ca nu este suficient sa proiectam viitorul si sa ne amagim ca putem sa ne schimbam viitorul in favoarea noastra. Riscul este sa picam in depresie si dezamagire daca viitorul nu corespunde proiectiilor noastre.
    ”Imaginea mea viitoare” este foarte atractiva.Nu este suficient sa stii ce vrei, important este si sa poti sa obtii… Poate material vorbind este posibil , dar in plan personal este discutabil. Nu este suficient sa stii ce vrei pentru ca sa si ai ce vrei
    Testul reprezinta o metoda de motivare si cred ca doar atat. ….

    • Irina,
      Exista o vorba, imi scapa autorul, dar mi se pare foarte profunda:
      „Problema nu este ca ne propunem prea mult si esuam, problema este ca ne propunem prea putin si obtinem.”

      Asa pot si eu sa intreb: „Oare nu ne pacalim si renuntam sa mai visam?”

      Sunt lucruri care nu depind de noi
      si lucruri care depind de noi.

      Sa refuzam sa „lucram” la contextul care este in puterea noastra, pentru ca exista si elemente care nu sunt in puterea noastra, de asemenea, nu este o optiune. 🙂 Cat depresie si dezamagire – ele vin in lipsa actiunii. Din punctul meu de vedere fericirea – inseamna progres (care inseamna actiune, acumulare).

      Nu am zis pe nicaieri ca daca visezi iti pica in poala visul. Am zis ca daca visezi si este parte din tine, ai directie ca sa actionezi 🙂

      Revin in articolul urmator – ca sa spun si practic ce fac cu exercitiul asta. Pentru ca eu nu cred ca daca il faci – iti permiti sa il arunci intr-un sertar si sa uiti de el. (citeste ps-urile din articol)

  7. Salut,

    Tin sa iti multumesc pentru joc, eu chiar m-am regasit in totalitate in descrierea ce ai facut-o la inceput, poate inca sunt acolo si ies cu pasi mici, dar dupa ce am realizat cum sa opresc totul si sa imi pun intrebarile, s-a ivit o licarire de fericire spre o portita, acolo statea viziunea, cum ai descris si tu si ceilalati in comentarii. Am deschis portita si spre surprinderea mea am fost invadat de.. nici nu stiu cum sa spun mai bine, o exaltare de fericire, am vazut exact implinirea pe care o visez si pe care am scris-o si descris-o in jurnal. A fost de mica durata tot acel vis, dar spun sincer, am plans de fericirea pe care am simtit-o. Nu stiu ce urmeaza, dar stiu intr-o oarecare masura ce am de facut acum.

    • Multumesc mult 🙂

      Ce am scris si Mihaelei:

      Acum trebuie sa te intrebi:
      „Ce actiuni pot face saptamana asta, concret – ca sa dovedesc ca sunt pe cale de a trai aceasta viziune?”
      sau
      „Cum pot trai concret macar o bucatica din aceasta viziune saptaman asta?”

      Se intampla lucruri si cand „vezi”, dar daca nu te duci „unidirectional” si „hotarat” (unii ar folosi cuvantul „violent” in loc de hotarat), lucrurile se intampla mult mai greu si doar partial.

  8. Buna Daniel,

    Citesc cam de 2 ani articolele trimise de tine. Nu m-am rezumat numai la atat – am citit si cartea Esenta eficientei si am pus in practica o buna parte din tehnicile prezentate acolo. Unele au mers in cazul meu, altele nu ..
    Ce am reusit? Am reusit sa imi cresc veniturile cu 30%, am reusit la varsta de 33 de ani sa imi dau seama ca nu imi place cariera de expert contabil si sa trec cu pasi marunti dar siguri intr-un alt domeniu.
    Ce nu am reusit? Nu am reusit sa fac pasul cel mare. Nu am reusit sa ma desprind in totalitate de trecut si sa ma duc cu toata energia spre … ceea ce vreau cu adevarat.
    Cand am inceput sa (re)fac exercitiul propus de tine mi-am dat seama ca nu imi propun suficient de mult. Ca am temeri care ma urmaresc si imi impun limite.
    Le voi depasi. Voi exersa mai mult, voi munci mai mult, voi analiza mai mult si voi reusi. Dar pentru reusita am nevoie in continuare si de articolele tale, pentru care iti multumesc.

    • 🙂 Si eu iti multumesc ca tii legatura cu mine si imi transmiti trairile tale.

      Daca toata viata ai fost expert contabil, chiar si daca nu iti place, face parte din „identitatea” ta. Asta inseamna ca tu percepi ca asta esti.

      Partea frumoasa este ca poti face „saltul”, dar ai nevoie sa iti asumi noua identitate (nou rol).

      Aici e „conflictul” pe care il simti.

      DE-asta este si atat de greu sa te lasi de fumat.
      Daca esti fumator si te percepi fumator, chiar daca te lasi ocazional de fumat, te vei intoarce la statutul de fumator, pentru ca asta simti ca esti. Cei care se lasa fac trecerea la „sunt nefumator” (ca si rol). Ori rolul respectiv vine la pachet cu o anumita atitudine (NLP-istii ar spune: convingeri, abilitati, comportamente, mediu).

  9. Salut Danie,
    Acest articol este pur si simplu WOW!

    Am facut de multe ori acest exercitiu si functioneaza foarte bine pentru oamenii care au rabdare.
    Mi-am dat seama mai tarziu, ca lucrurile se intamplau exact cum vizualizasem, doar ca aveam de trecut prin frustrari si chinuri ca sa ating fizic vizibil obiectivul.
    Asa am invatat ca ai nevoie si de o doza de curaj ca sa-ti asumi calatoria.

    Intrebare:
    Starile noastre tin foarte mult de substantele/ hormonii care le genereaza. Cum pot stimula producerea de hormoni ai fericirii, entuziasmului sau ai actiunii?

    Augustin

    • Augustin,
      stii ca mie imi plac raspunsurile simple 🙂
      eu vad fericirea ca fiind egala cu „progresul” (cand evoluezi, cand inveti ceva nou,cand actionezi catre ceva ce iti doresti, cand FACI ceva ce iti place si acumulezi, in felul asta, experienta catre o viziune)
      Progres = fericire

      Nefericirea e data de pasivitate, paralizie si de senzatia de stagnare (lipsa de progres).

      O sa vorbesc despre asta in articolul urmator.

  10. Un mare multumesc pentru articolul tau, Daniel. A fost relativ usor sa imi imaginez cum ar arata o zi din viata mea, peste 5 ani. M-am simtit imbatabila! …si inca ceva, articolul tau a venit…just in time! pentru ca, inainte sa-l citesc, ma simteam exact cum ai descris la inceputul lui…. Acum sunt ceva mai energica si mai inspirata, pentru ca m-am vazut peste 5 ani, intr-o zi perfecta!

    Ganduri bune !

    • Ma bucur. 🙂

      Acum trebuie sa te intrebi:
      „Ce actiuni pot face saptamana asta, concret – ca sa dovedesc ca sunt pe cale de a trai aceasta viziune?”
      sau
      „Cum pot trai concret macar o bucatica din aceasta viziune saptaman asta?”

      Se intampla lucruri si cand „vezi”, dar daca nu te duci „unidirectional” si „hotarat” (unii ar folosi cuvantul „violent” in loc de hotarat), lucrurile se intampla mult mai greu si doar partial.

  11. Buna Daniel,

    Vreau sa iti spun ca am citit, si mai mult decat atat am dat curs propunerii tale din acest articol si am facut exercitiul.

    Ceea ce imi doresc cu adevarat in momentul de fata este sa incep sa construiesc cea mai buna versiune a mea, sa ma umplu de cunoastere si intelepciune si sa accesez puterea de care pana odinioara nu eram constient(vorbesc de puterea interioara cu care fiecare dintre noi este inzestrat) si mai apoi sa o impartasesc si celorlati care vor sa isi creeze propriul Rai inca din aceasta viata.
    Planul pentru mine este sa costruiesc o fundatie pornita din interior atat de puternica incat nimeni si nimic sa nu o poata darama…iar abia apoi sa continui si sa finisez constructia…o constructie care va dura pana in ultima clipa a vietii mele…:)
    Daca ar fi sa spun pe scurt cat de sus este sus pentru mine, as spune ca nici macar cerul nu e limita…as spune ca sus este infinitul, nemarginirea, speranta, dorinta si actiunea…

    In incheiere, un cuvant-cheie care consider ca in momentul de fata m-ar putea descrie pe mine cel din viitor este: ÎMPLINIREA: sufleteasca iar mai apoi trupeasca!

    O zi buna iti doresc,
    Si iti multumesc pentru munca si valoarea pe care o aduci celor din jur care sunt dispusi sa spuna muntelui sa se mute si acesta se muta…

    • Multumesc mult Eduard.

      Doar ca in continuare, din pacate, oamenii care vorbesc despre „viziunea” lor vorbesc foarte abstract ori intrebarile mele si modul de construire – este cat se poate de practic / pragmatic.

      Adica tu ai folosit cuvinte precum: o versiune mai buna a mea, cunoastere, intelepciune, rai, fundatie, interior, constructie (cu sens metaforic), infinit, nemarginire, implinire etc.

      Exprimarea de genul asta te „implineste” pe termen scurt (adica te face sa te simti bine). Dar nu vei sti ce sa faci ca sa ajungi acolo, nu vei sti cum sa te monitorizezi, nu vei sti cand ai ajuns acolo… Daca as pune intr-o sceneta, nu as putea, pentru ca nu am „concret” (personaje, actiuni etc).

      Spre exemplu la mine viziunea este simpla:
      Am o familie frumoasa (am reprezentare si asupra familiei, ce inseamna asta), scriu zi de zi un numar fix de cuvinte pe zi – pe site si la cartile pe care le vreau lansate. Din punct de vedere antreprenorial am mai multe companii fondate (stiu si care / sau pe ce domenii) care functioneaza fara mine (am si idee cum) si care imi aduc o anumita suma de bani zilnic (stiu si cat).

      Stiu cum arata locul din care scriu (este casa pe care acum o construiesc si luna asta ma mut in ea), stiu si ce scriu (ce carti / am chiar si cateva titluri). Dupa ce scriu in prima parte a zilei – pe urma imi vad de viata in continuare.

      BIneinteles ca viziunea este ceva mai ampla de atat, dar reprezinta o bucatica din ce vreau sa traiesc.
      Construiesc la viziunea asta de ani de zile si partial o traiesc.

      Dar o traiesc pentru ca este o viziune CONCRETA si pot sa raspund la intrebare:
      „Ce poti face acum, concret, ca sa fii mai aproape de viziune?”

      De asemenea proiectele in care sunt bagat toate raspund la intrebarea:
      „Au legatura cu viziunea?”

      Pentru ca daca nu au legatura cu viziunea, sunt date la o parte.

      • Buna Daniel,

        Vreau sa iti multumesc o data pentru sinceritatea cu care ai tratat ceea ce eu am scris, iar mai apoi vreau sa iti multumesc ca mi-ai dat de gandit si de acum inainte voi stii cum sa refac exercitiul astfel incat sa fie cat mai concret si concis!

  12. Salut Daniel !
    Am ramas surprins cand am realizat ca acest exercitiu de visare l-am facut incepand din 1989, dar parca nu mergeam cu visul pana la capat, asa cum l-ai descris tu, atingand mai multe aspecte, nu-l faceam, dar ideea era aceeasi. Si cateva din ipostazele visate se implineau de o maniera pe care n-o banuiam ca ar fi posibila, mai ales ca intervenea brutal problema banilor. Au aparut si banii, parca nici acum n-am constientizat asa cum trebuie faptul ca, ce la un moment dat imi parea imposibil, a devenit realitate. Se pare ca este adevarat ca daca ai un vis, sau un obiectiv puternice, creierul va lucra in a descoperi oportunitati pentru ele.
    Felicitari si admiratie pentru tot ce faci pentru a ajuta … necunoscuti !

    • 🙂

      Si acum imagineaza-ti ca atunci cand te joci pe exercitiul asta si apoi il lasi undeva „in spate” sa lucreze… si tot incepe sa se materializeze….

      Ce s-ar intampla daca ai sti si ce sa faci cu exercitiul?

      Pentru ca exercitiul asta eu il vad similar cu actiunea de a planta o samanta in pamant.
      Dar samanta aia poate sa nu nimereasca in pamant fertil, poate nu are parte de lumina, ingrasamant sau apa…

      O sa revin in urmatorul articol cu continuare (si cu raspunsul la intrebarea „ce faci cu viziunea dupa ce o completezi”?).

  13. Făcut exercitiu!
    M-am simtit super! Am trecut destul de usor peste reticenta (nu total!),dar am reusit
    A fost o experienta extrem de placuta care m-a scos din starea de „inertie”in care zac de ceva timp
    Mulțumesc frumos!

  14. Pingback: Cum construiesti povestea aia in care tu esti eroul – Construim Imperii

  15. Glorie !!!
    Ar trebui sa scriu o carte sa pot descrie ce am vazut si simtit dar cred ca ar fi mai bine sa o scriu dupa 2-3 ani , as avea mai multe de spus.. Oricum , iti trebuie un pic de curaj sa lucrezi bine cu viziunea ta. Eu am avut nevoie. stima si respect Daniel !

  16. Buna, am incercat si eu exercitiul – mi-am imaginat concret la ce ora ma trezesc, ce fac, unde sunt. Problema de care m-am lovit este ca nu imi vad profesia- ce fac ca sa obtin bani. Imi vedeam casa, gradina, livada, ca aveam grija de gradina, ca meditam, ca eram cu familia mea, ca citeam, ca ma bucuram de soare si de verdeata, cuvantul cheie este pace – dar nu vad munca pe care trebuie sa o fac pentru toate astea in viziunea mea. Unde gresesc? Nu reusesc sa vad munca ideala pentru toate astea…ca sa fac pasii concreti

  17. Salut Daniel !
    ,,m am targuit cu viata desi as fi putut sa i cer orice ca mi ar fi dat ”
    cam asa decurg lucrurile in acest moment desi am realizat cate ceva in 40 de anisori , si daca stau sa ma gandesc in urma tot ce am facut pe acest pamant am folosit aceasta reteta neestiind pana in urma cu cativa ani cum decurg lucrurile cu noi .
    multumesc ca mi arati inca o data calea pe care trebuie sa o batatoresc .
    dar iti promit ca nu o sa ma opresc din zbor .
    viata minunata sa ai !

  18. Se spune ca atragem in viata noastra exact de ceea ce avem nevoie pentru a ne dezvolta…astfel ca tu stai in imbox-ul meu de foarte mult timp.Multumesc pentru ca ai contribuit la nasterea mea.Multumesc ca m-ai ajutat sa -mi vad cea mai inalta versiune a mea.Te rog ajuta-ma sa ma ajut

  19. Salut.
    Eu ma simt confuz cand mi se cere sa gandesc pe un termen atat de lung cum ar fi 5 ani.
    Daca totul ar merge perfect, stiu cum ar arata o zi din viata ideala peste un-doi ani, ar fi foarte reusita din toate punctele de vedere si imi trezeste emotii puternice.
    Insa gandul la 5 ani ma baga cumva in depresie, deoarece inca vreau sa experimentez cat mai multe si ma simt incorsetat cand trebuie sa ma gandesc la termene atat de lungi cu atat de multe detalii puse pe foaie. Stiu doar ca in prezent vreau sa traiesc cat mai multe si acea zi ideala pentru mine in acest moment are o multime de imagini, oameni, scenarii, locatii, posibilitati.

    Intrebarea mea are un raspuns destul de evident, dar vreau sa stiu parerea ta : este in regula daca viziunea mea personala se opreste la 1-2 ani distanta ? Sau ar trebui ca viziunea personala sa fie peste un timp mai indelungat?

  20. Salut Daniel,

    Eu am mai facut acest exercitiu si l-am refacut , si-l voi extinde in continuare.
    Mi-a servit sa-mi dau seama ca nu prea stiu ce vreau, si caut in continuu si descopar noi „comori”.
    Defapt in adancul inimii vreau sa fiu de folos pt toate fiintele , dar nu stiu cum sa materializez acest sentiment. Ne mai vorbind de „persoana „mea , egoul meu, car vrea si el o multime de „lucruri”.
    As vrea sa primesc mailuri de la tine, de aceea i-ti scriu acest comentariu.
    Multumesc pt. fiecare articol

  21. Minunat. Cate lucruri invatam.
    Incerc de ceva timp sa-mi construiesc o viziune personala, dar parca ma tinea ceva in loc. Acum cu ajutorul tau, voi reusi. Trebuie sa ma debarasez de gandul si grija ca trebuie sa car pe cineva dupa mine. Asta imi ingreuneaza drumul. Cred ca-i voi da un ‘sut in fund’, sa-l vad inaintea mea. Cum faceau parintii, sa ne poata vedea.
    Multumesc.