Povestea cu papagalul, broasca si mistretul – curs de negare de sine

13 Iun

Cine este cel care pleacă la drum?

Este ciudat să îl descriu pe cel care pleacă la drum spre libertate financiară. Pe cel care nutreşte să fie propriul stăpân. De fiecare dată când aud pe cineva care îmi spune că vrea să pornească o afacere şi acel cineva este fără experienţă, involuntar oftez; apoi încerc să îl fac să înţeleagă că o să fie greu.

Suntem pe un site de business, dar trebuie să îţi atrag atenţia totuşi, că nu toţi suntem destinaţi schimbării. Nu toţi avem în noi foamea necesară ca să reuşim. Nu tuturor ne place schimbarea continuă şi evoluţia continuă.

Unii dintre noi.. ne simţim mai bine într-o cochilie, exact aşa cum un papagal învăţat toată viaţa cu o colivie, dacă îl scoţi fără voia lui de acolo, va încerca disperat să intre înapoi.

Ăştia suntem noi, oamenii. Avem două tipuri de constrângeri: ale celor din jur (familie, cunoscuţi) şi ale propriei noastre minţi (confortul rutinei de zi cu zi).

Şi totuşi, ce ne dă înapoi antreprenoriatul?

Frumuseţea nesiguranţei zilei de mâine.

Angajatul în România este precum în povestea cu broasca fiartă. Tu ştii cum se fierbe o broască de vie?

Dacă fierbi apa şi încerci să bagi broasca de vie în oală, vei avea o “surpriză”. Va sări de acolo. Dacă în schimbi bagi broasca în oală în care apa este încă rece şi dai drumul la foc mocnit, broasca va sta în apă. Şi apă se va încălzi încet, iar broasca se va acomoda. În curând apa va fi fiartă iar broasca fiartă de vie..

Aşa este şi cu angajatul român. Da, este mult mai comod să te acomodezi cu statutul de angajat. E mai uşor să vezi ziua de mâine de aici, decât să te gândeşti la ce o să se întâmple peste 5 ani, peste 10 ani, poate peste 20-30 de ani. Acelaşi lucru se poate spune despre viaţă. Timpul va trece şi tu vei rămâne acelaşi angajat rutinat şi mort în interior, fără vise şi cu potenţialul înăbuşit încă de dinainte de a ieşi la suprafaţă.

Antreprenorul, cel puţin la început, este discreditat şi în totală opoziţie cu angajatul. Trăieşte de multe ori pe muchie de cuţit. Poate în unele luni nu are ce pune pe masă; tot timpul lucrează la o proprie evoluţie care să îi aducă ceva pe acea  masă. Antreprenorul nu poate să stea degeaba, nu poate să se cufunde în rutină, pentru că nesiguranţa este prea mare. Piaţa este în continuă mişcare, banii circulă, clienţii se schimbă, nevoile se schimbă. Dacă nu se adaptează, ajunge fiert de viu precum broasca de mai sus.

Unii sunt paralizaţi de această idee, să fii în continuă mişcare, să nu ai timp să te odihneşti. Dar tocmai în asta constă frumuseţea independenţei. Pentru că antreprenorul evoluează continuu şi devine o persoană mai bună pe zi ce trece, în timp ce angajatul devine o medie a societăţii şi un consumabil.

Când porcul domestic a întâlnit mistreţul, a râs de el:

“Frate, dar ce jigărit eşti. Pari nemâncat de o groază de timp, iar eu mănânc cele mai bune bucate. Pielea mea străluceşte de sănătate, iar tu eşti murdar şi tremuri de frig în pădure.”

Mistreţul a râs: “Aşa a spus şi cel de dinaintea ta. Din păcate viaţa ta ţine până la Crăciun, iar eu am văzut multe sărbători la rând din pădurea mea, aşa jigărit cum sunt..”

Unii preferă culcuşul cald şi mâncarea la bot zi de zi. Alţii preferă să vadă dincolo de cuşcă în care sunt ţinuţi închişi..

Unde te regăseşti?

Acea foame care mă reprezintă

Când am un proiect care iese bine financiar, când încă oamenii din jur se bucură, sărbătoresc.. eu nu pot să nu îmi ascund grijă..

Când eram mic, aveam o singură pereche de blugi pe an pe care o toceam până ajungeau imposibil de purtat. Şi atunci ai mei făceau un efort şi îmi cumpărau alta. La un moment dat, la liceu, am nimerit cu niscai colegi în vestiarul de sport. Uşa era deschisă şi acolo zăceau hainele altei clase. Noi ne ascunsesem ca să bem nişte beri sau să fumăm nişte ţigări – nu mai ţin minte.

În zăpăceala noastră, am atins hainele ce zăceau pe acolo şi din nişte blugi a picat un portofel doldora de bani. Am stabilit că erau atât de mulţi bani încât dacă îi luăm, sigur se făcea o anchetă; dar dacă luăm doar câte o hârtie de fiecare, nu se simţea lipsa..

Găinarii de puştani.

A doua zi când am venit la liceu un coleg mi-a văzut perechea de blugi jerpelită şi mi-a zis o replică ce m-a durut dar pe care o ţin minte toată viaţa: “trebuia să îi luăm ăstuia mic o pereche de blugi din vestiar.”

Ăsta mic eram eu…

Am învăţat că trebuie tot timpul să produc, să construiesc, să adaug, să avansez.. ca să nu rămân în urmă. Siguranţa financiară pentru mine e primordială, pentru că ştiu cum e să nu am bani şi nu vreau acest lucru nici pentru mine, nici pentru cei apropiaţi mie, nici pentru familie. Aşa că prefer să îmi asum responsabilitatea pentru ei şi să avansez continuu, să învăţ continuu, să fiu o variantă mai bună a mea mâine.

Definiţia unui antreprenor

Am căutat în dicţionare şi în cărţi definiţia stării pe care o am eu şi a statutului care mă reprezintă de mai bine de 6-7 ani. Nu cred că am găsit o definiţie care să se potrivească mai bine decât cea din cartea “Suntem furtuni” a lui Andrei Roşca.

Antreprenorii sunt nişte inadaptaţi. Ca majoritatea dintre noi, veţi spune. Corect. Doar că voinţa de adaptare care caracterizează majoritatea oamenilor este canalizată în alte direcţii în cazul antreprenorilor.

Chiar dacă, aparent, cei mai puternici antreprenori sunt cei cu o foarte mare flexibilitate, de fapt revoluţiile de orice fel au fost făcute de oamenii întratât de incapabili de adaptare încât au fost nevoiţi să îşi creeze un întreg sistem, o lume care să îi accepte aşa cum sunt. Şi, uneori, doar uneori, acea lume construită de ei s-a dovedit a fi de o mie de ori mai bună decât cea la care, iniţial, fuseseră incapabili să se adapteze.

Aş vrea să spun mai multe decât a spus el, dar cred că este definiţia perfectă pentru antreprenori: acei oameni inadaptaţi, rebeli, care s-au hotărât să îşi înfrunte propria soartă ca să facă o lume care să îi accepte şi pe ei sau care să îi privească, măcar, cu ochii pe care ei credeau că îi merită.

Şi totuşi.. încotro?

Este simplu să spunem că plecăm la drum. Este chiar uşor să avem primele victorii. Să avem primii bani, să cumpărăm sau să producem ceva cu un leu şi să încasăm doi lei pe acel ceva; aceasta este chintesenţa antreprenoriatului. Este uşor să te loveşti de primele ziduri şi să treci de ele, îţi spun!

Şi este atât de simplu să deraiem după primele succese. Să pierdem această idee de continuitate în ceea ce facem şi de evoluţie continuă. Antreprenoriatul nu ţine de rezultate, tine de mentalitate. Iar mentalitatea se capătă cu fiecare zi care trece.. şi este de lungă durată.

Nu putem spune că suntem oameni de succes după un rezultat venit ocazional, aşa cum niciun general nu a fost numit în fruntea unei armate după o bătălie câştigată luată din context. Mă feresc să spun că sunt om de succes, pentru că oamenii de succes sunt cei judecaţi de alţii, după zeci de ani de lucruri lăsate în urmă. Prefer să ţin ochi deschişi şi să avansez continuu.. şi cândva, la 70-80 de ani, să am în faţa mea o masă lungă de lemn şi înşiraţi pe cele două laturi oameni care să vadă în mine ce vedeam eu în bunicul meu când ne punea pe noi, nepoţii, să ne întrecem cu sâmburi de pepene, care scuipă mai departe.

Antreprenoriatul e o stare mentală. Direcţia în care vrei să ajungi, de ce faci toate lucrurile astea, de ce faci sacrificiile pentru a fi independent, liber.. ţin de tine. Ca să fii un om împlinit trebuie să cauţi adânc înăuntrul tău şi să rămâi cu acea minte tânără şi mereu iscoditoare; dacă faci lucrurile astea fără să cauţi o explicaţie spirituală la ceea ce te reprezintă, nu vei fi decât aceeaşi broască fiartă într-o oală fără să ştie.. sau vei fi “ăsta micul” din povestea mea, într-un context care nu te reprezintă.



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

20 thoughts on “Povestea cu papagalul, broasca si mistretul – curs de negare de sine

  1. Comparand porcusorii cu realitatea din viata mea, prietenii imi spun ca ei nu vor sa se bage in afaceri, ca e riscant, plus ca nu au experienta si desi ei ma vad acum luptandu-ma cu dificultatile sustinerii unei afaceri in primii ani de viata, eu stiu ca voi fi pe alt drum in viitorul ce se apropie, plus ca voi fi de 2-3 ori mai superior lor (din punct de vedere finaciar), fiindca ei vor ramane in starea actuala, cu acelasi salariu si aceeasi rutina de viata controlata.

    In momentul de fata, eu sunt porcusorul jegarit, fiindca am investit tot ce am avut in ideile mele si pentru faptul ca nu am bani temporar. Prietenii mei imi rad uneori fiindca ei isi primesc salariul linistiti, pe cand eu nu am uneori bani sa merg cu ei sa ne distram.

    Un alt lucru pe care as vrea sa il mentionez este faptul ca tot ce fac e din pasiune si din acest motiv ma pot numi un antreprenor, iar eu nu cred ca oricine poate fi asa deodata un luptator. Lucrul acesta se obtine greu iar cel mai important este sa nu renunti la lupta.

    Nu toti suntem nascuti pentru a fi antreprenori, dar toti putem incerca sa vedem ce ne place in viata asta.

    Afacerile mele nu se rezum doar la bani, ci banii sunt doar elementul cheie pentru o buna functionare a acesteia.

  2. Nu stiu altii cum sunt, dar eu dupa ce am citit articolul asta, mi-am dat seama ca nu face decat sa imi implementeze in creier ca ,,asa trebuie sa traiesti, cu riscuri, cu aventuri, cu termene limita,, Nu stiu ce poate fi mai frumos decat sa fii antreprenor. Chiar daca inceputul e al dracului de greu, 10 vieti daca as avea tot asta as face, afaceri, indiferent ca sunt mici, mari, important pentru mine e sa fie cat mai multe, chiar daca sunt mici. Incet incet ajungi si la cele mai mari. Dar nu as da pe nimic timpul si noptile pierdute muncind. E cel mai frumos lucru sa nu fii ca majoritatea. Eu personal daca ma intrebi ce fac maine, iti pot spune ca fac multe chestii, printre care ma poti gasi la o cafea sau suc la orice ora vreau eu, pentru ca eu decid cand un produs trebuie sa fie vandut, iar clientul poate sa astepte, desi la inceput pare ca e o ,,urgenta,, Niciodata nu e o urgenta, decat la 112 ca aceea cand am pierdut-o pe mama. Restul lucrurilor se mai pot amana. Dar daca imi intreb cativa amici ce fac maine, imi vor spune ca sunt la munca pana la 6 – 7 seara, deci nu au cum sa faca si altceva in afara de asta, pe cand eu am cum. Cei care vor , trebuie sa reuseasca. Chiar daca pierzi tot, castigi experienta, tupeu, arta de a vorbi, de a negocia si multe altele. Eu eram rusinosu clasei, daca ma scoteai la tabla ma inroseam la fatza si abia legam 2 – 3 cuvinte. Ei bine, suna-ma acum si daca n-o sa-mi convina ceva o sa te trimit la plimbare elegant sau brutal. M-am schimbat total, dar in bine pentru mine. Ma simt tot mai puternic pe zi ce trece si asa trebuie sa fie, nu cum e scris din cer ci cum scriu eu in agenda zilnica, asa trebuie sa fie. Succes tuturor in afaceri!

  3. ai dreptate, cand spui ca antreprenorul este ”rebelu” care nu vrea sa se zbata in mediocritate. Insa aceste greutati pe care le-ai mentionat si tu, te imping inapoi. Sunt un fel de ”miraj” al confortului. Sunt convins ca orice antreprenor a trecut prin asta, prin incertitudinea ca asta e calea corecta. De fapt, nici nu exista calea corecta. E ca si cum te-ai rataci in padure, noaptea: alegi sa iesi din poiana care iti ofera un reper sigur dar amarat, ori te aventurezi bajbaind prin tufe. Poate te ratacesti si mai rau, si multi o patesc, sau, ”Iesi la liman”. Frumos articol, ca de altfel tot ce am citit pana acum de Abel.

  4. Eu eram timida. La fel ca Pera, aveam o singura pereche de papuci, pe care ii purtam un an de zile iar daca se dezlipeau, mi-i lipea tata la loc. Am fost in postura de sclav modern intr-o multinationala si ce am invatat din asta, e faptul ca n-as vrea niciodata sa ma intorc la conditia de angajat. Momentan sunt in bransa liber-profesionistilor, intr-un domeniu in care cu cat evoluezi mai mult si cu cat ai mai mult curaj, cu atat castigi mai mult. Vreau sa acumulez cat mai multe cunostinte din acest domeniu si sa-mi deschid propria mea afacere.
    Daniel si Pera, pentru mine sunteti cei mai buni mentori. Apreciez foarte mult munca voastra si sper ca pe viitor sa ofer si eu valoare celorlalti, la nivelul la care o faceti voi.

  5. Imi dau seama ca acest drum devine din ce in ce mai emotional si frumos.Din ce am remarcat ,este faptul ca la baza unui antreprenor ,sta o poveste emotionanta care a determinat sa-si dezvolte abilitatile de a lupta cu lucrurile grele in viata ,ajungand ca acest tip de antrenament sa fie benefic in viitor . In momentul in care iti dai seama de drmul pe care ai luato ,ajungi sa-ti intelegi deciziile pe care le-ai luat in viata , cu bune cu rele ,necontand in greutate cat in incapatanarea de a dori sa reactionezi. Cu toti avem o poveste emotionanta ,care trebuie spusa si celorlalti ,pentru a vedea cu ce trebuie sa lupti pentru a ajunge pe drumul antreprenoriatlui. Sa fii mandru ca oameni depind la un momentdat de deciziile unui vizionar ,un factor rapid decizional,o persoana fara perspectiva de siguranta pentru viitor. Tendinta de a fii ironizat pentru felul ca iei decizii diferite de ceilalti ,sta la ordinea zilei in societate .Evident partile frumoase ale antreprenoriatului ,merita fiecare moment de dezamagire din trecut. Superb articolul si foarte emotionant. Felicitari Daniel

  6. Imi place tare mult articolul, Daniel.

    Da, antreprenorii sunt niste inadaptati… dar, cand inadaptatii astia se intalnesc unii cu altii si pun idee langa idee si forta langa forta, isi creaza singuri mediul in care se simt adaptati.
    „Imperiu” tau este un asemenea mediu. Si este unul minunat!

  7. articolul e cool.. da povestea cu porcu ma facut shi sa rid.. cunosc kitiva indivizi care se potrivesc taman numai bine sub rolul porcelushului domestik.. 😀

  8. Daniel, multumesc mult pentru articol.

    Daca o sa ma intrebi peste cativa de ani ce am retinut din articolu asta, o sa iti spun ca tot ce era esential…

    „Ăsta micu eram eu…”

    Pur si simplu o picat la fix sa umple un gol in educatia mea.

    Multumesc inca o data.

    Iosif.

    • Eheeeee, Trulica este mai obisnuit nu horaimi, cu somonul, cu caviarul… Dar, daca inchide ochii strins si se tine bine de nas, nu-si mai da seama ce este in farfurie si o confunda usor pe Nutzi Spaima …utzii cu Margaret Thatcher si un cuplu hazliu ca Videanu&Pogea cu laureatii Premiului Nobel pentru economie! Aici ar trebui un… canibal lucid si rafinat, ca Catalin 🙂 dragul de el! Acum ar indemna boborul sa puna mina pe arme si sa scape de odiosul guvern! 🙂

  9. construim imperii in captiaravitate suntem sclavii unui sistem care apreciaza nepotismul ,ineficenta,un stat care distruge orice forma de antreprenoriat prin incoerenta legislativa si foamea de bani necesara supravetuiri unui colos creat si structurat pt adevaratii antreprenori -politicieni si papusarii lor =sistem legislativ pt bunastarea unui numar redus de fericiti va doresc in continuare sa reusiti sa va strecuratii pe langa ei pt a dobandii ceea ce credeti ca e mai important -banii .sper sa realizati  ca va este greu sa admiteti ca sunteti coloana vertebrala a struturii (platitorii de taxe si mpozite ,creatorii de plus valoare ,cei care contruiesc afaceri pt un pic mai bine pt ei,familie ) si de facto sunteti adevaratii pierdanti in aceasta ecuatie  sper sa va facetii timp si pentru schimbarea acestor mici neajunsuri ,sa va implicatii si in construirea unui mediu propice pt cei cu libera initiativa  .nu va mai ascundeti dupa realizarile sociale si profesionale si ganditiva si la cei care ne conduc lipsa lor de viziune si incapacitatea de a realiza ceva este in mare masura datorata neimplicarii d-voastra. va rog sa va ganditi ca mare parte di timpul dedicat afacerii d-voastra este alocat sistemului  cred ca a venit timpul sa ne gandim ce face sistemul pt noi(autostrazi,licitatii cu dedicatie,birocratie,mariri de taxe”vreau sa vad si micsorari de taxe!”,restrangerea libertatii personale,legi si amenzi aberante,reglementari ue la gaze ,carburanti, sistemul de sanatate si invatamant in colaps ,capitalul social al entitatilor economice din Romania controlat in majoritate de straini (sunt curios daca proportia pe care am auzit-o de peste 70% este reala) in acest caz jucam in alt film si nu cred ca ne decidem singuri soarta .am ajuns sa pirdem toate bataliile din acest tacut razboi economic si cu siguranta urmati voi cei ce va zbateti sa reusti in afaceri si cariere . in fata unui oponent care are toate atuurile nu aveti sanse ,dureros e ca cei care sunt oponenti in cele mai multe din cazuri sunt inferiori din punct de vedere intelectual dar au o mare calitate sunt ca un tot unitar ,sunt rotitele perfecte de cele mai multe ori ale unei masinarii bine concepute ,studiate,gandite incercate aservita elitelor  .VA STIMEZ SI VA APRECIEZ REUSITELE SI REALIZARILE ,AVETI TOATA APRECIEREA  MEA PT INITATIVA ,INOVATIE ,PT SPIRITUL ANTREPRENORIAL .PT TARI E FOLOSITA SINTAGMA   „TIGRII ECONOMICI” PENTRU VOI VI SE POTRIVESTE „LUPUL” SPER SA REALIZATI CA FORTA LUPULUI ESTE DATA DE HAITA -FORMA ARHAICA DE ASOCIERE PT A PUTEA SUPRAVETUI,VREAU SA CRED CA REUSITI SA VA FACETI TIMP SI PENTRU A VA ORGANIZA PANA NU VA FI TARZIU