10 arme – care te ajuta sa lupti cu delasarea, lipsa de productivitate, energie si entuziasm

Am povestit la un moment dat despre o aplicatie de smartphone care inca mi se pare geniala. Se numeste “Forest” iar scopul ei este sa imbine principiul “don’t break the chain” (de implementare a obiceiurilor) cu tehnica pomodoro (munca in explozii de x minute, cu pauze intre) si cu o aroma de gamification (primesti diverse recompense pe masura ce te tii de ea).

Mai pe romaneste, aplicatia te lasa sa “plantezi” un tufis sau un copac si sa setezi tu o perioada de timp in care aceastea sa creasca (intre 10 minute si 2 ore). In momentul in care ai plantat acel copac virtual, daca iesi din aplicatie si folosesti telefonul in orice mod posibil (suni pe cineva, trimiti sms, intri pe facebook, pe mail), copacelul se usuca si „moare”. Daca “rezisti” pana la capat, planta creste frumos si isi ia locul intr-o gradina.

Este o metoda extraordinara care, prin simplitatea ei, te face sa constientizezi cat de des esti intrerupt de telefonul mobil, direct (prin notificarile care vin cateodata la fiecare cateva minute) sau indirect (prin nevoia ta de a verifica daca s-a mai intamplat ceva “in lume”).

Cand lucrezi cu aceasta aplicatie, de multe ori te tii de sarcina inceputa, chit ca vrei sa intri pe telefon. Reactia emotionala pe care o ai este exprimata de primul gand care iti vine in minte: “Nu vreau sa mi se usuce copacul!”

Suna atat de copilaresc si cu toate astea functioneaza la nebunie. Esti productiv si, in acelasi timp, te joci. Plantezi tufisuri, copaci, primesti bani virtuali pe masura ce esti productiv, bani pe care ii folosesti ca sa cumperi si alte specii de plante pe care sa le plantezi, ai parte de statistica a performantelor tale, intri in clasamente la nivel mondial ETC.

Atunci cand am vorbit de aplicatie, am primit foarte multe reactii. Lumea era in extaz.

“Ba, esti prost! Plantez copaci, timp in care muncesc fara sa fiu intrerupt. Am cumparat inca 2 specii de tufisuri si 3 de copaci si sunt pe val. Best app ever. Multumesc mult!”

Radu

Si aici vine socul. Dupa o perioada, am primit un email.

“Daniel, am o problema. Am folosit aplicatia Forest si, pentru aproape doua saptamani, am muncit de am rupt. Credeam ca am dat lovitura si ca in sfarsit am gasit ceva care ma impinge de la spate.

Dar in a treia saptamana am devenit din ce in ce mai blocat in aplicatia asta. Am sentimentul ca ma inchisteaza, ca imi omoara creativitatea, muncesc acum din obligatie, parca nu ma mai bucur de ce fac. Pe scurt – nu mai functioneaza!!! Ce fac?”

Alexandru

Si asa ia forma o problema pe care o vad din ce in ce mai des printre oamenii care vor sa fie “productivi”, sa aiba rezultate mai bune, sa fie performanti – in timp ce isi ating obiectivele, unul cate unul.

Creierul uman are tendinta sa devina imun la unelte

Creierul are nevoie de o oarecare plasticitate. Se plictiseste destul de repede. Chiar si cei mai disciplinati oameni din lume, care au implementat rutine duse la extrem, sportivi de performanta care fac acelasi antrenament zi de zi, de ani de zile, stiu cand mintea incepe sa le joace feste.

Ce inseamna asta?

Inseamna ca are nevoie de “noutate”. In exemplul de mai sus, unealta “Forest” functioneaza incredibil in prima faza (ca orice unealta de productivitate din lumea asta, de fapt). Ai rezultate, te simti invincibil o perioada, esti entuziasmat. Pe masura ce trece timpul, creierul se plafoneaza cumva si devine imun la acea tehnica. Simti ca nu mai dai randament. Neuronii nu mai creeaza “scanteia” pe care o simteai initial.

Nu tehnica respectiva este problema, ci faptul ca ii dai de mancare acelasi lucru, fara sa schimbi nimic.

Din pacate inca mai credem ca exista “o unealta” care sa ne salveze, eventual sa fie productiva si performanta in locul nostru. In realitate acea unealta nu exista, pentru ca oricat de bun randament dai, la un moment dat randamentul scade si esti nevoit sa cauti “altceva”.

Imagineaza-ti pentru o secunda surpriza lui Alexandru, cand i-am spus ca nu mai folosesc “Forest” de ceva vreme.

“Cum sa nu mai folosesti? Erai atat de incantat de aplicatie.”– m-a intrebat el.

“Sunt in continuare, dar nu mai dadeam randament si am trecut la alt model. O sa revin cand am nevoie de ea.”

Soc si groaza! Creierul nostru are nevoie de alimentatie diversificata. Ce chestie!

Din pacate unele persoane raman extrem de dezamagite de aceasta realitate. Pentru ca, fiind in cautarea “Sfantului Graal” al productivitatii, cand isi dau seama ca ceea ce credeau infailibil nu mai functioneaza, renunta cu totul la ideea de a folosi vreo unealta.

Ori asta nu este o optiune.
Asa cum esti atent ce alimente bagi in gura, asa ar trebui sa fii atent si la ce “alimente” bagi in in creier.

Este ceva ce nu se termina niciodata.

De ce am vorbit despre asta? Pentru ca in continuare voi veni cu o serie de unelte si principii care te ajuta sa ridici nivelul de performanta, sa te joci cu mintea ta astfel incat sa te distrezi in timp ce “inaintezi”. Dar nicio unealta nu are valoare de sine statatoare, decat daca iei in considerare ideea ca la un moment dat nu o sa mai functioneze si o sa trebuiasca sa mergi mai departe.

Cand intelegi acest lucru, renunti la “ideal” si incepi sa iei in considerare si ideea de “plasticitate” a mintii, dar si nevoia ei de “noutate” pe modelul tau de lucru.

4 roluri pe care le jucam in povestile noastre

Pentru ca inca suntem in metafora “povestilor”, orice protagonist din orice film sau carte trece prin 4 roluri distincte din momentul in care isi da seama ce vrea pana in momentul in care da “marea batalie” si obtine ce vrea (sau nu). Ironic, cele patru roluri / identitati le avem si noi pe parcurs, de la stabilirea unui obiectiv pana la finalizarea proiectului.

Cand ne dam seama de acest lucru, devenim oleaca mai relaxati si nu mai luptam atat de mult cu noi insine. Plus ca nu mai facem greseli “majore” pe drum, pentru ca stim ca este natural ce ni se intampla.

Cele patru roluri sunt:

1)  Orfan (cand protagonistului i se ia ceva la inceputul povestii, i se intampla ceva sau realizeaza ca vreau ceva)
2) Ratacitor (cand incepe sa se miste catre ceea ce vrea, dar nu este pregatit, are multe esecuri pe parcurs; mai mult reactioneaza la ce i se intampla, decat sa faca lucruri sa se intample; nu stie de unde sa o apuce)
3) Razboinic (cand incepe sa inteleaga de ce este nevoie ca sa obtina ceea ce vrea si incepe sa “atace”, avand un plan si resurse la dispozitie; in aceasta etapa este mult mai hotarat, chiar daca asta nu inseamna neaparat ca nu mai are esecuri pe parcurs)
4) Martir (cand este dispus sa se sacrifice pe el, defectele lui, vechiul lui eu – ca sa obtina obiectivul)

Cam asa ni se intampla si pe proiectele noastre:

* Suntem orfani – cand ne dam seama ca vrem ceva, cand ne propunem un obiectiv; pentru ca neavandu-l, nu ne simtim “intregi”.
* Suntem ratacitori – cand incepem sa inaintam catre obiectiv si sa “culegem” informatii din stanga si din dreapta, incercand sa ne dam seama ce trebuie sa facem. In perioada asta suntem destul de dezechilibrati emotional, nu ne simtim confortabil, pentru ca este prima oara cand facem asta si inceputurile sunt “dificile”, ne creeaza anxietate. Amanam mult actiunea, devenim confuzi destul de usor, asteptam ceva sau pe cineva sa ne salveze. 
* Suntem razboinici – cand, dupa mai multe esecuri percepute, dupa lipsa de constanta, devenim asumati si “atacam” sarcinile, una cate una. Devenim productivi. 
* Suntem martiri – cand ne dam seama ca nu putem inchide proiectul fara sa renuntam la cine eram inainte de a ne seta obiectivul. Cand suntem dispusi sa facem tot ce tine de noi ca sa ajungem la finis. Cand sacrificam defectele noastre, slabiciunile – ca sa devenim completi (si eroi, in povestea asta).

Armele (sau uneltele, depinde cum le privesti)

In aceasta calatorie, de la orfan la martir, avem nevoie de multe “resurse” la dispozitie, ca sa inaintam. Aceste resurse, cand vorbim de productivitate, sunt “unelte” precum “Forest”. Cand vorbim de gamification, uneltele sunt “arme” cu care ne infrangem dusmanii, depasim blocajele si ajungem in ceea ce numim “MAREA BATALIE”.

La un moment dat un nutritionist, imi scapa numele, a fost intrebat, intr-un interviu, daca burgerii de la MCDonalds sunt nesanatosi. Iar el a raspuns, socant pentru multi, ca nu este.

“Cum nu este, cand toate studiile arata ca obezitatea si bolile de inima sunt cauzate de mancarea de tip fastfood?” – a intrebat intervievatorul.

“Daca mananci un singur burger, iti face bine la organism. Pentru ca tine de diversitate. Daca mananci zilnic burgeri, incepi sa ai probleme. Mancarea fastfood devine problematica doar in contextul in care abuzezi de ea.”

Asta nu inseamna ca trebuie sa schimbam zilnic uneltele si principiile pe care o sa ti le prezint, ci doar sa fii constient ca atunci cand nu mai functioneaza, sa renunti la ele si sa cauti “altceva”. Scopul tau este sa inaintezi, nu sa devii bun folosind o singura unealta.

Asa ca iti da mai jos 10 arme (unelte) cu care poti sa dai gata „dragonul” (obiectivul) tau:

1.“Dimineti linistite”

Exista o sansa destul de mare sa ti se para banal ce iti spun aici. Dar acest principiu spune ca ar trebui sa fii putin mai constient de emotiile tale dimineata, de nivelul de stres, galagie, fragmentatori – cu care te inconjori in aceasta perioada. In cele mai multe cazuri oamenii performanti (sportivi, artisti, manageri, antreprenori) isi incep ziua intr-un mod relaxant, de multe ori in solitudine.

Ce presupune asta:

* perioade de introspectie sau de meditatie
* solitudine in general
* privare intentionata de tehnologie si internet in prima parte a zilei

Cu cat dai voie diminetilor tale sa fie mai haotice si mai emotionale, cu atat mai lipsit de control vei fi in restul zilei. 

2. Principiul 3-30

Se aplica in special cand ai zile proaste, in care nu iti vine sa muncesti, desi stii ca este important. Sau cand stii ca trebuie sa “faci”, dar cumva mintea iti joaca feste si ai chef doar sa pierzi timpul in social media, la televizori, pe telefoane etc. Pe mine m-a salvat de “n” ori.

Aici vorbim de 2 tehnici intr-una:

* Prima cifra, “3” – se refera la primele 3 secunde; cand simti rezistenta sa faci ceva, blochezi mintea si faci acel lucru fara sa te mai gandesti la asta; de ce se numeste “3”, pentru ca daca o transformi intr-un automatism, adica sa actionezi in 3 secunde de cand iti propui, atunci NU MAI INTRI intri in acel “loop” continuu de supraanaliza si tergiversare. Ironia este ca barbatii o stiu foarte bine, pentru ca atunci cand vezi o femeie frumoasa si singura, daca nu iti opresti mintea si te indrepti spre ea in primele 3 secunde de cand constientizezi dorinta, cel mai probabil nu o vei mai face deloc, pentru ca mintea va incepe sa te saboteze. 

Cum folosesti primul 3? Pai daca nu reusesti sa te dai jos din pat, tot amani momentul si inchizi alarmele una cate una, e momentul de primul „3”. Just do it, in maxim 3 secunde de cand ti-ai dat seama ca o freci aiurea. Nu reusesti sa inchizi un joc pe telefon, desi ti-ai spus asta de o ora deja? Just do it, din momentul in care ai constientizat asta si ti-ai dat seama ca ai nevoie de primul 3. 3 secunde de la constientizare la actiune, suprimand orice gand, analiza, tergiversare.

* A doua cifra, “30” – se refera la “doar 30 de minute”; cand nu ai chef sa faci nimic si tragi de timp, iti propui o intelegere: “Fac doar 30 de minute, atat. Dupa care imi dau voie sa lenevesc toata ziua sau sa fac orice altceva.” . Este un “hack”, pentru ca 30 de minute nu pare atat de mult, dar exista sanse foarte mari sa intri in stare de flux si sa lucrezi MULT MAI MULT decat minutele astea.

Principiul 3-30 este explicat de celebrul citat al lui Brancusi:

“Nu este greu sa muncesti, greu este sa te pui in starea de a munci!”

3.“Inceatineala deliberata“

Cand a fost ultima oara cand ai facut un singur lucru “pe bune”? In sec. al XXI-lea avem “attention span” (puterea de concentrare) la cote minime, pentru ca exista fragmentatori de atentie din toate partile. Facem mai mereu mai multe sarcini in acelasi timp si cu acceleratia apasata pana la podea.

Chiar si cand scriu aceste randuri, ironia face ca sa nu fi oprit internetul si, la a 2-a unealta, spre exemplu, sa fi primit un mesaj pe skype, la care am raspuns aproape automat. Si am continuat sa scriu si la articol. In timpul asta am castile puse la urechi si ascult si muzica. 3 lucruri in acelasi timp, stiind ca in 30 de minute de acum incolo trebuie sa fiu in fata cinematografului, unde am rezervare facuta de cateva ore bune.

Tot acest haos ne dauneaza intr-un mod in care nici macar nu il percepem. Credem ca atunci cand ne grabim, facem lucrurile repede. In realitate, daca iti propui o zi intreaga sa faci lucrurile INCET, sa le incetinesti in mod deliberat, o sa iti dai seama ce pierzi.

Pur si simplu: cand mananci, sa fii constient de fiecare miscare pe care o faci si sa fii acolo prezent. Cand raspunzi la un email, sa te concentrezi pe ceea ce faci si sa INCETINESTI ceea cea faci.

Efectul este fabulos, pentru ca mintea se conecteaza la sarcina pe care o faci, incepe sa iti placa (dupa mai multe clipe de panica totala), dispare multitasking-ul si apar toate premisele sa intri in stare de flux.

4.Cartonasele introspective

Am mai vorbit de ele, eu le folosesc destul de des, de fiecare data cand am nevoie de o emotie sau o abilitate anume. Sa spunem ca pentru un proiect am nevoie sa fiu: curios, curajos, optimist, smart agressive (am furat termenul de la Simona Halep) si eficient. Scriu aceste cuvinte pe cartonase (5 cartonase, cate unul pentru fiecare), dupa care in fiecare dimineata imi iau 5 minute cu unul dintre ele in fata, meditand la semnificatia acelui termen.

*ce inseamna “curaj” pentru mine?
*cand am fost curajos ultima oara?
*pe cine cunosc care este curajos, in sensul ideal al cuvantului?
*cum se comporta un om curajos?
*cum ar trebui sa ma comport eu astazi ca sa imi demonstrez ca sunt curajos?

O cura introspectiva pe acest cuvant, 5 minute, imi asigura o doza incredibila de curaj pe ziua respectiva. Joculetul cu cartonase se poate aplica pe o paleta foarte larga de alte tehnici:

*daca nu imi place o anumita sarcina, 5 minute de “Cum fac sa imi placa sarcina asta” – la prima ora a diminetii, si imi asigura o atitudine mult mai deschisa si mai creativa in abordare

*daca am un mentor anume, care se comporta incredibil in situatii similare, trec numele mentorului pe cartonas si stau 5 minute cu el in fata, gandindu-ma cum s-ar comporta intr-o situatie similara “el”

Daca stai si te gandesti, metoda cartonaselor poate fi combinata cu foarte multe alte metode

5.Metoda celor 3 sarcini

O folosesc in special cand sunt foarte aglomerat si simt ca imi scapa lucrurile de sub control. Imi notez absolut toate sarcinile si proiectele in care sunt bagat, dupa care desenez 3 patrate pe foaie si aleg cate o sarcina pentru fiecare patrat.

Si renunti la orice altceva, stiind ca daca le faci pe astea trei, ziua ta este “productiva”

6.Competitivitatea

Unele persoane, alea mai ofticoase (printre care se afla si subsemnatul), dau un randament mai bun atunci cand se afla intr-o competitie directa cu cineva. Doar acest mic truc si le face sa devina extrem de productive din lenesi notorii.

Cum poti adauga o aroma de competitivitate in ceea ce faci?

* metoda indirecta: sa alegi pe cineva care face ce faci tu si sa iti propui sa il intreci (persoana respectiva sa nu stie neaparat)
* metoda directa: sa propui cuiva sa va intreceti pe un set similar de sarcini, ca sa vedeti cine castiga

Noi am folosit-o ani intregi pe campanii, pe lansari de produse, servicii sau in vanzari efectiv. Face toti banii!

7.Cronometrul (tehnica provocarii prin termenele limita)

Cronometrul este generator de tensiune in filme si carti. Cand stii ca bomba mai are un pic si explodeaza, iar tu trebuie sa te lupti cu personajul rau si sa tai firele “ca la carte“ aproape in acelasi timp.

Functioneaza in special pe ofticosi, competitivi, dar are o aplicabilitate mai mare decat tehnica anterioara. Se merge de la premisa ca termenele limita largi inseamna productivitate scazuta. Oricum suntem cei mai productivi in ultima suta de metri, asa ca de ce sa nu incepem direct cu ultima suta de metri (metaforic vorbind)?

Principiul cronometrului inseamna:

* scaderea timpului (sa injumatatesc termenul limita al proiectului, per total)
* cresterea cantitatii (sa dublez numarul de sarcini intr-o perioada de timp)

Tehnica asta este in contradictie cu “incetineala deliberata”, culmea insa este ca obtii acelasi rezultat cu ambele, daca le folosesti “cum trebuie”. A se testa, totusi, cu grija 😃 

8.Recompensa

Este cea mai veche metoda de automotivare, dar si de crestere a productivitatii. “Daca termin proiectul in timp util, imi cumpar un iwatch” a fost ultima recompensa setata de mine. Mi-am luat ceasul? La naiba, da! Nu ratez nicio recompensa, daca mi-o setez de la inceput.

Poti pune si “experiente placute” si mai putin costisitoare ca si recompensa, cum ar fi: “merg la film” sau “ies cu prietena la un ceai” (etc.)

Trebuie doar sa fii atent sa nu “trisezi”. Am trisat eu de cateva ori, in sensul in care mi-am luat recompensa inainte de a termina proiectul / sarcina, chiar si daca nu am indeplinit “conditia” de recompensare. Cand faci asta, jocul nu mai are farmec si nu mai “functioneaza” 100% in datile viitoare, pentru ca mintea ta “va sti” ca poti trisa.

9.Pedeapsa

E opusul recompensei. “Daca nu termin proiectul la timp, fac curatenie, spal vasele si gatesc timp de o saptamana!”. Identific ceva ce nu imi place, pe care il aman de mult timp, si imi propun ca sa il fac… daca nu fac taskul, nu termin proiectul etc. …

“Daca nu fac sarcina, merg la socri!” – este varianta amuzanta, pe care o intelegem mult mai rapid.

Tehnica mai poate fi abordata intr-un mod destul de “crud”: dai o suma de bani care sa fie destul de consistenta si sa te “usture” unui prieten si ii spui – “Am o rugaminte la tine, tine-mi banii astia si daca nu termin proiectul la timp, poti sa ii pastrezi!”

Merita testata, de fun. Exista sansa sa dai 900% pe un proiect, doar ca sa nu lasi banii prin “prieteni”.

10.Colectie

Tehnica asta este din aceeasi categorie cu recompensa, dar usor diferita. Este dementiala pentru “colectionari”, cei care strangeau surprize sau timbre pe vremuri. Eu, spre exemplu, la fiecare carte publicata, am obiceiul sa imi cumpar un ceas. Am 9 publicate, prin urmare 9 ceasuri in colectie (si da, unul este iwatch).

Dar nu trebuie sa fie o colectie “costisitoare”. Colectia poate fi si de jucarioare stikeez (figurine cu ventuza, foarte populare in randul copiilor), magneti de frigider etc. Pe masura ce avansezi “in colectie”, ea cumva iti demonstreaza si experienta, progresia, “puterea” de atingere a obiectivelor. Sunt ca epoletii si medaliile pe care le are un veteran de razboi pe uniforma. Te intaresc si iti dau un sentiment de invincibilitate in fata “dragonilor” viitori.

La final

Aici se termina seria “Gamification, cum sa fii productiv prin joaca”. Ma asteptam ca materialul sa iasa mai mic de 5 parti, dar m-a luat valul in anumit momente si am continuat sa ma joc “pe concept”, imbogatindu-l cu semnificatii si in aplicabilitate.

Lista de mai sus de arme, spre exemplu, nu este una exhaustiva (nici pe departe). Colectia mea personala de principii si unelte de productivitate sare de 100 “bucati”, testate toate in detaliu. Atata tot ca mi-ar mai trebui inca 10 articole doar ca sa le insir si sa spun 2-3 randuri despre fiecare in parte. Din punctul asta de vedere sunt si eu un “colectionar”, dar si un “betatester”.

De asemenea, am primit undeva pe la inceputul seriei de articole un email de la Dragos:

“Nu stiu daca iti apartin in totalitate ideile astea, dar trebuie sa recunosc ca ai atins un nivel foarte inalt, atat in ceea ce priveste “content-ul”, cat si modul de exprimare, asezare in pagina etc.

Evident ca NU TREBUIE sa o iei ca pe o lauda, pentru a nu-ti afecta viitoarele idei. 🙂 Glumesc, deoarece stiu ca ai experienta necesara ca sa nu te “impresioneze” (in sensul arogant al cuvantului) diversele laude.”

O sa iti spun si tie ceea ce i-am spus lui: consider ca nu exista 100% lucruri originale cand vine vorba de productivitate, performanta, chiar si marketing, antreprenoriat. Cam totul s-a mai zis in trecut. Ce stiu insa sigur este ca nu s-a spus in toate modurile posibile.

Datoria mea este sa gasesc metode noi, aplicabilitati noi ale conceptelor care deja exista de mii de ani. Daca din cand in cand iese un model nou, o metoda, unelte noi – care sa aduca si mai multe rezultate, eu sunt fericit.

Tot ce am scris in seria asta de articole vin cu ajutorul mentorilor mei, a diferiti autori, antreprenori, formatori de opinie, a prieteni care m-au ajutat la nevoie etc. Consider ca omul, singur, nu poate face nimic notabil, dar si ca eu sunt rezultatul a tuturor experientelor, interactiunilor din trecut (si chiar mai mult de atat).

Pun mai jos o lista de carti sau autori care m-au inspirat in aceasta serie:
* Practicing Mind – Thomas Sterner
* Do the work – Steven Pressfield
* Story Engineering – Larry Brook
* Bellum Gallicum – Caesar
* The Art of War – Sun Tzu
* The power of habit – Charles Duhigg
* They call me coach – John Wooden
(si multi alti autori care si-au plantat semintele in pamantul roditor aflat intre cele doua urechi pe care le posed)

Daca inca nu esti abonat la Construim Imperii – iti recomand sa o faci, pentru ca saptamanal revin cu materiale care sa te ajute sa iti depasesti, intr-o forma sau alta, nivelul actual.

Cartile mele le gasesti AICI.

Oricand ai nevoie de un gand bun, un sfat, o poveste – ma gasesti pe mail la
daniel @ construimimperii . ro
(dar fara pauze)

Cu drag,
D.

PS – la final spune-mi te rog, care arma crezi ca ti se potriveste cel mai mult.