Cele 3 blocaje UNIVERSALE pe care le vei intalni pe proiectele tale

23 Mar

Eram intr-o sedinta de coaching intr-o ceainarie care mirosea demential. Avea lumanarele parfumate aprinse pe la ferestre si scaune sau perne pe care sa stai, la alegere. Clientul meu alesese scaunele si, pentru o secunda, mi-a parut rau, pentru ca as fi vrut sa ma intind pe jos putin. Aratau tare bine pernele alea colorate, portocalii si albastre, pufoase, mari.

Pe urma am inteles alegerea clientului meu. Nu se putea relaxa. Abia reusea sa se tina pe scaun, negasindu-si locul. Pernele ar fi fost o decizie exagerata si nu l-ar fi reprezentat deloc, in contextul ala.

Avea putin peste 40 de ani, angajat intr-o multinationala, si in urma cu cativa ani, isi facuse un plan de “exit”. Voia o afacere pe cont propriu. Fiind o pesoana destul de calculata, a decis sa nu se arunce. A strans bani de investitie si, intre timp, in paralel cu locul lui de munca, a inceput sa isi documenteze ideea de afaceri.

Au trecut anii, banii s-au strans in cont, dar decizia de demisie nu a mai venit.

A ras cand mi-a zis:

“Cartile traduse in romana le-am terminat, cred, pe toate acum vreo 2 ani. De atunci cumpar carti direct de pe amazon. Sunt abonat la cateva zeci de siteuri de profil. Citesc incontinuu si mi-e frica. Daca o sa esuez?

Simt ca e ceva ce imi scapa, ca nu stiu tot. Dar daca m-ai pune sa iti scriu o carte despre asta, o fac, pentru ca sunt toba de informatii. Am verificat ieri folderul in care strang materiale de research, are 114 giga.”

“Lasa-ma sa inteleg: ai banii de investitie?” – l-am intrebat.

“Da, am mai multi decat imi trebuie. Am tot strans.”

Am incercat sa il incurajez:

“Super! Esti cu un pas inaintea a 90% dintre cei care vor sa faca ce vrei tu.” – i-am spus.

“Problema nu este asta. Nu stiu ce astept, dar nu ma pot misca efectiv. Daca o dau in bara? Gandul asta ma ingrozeste. Ma gandesc ca nu sunt bun, in realitate, la nimic altceva decat la ce fac acum, ca angajat. Si am sentimentul ca fac o greseala imensa plecand. Dar in acelasi timp ma judec si vreau sa plec mai mult ca oricand, pentru ca nu imi mai place ce fac.”

Nu o sa povestesc ce s-a intamplat mai departe, pentru ca am vrut doar sa iti dau o mostra despre cum arata un om “blocat”.

Acum vine punctul culminant:

Cum ar fi daca ti-as spune ca exista
trei mari blocaje pe care le intampina o persoana
in drumul catre obiectivul lui?

Si ca exista un set de masuri, actiuni si comportamente care te pot salva de ele.
La naiba, doar faptul ca stii ca exista aceste blocaje deja te pune la adapost de ele.

Dar hai sa o luam incetul cu incetul.

Cele trei mari blocaje

Blocajele despre care vorbesc au legatura foarte mare cu etapa in care te afli “in calatoria” ta catre dragon (obiectiv). Fiecare carte, fiecare film, fiecare joc care creeaza dependenta are trei parti:

* Partea de inceput – care acopera cam un sfert din toata “povestea” (25%)
* Partea de mijloc – cea mai consistenta, acopera cam jumatate, cateodata si mai mult (50%)
* Partea de final – care este similara, cantitativ, partii de inceput (25%)

Facem paralela cu proiectele noastre, unde exista, la fel, o parte de inceput, una de mijloc si una de final, cand inchizi proiectul.

Fiecare etapa ascunde in ea un blocaj universal, care face parte din ADN-ul nostru. Este improbabil sa nu il simti, cu toate astea unele persoane reusesc sa il depaseasca, altele raman blocaje o viata intreaga.

Cele trei mari blocaje, universale, sunt:

* La inceput: teama de esec (orice proiect necesita o energie mai mare la inceput ca sa se puna in miscare si asta implica anxietate mai mare)

* La mijloc, cand deja esti in miscare, in timp ce faci: blocajul de repetitie (sau incapacitatea de actiona regulat, zilnic, pe proiectul tau, fara sa ai o perceptie exacerbata de rutina; este incapacitatea de a implementa obiceiuri)

* La final: teama de succes (cand stresul creste foarte mult si exista o tendinta exacerbata de a claca – exista si o vorba aici “sa te ineci ca tiganul la mal”; cand mai ai un pas si termini, si cu toatea astea decizi sa renunti, intorci spatele si pleci, de multe ori sub privirile socate ale celor din jurul tau)

Fiecare blocaj are propriile nuante psihologice si propriile metode prin care sa treci mai departe. Personal am experiente groaznice pe fiecare dintre cele trei, cu proiecte neincepute niciodata din teama sau, daca le-am inceput, din incapacitatea mea de a ramane conectat la obiectiv si de a fi minim de disciplinat, dar si cand mi-am bagat picioarele chiar inainte de a linia de finis.

De asemenea, am lucrat cu clienti blocati pe fiecare dintre cele trei etape, astfel incat le cunosc in detaliu.

Daca o sa combini cele trei blocaje cu cei trei mari dusmani (vezi articolul >aici<), o sa vezi un univers terifiant pentru cel care le traieste. Dar tin sa atrag atentia asupra unui amanunt care este esential: toate cele trei blocaje sunt interne! Daca nu ai resurse exterioare (bani, cunostinte, acreditari, parafe, oameni sau mai stiu eu ce) – toate devin parte din calatorie.

Daca nu ai bani, nu este un blocaj, ci este o resursa lipsa. Deci un obiectiv de atins in proiectul tau.

Este mult mai usor sa lucrez, ca si coach, cu o persoana care nu are bani sa porneasca o afacere, de exemplu, decat cu o persoana terifiata de esec, indiferent daca are banii de investitie sau nu in cont.

Un alt amanunt important este ca fiecare blocaj are nevoie de un rol aparte ca sa poti iesi de acolo:

* la inceput – razboinic (“just do it” “let it go”)
* la mijloc – profesionist (“sunt prezent zi de zi, la datorie”)
* la final – martir (“fac orice este nevoie ca sa termin proiectul”)

Blocajul de inceput

Cand esti la inceputul unui proiect, lupta interioara se da intre ratiune, nevoia de control, nevoia de a sti ca vei reusi la final… si identitatea omului de actiune. Lupta se da intre fricile tale si actiunile propriu zise, care te imping de la spate.

Exista si o gluma pe tema asta: “Daca lansarea unui model de masina ar depinde doar de ingineri, nu ar iesi niciodata de pe linia de asamblare”. In perioada de inceput, cu cat esti mai perfectionist, cu atat mai greu iti va fi si cu atat mai mult vei resimti acest blocaj.

Cea mai mare energie pe care o depune un om se afla in aceasta periada, cand pune tot mecanismul in miscare. Un avion ca sa zboare, cea mai mare energie o consuma la decolare. Un tren, ca sa il misti, atunci e nevoie de cel mai mare efort. Sa pleci de pe loc e consumul major de resurse. Iar scopul este sa ajungi la “momentum”, la acea energie cinetica ce te tine pe cale.

Ca sa poti sa inaintezi, sa treci peste acest blocaj, trebuie sa intelegi ca nu controlezi “rezultatul” in niciun fel, ci doar actiunile care, teoretic, te duc la rezultatul respectiv. Nu exista proiect care sa “garanteze” succesul, pentru ca esecul face parte din curba de invatare.

Atata timp cat nu esti dispus sa esuezi, nu esti dispus nici sa “pornesti”.

Lupta psihica pe care o duci in etapa asta este teribila. Este similara omului care sta pe un mal si paraseste uscatul, intra in apa, ca sa ajunga pe celalalt mal. Nu poti ajunge pe celalalt mal daca nu iti misti fundul de pe malul pe care stai.

Aceasta nevoie de a “sti” tot ce se va intampla este cea care te saboteaza. Cu cat afli mai multe lucruri despre ceea ce urmeaza sa faci, cu atat mai mare este necunoasterea pe care o ai si cu atat mai mare devine frica.

Exista doua seturi de decizii pe care le poti lua si care te pun la adapost in aceasta etapa:

* Dieta de “documentare“ (ai voie sa citesti maxim 3 carti, autori, studii de caz – despre ceea ce vrei sa faci; dupa care actionezi in mod concret, nu doar la nivel cognitiv)
* Termen limita de “documentare” (iti pui un termen limita pana la care ai voie sa citesti, inveti, afli – tot ce trebuie despre proiectul tau, dupa care actionezi INDIFERENT CAT DE PREGATIT TE SIMTI)

In cazul meu, cand sunt la inceput de drum, imi pun un termen limita de o saptamana, de cele mai multe ori, timp in care sa documentez traseul pe care il fac. Si apoi fac pasi, indiferent cat de grei mi se par, cat de pregatit ma simt, cat de frica imi este. Pentru ca stiu ca face parte in proces si ca frica este doar o iluzie pe care o hranesc prin insasi cartile, siteurile, oamenii – pe care ii studiez, pe de o parte, si lipsa de actiune pe de alta parte.

Aici exista doua feluri de oameni – cei care nu actioneaza pentru ca simt ca frica este nenaturala si asteapta ca ea sa treaca. Si cei care actioneaza fiindu-le frica.

A doua metoda este cea mai sanatoasa abordare pe care o poti avea, pentru ca frica este NATURALA si nu va trece niciodata. Tuturor ne este frica, putini recunosc.

Singura metoda ca sa poti estompa emotiile negative este sa te misti. In momentul in care actionezi, incepi, de fapt, un dans cu propriile tale nesigurante si temeri. Iar ele te vor ajuta pe mai departe, facand echipa cu tine. Pe cand daca nu inaintezi, concentrandu-te pe frica, incercand sa o elimini, nu vei face decat sa ii dai si mai multa putere. Vei deveni paralizat cognitiv si vei cauta sa te ingropi in informatie, pacalindu-te ca in felul asta actionezi.

Blocajul de repetitie (cand actionezi)

Ca sa poti inainta, ai nevoie sa creezi “momentum”, sa te folosesti de energia cinetica pe care deja o creezi, prin actiunile pe care le faci. Dar daca nu construiesti o metoda prin care sa inaintezi zilnic, oricat de putin poti, facand pauze mari intre actiuni, vei dezvolta un sentiment groaznic, cum ca te lupti cu morile de vant.

Daca nu reusesti sa gasesti placerea in ceea ce faci, daca nu poti sa implementezi un obicei (“habit”), vei turna combustibil in emotiile tale negative.

Este ca si cum ai un avion pe care il ridici de la pamant, dar exact cand sa tragi de maneta, ca sa zbori cu adevarat, aterizezi si o iei de la capat. Efortul este colosal.

Nu o sa insist foarte mult aici, exista tone de informatie despre cum sa implementezi obiceiuri, cateva sunt descrise si in cartea mea, “Esenta Eficientei”, pe care o poti cumpara de >aici<. De asemenea, in era tehnologiei, exista foarte multe aplicatii de implementare de obiceiuri care te pot ajuta sa faci cate putin, dar zilnic.

Cea mai simpla metoda de a crea un momentum este sa iti printezi un calendar si, cu un marker rosu (ca sa iasa in evidenta pe hartie), sa tragi un x in fiecare zi in care ai actionat pe proiectul tau. Scopul este sa creezi “un lant” neintrerupt, stiind ca de fiecare data cand ratezi un “x”, este ca si cum in urmatorea zi o iei de la capat (decolezi din nou, generand o energie fabuloasa, ca sa ridici avionul in aer).

Sa implementezi un obicei este dificil doar in primele zile, dar pe masura ce trece timpul si “maresti” lantul pe calendarul tau, vei observa ca iti este din ce in ce mai usor si ca esti din ce in ce mai des in stare de flux pe proiectul tau. Asta inseamna ca ai creat un “momentum”.

Blocajul de final

Cu cat inaintezi pe proiectul tau, pe masura ce te apropii de final, o sa ai sentimentul ca este din ce in ce mai dificil. Creste presiunea asupra ta, nivelul de anxietate urca la cote alarmante, apar “urgente“ de peste tot, incep sa ti se intample lucruri.

Totul este in mintea ta, si de data asta. Devii irascibil, emotional, nu te mai recunosti, vrei sa se termine totul mai repede. Apar autosabotajele. Am avut un client, la un moment dat, care era la un pas sa semneze un contract care ii schimba viata si care implica multe zerouri, in euro. A avut grija ca exact atunci sa se certe cu sotia lui. Contractul nu a mai fost semnat niciodata, pentru ca omul era preocupat sa divorteze.

Divortul nu a aparut “natural” in cazul respectiv, a fost provocat. Pe finalul proiectelor importante, care teoretic iti vor schimba viata in bine, incep sa se “intample” lucruri, daca nu esti atent. Te imbolnavesti, te certi cu cei apropiati, ai accident auto, se intampla CEVA. Acel ceva nu vine din exterior, este frica ta de succes.

Demonii din finalul proiectelor sunt extraordinar de puternici. De-asta am si insistat ca la finalul unui proiect are loc “marea batalie”, pentru ca dragonul trimite tot ce are mai bun impotriva ta.

In cartea “A return to love”, Marianne Williamson descrie trairile cuiva care se saboteaza, chiar inainte de a trece la urmatorul nivel, de a-si schimba viata cu adevarat, de a infrange “dragonul” pe care il are in fata lui:

Cea mai mare frica a noastra nu este ca suntem inadecvati. Cea mai mare frica a noastra este ca suntem puternici peste masura. Lumina din noi, nu intunericul, ne inspaimanta.

Ne intrebam – cine sunt eu sa fiu genial, superb, talentat, fabulos? De fapt, cine esti tu sa nu fii astfel? Esti copilul lui Dumnezeu. Cand faci lucruri mici nu servesti lumea si nici pe tine. Nu este nimic spiritual in a te micsora cu totul, ca altii sa nu se simta nesiguri pe ei, cand sunt pe langa tine.

Cu totii suntem meniti sa stralucim, exact asa cum o fac copiii. Ne-am nascut ca sa fim un manifest in numele lui Dumnezeu, care traieste in interiorul nostru. Nu este doar in cativa dintre noi, aceasta stralucire este in toata lumea. Si cand ne dam voie sa stralucim, inconstient dam voie si altor oameni sa straluceasca. Pentru ca ne eliberam de fricile noastre cele mai mari si simpla noastra prezenta ii elibereaza pe ceilalti din jurul nostru.“

Marea batalie cu demonii nostri interiori, la final de proiecte, este atat de ravasitoare, incat avem nevoie sa fim concentrati 100%, echilibrati, hotarati. Dispusi sa facem “saltul”, sa trecem cu adevarat la nivelul urmator, sa fim eroi in adevaratul sens al cuvantului.

Lupta cu dragonul, in marea batalie de la final, este lupta de a ajunge la linia de final, nu doar de a te opri cu cativa metri inaintea ei. Este de a inchide proiectul. De a te elibera. De a nu fugi. De a tine linia cand tot universul tau pare sa se destrame. 

De asta am spus ca la final, prin aceasta hotarare de a deveni mai bun, devii martir. Pentru ca omori o parte din tine, ca sa dai nastere alteia. Sacrifici o identitate veche, pentru una noua, mai luminoasa. Defectele tale in punctul asta se purifica si dau nastere unei rezerve incredibile de curaj, energie, iubire.

Esti “altul”.
In sfarsit esti erou.

Perioadele de final de proiect sunt cele mai grele pentru mine. Sunt atent la trairile mele interioare, sa nu calc stramb, sa nu fug din fata destinului meu, sa nu intorc spatele. Stiu, pentru ca am facut-o de atatea ori. Stiu pentru ca am vazut atatia oameni facand acelasi lucru.

Si de obicei exact la final, cand stiu ca este MAREA BATALIE cu dragonul meu, inchid absolut orice canal de comunicare cu exteriorul. Pentru ca nu vreau sa fiu distras. De multe ori, pe final de proiecte, sotia mea pleaca pentru cateva zile cu copilul la socri. Pentru ca stie ce fac. Intelege.

Lupta e teribila, dar si pentru ca stiu despre mine un lucru: poate ca pornesc greu intr-un proiect, poate ca am gauri in disciplina, pana gasesc ritmul corect ca sa inaintez, dar intotdeauna trec de linia aia de final, intr-o forma sau alta.

Sunt doar eu fata in fata cu dragonul meu,
Eu, fata in fata cu vechiul eu.

Si tot universul meu depinde de mine, in acel moment. Nu sa castig. Ci sa duc batalia aia. Sa imi invat lectia. Sa inaintez.

Cu drag,
Daniel.

PS: mai am o singura parte din aceasta serie de articole, cea in care voi descrie „armele” pe care le ai la dispozitie in toata aceasta calatorie. Orice gand de incurajare pe care il lasi mai jos, in comentariu, ma ajuta.



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

42 thoughts on “Cele 3 blocaje UNIVERSALE pe care le vei intalni pe proiectele tale

  1. Asadar esti fata in fata cu dragonul. Care va sa zica e ziua ce mare! sau castigi sau povestea continua si mai trebuie sa scrii inca 12 articole! Sunt tare curios ce vei alege…

  2. La cum ai detaliat mai sus, lucrurile par simple, le înțeleg mai bine.
    Am trecut de-a lungul timpului prin toate cele 3 blocaje, dar la momentul respectiv nu le-am identificat, nu știam ce se întâmpla…apăreau diverse situații care ma “deturnau” de la ce îmi propuneam sa fac.
    Cel mai elocvent pentru mine este blocajul de final, acolo in bătălia finala am sincope mari, ajung lipsit de energie si ma retrag doar ca sa pornesc la drum cu un alt proiect, o alta provocare…înțeleg acum ca este vorba de frica de succes, nimic altceva. 🙂
    Ai zis bine : “ doar faptul ca știi ca exista aceste blocaje deja te pune la adăpost de ele”
    Multumesc mult!
    Ai adus din nou claritate in mintea mea!!!

  3. Foarte tare articolul,felicitari. M.ai ajutat sa imi dau seama ca la stadiul de profesionist ma blochez cel mai des eu. Si ai punctat foarte clar acele roluri pe care, daca mi le.as asuma, cred ca as inchide mai mult si mai bine proiectele mele.

  4. Citind articolul, mi-am dat seama că la mine predomină frica de succes, nu cea de eșec. Eu incep majoritatea proiectelor, le și implementez, dar mă împiedic la final.

    • La un moment dat am avut o discutie cu un mentor de-ai mei despre un blocaj care tot aparea pe finalul proiectelor. Cumva ma sabotam singur. Dupa ce mi-a povestit care e treaba, de ce se intampla ce se intampla, s-a uitat la mine si a soptit conspirativ:

      „Acum stii !”

      🙂

      De atunci n-am mai fost om. Pe final de proiecte apas pe acceleratie, pentru ca daca nu le inchizi, tot ce ai facut este egal cu zero.

  5. O data cu articolul asta am luat decizia sa le printez. Tot citind seria asta am zis ca ar fi misto sa am cateva idei lipite undeva, la indemana. Imi dau claritate si entuziasm – stiu ca sunt doar etape si acum stiu si cine sunt eu in fiecare dintre ele. Maxim! Abia astept articolul cu armele 😀
    Ma ajuta mult si ideea din final – ca de fapt cand spun ca am gasit altceva mai fain, mai provocator sau bun pentru mine – pana sa inchid proiectul la care lucrez deja – e doar o fuga. Aia e batalia. Acolo fac transformarea. De asta de multe ori, desi duc proiecte pana aproape de final, am impresia ca tot stau pe loc – ca fugeam de marea batalie…cati eroi am dus eu in fata dragonului si de acolo au ales sa se intoarca…
    Multumesc! Keep it up!

  6. Salut,
    Frumos articolul, mi-a placut foarte mult sa-l citesc. Chiar acum sunt aptoape de finalul unui proiect si de o saptamana parca stau pe loc, nu stiu ce sa mai fac, parca m-am blocat. Totusi, citind articolul tau parca mi-am mai revenit, mi-a crescut putin moralul si cred ca ma apuc de treaba chiar acum. Multumesc, succes in continuare, faci o treaba frumoasa! 🙂

  7. Da!
    Am citit cu mult interes articolul. Este foarte util pentru cei care vor intreprinda o afacere pe cont propriu, dar si pentru cei care au trecut prin „FOCUL ” INCEPUTULUI, CRESTERII SI IN FINAL MATURIZARII EI.

  8. Super tare! Genial articol! Stiam de calatoria eroului, dar habar n-aveam de cele 3 blocaje. Iti mulțumesc pentru tot ce ai scris, Dani! E extraordinar sa ai la indemana harta asta si sa poti observa unde te afli si ce poti face.

  9. Astept cu nerabdare si ultima parte din aceasta serie extraordinara. Am citit cu interes toate partile. Asteptam finalul sa iti multumesc, insa meriti toate laudele si toata admiratie pentru fiecare articol. Ai luminat mintile multora si ne-ai facut sa intelegem ce se intampla cu noi si in jurul nostru. Acum TREBUIE sa actionam si sa ne finalizam proiectele cu mai multa incredere si curat. Multumim si iti dorim succes!

  10. Waw.Am ramas in transa peste 10min dupa ce am citit articolul…m-am regasit:) si acum am o viziune de ansamblu.. multumeeeesc:)

  11. Da ,am citit ,incurajator ,trebuie depasita frica de esec .Astept cu nerabdare ghidul si sa vad ”evolutia ” mea in afaceri .

  12. Excelent articolul! Dintre toate pe care le-am citit, cu acesta am rezonat cel mai mult si am de gand sa urmaresc etapele descrise in viata de zi cu zi, deoarece cred ca imi va fi de folos! Mulrumesc!

  13. Super articolul. Mai ales finalul – ” inchid absolut orice cale de comunicare cu exteriorul. ”. – priceless. Ca sa fii sigur ca nu iti distrage nimeni atentia si sa ramai concentrat, exact atunci cand conteaza cel mai mult. Sunt exact in ultima faza acum si imi prinde bine insight-ul asta. Mersi.

    • Cu drag.
      Indiferent cat de multa experienta avem, etapele sa stii ca sunt aceleasi.

      La urmatorul proiect o sa te confrunti, din nou, cu blocajul de inceput (intr-o forma mai mult sau mai putin pronuntata).
      Faptul ca stim este un atu foarte important.

  14. E fantastic cum exprimi in cateva cuvinte ceea ce o intreaga ramura a psihologiei se chinuie sa transmita oamenilor prin terapie. Baietii de la analiza tranzactionala ar trebui sa faca un coaching cu tine. Bravo!

  15. Folderul meu cu „research”are 17 GB. Stau in aceasta etapa de 2 luni. As putea preda teoretic tot ce am invatat, am fost mereu tocilara. Am schimbat de cateva ori strategia, pozitionarea, textele. Ba mai mult in ultima perioada sunt foarte distrasa, familia, prietenii, pisica bolnava, toti au mult mai multa nevoie de mine. Parca pierd mai mult timp la cumparaturi orice as cumpara iar traficul e infernal, ma tine in loc oriunde m-as duce si la orice ora. Universul conspira impotriva mea.
    Ce este mai grav este ca stiam oarecum teoria si tot am cazut in capcana. Am auzit pe cineva spunand odata: „ma tot las distras de la o vreme si trebuie sa inteleg de ce. ”
    Am diagnostic acum, blocaj de inceput, frica de esec. Ajuta mult ca stiu ce este, stiu ca nu este ceva in neregula cu mine si stiu ca are „leac” ca orice problema. Sa nu razi DZ dar am citit mail-ul tau dimineata, in pat, asa cum zici tu ca nu trebuie sa ne lasam furati de tehnologie. De data asta a fost cu folos.

    • Stai linistita, si eu mai citesc in pat, la prima ora.

      Stii vorba aia pe care o am eu?

      „Curajul naste curaj!”
      Asa ca iti urez un sambure de „curaj!”

  16. Buna Daniel,

    Pe mine citatul din Marianne Williamson m-a dat peste cap. It hit home for me, cum se spune. Intotdeauna mi-a fost frica sa fiu eu insami pentru ca am fost crescuta sa fac ce e bine si ce se cuvine, nu ceea ce imi doresc eu. Si am impresia ca m-am pierdut pe mine pe drum. Iar acum trebuie sa invat cu adevarat cine sunt eu si sa imi permit sa fiu eu. De multe ori sunt paralizata de frica asta de a incepe un proiect pentru ca imi e frica ca o sa gresesc. Lumina din noi ne inspaimanta. Fraza asta e geniala si ma face sa privesc altfel lucrurile. Iti multumesc pentru articol!

  17. Imi place sa te citesc pentru claritatea si intelegerea unor mecanisme de care de multe ori nu sunt constienta iar cand sunt totusi atenta la ele, am un mic sabotor care (deocamdata) este mai tare ca mine , si acela sunt tot eu! multumesc Daniel

    • Ajuta mai mult sa consideri ca nu esti tu „sabotorul”, ci ca e o parte din tine. Nu tu, ci o parte. Ca sa poti „lucra” pe acest sabotor, trebuie sa faci distinctia. Sau cel putin asa functioneaza la mine 🙂

  18. Buna, Daniel,
    Este incredibil cum fricile astea sunt atat de ” universale” ! Mereu am crezut ca sunt doar ale mele, ca rezultat al copilariei, al greselilor, al neincrederii in mine etc. Am ceva anisori, credeam ca ma cunosc f bine si totusi astazi, citind acest articol, vad ca aveam o parte din „subsolul” meu sau din „podul” meu inca nestiuta. Abia acum a venit momentul sa aflu, intr-o forma suficient de clara, de percutanta, despre acest adevar. E deci ceva „de sistem”, nu e doar un blocaj al meu! Tie iti mai trebuie incurajari?! Se pare ca ne stii pana in prasele, acum ca te-ai cunoscut pe tine insuti! Stii deja ce ne trebuie , multora dintre noi! Ti-ai invatat lectia, invata-ne si pe noi! Esti un canal luminos intre noi si viitorii noi! Toate multumirile si toate incurajarile in acest sens! Cu drag, Irina

    • Fara incurajari si reactii – nu stiu daca ajung la cei care ma citesc. Am nevoie de senzori, altfel „deraiez”. Sau, vorba cuiva care mi-a raspuns la un newsletter in care ceream un raspuns abonatilor: „Esti si tu om!” :))

      Multumesc mult pentru randurile tale!

  19. O minunatie de articol. Fix in momentul asta sunt in etapa a doua, in partea de mijloc. Mi-a luat multi ani si multe scuze sa incep proiectul asta. Intr-adevar, e dificil sa-mi gasesc constanta in ceea ce fac. Ce ma ajuta este raspunsul la intrebarea constanta din capul meu „care este cel mai mic pas pe care il pot face acum pentru mine?”
    Iti multumesc pentru pregatirea in lupta cu dragonul, o simt cum vine 🙂
    Imi doresc sa fiu si mai atent la ce simt in partea de final si sa observ cum se manifesta asta in exterior.
    Al tau Edgar 🙂

    • Stii care e cea mai mare provocare a unui performer? Sa gaseasca placere in a face constant, zi de zi, actiunile care duc catre rezultat. Nu exista rezultat „mare” fara cele doua elemente: „sa-mi placa” si „sa fiu constant”. Asa ca scopul ar trebui sa fie exact asta: cum mama ma-sii fac sa-mi placa sa fiu constant si disciplinat pe subiectul asta?

  20. La intrebarea : ti-a placut articolul asta? raspund: Daaa!
    bani nu am ( nici acum! si nu vreau sa dezvolt subiectul) daaar…de vreo zece ani, sau mai mult, tot strang la informatii, sunt toba de ele! si atat! oricum in toti acesti ani, niste tineri s-au maturizat, au crescut, au dus propriile lor batalii, iar acum , ei sunt in masura sa-mi povesteasca pe net despre ele; astfel, nu ma mai simt singura pe acest „front”!

  21. Eu sa fiu genial, superb, talentat, fabulos? De fapt, cine esti tu sa nu fii astfel? Esti copilul lui Dumnezeu. Cand faci lucruri mici nu servesti lumea si nici pe tine. Lumina din noi, nu intunericul, ne inspaimanta. Grozave observatii ma faci sa inteleg Cuvintul asa cum trebuie inteles. ma faci sa rup barire, sa zbor sa nu imi mai pese de frica, ma incarc de curaj… imi dau seama ca sunt asa de aprope de final, de altul, de erou. Sunt asa de aprope de final… si sub nici o forma NU AM SA RATEZ !!!

  22. Adevarat tot ce ne impartasesti. Si eu cred ca, mai devreme sau mai tarziu, am trecut prin toate etapele de care ne vorbesti mai sus. Si eu ma pun greu in miscare dar nu ma llas pana nu-mi inving dragonul la final, oricat de greu mi-ar fi. Cred ca e una din cele mai grele batalii. Foarte faine metaforele folosite, keep going! Cu drag, Irina de la Piatra.

  23. Foarte bun articolu
    Excepțional
    Lumea vorbește , dar până nu este in faptul împlinit nu simnte emoțiile pe care le povestești
    Ești un om de milioane
    Mulțumesc