La ce sa te astepti cand iti dai demisia si vrei sa iti deschizi o afacere

16 Iul

Am o experienta vasta si ca angajat, dar si ca angajator. Mi-am dat demisia de mai multe ori de-a lungul timpului, iar atunci cand am facut-o, am facut-o ori pentru ca nu m-am adaptat si mi-am dat seama ca nu cresteam profesional, ori pentru ca ajunsesem la un nivel maxim de performanta si nu mai puteam creste.

Cum stiam ca vreau sa imi deschid propria companie inca de la varste fragede (22 de ani), am vazut statutul de angajat drept o etapa vitala, dar temporara. Asa ca am dat de fiecare data maxim pentru angajatorul meu, atat cat puteam in momentul respectiv. Eram constient ca tot ceea ce obtin ca si angajat, la nivel de rezultate, ma va ajuta pe urma, cand o sa pornesc propria mea afacere.

Dincolo de exceptiile celor care au cazut de pe bancile facultatii direct la carma unei companii de succes, chiar si acum cred ca pentru a avea o minima sansa de reusita, ai nevoie si de experienta in campul muncii. De multe ori nivelul de performanta pe care il obtii la locul de munca se va rasfrange si in evolutia ta antreprenoriala.

Ca sa fac o paralela cu sportul, vad statutul de angajat ca un antrenament pe care il faci pentru jocurile oficiale. Rareori vei vedea un fotbalist, spre exemplu, care sa fie titular de drept la echipa, dar care sa trateze superficial antrenamentele. Este o stransa legatura intre cum te antrenezi si rezultatul pe care il obtii in “meciuri”.

Legat de motivele pentru care ai vrea sa iti dai demisia, ele pot fi multiple:

  • nu-ti mai face placere ceea ce faci si vrei sa schimbi domeniul in care activezi
  • nu mai simti provocare
  • nu te simti apreciat
  • ai un echilibru precar intre viata profesionala si viata personala (vrei mai mult timp pentru tine, mai putin stres etc.)
  • exista o contradictie de valori intre tine si angajator si nu mai crezi in ceea ce faci
  • esti nemultumit de salariul pe care il primesti
  • vrei sa pornesti ceva pe cont propriu

Prin ceea ce fac am “inspirat” (s-ar putea spune) sute de oameni pana acum, daca nu mii, ca sa isi dea demisia cu gandul de reconversie profesionala sau cu speranta ca pot reusi pe cont propriu ceva. Oricat ar parea de ciudat, insa, eu nu indemn oamenii sa renunte la locul lor de munca.

Chiar consider ca este un pas pe care trebuie sa il gandesti putin inainte, astfel incat sa nu fii prins in off-side si sa nu risti foarte mult. Eu merg pe o intrebare foarte simplista la prima vedere, cand o persoanai si da demisia:

“Care este cel mai rau lucru care se poate intampla?”

Daca nu risti aiurea bani pe care nu ii ai sau nu iti permiti sa ii pierzi, raspunsul ar trebui sa fie “sa ma angajez din nou”.

Asta este de fapt si “senzorul” ca esti echilibrat in decizia pe care o iei. Daca risti credite la banca, casa, masina, economiile de viata – atunci probabil ca esti impulsiv.

Vei fi pregatit doar cand vei putea raspunde simplu: “Daca imi dau demisia, cel mai rau lucru care se poate intampla este sa ma angajez din nou peste o perioada de timp.”

Personal, mi-am dat demisia cand nu aveam un ban in buzunar, cu scopul de a porni o afacere (si nu o singura data). De fiecare data cand dadeam rateu cu planul meu de afacere, ma angajam din nou.

Amuzant este ca de fiecare data imi spuneam: “este ultima oara cand ma angajez”. Pe la a patra incercare… am avut dreptate. Chiar a fost ultima oara cand m-am angajat la altcineva.

Demisia este o experienta care iti poate schimba perceptia despre viata, valori, planuri. Din pacate mai mult de 50% dintre cei cu care am lucrat in coaching si care voiau sa isi dea demisia vedeau aceasta demisie ca pe o infrangere personala, ca pe un esec. Cu mana pe inima spun ca atunci cand ramai intr-un loc de munca ce nu te mai satisface – este infrangere cu adevarat. Demisia poate fi o victorie personala si o experienta care te poate duce (sau nu) la un alt nivel.

Daca te gandesti sa renunti la locul tau de munca pentru o activitate de freelancer sau pentru un start-up, pune-ti intrebarea asa chiar acum:
“Care este cel mai rau lucru care se poate intampla, dupa ce imi dau demisia?”

Daca raspunsul NU este “sa ma angajez din nou”, atunci fa-ti mai intai un plan prin care sa ajungi la acest raspuns.

startup

La ce sa te astepti cand iti dai demisia?

La nimic bun in prima faza si la prima vedere:

  • senzatia de foame constanta (daca nu faci ceva, nu ai ce sa mananci)
  • sentimentul de nesiguranta (nimeni nu iti garanteaza nimic, nu mai ai salariul care vine la finalul lunii, poti da rateu oricand)
  • impresia ca tot mediul inconjurator se aliaza impotriva ta (incepand de la primul client care nu te plateste, la partenerii care nu trag la fel de mult ca tine, de la angajatii care iau banii degeaba, la birocratia care te impiedica sa faci profit si sa iti desfasori activitatea)

Sentimentul asta de nesiguranta poate fi cel mai puternic deblocant pentru tine, dar in acelasi timp poate fi si o piatra de moara. Am vazut oameni paralizati de aceasta nesiguranta, incapabili sa se miste intr-o directie sau alta.

Mereu spun, legat de siguranta: “Daca vrei siguranta, ramai angajat. Antreprenoriatul nu are treaba cu siguranta. Niciodata nu esti sigur de nimic.”

Am vazut oameni cu o incredere in sine imensa ca angajati si extrem de pozitivi care, in fata faptului implinit, s-au transformat in niste victime care se vaitau constant de cat de greu le este.

De asemenea – lipsa unui program impus din exterior, de catre “sistem”, provoaca cei mai disciplinati oameni sa se transforme in cei mai lenesi cu putinta.

Lucruri de care ar trebui sa fii constient, cand iti planifici o demisie si dupa ce ti-ai dat-o:

1 – Din momentul in care te gandesti sa iti dai demisia, devii toxic pentru compania care te plateste

Asta ti-o spun din ambele roluri, si de angajat, si de angajator. Este ca un mic vierme care te roade pe interior, iti provoaca emotii negative, stari depresive, lipsa de productivitate. De asemenea, risti sa devii un factor destabilizator pentru ceilalti colegi si in relationarile cu ceilalti angajati si cu clienti.

Ca si angajator prefer sa imi spui ca vrei sa pleci si sa te ajut sa pleci cat mai repede, decat sa incerc sa te tin impotriva vointei tale.

Odata incoltit acest gand, mai devreme sau mai tarziu vei pleca. Diferenta o face – ceea ce lasi in urma. Asa ca, din momentul in care devii constient de aceasta dorinta, fa-ti un plan, munceste cu aceeasi intensitate pe cat posibil si da-ti ragaz sa ajungi in acel punct in care spui “riscul cel mai mare este ca, daca esuez, ma angajez din nou”.

Cu cat gradul de „toxicitate” creste fara sa faci nimic in acest sens, cu atat vei fi predispus sa iei decizii din impuls, care nu te vor avantaja pe termen lung.

2 – Nu astepta pana cand familia si cei apropiati sa fie ok cu decizia ta

Este una dintre capcanele mentale in care cadem. Omul, in esenta, este un animal emotional care se sperie de necunoscut. Sa iti dai demisia si sa pornesti ceva pe cont propriu creeaza irascibilitate in familie de cele mai multe ori.

Nu vei putea sa impaci cu decizia ta sotul, copiii, parintii, prietenii foarte apropiati. Intotdeauna va fi cineva care iti va spune “Esti nebun? O sa dai faliment” sau “O sa mori de foame”.

Daca vrei sa astepti pana acestia sa fie de acord cu tine, vei ramane foarte mult timp ca angajat “toxic” (vezi punctul 1).

3 – Strange un capital „de subzistenta”

Daca nu ai bani de investitie, atunci cel mai probabil ca vei porni o afacere de mici dimensiuni, bazat pe servicii (unde nu sunt costuri mari) / intermediere, o afacere care sa se bazeze pe capacitatea ta de networking (de a vinde printre cei pe care ii cunosti, in prima faza) si pe capacitatea ta de promovare in mediul online.

Cea mai intalnita scuza a celor care dau faliment este – “Nu am avut bani de investitie”. Este o temere care nu se bazeaza pe nimic real, la originea falimentului stand nivelul de educatie al antreprenorului din spate.

Orice pas gresit este o lectie care te poate duce in “cel mai rau scenariu”, care inseamna, de fapt, sa te mai angajezi o data pana la urmatoarea “incercare”.

Nu iti face credite, nu gira cu apartamente, nu te imprumuta pentru afacerea ta. Cele mai multe dintre start-up-urile de succes documentate de mine au plecat FARA investitii.

Cand ma refer la “strange un capital” – ma refer strict la capitalul de subzistenta, care sa te ajute sa supravietuiesti pe o perioada de 6-12 luni. Daca nu ai experienta in antreprenoriat, nu este indicat sa ti se dea bani pe mana ca sa pornesti o afacere.

Pentru mai multe detalii in directia asta – vezi articolul asta:
http://construimimperii.ro/cele-3-etape-ale-unei-afaceri

laptop si cafea

4 – Ce vrea un angajator de la tine, cand iti dai demisia

Vad foarte multi oameni care, cand isi dau demisia, o fac din impuls, lasand in urma “foc si para”, stricand relatii si dand foc la corabii. In realitate lucrurile se fac mult mai uman de atat.

Un angajator pus fata in fata cu decizia cuiva de a pleca, vrea doar sa:

  • fie anuntat din timp, ca sa poata sa iti gaseasca un inlocuitor
  • termini treaba pe care ai inceput-o, ca sa nu fie preluata de altcineva care nu stie ce ai facut
  • fii un exemplu de conduita in perioada de preaviz (ca sa nu destabilizezi echipa)
  • nu devii emotional si impulsiv, in sensul negativ, sa arati cu degetul catre “vinovati” (un feedback este apreciat, dar la nivelul matur, onest si autentic)
  • pastrezi legatura cu el pe termen lung, sa mai stie de tine (sa lasi usile deschise)

5 – Cei care isi dau demisia, au tendinta sa isi ia o pauza (ceea ce e gresit!)

Am vazut scenariul asta de multe ori. Imediat dupa demisie, cu gandul de a porni o afacere, prima activitate intreprinsa este cea de a-si planifica o calatorie intr-o tara exotica sau de a lenevi excesiv, in fata televizorului.

La inceput trec zilele, apoi saptamanile, eventual lunile. Si apoi iti vei cauta un alt loc de munca, fara ca macar sa fi incercat ceva.

Pe cont propriu trebuie sa fii de doua ori mai responsabil si mai muncitor decat inainte, pentru ca acum nu ai un program fix si nici un sistem rigid care sa iti permita sa ai rezultate.

Toti cei care isi dau demisia, si-o dau sperand ca vor castiga “libertate”. La inceput vei castiga doar libertatea de a munci de doua ori mai din greu si de doua ori mai mult, in speranta ca la un moment dat afacerea se va pune pe picioare si nu va mai depinde de tine.

Asa ca intra direct in paine si lasa odihna deoparte.

6 – Educa-te in tot ce tine de marketing si vanzari!

Cu talentul se moare de foame! Orice rezultat profesional ai avea a si angajat, statutul de antreprenor presupune sa ai cui sa livrezi acest rezultat. Sunt doua mentalitati total diferite.

In perioada de start, chit ca vorbim de activitate de freelancing sau de antreprenoriat efectiv, efortul tau ar trebui sa se duca in 80% din timpul de munca, spre atragerea de clienti si vanzare. Doar in 20% din timp ar trebui sa te ocupi de “productie”.

Vanzarile iti aduc bani, asa ca vinde – zilnic!

7 – Nu te vinde ieftin (nu te baza pe discount-uri si preturi mici)

Cea mai proasta abordare pe care o poti adopta este sa te lupti pe preturi intr-o piata concurentiala (care da cel mai mic pret). Am vazut scenariul asta de mii de ori si nu duce catre un viitor fericit.

Marketing-ul bazat pe pret nu este marketing, este milogeala! Intotdeauna va exista cineva care sa ofere un pret mai mic decat tine, asa ca vei fi nevoit constant sa reduci costurile, calitatea, marja de profit – doar in ideea de a putea sta in piata.

Bataia e atat de mare pe pret, incat nu este o miscare desteapta sa te vinzi ieftin.

8 – Nu pastra clientii pe care nu ii vrei

Din lipsa de vanzari, la inceput, vei avea tendinta sa accepti compromisuri. Insa tocmai aceste compromisuri te vor duce la marginea prapastiei. Clientii care te platesc greu, care nu respecta ceea ce faci, care negociaza constant catre pretul minim pe care il poti oferi, care iti provoaca emotii negative constant – uita de ei.

Cauta acel ideal de client pe care il vrei si serveste-l pe el. Concentrandu-te pe clientii prosti, vei ajunge rapid in situatia in care nu mai ai energie ca sa continui, in care iti urasti activitatea si ai impresia ca toata piata este “asa”. Nu vei mai avea incredere in oameni, nu vei mai avea incredere in clienti, vei uita motivul pentru care ai plecat la drum.

Orice freelancer sau antreprenor pleaca cu ideea de a aduce valoare in societate prin ceea ce face. Secundar – sa traiasca bine din asta.

Ramai fidel clientului tau ideal si trateaza-l asa cum merita. Renunta la orice client care nu intra in acest ideal fara sa clipesti.

rotite

9 – Nu-ti fie frica sa gandesti “mare”

Chiar daca pleci la drum ca si freelancer sau cu o taraba (spre exemplu), da-ti voie sa visezi mereu la un nivel superior al afacerii tale: sa devii cel mai bun din tara, din europa, din lume (orice ar insemna asta).

Nu te multumi niciodata cu nivelul la care este afacerea ta, pentru ca autosuficienta nu duce decat catre faliment, in lipsa unui ideal la care sa aspiri.

Nu uita ca afacerile nu pot creste mai mult decat nivelul de educatie al antreprenorului din spate. Orice piedica intalnesti in aceasta calatorie este data de nivelul la care esti tu si nivelul tau de intelegere a pietei si a ceea ce inseamna antreperenoriat.

10 – Cel mai negru scenariu 🙂

Nu uita ideea de baza. Daca nu merge, angajeaza-te din nou, pur si simplu. Propune-ti sa dai maxim la noul loc de munca, cauta sa intelegi “lectia” pe care ti-a oferit-o experienta trecuta si planuieste o noua incercare.

Cel mai mult invatam din esecuri. Victoriile nu ne invata mai nimic, doar ne ofera aroganta, un fals sentiment de invincibilitate, ne ofera autosuficienta si ne impiedica sa visam mai departe.

La final as vrea sa imi spui despre experienta ta din spatele ultimei demisii pe care ti-ai dat-o. Ce ai simtit, prin ce ai trecut, unde ai ajuns. Sunt sigur ca experienta ta ii poate ajuta si pe altii care au trecut prin aceeasi situatie.

Cu drag,
Daniel Zarnescu

PS: mai jos ai detalii despre cel mai de succes proiect al nostru: Mentorship Internet Business . O comunitate de antreprenori, freelanceri si angajati care vor sa isi deschida o afacere, la un moment dat, formata din peste 500 de oameni.

Apasa pe link pentru mai multe detalii:
http://construimimperii.ro/mibelite/

Banner-Blog-Daniel-MIB



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

35 thoughts on “La ce sa te astepti cand iti dai demisia si vrei sa iti deschizi o afacere

  1. Draga Dragos,

    Tocmai trec prin acest moment al vietii mele, cand ma desprind dintr-un corporate ca sa merg pe propria mea activitate.
    Nu este usor, nu este greu. Termenul corect este „diferit”. Te incearca, este drept, mii de stari, dar aceste trairi m-au ajutat sa cern si sa discern, sa-mi pun intrebari decente cu raspunsuri pe masura. Acum sunt la inceput. Am emotii, dar pentru mine ele reprezinta deja o resursa, nu o piedica.
    Daca regret? NU.
    Las in urma o echipa extraordinara si ma indrept pe un alt drum extraordinar.
    Punct.

  2. Demisia ti-o dai cand SIMTI ca esti pregatit pentru asta. Daca o faci numai pentru ca ai citit ca viata de antreprenor e mai buna decat cea de angajat, o sa ai surprize neplacute.

    Iar ca sa FII antreprenor ai nevoie de o pregatire reala, si de o dorinta pe masura. Altfel, e mai bine sa ramai angajat, ai macar asigurata subzistenta.

    Iar daca ESTI deja antreprenor, incepi sa faci bani chiar INAINTE de a renunta la job, si vezi ca merge, ca iti place, ca ti se potriveste.

    E problema lui Hamlet, de „a fi sau a nu fi” (antreprenor).

  3. Eu sunt încă prea tânăr (23 de ani), dar gândul meu fuge destul de departe. Și eu sunt angajat și, bineînțeles, îmi doresc să fiu propriul meu șef cândva. Într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, însă nu mă grăbesc. Iau totul pas cu pas. Cum ai spus și tu, trebuie să ai ceva experiență în câmpul muncii, iar abia atunci să pornești ceva al tău.

    Felicitări pentru articolul de mai sus!

  4. Fain articolul Daniel.
    Am demisionat pentru ca nu mai simteam placere la locul de munca.
    Nu mai rezonam cu fisa postului, colegii si clientii ma iritau maxim.
    Am ajuns la un grad de nervozitate extrem care a depasit bariera job-ului si s-a instalat in viata personala si in relatia cu cei apropiati.
    Nu am in spate un back-up si nici o afacere momentan, am doar economii care ma pot ajuta sa supravietuiesc cel putin 6 luni.
    Sunt convins ca am ales ce este mai bun pentru mine. Pentru prima data m-am oprit din inertia vieti si am decis sa aleg sa o traiesc, pur si simplu.
    Procesul e intr-adevar dificil, te rascoleste zi de zi si gasesti motive sa continui. Intr-un final am decis sa renunt pentru ca este mai bine pentru mine si pentru viitorul meu.
    Acum urmeaza sa ma cunosc pe mine insumi si sa ma accept si cu siguranta in scurt timp voi ce drum am de urmat .
    Iti multumesc pentru sfatul „succesul inseamna prieteni mai destepti decat tine”.
    Cu stima.

  5. Demisia ți-o dai când ai foarte multe produse sau servicii pe care să le vinzi și clienți care să aibă nevoie de produsele tale. Poți să vinzi iepuri și câini de rasă așa cum fac eu, sau să vinzi cărți sau cursuri interesante așa cum faci tu. Important nu este să fii perseverent cum cred unii ci să fi inteligent și să identifici din timp potențialii clienți și nevoile lor. Sunt oameni foarte perseverenți si muncesc foarte mult dar sunt săraci pentru că le lipsește inteligența și luciditatea. Îmi amintesc de Dinu Patriciu când trăia prietenii spuneau despre el că era un om foarte lucid.Și am mai învățat că lecțiile de viață să le primesc de la oamenii care au rezultate nu care stiu doar teorie. Nu o să primesc sfaturi despre cum să slăbesc de la o persoană supraponderală despre felul cum să îmi gestionez conflictele în familie de la oameni divorțați de trei ori sau educație financiară de la oamenii săraci.

    • Felicitari pentru cine esti si ce faci. Nici nu ai idee cat ma entuziasmez de fiecare data cand aud pe cineva care activeaza intr-un domeniu „nou”. Crescatori de caini de rasa – avem in comunitate, de iepuri inca nu am auzit. Presupun ca detii un „pet shop” sau ca ai doua linii diferite de business. Mult succes iti doresc!

      Legat de „foarte multe produse” – aici nu sunt 100% de acord. Pentru un incepator care nu stie sa vanda de multe ori e mai bine sa aiba o gama limitata de produse. „Foarte multe” il face sa nu aiba un mesaj coerent de promovare. Dar e o parere subiectiva si personala aici.

      Legat de supraponderali care sa te invete cum sa slabesti – sunt de parere ca de la absolut oricine ai ce sa iei. De exemplu – daca as vrea sa slabesc, as vrea sa stau de vorba cu un supraponderal ca sa invat CE SA NU FAC (sa nu repet anumite greseli). Noi suntem experti si pe ce facem bine, dar si pe ce facem prost. Sa inveti de la cineva care este expert in a face prost ceva – poate fi o mina de aur, cateodata.

      Dar – la esenta – ai dreptate 🙂
      Foarte buna analogia „munca” vs „inteligenta/luciditate” 🙂 o sa o tin minte.

    • Excelenta interventia Danei, pentru unii poate cam pragmatica si rece. Cera ce ne spune ea este sa alegem modele de succes si sa le urmam strategia. Luciditatea este esentiala in mediul de afaceri si pe piata de munca actuala cand toti angajatorii prin departamentele de HR insufla angajatilor ideea ca ei le sunt si mama si tata. O manipulare grosolana comparabila cu relatia grofi-iobagi din secolul XVII care prin repetitie zilnica devine din pacate „adevar” pentru atat de multi. Iar Dana ne demonstreaza ca se poate alerga cu succes dupa doi sau mai multi iepuri 🙂 Felicitari!

  6. Mi-am dat demisia acum 2 ani. A fost din cauza programului. Ajungeam foarte tarziu acasa si nu mai puteam sa mai fac nimic din ce mi-as fi dorit. Nu faceam altceva decat sa mananc, sa fac un dus si apoi ma culcam.

  7. Și pe mine mă bate gândul să plec de la actualul loc de muncă, după ce am citit numeroase materiale ale tale și a celor cu care lucrezi, defapt am ajuns la concluzia că nu mă mai atrage deloc ceea ce fac. Problema este că în acest moment nu îmi permit să plec pentru că aș rămâne fără niciun venit. Din păcate am de întreținut familia, rate (încă vreo 3 ani) și cheltuielile zilnice, iar salariul soției este insuficient pentru asta. După cum spui în articol este o decizie foarte grea. Ce îmi poți sugera? (aștept o idee de la oricine)

    • Bună Florin,

      Ți-a scris Daniel în articol că în cazul în care îți riști casa, mai bine te abții de la a-ți da demisia.

      Ce te poate ajuta în acest moment ca să capeți claritate? Răspunsul pe care ți-l dai la întrebarea:

      Ce ar trebui să se întâmple ca să pot demisiona și să fiu împăcat cu decizia mea?
      Aceasta este întrebarea care m-a ajutat și pe mine să îmi stabilesc nu doar toți pașii până la momentul demisiei ci și data la care să-mi înaintez demisia :).

      Răspunsul pe care ți-l vei da îți va ghida pașii spre calea pe care trebuie să o urmezi.

      Ai încredere, lucrurile se întâmplă acum așa și nu în alt fel pentru ca să tu să-ți înveți o lecție.

      Succes!
      PS. dacă nu-ți iese de unul singur, apelează la un coach 🙂

  8. Foarte, foarte interesant articolul.

    In cazul meu, s-au intalnit doua din motivele enumerate de tine, amandoua fiind la fel de importante. Ajunsesem intr-un punct in care simteam ca nu mai am ce invata si nici unde creste. Lucru care ma frustra extraordinar de mult. In acelasi timp, dezvoltam o afacere MLM, unde ajunsesem sa castig de doua ori mai mult decat la servici (unde castigam destul de mult). Si nu aveam timp suficient sa dezvolt si mai mult respectiva afacere… Evident, se necesita demisia 🙂

    Decizia insa a fost ingrozitor de grea, pentru ca fusese primul meu job, trecusera 5 ani de zile acolo, pentru ca iubisem job-ul, dar si pentru ca imi era foarte greu sa anunt acest lucru sefului meu, de la care invatasem atat de multe, si caruia ii eram recunoscatoare. Imi aduc aminte cum mi-a spus: „Ma asteptam ca tu sa pleci la un moment dat” – am inteles cuvintele lui, mult mai tarziu 🙂

    M-am regasit in ceea ce ai scris in acest articol, referitor la incapacitatea mea de a ma motiva singura sa fac ceea ce trebuia, lunile trecand atat de usor, fara ca eu sa pot fi propriul meu sef, cu adevarat! Nu reuseam sa ma organizez, nu reuseam sa fac un plan bine definit, tocmai pentru ca fusesem obisnuita sa mi se traseze sarcini, iar eu sa le indeplinesc. Sau, sa dezvolt eu sarcini ca urmare a unui plan dat de sef.

    Asta se intampla in 2007, in 2010 lucrurile nu mai stateau atat de roz in privinta castigurilor, criza lovindu-ne si pe noi (eu si sotul meu, care demisionase si el de la aceeasi companie). Am trecut prin perioade ft grele, insa decizia de a ne reangaja nu exista pe lista noastra, considerand ca angajarea ne va aduce un confort la care poate nu vom mai vrea sa renuntam, plafonandu-ne. Am reusit sa ne ridicam, incet si cu grija.

    Cu siguranta a fi stralucitor intr-un domeniu, nu inseamna si a fi un bun antreprenor. Am realizat asta pe propria-mi piele :). O spun tuturor cunoscutilor mei, de cate ori am ocazia. Asa ca inainte de demisie, e nevoie de o analiza amanuntita.

    Multumim Daniel pentru construimimperii.ro

  9. Americanii zic ca turnover-ul optim pe job este de 2,5 ani, mai departe de atat intervenind plafonarea, lipsa de motivatie si randament, frustrarea…Am primit aceasta informatie dupa a 5-a demisie in 12 ani de munca in diverse corporatii, 5 la numar. Am fost incantat de turnover-ul meu de 2,4 🙂 Si, fiindca dupa ce bateam palma pe contract spuneam invariabil angajatorului: „In ziua in care nu o sa ma mai distrez la job, o sa plec!”, am avut si explicatia a ceea ce faceam de peste un deceniu: nu am acceptat sa ma minta nimeni si nici ca eu sa mint pe cineva. Este vorba despre onestitate, verticalitate si profesionalism.

  10. Ultima oara cand mi-am dat demisia am incercat sa trec pe un alt domeniu de activitate: IT.
    Se pare ca nu mi-am dorit destul de mult sa trec pe acel domeniu, pentru ca dupa aproximativ 1 an m-am reintors in sistemul bancar.
    Dupa 2 ani si 8 luni la actualul loc de munca, sunt pe cale sa-mi dau din nou demisia pentru ca domeniul bancar chiar nu cred ca ma mai reprezinta. Prea multa presiune pe tinte, jocuri psihologice si bataie de joc atunci cand vrei sa iti iei un concediu.
    Am pus deoparte economii pentru cel putin 6 luni, nu am credite sau alte datorii…
    Chiar cred ca in viata asta trebuie sa ne urmam visul si uneori trebuie sa facem unele sacrificii pentru a-l urma.

    • In functie de domeniu, cred ca este imprtanta si analiza pietei cu oferte de munca (pentru domeniul in care esti pregatit), rezerva pentru cele 6 luni este posibil sa nu fie suficienta. De exemplu eu imi caut un job de apoape 2 ani si inca nu am primit o oferta cu salariul care il primesc in prezent, pentru asta imi este frica sa imi dau demisia fara sa fiu sigura pe un domeniu (ratele pentru locuinta imi consuma peste 70% din venit). Altfel sunt sigura ca m-as descurca de minune cu firma proprie …

  11. Buna Daniel.

    Nu stiu cum se face, dar ori de cate ori scrii un articol eu ma regasesc in totalitate in el…
    Anul trecut m-am hotarat sa fac ceva cu viata mea, sa nu raman un angajat tot restul vietii si sa astept pensia…
    Am deschis un magazin online mai mult din pasiune, dar cu speranta ascunsa ca intr-o zi va fi cel mai mare magazin online din tara pe acest domeniu 🙂
    Din fericire am parte de doua sefe intelegatoare…Le-am anuntat ca mi-am infiintat o firma si ca eu de fapt lucrez si pentru afacerea mea…Nu m-au lasat sa imi dau demisia (inseamna ca sunt importanta in firma)…Dupa 6 luni simteam ca nu mai pot…Eram obosita tot timpul, eram irascibila mereu…
    Am aranjat in asa fel lucrurile incat sa raman angajata doar cu 6 ore si cele doua ore „castigate” sa le folosesc in businessul meu.
    Dupa cum vezi demisia mea este organizata strategic, deoarece am si o rata pentru casa (de care sper sa ma achit in cel mai scurt timp posibil).
    Preconizez ca in maxim 1 an imi voi putea da demisia si sa ma ocup strict de businessul meu si de pasiunea mea, pana atunci urmatorul pas este sa trec la 4 ore ca si angajata 🙂

    Iti doresc succes si la cat mai multe articole.
    Izabella A.

  12. Mi-am dat demisia o singura data in viata mea si a fost ultima data cand am fost angajat. Intre anul 1 si anul 2 de facultate am primit o slujba exact pe domeniul meu la o firma de productie publicitara, faceam ceea ce imi placea, veneam cu placere la lucru, era ok.

    Pana la un momentdat cand am simtit ca imi doresc mai mult de la mine, ca pot mai mult si ca daca nu ma apuc sa fac ceva cat mai repede nu fac decat sa imi pun visurile pe „hold”. Asa ca am vorbit cu sefa mea, i-am explicat situatia si a inteles. (Nu stiu cum a fost pentru voi, dar pentru mine experienta de a-mi da demisia a fost foarte similara cu a te desparti de o iubita)

    Eu facand design-uri tipografice, la momentul respectiv aveam doar o pagina de facebook cu nici 100 de like-uri, dar vazandu-ma cu o gramada de timp liber si foarte putini bani am inceput sa fac freelancing si inca continui.

    La momentul de fata sunt unul dintre cei mai respectati designeri de tricouri din lume iar saptamana viitoare am lansarea propriului brand de tricouri unice in Romania. Deci pot spune ca demisia mea a fost cel mai bun lucru pe care am putut sa il fac si care m-a adus pe acest drum.

  13. Am trecut prin etapa de angajat toxic , pana am vazut un anunt de la o firma concurenta ,din greseala. Am aplicat pe loc , dupa 2 interviuri am fost acceptat pe salariu dublu si o pozitie superioara plus alte beneficii. Cum spuneau cei de la Nike , just do it ! 🙂 Nimeni din familie sau prieteni nu a stiut decat dupa angajare.

  14. Mi-am dat demisia de la un job banal pe customer service pentru ca am atins foarte repede o stare de platou. Nu mai simteam provocare.

    Financiar, nici nu merita pentru ca imi sacrificam timpul pentru facultate, timp care putea fi folosit sa trec examenele si sa raman la buget (deci cheltuieli mai putine). Daca continuam cu jobul si intram pe taxa, eram in situatia ca ce iau pe mere sa dau pe pere. Mi-am dat demisia in ultimul moment.

    Si acum vreau sa ma dezvolt ca freelancer pe design grafic. Exista challenge-ul si am si control asupra timpului. Chit ca financiar e mai greu la inceput, e mult mai fain sa muncesti toata ziua stiind ca nu tre sa dai vreun raport vreunui sef sau ca tre sa ramai blocat in aceeasi locatie pana la ora x. Inca un lucru, o sa fii ofertat cu multe oportunitati si va trebui sa spui nu la toate

    Felicitari pentru articol. 🙂

  15. Inainte de a-ti da demisia, ideal ar fi sa ti-o pregatesti.

    Si daca intentia este ca prin demisie sa treci de la angajat la antrepreneor ar fi bine sa incepi prin a-ti schimba modul de gandire si actionare. Incepe sa investesti in dezvoltarea ta personala si de asemenea ar fi bine sa-ti gasesti cel putin un mentor daca nu mai multi (chiar si virtuali). Fara ghidare si forta interioara e cam dificil pasul. Demisia in primul rand te scoate rapid din zona de comfort al angajatului iar daca nu esti pregatit(a) rapid fugi inapoi, cu un gust amar de esec (ceea ce uneori poate fi fals).

    Sfaturile le dau in cunostiinta de cauza din perspectiva unei foste angajate pe un job bun si securitar – garantat pana la pensie -(din punct de vedere al celorlalti – inclusiv familia) si care acum 8 ani a trecut la munca pe cont propriu. Cel mai mare castig este ca de 8 ani lucrez cand vreau, cum vreau si cu cine vreau – iar cuvantul LIBERTATE are valoare si sens mare pentru mine.

  16. Eu am fost angajat o singură dată la o vopsitorie auto… Atât de mult mi-a plăcut munca de acolo încât în 8 luni de zile am ajuns mai bun decât superiorul meu care avea 4 ani experiență… El fiind umpic mai bamblea „i-au crescut aripi” și a început să facă scheme și să mă ia cu teorii și alte porcării… Într-o dimineață, omu nostru a reusit (nu știu nici eu cum… Sunt ardelean pur) să mă enerveze de 5 ori. Am terminat de șlefuit porțiunea la care lucram, am pus scula cu care lucram la locul ei și m-am dus în sala de așteptare frumos… Mi-am aprins o țigare… Mi-am făcut o cafea și așteptam să vină directorul să îmi semnez demisia… Între timp o apărut patronul și m-am luat de povesti cu el și m-a întrebat de ce vreau să plec… I-am spus „Ștefan, noi rămânem prieteni… Ne dăm mâna, ne salutăm pe stradă, ieșim și la o bere… Da’ eu pe ăla (arătând cu degetul spre vopsitor) nu pot să-l mai văd… „M-am înțeles… Mi-o zis ca pot să plec acasă dacă vreau și să vin să semnez demisia când mi se gată zilele de concediu la care aveam dreptul… Și așa am și făcut… A doua zi am discutat cu tatăl meu și i-am zis în următorul fel… Tată, dacă tu mă susții eu mă apuc pe cont propriu… Dacă nu mă susții mă angajez iar, la altă vopsitorie… Și după aia când pot mă apuc tot pe cont propriu… Tata o zis ca mă susține și acum în momentul asta aștept să mi se usuce filler-ul de pe o bară de față de passat 🙂

  17. O singura data am fost angajat vre-o 2 luni. Era inceputul lunii august, mi-am facut planul sa plec, fara sa spun nimanui nimic, lucram pe garantii lacamere foto. Tin minte ca aveam vre-o 20 de camere desfacute, le-am adunat una cate una, pana la ultima. A vanit seful meu si mi-a spus ca saptamana urmatoare urma sa intram toata firma in concediu; eram pustan avream 21-22 de ani, i-am replicat ca eu imi iau concediu de tot, omu aramas putin trasnit. I-am spus ca nu e nimic personal si ca daca cel care urma sa vina dupa mine, are nevoie de ajutor, pot apela linistit la mine. Bine am si facut ca am plecat, in urmatoarea perioada m-a m apucat de instalatii electrice si am facut bani foarte multi, a venit perioada 2007 am facut si mai multi bani, prin 2009-2010 totul sa dus in cap. Am decis sa deschid un service de laptopuri, in care lucrez si acum, dar m-am plafonat, piata a murit, ma pregatesc sa il inchid, dar tot stau pe niste zeci de mii de euro. Ma pregatesc sa inchid, m-am decis in mare in ce directie vreau sa o iau, lucrurile inca nu se leaga, dar am cat de cat liniste pentru ca stiu ca am ce manca si peste 4 ani.cu 98% din fostii mei clienti am ramas in relatii foarte bune. Cu cel mai bun client al meu, un milionar m-am certat. Au trecut 5 ani de atunci nu sunt inca decis daca a fost o decizie buna sau nu, omu a abuzat mult de mine si intr-un fel sau altul eram angajatul lui fara acte, disponibil zi-noapte, mi-a negociat pretul atat de tare incat nu am putut sa angajez oameni la spart si la un moment dat nu am mai facut fata fizic si am clacat, a fost o alta prostiiare trebuia sa chem oameni sa ii platesc sa inchida lucrarera chiar daca ar fi fost pe pierdere, de atunci omul a mai facut vre-o cateva zeci de blocuri, la fiecare bloc as fi putut sa iau un minimum 10.000E, bani pe care altfel nu i-am mai facut. Pe de alta parte am lucrat in ger la -20 si -30 de grade, un ger cumplit, nu stiu daca ar fi meritat sa imi bag boala in oase. Am facut greseli enorme, dar nu-mi pare rau, am invatat multe in toti anii astia. Dintr-un copil slab timid si pupincurist am ajuns sa am un psihic aproape de ne zdruncinat

  18. Salut Daniel,

    In primul rand vreau sa-ti spun ca te urmaresc de ceva timp si imi place ceea ce scrii.
    Am facut Facultatea de Constructii in Timisoara, si o perioada din acest timp am lucrat si la un laborator de constructii. Dupa ce mi-am luat licenta, mi-am dat demisia pentru ca a inceput sa devina monotonie si mie nu imi place asta. Norocul, (sau cum vrei sa-i spui – se mai spune ca „nu exista noroc sau ghinion, Napoleon Hill”-) a facut sa-mi gasesc un loc de munca ca inginer, nu pt ca as vrea sa fiu angajat, ci pt ca as vrea sa invat si practic, ceea ce am „invatat” in facultate teoretic. Robert Kiyosaki spune ca daca lucrezi pt bani, devii sclavul lor, iar eu nu vreau asta. Mi-am facut si o firma de constructii, (mai trebuie declarata la finante) dar deocamdata vreau sa mai raman ca si angajat pt a invata cat mai multe lucruri inainte de a da startul firmei.
    Daca citesti acest mesaj, te rog sa-ti dai cu parerea daca e bine sau nu ceea ce fac, adica……angajat in domeniu (laborator), demisie, angajat tot in domeniu (inginer – santier)….si in final sa incep cu firma de constructii.

    Iti multumesc!

  19. Citind prima jumatate a articolului parca ma si vedeam pe mine povestind exact acelasi lucru. Exact acelasi raspuns mi-l dadeam si eu de fiecare data „cel mai rau lucru e sa ma angajez din nou” .
    Foarte motivational articol bazat pe experiente reale, ceea ce il face si mai util!

  20. am facut si eu acest pas, am deschis o afacere, mi-am mancat din zile dar intr-un final am deschis-o.

    Dar, am facut o greseala. Am avut prea multa incredere in persoana de langa mine, am trecut totul pe numele ei si intr-o clipa am pierdut aproape tot.

    Acum am luat-o de la 0, sunt plin de energie si vreau sa demonstrez ca pot

  21. Foarte adevarat, ce ai scris mai sus. Am trecut prin toate fazele , si pot recunoaste cuvant cu cuvant tot textul. Acum sunt in faza in care as dori sa ma angajez. La fel de bine nu doresc acest lucru . Vad in continuare oportunitati, nise , dar ,,, uneori par limitat in gandire. Totusi imi revin repede si gandesc pozitiv. Mai greu e acasa , cand ajung la familie. OF !!!. Decamdata cotizez foarte putin si sporadic.
    Voi vedea.