In urma cu aproape 10 ani, cand incepea aventura mea ca “angajat”, in mod sigur imi doream mai mult de la viata. Ca mai toti oamenii pe care ii cunosc eu. Doua lucruri am observat eu, insa, cu privire la ceea ce credeam ca merit sau nu merit.
1 – Visam si stiam ca la un moment dat o sa am o firma care sa imi aduca minim 1000 euro pe luna (oricat de stupid ar parea, asta voiam la 20 de ani).
2 – Prezentul insa imi spunea si ii dadeam dreptate – CA NU MERIT FIRMA DE 1000 DE EURO in momentul respectiv. Stiam ca trebuie sa imi asum acest vis si sa muncesc pentru el, pas cu pas.
Nu meritam pentru ca nu dovedisem nimic. Si pentru ca nu stiam sa gestionez bani sau companii. Buzunarele erau goale, abilitatile zero, rezultate nu existau.
Visam sa merit insa, vazand pe cei care aveau succes, in perceptia mea.
Pare logic si la mintea cocosului ceea ce spun eu. Din pacate insa nu toti oamenii gandesc asa. Cei mai multi oameni cred ca ei nu au obiectivul lor indeplinit (cum era firma, in cazul meu) din cauze externe lor. Cu alte cuvinte: meritul/vina sunt “externalizate”. Ori – daca exista o vina cand nu ai succes, inseamna ca tu nu ai niciun merit cand il ai.
Pe ConstruimImperii.Ro primesc saptamanal sute de emailuri, cateodata mii. Oameni care vor sa isi schimbe viata in bine, care vor mai mult de la ei, care vor sa evolueze. De trei ani, aproape, duc o lupta de constientizare a oamenilor pe ce tine de mentalitate de victima si cum ne impiedica sa obtinem ceea ce vrem, ne impiedica sa evoluam.
Multi dintre noi suntem victime si nici macar nu ne dam seama. Spun “dintre noi”, pentru ca in anumite contexte cu totii cadem in acest pacat.
Cel mai simplu exemplu vine de la Alex, care are putin sub 18 ani. In emailul trimis mie marturiseste:
“Oamenii de succes se tot antreneaza si isi formeaza obiceiuri, dar unii sunt tinuti o parte din timp ocupati de sistem.:)
In fiecare zi merg la scoala 6-7 ore, cand ajung acasa inca 3-4 ore temele. Pentru ce? O sa ma ajute la ceva candva? Ce trebuie sa invat?”
Este un exemplu simplu de explicat din doua motive:
- Alexandru, fiind foarte tanar, inca nu este capabil, precum fac adultii, sa impacheteze “frustrarea” in multe straturi;
- Tot varsta il ajuta sa si invete repede; cu adultii apar justificari ulterioare prin care mi se explica de ce “situatiile” lor sunt mult mai grele decat cred eu de fapt, pe cand tinerii, la un moment dat, se opresc din justificari si accepta simplitatea ca o forma de adevar.
Eu spun, din punctul asta de vedere, ca tinerii au “programele” nealterate inca.
Realitatea suna in felul urmator: intotdeauna va exista ceva care sa ne impiedice sa ne atingem potentialul. Pana nu intelegem asta cu adevarat, nu putem sa ne atingem propriile noastre visuri.
La inceput este liceul, care ne mananca prea mult timp (cei mai multi cititori ceva mai in varsta vor rade de “problema” cu care se confrunta Alex, insa pentru el este extrem de reala).
Apoi vine facultatea, care si ea ne mananca prea mult timp si nu ne lasa sa ne ocupam de noi.
Apoi jobul – nici el nu ne lasa ca sa ne atingem visurile.
Copilul, familia, prietenii, varsta mai apoi – TOATE SUNT ELEMENTE ALE UNEI VICTIME CARE NU VREA SA ISI ASUME DRUMUL (sau calatoria).
Un om care vine si imi spune ca din cauza jobului el nu are timp sa se ocupe de un proiect al lui, personal, este in aceeasi situatie ca Alex, care se simte frustrat ca liceul ii mananca prea mult timp.
Este o mentalitate de victima.
Niciodata contextul nu va fi perfect.
Intotdeauna va exista “ceva” care nu ne lasa sa ne exprimam 100% cum vrem noi.
Din pacate acel ceva este doar o scuza.
Este mentalitate de victima.
Spuneam ca intre Alex si un adult trecut prin viata, care se plange de job, exista totusi o diferenta. Diferenta este ca Alex intelege mult mai rapid conceptul si poate sa se redreseze. Pe cand adultul va opune rezistenta si va continua sa dea vina pe job.
Lectia de aici este: sa devenim ceea ce vrem sa devenim si sa obtinem ceea ce vrem sa obtinem in viata O FACEM IN POFIDA PIEDICILOR SI A CONSUMATORILOR “DE TIMP”, NU IN LIPSA LOR.
Pentru ca daca Alex renunta la liceu, spre exemplu, sau adultul respectiv la job… de cele mai multe ori o sa apara alta scuza care va lua locul precedentei.
Niciun om de succes nu a reusit in “conditii de laborator”. Tocmai “piedicile” care tot apar in calea noastra ne provoaca propria creativitate, entuziasm si disciplina.
Un alt lucru observat pe propria piele este ca victimele sunt lipsite de imaginatie. Cand vine vorba de cine suntem noi si in ce vrem sa evoluam, avem nevoie de toata creativitatea de care dispunem. Am observat cu stupoare cum ca cei mai multi dintre oameni stramba din nas cand aud cuvintele: planificare, obiective, termene limita, agenda, sarcini – din simplul motiv ca nu inteleg cu adevarat ce inseamna.
Daca ti-as spune ca toti oamenii de succes pe care ii stiu eu au o relatie buna spre foarte buna cu termenii de mai sus, m-ai crede? Indiferent ca sunt dezorganizati, creativi, emotionali (de multe ori scuze, de asemenea, pentru victime), cand vine vorba de ceea ce le face placere, inteleg importanta obiectivelor sau a planificarii.
Sa iti planifici viata sau un an din viata, cu stiloul pe hartia goala, presupune creativitate si imaginatie, nicidecum rigiditate in gandire, cum acuza multi.
Statistic vorbind, peste 99% dintre oameni, intr-un an de zile, se afla o singura data in starea de flux si creativitate maxima cand vine vorba de planificare: cand vine concediul. Se pierde atata energie pe programarea cazarii, pe traseele alese pana la locatie, pe planificarea punctelor turistice pe care sa le vizitezi pe parcurs, pe listele cu bagajele etc etc etc…. Si peste 99% dintre oameni pierd mai mult timp planificandu-si concediul decat urmatorul an din viata.
99% – petrec mai mult timp planuindu-si concediul intr-un an, decat planuind profesional si personal anul respectiv.
mai putin de 1% – au in intentie an de an sa isi faca un plan pe anul care vine.
mai putin de 0.1% – au in intentie sau se apuca sa isi faca un plan pentru viata pe care o au in fata. Ce anume vor ei sa devina.
Este realitatea.
Concediul este ceva ce vine din exterior (si care nu poate fi controlat), asa ca intri, cum-necum, in starea de planificare. Cum se numeste asta? Exact – un element propriu victimei. 🙂
Atunci cand suntem predispusi sa lasam viata sa ne traiasca si noi doar reactionam, suntem victime.
Atunci cand decidem sa ne traim viata noi si sa decidem ce vrem sa facem si cine vrem sa fim, atunci suntem oameni de actiune.
Daca tot am desenat un tablou sumbru pana acum, vin cu aceeasi nuanta si afirm: daca 99% dintre oameni sunt in cea mai mare parte din timp in pozitia de victima si se lasa traiti de catre viata, exista niste puncte foarte PRECISE care ii provoaca sa evolueze (si sa se schimbe). Cam aceleasi pentru toti.
Sunt evenimentele din exterior care vin si pe care nu le poti controla:
*bacul si facultatea – in perioada asta trebuie sa iti asumi o directie si este momentul in care esti in control; aici oamenii evolueaza/se schimba
*primul loc de munca – in mod normal ai nevoie de bani, asa ca vei fi nevoit sa te duci la interviuri, deci iti vei asuma procesul de angajare
*primul copil si casatoria – si aici vei iesi din zona ta de confort si vei face lucruri impotriva “cursului vietii”, asa cum decurge el in mod normal pana in acel moment.
*pensia – te schimba si ea, pentru ca iti da peste cap sistemul creat in zeci de ani de munca
*moartea, dezastrele naturale, tragediile – si ele te schimba.
Acestea sunt momentele in care acei 99% dintre oameni, victime in mare parte din viata lor, isi asuma cresterea. Sunt momente care se intampla, vin si trec, fara controlul lor.
Spuneam ca victimele sunt lipsite de imaginatie. Cum altfel poti spune pozitiei in care esti incapabil sa iti zugravesti viitorul (in minte sau pe hartie)?
Pana si in biblie vorbeste despre evolutie, obiective si actiune. Un citat foarte fain pe care mi l-a amintit Doru, bun prieten si fost preot, este din Biblie:
“Cine crede ca sta in picioare, sa ia sama sa nu cada”
Sa iti planifici viata si sa iti asumi cresterea este un atribut al unei persoane entuziaste, creative, care ia pozitie si decide ca este timpul sa faca lucruri sa se intample. O astfel de persoana este un artist, in adevaratul sens al cuvantului.
Exista 5 planuri de actiune care te scot din pozitia victimei si care te pot ajuta sa iti recapeti creativitatea pe care ai ascuns-o adanc, de cand erai copil, pe masura ce ai devenit adult:
1 – Asuma-ti rolurile pe care le vrei
In prezentari, pe site, la evenimente – ma prezint pe 3-4 roluri, de obicei. Toate sunt asumate in momentul asta si este unul dintre secretele cu care pot sa raspund la intrebarea care mi se pune deseori: “Cum de poti face atat de multe intr-un timp atat de scurt?”
*autor de carte – prin urmare am scris pana acum trei carti foarte apreciate de public
*antreprenor – prin urmare inca de la 23 de ani am tot infiintat firme pe diverse domenii de activitate si inca o fac, costruind sisteme care sa aduca bani
*marketer – este in stransa legatura cu identitatea de “antreprenor”, insa axata pe strategii de lansare de produse/servicii, impachetare, campanii, vanzare, relatii cu clientii; prin urmare sunt unul dintre cei mai priceputi in asta din Romania (pe piata romaneasca de online)
*trainer – prin urmare am avut tabere si scoli care au provocat evolutia in oameni de multe ori in mod dramatic (dau exemplu, desi sunt mai multe, pe oamenii care si-au deschis afaceri de la zero, din propria pasiune si care castiga acum mii de euro lunar, cu ajutorul meu)
Sa iti asumi un rol inseamna sa fii cea persoana si sa ai canalele deschise ca sa evoluezi. Insa tu decizi ce rol vrei sa joci si cine vrei sa devii. Pana nu o spui tu cu gura ta, nu o va spune nimeni altcineva in locul tau.
Si totul a inceput cu o idee care suna in felul urmator: “vreau sa fiu autor” sau “om de afaceri”. Mi le-am notat pe hartie cand mi-am pus intrebarea: “Ce vrei sa devii in viata?”.
Totul incepe cu un gand, o foaie si un stilou. Pentru ca pana la urma sa fii un autor pentru mine, in prima faza, a insemnat sa scriu, cand eram copil, caiete cu povesti si poezii… iar cand am fost adult a insemnat sa imi deschid un blog… si mai tarziu a insemnat sa scriu o carte.
Iar om de afaceri a insemnat sa imi deschid o amarata de firma care in scurt timp a dat faliment. Insa nicaieri nu scrie ca omul de afaceri nu are voie sa dea faliment. 🙂 In timp am invatat si cum sa fac sa nu mai dau faliment.
Iar secretul tine de acel moment cand cineva da mana cu tine si isi spune numele si ce face. Iar tu ii spui numele si cine esti. Chit ca esti artist, scriitor, antreprenor sau mai stiu eu ce. Din mintea si gura ta pleaca totul.
2 – Acorda-ti timp!
In momentul cand scriu articolul asta ne pregatim de sarbatori. Este un alt element care vine, fara sa il controlezi. Chit ca vrei, chit ca nu vrei, el se intampla. Amuzant este ca cei mai multi dintre oameni se ascund in galagie, multimi, bautura si mancare… ca sa nu se auda, sa nu ramana singuri cu ei insisi.
Fiecare dintre noi are o voce interioara. Sa fii in dialog cu ea inseamna echilibru emotional.
Sa iti acorzi timp inseamna, la propriu, ca in fiecare zi sa iti oferi cateva minute in care sa te gandesti la cine esti tu, ce vrei sa faci in viata asta si ce anume din ce faci in ziua respectiva sustine ceea ce vrei sa faci pe termen lung.
Eu imi acord timp, spre exemplu, la o cafea, dimineata, cu o agenda si un stilou in mana. Imi notez cum vreau eu sa arate ziua respectiva. Ce se intampla mai apoi, dupa ce inchid agenda, nici macar nu mai conteaza. Ca respect ce scriu in ea, ca nu… deja sunt detalii. Important este ca inca o data mi-am luat angajamentul ca sunt pe directie.
Asta inseamna sa tii o agenda. Sa ai un legamant scris cu ceea ce vrei tu sa obtii in viata, sa devii, sa faci cu adevarat. Si fiecare dimineata pentru mine este un moment in care mai semnez o fila de contract.
Insa timp trebuie sa iti acorzi de fiecare data cand simti nevoia sau simti ca viata incepe sa te traiasca ea pe tine. Sunt acele momente in care iti pui intrebari esentiale si raspunzi, fara frica, la ele:
*ce vrei tu de fapt?
*care este directia pe care vrei sa mergi?
*ce poti face azi ca sa sustii aceasta directie?
etc.
Recomand ca in timpul asta sa gandesti inclusiv “tablouri” mai mari, precum: cum vreau sa arate saptamana urmatoare, cum vreau sa arate luna urmatoare, cum vreau sa arate anul viitor… sau cum vreau sa fiu eu peste zeci de ani de acum incolo.
Valorea vine din solitudine, din timp cu tine insuti. Pana si Iisus se retragea in pustiu, avea viziuni si revelatii pe care le oferea mai departe apostolilor.
3 – Descrie-te in Trecut – Prezent – Viitor
Punctul trei este dificil oarecum, pentru simplul motiv ca cei mai multi dintre oameni nu se pot abtine sa nu se uite in trecut cu regret. Trecutul trebuie privit cu mandrie si cu intentia de a fi o resursa pentru viitor. Cine ai fost, de unde vii, care sunt calitatile pe care le ai, ce anume din trecutul tau sustine ceea ce o sa devii?
Intrebari la care numai tu poti sa raspunzi.
Eu recomand tot cu un stilou si o foaie in mana, insa o poti face si in mintea ta, bineinteles.
O tara care nu isi accepta trecutul, nu are nici viitor, se spune.
Cine ai fost si ce lectii ai invatat pe parcurs reprezinta trecutul, cine esti si ce calitati ai reprezinta prezentul .. si ce vrei sa devii… reprezinta viitorul. Esti ca un scenarist, regizor si actor, toate intr-o singura persoana. Sa scrii pe hartie cine ai fost, esti si vei fi – reprezinta scenaristul. Sa caute cadrul potrivit care sa sustina scenariul este regizorul. Sa faca lucrurile sa se intample este actorul.
4 – Seteaza-ti obiective zilnice, cat de mici, raportate la “viitorul” pe care il vrei pentru tine.
Eu recomand chiar ca obiectivele zilnice (sau sarcinile) sa le pui cat mai devreme in zi, pentru ca atunci ai cea mai mare energie si sunt sansele cele mai mari ca sa le si faci.
Inaintand zilnic catre un viitor pe care il vrei pentru tine, intr-un final te va duce acolo. Nu am vazut oameni de succes care sa atinga ceea ce isi propun facand pauze mari in actiuni. Singura metoda pe care o stiu in privinta asta este sa faci pasi mici, zilnic.
Cei mai multi oameni, cand vine vorba de obiective, vor totul dintr-o data si se obosesc aiurea. Dupa care simt nevoia sa se odihneasca. Dupa ce se odihnesc, uita unde au ramas, le este greu sa se reapuce… si, intr-un final, renunta.
Viata este un flux emotional continuu. Emotia ne da energia de a face. Daca intrerupi emotia (prin pauzele mari), dispare si energia. Este si motivul pentru care lucrurile functioneaza mai bine daca faci 15 minute pe zi ceva pentru visul tau, zi de zi, decat daca muncesti mult si dintr-o data.
5 – Cel mai simplu sistem de actiune
Lucrurile sunt extrem de simple. Atat de simple incat multi dintre noi am si uitat cum functioneaza. Sistemul arata in felul urmator:
1 – Pune-ti obiectivul / seteaza-ti intentia (ce vrei)
2 – Fa un plan SIMPLU de actiune
3 – Fa primul pas
4 – Repeta pana iti atingi obiectivul pasii 2 si 3 (rectifica planul + fa primul pas, de cate ori este nevoie)
Din punctul meu de vedere ceea ce iti pui in minte (obiectivul) este prea putin important intr-o prima faza. Importanta este actiunea si deprinderea obiceiului de a-ti atinge obiectivele puse in minte. Asa ca la inceput eu te sfatuiesc sa iti pui obiective mici, de genul:
*sa slabesti 2-3 kilograme
*sa ajungi la timp la intalniri
*sa bei 2 litri de apa zilnic, pentru o perioada de 3 saptamani (ca sa devina obisnuinta)
*etc.
Lucruri aparent simple, care iti imbunatatesc viata. In timp, pe masura ce atingi aceste obiective, o sa iti dai seama ca nu este nicio diferenta intre a slabi 2-3 kilograme si a obtine o marire de salariu (spre exemplu).
In final, pentru ca intram in ultima luna din an, vreau doar sa te intreb doua lucruri:
Esti pregatit pentru cel mai bun an din viata ta, de pana acum
si
Ce esti dispus sa faci ca sa se intample asta?
Da-mi un reply mai jos, o sa raspund inclusiv eu, dupa ce se strang mai multe comentarii.
Cu drag,
Daniel Zarnescu
Chiar simt ca toate aceste piedici ( scoala, facultate, job, etc) ne impiedica sa fim creativi si sa ne atingem potentialul maxim. Eu de exemplu,am anul asta bacul, si parca am chef de orice altceva numai de invatat nu. Am chef sa scriu pe site-ul meu, nu sa ma chinui cu invatatul. Mie chiar nu imi place sa invat,imi place sa experimentez si pe urma sa trag concluzii.
Pentru ca stiu ca oricum voi uita tot ce am invatat. Nu ma simt prea motivata si nu am aproape nicio tragere de inima.
Mereu ma gandesc la ce as vrea eu sa devin, am un plan in minte si as incepe pe bucati sa-l urmez daca asa avea timp. Ma dezavantajeaza faptul ca sunt INFP si cad repede prada toanelor emotionale. Si mi-e greu uneori sama focusez pe zoom-in.
Ce sa fac ca sa ma concentrez maxim pe ce am d efacut, cum sa ma dresez? 🙂
p.s: foarte fain articolul, la obiect si explicat cum trebuie.
Anul 2014 va fi cu siguranta cel mai bun din cei 21.
Pe scurt(sper) Ce sunt dispus sa fac:
1. Sa imi ,,matur,, gandurile pe foaie si sa vad ce idei de proiecte ascunde mintea. (am facut-o deja, dar trebuie repetata constant, ideile geniale apar greu si se uita repede)
2. Visual board. O chestie care mi-a parut banala initial, asta pana am fost intrebat ce vreau eu de fapt sa realizez pana in luna X. Atunci m-am blocat, am incercat sa spun careva din proiectele care le am in minte, dar deloc convingator.
3. Sa iau pe rand fiecare proiect din visual board. Sunt multe. Daca as lucra la fiecare din ele in mod egal nu cred ca as reusi sa il duc pe vreo unul la capat.
4. Sa muncesc in fiecare zi la proiectul care il aleg Tine mai mult de perseverenta si actiune..
5. Sa sarbatoresc dupa fiecare sarcina indeplinita. Iarasi o chestie care initial pare banala, dar am simtit-o pe propria piele: cu cat mai mult te recompensezi pentru ceea ce faci, cu atat mai pus pe actiune si mai motivat esti.
Planul de baza e acesta, si cred ca va fi impartit in cateva zeci de miniplanuri dupa aceeasi structura.
🙂 Intotdeauna urmatorul an va fi cel mai bun.
mult succes!
Tare articolul. M-a pus pe ganduri…
O intrebare care mi-a venit in timp ce citeam: “deci daca eu am in plan sa imi fac un plan pentru viata…sunt in cei 0,1%?”
Categoric o sa imi fac un plan pentru anul urmator. Chestia e ca, planuri am mai facut, sa le respect sau sa le duc la indeplinire e problema mea.
In final, ce vreua pentru la anul:
– Sa devin freelancer
– Sa fac un curs de agent vanzari
– Sa fac multe combinatii (a se citi bisnita) ca sa imi dezvolt abilitatile de negociere
Deocamdat atat mi-amintesc acum pentru partea de “construit imperiul”…
Planul fara actiune este dovada de “reverie” (sau nebunie) 🙂
Esti in cei 0.1% in momentul in care planifici, actionezi, regandesti, actionezi etc.
Bune obiectivele tale – as insista pe “claritate” (ce inseamna “freelancer” etc). Presupun insa ca stii asta.
Mult succes!
Salut Daniel,
Cu siguranta sunt! Ma pregatesc de ceva vreme pentru anul asta. 😀 Va fi anul care imi va da startul.
Ce sunt dispus sa fac? 😀 Orice este nevoie. Daca imi vei spune sa sar, eu , te voi intreba “cat de sus”. (am citit asta intr-un articol si mi-a placut :d )
De putin timp am inceput sa folosesc agenda si pixul nu nu prea impacam. Adica nu reusesc sa respect ce scriu in ea. Acum nu merit firma mea care sa-mi aduca 1000 de euro, dar cred ca asta e primul pas din “Sistemul de actiune”
Vreau cu tot dinadinsul sa renunt la job, sa ma eliberez de povara asta si de fiecare data cand ajung acasa pic lat de oboseala. Am inceput sa mai fac niste chestii la job ce tin de visul meu, sa fie pasii aia mici da’ siguri in directia pe care vreau sa merg. Insa cand trebuie sa revin, am lapsusuri pentru ca nu ma pot deconecta de ceea ce fac la job
Grea situatia insa cel putin, ma bucur ca in weekend pot recupera.
Avand in vedere ca de putin timp am introdus agenda in viata mea, cred intr-un 2014 diferit si sunt dispus sa merg pana la capat.
Iti multumesc pentru articol. E o palma pe care o primesc.
Da.sunt mai mult decat pregatita penttu un an de succes. Tinand cont ca este un an decisiv pentru mine pt ca urmeaza facultatea…amin plan sa imi pun in valoare toate abilitatile si sa imi utilizez toata puterea de care dispun. An in minte un plan bine conturat pe care intentionez sa.l urmez intocmai.
Un articol superb. Felicitari!
Salut! 🙂 Da, sunt pregatit pentru cel mai bun an din vata clar.. 😀 Sunt pregatit sa lupt pt cea ce imi doresc, sa imi planific timpul si sa imi stabilesc clar obiectivele pe care sa le urmaresc mai apoi cu indarjire si ardoare si mai ales: sunt pregatit sa imi depasesc toate blocajele si sa imi depasesc toate barierele care ma tin in loc de ani buni… 🙂
Frumos cadou de 1 Decembrie, multumesc Daniel Zarnescu.
Avand in vedere faptul ca 2013 a fost deja un an fantastic pentru mine, tocmai datorita faptului ca mi-am depus intentiile /obiectivele inca de la inceput. Abia la 42 de ani am realizat cat este de important sa iti cunosti obiectivele, mult mai important decat sa iti cunosti limitele. Am realizat ca fortele mele sunt nelimitate atata timp cat stiu unde vreau sa ajung. Fortele, banii, ajutoarele…le-am gasit pe drum, in acea directie pe care am ales-o la inceputul anului. Toate ajutoarele sunt la indemana noastra, doar ca daca nu stim ce sa facem cu ele, e ca si cand ele nu ar exista. Chiar si banii, de lipsa carora se lamenteaza aproape toata lumea, si banii – sunt , dar ca si inspiratia, ei trebuie sa te gaseasca muncind. Nimeni, niciodata, nu va veni la un om care sta si se plange sa-i ofere bani pentru o afacere. NEVER EVER
In schimb acolo unde este actiune, entuziasm, placere de a FACE, idei frumoase si marete, acolo da, se vor aduna alti intreprinzatori, alti antreprenori, alti doritori de a face si de a inmulti banii.
Luna decembrie este luna in care imi voi face bilantul lui 2013. Voi trage concluziile, invatamintele, voi lua timp pentru mine si familia mea, inteleg acum ca sarbatorile de iarna sunt tocmai pentru a petrece un moment in familie, pentru a ne trage sufletul , a ne bucura de trecut si de un nou inceput.
Luna ianuarie este programata pentru depunerea intentiilor anului 2014. Imi voi desena obiectivele intr-o manadala, asa cum am facut si anul trecut. Prin desen, forme si culori am reusit intradevar sa imi trezesc imaginatia din toate colturile corpului meu: inima, creierul, rasul, plansul, dorintele, fricile , iubirile …toate au participat ; a fost cam greu, recunosc, am lucrat 9 luni de zile, din septembrie 2012 pana in aprilie 2013, 9 luni in care obiectivele s-au “nascut” . Anul 2014 va fi mult mai rapid, acum am invatat sa nu mai las lucrurile sa treneze, am invatat sa-mi iubesc fricile, sa ma folosesc de ele pentru a dobori obstacolele vietii.
Sunt recunoscatoare faptului ca pot citi aceste articole minunate, ca pot sa scriu la randul meu raspunsuri, ca pot sa ma bucur de magia internetului. Sunt recunoscatoare pentru viata mea.
1 decembrie minunat
La multi ani de ziua Romaniei! Ce-i doresc tarii mele,azi in prag de sarbatoare? Sa fie prospera,sa aiba conducatori intelepti!Sa aiba oameni sanatosi, prosperi, fericiti si bogati spiritual!!! Sa nu mai fie lacrimi si noduri in gat la nici un suflet de pe acest pamant minunat!Sa nu mai existe boli, sa fim cu totii sanatosi trupeste, mental si spiritual!!!Si, sa ne ajute bunul Dumnezeu ca sa se reantoarca acasa toate sufletele de roman ce-si sacrifica vietile departe de casa lor, departe de cei dragi inimii lor,caci timpul nu sta pe loc, iar noi ne trezim imbatranind cu parinti ce-i pierdem cu frati pe care-i pierdem si toate acestea nu mai au cale de intoarcere! Cam aceste lucruri doresc tarii mele! Sunt mandra ca sunt roman, si-i multumesc Lui Dumnezeu ca mi-a facut acest cadou minunat de a trai si eu pe acest pamant sfant, pamant pe care a ingenunchiat pana si Papa Paul al doilea! Avem o tara minunata cum putine tari in lume mai sunt! Iar in ceia ce priveste articolul scris,iti multumesc din suflet si-ti sunt profund recunoascatoare pentru tot sufletul ce-l depui spre a ajuta cat mai multi tineri si nu numai , spre a evolua,si spre a ajuta la redresarea tarii noastre! Nu am ajuns asa departe ca tine, dar iti pot spune ca ai perfecta dreptate in tot ceia ce ai scris! Eu aveam o zicala a mea personala,ca nu exista nu pot in viata ci doar nu vreau!Ca, atunci cand cineva isi doreste cu ardoare un lucru , sau sa-si realizeze un vis de viata, important este sa creada 51% iar bunul Dumnezeu vine cu cealalta jumatate si se formeaza intregul , iar visul devine realitate! Nu mi-am facut planuri de concediu niciodata, pentru ca in perioada in care lucram mergeam la socri pentru a-i ajuta in agricultura, si a-mi vedea copii, care plecau in vacanta mare, la tara.Dar, cred ca si daca as trai 10 vieti si tot nu as putea sa-i multumesc bunului Dumnezeu pentru implinirea viselor mele!Cu sacrificiu , e foarte adevarat, dar am reusit , si in final acest lucru e cel care-mi da satisfactia, si care ma face sa fiu mandra ca, atunci cand nu voi mai fi calator pe acest pamant voi lasa suflete minunate care sa-mi continue cea ce eu i-am invatat! Ma refer la copii mei,si la nepotele pentru care de la anul ce vine voi trece pe post de educator, sau formator pe langa invatator, incepand cu grupa “0”!Sunteti minunati si tu si prietenul tau,v-am urmarit cu mult interes,si va doresc multa sanatate, mult succes si spor in tot ceia ce doriti sa intreprindeti! INCA ODATA “LA MULTI ANI ROMANE!” LA MULTI ANI ROMANIA!”
Frumos si foarte mult adevar in ceea ce scri. Am simtit si simt pe propria piele ce inseamna sa nu pui in aplicare pasu 2 si 3. Cred ca in ultimul timp am realizat ca nu fac acesti pasi din teama. Teama de a fi respins, teama de esec. Acum realizez ca acum 3 ani cand am facut acesti pasi si nu am avut rezultate m-au afectat foarte mult si m-au tras mult in jos. Realizez ca a fost o lectie pe care trebuia sa o invat dar pe care se pare ca abia acum incep sa o inteleg.
Multumesc pentru articol, foarte bun si atinge tot ceea ce trebuie pentru a trece la actiune.
Da sunt pregatit pentru a face anul care vine cel mai bun an din viata mea, ma voi documenta, studia si lista pe 2014 care va fi destul de complexa, va fi completa de casute in care va fi bifat “obiectiv indeplinit / vis atins”.
Felicitari pentru articol
Un articol extraordinar, dar cu o valoare absolut nula daca nu e pus in practica. Si partea cu aplicarea a ceea ce spui, suna multora si mai ales mie. Am avut un an, praf de tot … in care mai lipsea o baluta la coltul gurii si eram handicapatul perfect. Un an in care n-am facut absolut nimic. Si vreau sa schimb cu totul asta, m-am saturat pana peste cap de tot ceea ce am fost. Vreau un mare cablu de date sa ma reprogramez.
Pentru 2014 inca nu mi-am propus nimic, pentru ca victima din mine a fost mereu ocupata cu tot felul de tampenii, mereu in criza de timp cand de fapt timpul e foarte relativ.
Oricum, felicitari pentru articol. 🙂
Ca sa iti propui ceva pentru 2014 nu ai nevoie de mult timp. Cateva zile doar cu tine sunt de ajuns. 🙂
buna daniel. e un articol excelent. pentru anul care vine imi doresc sa ma angajez pentru a obtine primii mei bani si sa cunosc pe cineva.
Sunt pregatit mai mult ca oricand!
Vreau sa-ti urmez exemplul anul asta, si sa imi planific pasii pentru anul ce urmeaza.
Iti multumesc pentru toate sfaturile care mi le dai, pe blog si in cartile tale.
Anul acesta am petrecut mult timp doar studiind.In mintea mea era intiparit ca nu pot face ceva pana nu cunosc toate detaliile si pe cat citeam mai mult pe atat imi dadeam seama ca stiu mai putin.De acum inainte mi am propus sa actionez mai mult sa incep lucrurile si sa le studiez in paralel.Multumesc pentru toate informatiile oferite !
nevoia nr. 1 a expertului este sa stie …
nevoia nr. 1 a antreprenorului este sa faca…
🙂 am vazut multi experti care sa moara de foame,
1. Sigur ca sunt pregatit pentru cel mai bun an de pana acum, tot trecutul meu ma recomanda pentru asta, iar maine este prima zi din restul vietii mele!
2. Dupa ce voi pune pe hartie planul de actiune, voi avea o discutie preliminara cu unul din cei mai buni marketeri, care dealtminteri, a si inceput promovarea mea, motiv pentru care ii multumesc de pe acum!
Bună, anul Nou vă fi un an bogat pentru mine,îmi voi îndeplini visul, voi avea mai mult curaj, datorita învățăturile acumulate până acum și multa muncă cu drag, sa fac ceea ce până acum Am trecut pe lângă ceea ce îmi doresc. Când îmi îndeplinesc visul ți-l voi spune, acum vreau sa îti Spun mulțumesc pentru rândurile tale, pentru munca ta,pentru timpul tău acordat nouă, vreau cartea ta ș. În Franța sa o pot dărui cadou,aș fi foarte fericită sa vad și alți oameni ca totul se poate.
Trecutul azi îmi da răspunsurile la ceea ce nu vroiam sa vad sa învăț,sa gândesc pentru mine și nu în locul celorlalți, sa îmi asum greșelile sa învăț din ele, sa fiu ceea ce îmi Doresc luptând și sa completez timpul pierdut,timpul e prețios, Mulțumesc foarte mult, de crăciun îmi Va ajunge cartea ta construim Imperii abia astept:)
Sunt pregatita pentru cel mai bun an din viata mea, pentru cea mai buna viata. Intr adevar trecutul imi arata de ce nu am reusit sa fac lucrurile pe care mi le doresc sa le fac, Chestia cu pixul si foaia o stiu de vreo 3 ani si neaplicand-o am ramas pe loc. Si vine pentru fiecare o zi in care spui stop. Asa nu mai merge. Trebuie sa crezi tare in tine si sa fii motivat. Dar cu adevarat motivat si sa crezi ca poti. Pe mine asta m-a impiedicat sa fac multe. Nu credeam in mine, nu credeam ca pot. Am citit zeci de articole care fiecare m-au motivat sau m-au facut sa-mi descopar sau sa-mi recunosc liderul din mine. Vocile din mintea mea imi spuneau clar ce pot eu sa fac dar imi era frica sa le ascult. Astazi le ascult si cred in ele desi mai am momente in care programele vechi vor sa ma traga inapoi. Ca plan pentru anul viitor, imi vine acum in minte:1. am sa ma trezesc dimineata mult mai devreme ca sa studiez ceea ce ma intereseaza;2. sa vorbesc mult cu oamenii pe o tema anume pentru a scapa de tracul vorbitului in public; 3. sa continui un anumit mod de viata sanatos pe care il practic deja pentru care sunt fericita ca l-am descoperit; Nu ma arunc foarte mult cu planurile pe anul viitor. In functie de cum voi realiza micile planuri, voi reveni la planul pe anul viitor si-l voi ajusta . Multumesc pentru aceste randuri.
Cauta in “Treptele Schimbarii” capitolul despre implementarea ritualurilor.
Te ajuta foarte mult pe obiectivele pe care ti le-ai propus, pentru ca ele rezultante ale unor obiceiuri implementate.
95 % din ceea ce mi-am propus pentru anul in curs am realizat deja. Cand spun ca mi-am propus, ma refer exact la o listutza scrisa undeva in finalul anului 2012, ca angajament ptr 2013. Sunt sigur, intrucat totul tine numai de mine, ca in luna ce a ramas, acel 5 % va aparea ca o oportunitate iar eu voi fi acolo sa o primesc. La multi ani noua!!!
🙂 Eu obtin cam 60-70 % din ce imi propun si multe alte chestii pe langa.
Am obtinut intr-un an aproape de 100% si la final m-am intrebat: “de ce nu mi-oi fi propus eu mai mult?”
Importanta este insa directia. Atata timp cat iti place ce faci, esti multumit de tine si evoluezi… totul este mai mult decat perfect.
Da, este exact ceea ce simt si eu in momentul de fata. Oare de ce nu mi-am propus idealuri mai inalte ?!?!?! Cine stie cate as fi realizat ?!?!?!?!
Sau poate reusesc sa obtin 95 % tocmai pentru ca nu mi-am dorit prea mult.
Merci de reply!
Mihai
Imi place foarte mult cum scrii Daniel.
Nu am postat niciun comentariu la tine pe site, insa aici chiar merita sa o fac. Informatia privind obiectivele este foarte buna si as dori sa scrii mai multe articole in care sa-mi oferi pasi concreti prin care sa pot sa-mi stabilesc obiective si sa le pot si sa le realizez.
Sunt un om organizat din fire. Organizarea este atuul meu, insa la capitoul idee sunt mai slab. Incep foarte greu un lucru, insa il duc mereu la capat.
Anul care vine vreau sa fie un an in care sa-mi ating potentialul maxim, sa reusesc tot ceea ce imi pot propune si mai mult, imi doresc sa privesc viitorul cu mai multa claritate, fiindca in ultimul timp am ajuns asa cum ai spus tu sa simt ca “viata ma traieste pe mine” si nu invers.
In aceasta ordine de idei vreau sa-ti multumesc pentru acest articol. Maine revin sa-mi fac niste notite si sa-mi incep ziua astfel ca tine, fiindca dupa ce mi-am imaginat cum fac eu asta, mi-a placut foarte mult.
Da. Inca ceva.
As vrea sa stiu daca exista vreun soft pe calculator pentru planificare, un soft simplu si pe care pot sa-l am fara a plati bani, de genul cum este Outlook-ul. Insa Outlook-ul nu-mi prea place, desi fiecare zi mi-o planific acolo.
Vreau ceva mai simplu si care sa ma ajute sa am mai multe rezultate.
Multumesc si astept raspunsul tau.
Hei,
Din pacate nu folosesc softuri petru planificarea “zilnica”. Eu ma folosesc de clasica agenda. Cand nu aveam agenda ma foloseam de un caiet normal.
Ca si softuri care dezvolta capacitatea de a planifica proiecte, recomand “mindjet manager”.
Recomand “Evernote”
ai o sincronizare (daca datele nu sunt foarte personale, de ex, gestiunea unei firme) : poti sa apesi Sync, notele sunt trimise catre un server, apoi le poti primi direct pe aplicatia ”pereche” instalata pe telefon (android sau apple)
Foarte bun Evernote, si eu il folosesc. Doar ca nu pentru planificare. Il folosesc ca pentru management al documentelor.
Eu folosesc https://todoist.com pentru a tine evidenta taskurilor.
Ca de obicei, un articol f bun si care ne strange cu usa sa luam masuri.
La lectia de istorie din newsletter as completa ca perioada interbelica a fost cea mai infloritoare din punct de vedere economic si Romania-granarul Europei si ar trebui sa studiem cum s-a putut ajunge la realizarile respective pentru a invata si urma exemplele pozitive.
Fata de povestea ta, de la angajat la antreprenor, am si eu mica mea poveste, insa nu asa grozava, fiindca nu te-am cunoscut dupa Revolutie (cred ca erai cam tanar pe atunci) si am trait “boem”, fara sa stiu sa-mi planific obiective si sa cultiv obiceiuri bune. Am plecat din sistemul de invatamant de stat cu gandul de a face ceva in privat si sa ajung femeie de afaceri. Cand urma sa se intoarca sotul meu din strainatate cu niste bani, chiar am fost la un targ de utilaje si echipamente si ma gandeam de ce sa ne apucam, insa din pacate el a investit banii intr-un parteneriat cu un var care dupa ce si-a achitat datoria la banca si-a batut joc de afacere, asa ca a pierdut in loc sa castige, iar eu timp de 1 an am administrat o agentie de shipping in conditii grele de hartuire de catre concurenta mafiota si tot am avut profit 25000$, dar am cedat fiindca pierdeam toti clientii din cauza hartuielii la care erau supusi.
Recunosc ca la capitolul planificare am fost deficitara, de ex mi-am planificat sa fac copii dupa 30 ani si viata mi-a dat peste nas fiindca sanatatea s-a mai deteriorat si dupa 30 nu am mai putut nici cu toata priceperea medicilor si sofisticatele si avansatele procedee de criogenizare si fertilizare in vitro.
Citatul din epistola intai a sf apostol Pavel catre Corinteni “cine crede ca sta neclintit, sa ia aminte sa nu cada” se refera la vigilenta permanenta sau evolutie si asta e valabil pe toate planurile, pt ca poti evolua pe plan profesional, dar nu si in planul relatiei cu partenerul de cuplu si sa esuezi.
Pentru asumarea rolului/rolurilor, cred ca trebuie claritate si viziune, precum si o pasiune arzatoare care sa tina sus energia. Recunosc ca nu am mare claritate, dar mi-am notat cele 3 intrebari esentiale si macar aproximativ sa raspund la ele in fiecare zi, pentru ca datorita tie si lui Gratian fac ceva de jumatate de an, insa mi-a umai scazut entuziasmul si creativitatea, iar o tentativa de colaborare pe care am propus-o cuiva a ramas fara raspuns.
La ultimele doua intrebari : vreau sa fiu pregatita pt cel mai bun an si trebuie sa fac cate ceva in fiecare zi, nu doar sa postez un singur articol pe saptamana si doua-trei mici postari pe zi pe facebook.
Mult succes!
O singura observatie: “tentativa de colaborare” nu are de ce sa iti scada entuziasmul.
Fiecare usa inchisa presupune alte doua usi care se deschid.
Sa dai vina pe o colaborare care a picat… este tot un atribut de victima. Exista si alte colaborari, exista si alte planuri. SCopul, intr-un final, este sa faci tot ce depinde de tine ca sa reusesti. Ce depinde de altii nu ai cum sa controlezi, asa ca este prea putin semnificativ aportul lor.
Nu am dat vina pe colaborarea care nu a s-a materializat, doar am inregistrat-o ca pe ce o oportunitate ce se putea solda cu un castig reciproc de pe urma listei de abonati si nu s-a concretizat pt ca probabil asa a fost mai bine. Eu ma bucur ca am avut ideea si ca nu am ezitat sa propun, adica mi-am facut partea mea. Stiu ca lucrurile bune nu se intampla peste noapte si ceea ce mi se pare mie o oportunitate, celuilalt i se poate parea ca nu ar fi mare lucru.
🙂 Felicitari.
am spus-o si pentru ceilalti,
nu era o critica, era doar o observatie.
Salut daniel , inca un articol reusit. Emotionant si umpic entuziasmant. Si eu ma simt aproape ca in postura lui Andrei doar ca eu sunt la “viata de student” de curand adica din toamna asta. Si mi-am dat seama cat de nefolositoare sunt unele lucruri si cat de mult poti fi spalat pe creier dak ai anturaju potrivit. La inceput de a 12 nu ma interesa bacul ( si pe cine nul intereseaza foarte bine) dupa 2 ani in care v-am citit pe voi cartile voastre nici nu ma interesa. Dar parintii bineinteles ei saracii nu stiu altceva decat munca tv si scoala . tot anul de a 12a nu am facut nimic doar am mers la meditatii ca sa imi iau bacu si lam luat. Yuhuuu ce bine tocmai mi-am dat sema cat de multa informatie inutila am invatat pe care am uitato cam 90% dupa prima saptamana. No fericit nevoie mare hai sa te inscriem la facultate . Ce frumos ….ca dupa 1 luna de faculta sa imi dau seama ca defapt eu traiesc o iluzie ,pff viata de student o iluzie de 3-5 ani in care nu faci nimic numa te distrezi , dupa care iti dai seama ca nu stii nimic si te angajezi pe un post intrun domeniu pe care nu il cunosti si vrei sa fii platit regeste. Inafara de unele domenii ( cum ar fi medicina) facultatea aproape ca nu isi are rostu. Si is foarte hotarat sa imi scot dosarul de la faculta sa ma las si sa ma apuc afaceri. Deja is bagat intr-un proiect cu un alt baiat tanar antreprenor , o cafenea.
Daniel tu ce mai sfatui sa fac ? tu ce ai face?
Eu niciodata nu o sa spun cuiva “renunta la scoala”, pentru ca este un sfat subiectiv.
Sunt unii carora li se potriveste facultatea, unii care pot face afaceri in paralel cu facultatea si unii care pot reusi fara facultate.
Bacul, ca o parere personala, mi se pare esential, pentru ca daca nu il ai, societatea te infiereaza. De facultate nu prea ii pasa.
insa fiecare stie ce e mai bine pentru el, intr-un final.
Mult succes in tot ce iti propui!
1. Sunt pregatit.
2. Orice sunt dispus. Sa-mi fac blog va fi printre primele obiective.
Frumoase mesaje.
Va felicit pentru curajul de a exprima ce simtiti si vreti.
Ma pregatesc de mult pentru cel mai bun an din viata mea, si sunt sigur ca 2014 va fi ala, iar eu imi voi da toata silinta si voi continua cu aceeasi disciplina ca si pana acum, indiferent ce sacrificii voi fi nevoit sa fac.
Multumesc pentru tot, Daniel!
http://banibanca.ro/
Dai dovada de un pozitivism, argumentat si molipsitor rar intalnit !
Inainte de a spune orice … Am 20 de ani si sunt plecata de un an jumate din tara.In imposibilitatea de a ma intretine financiar la facultatea de medicina am ales sa fug oarecum .Jumate din mine ar fii vazut in facultatea aia ceva care oricum produce bani si ma poate ajunge sa urc pe o alta scara a societatii,insa inclinatia mea reala si sa spunem cea mai intensa … din orice alegere as putea sa fac..tinea de creativitate,arta,imaginatie etc. si nu catre ceva atat de pragmatic.Am vazut in jurul meu prea multi oameni care isi practica jobul doar pentru a cauta sa castige cat mai multi bani si singura satisfactie era legata de bani si nu de ceea ce pot face.La o adica ei nu erau multumiti si fericiti de ceea ce fac.Unde vreau sa ajung? Pai eu vreau sa am o satisfactie ca fac ceva frumos ..ce face oamenii sa simta impreuna cu mine acea satisfactie.Satisfactia e mult mai mare cand spre bucuria ta bucuri si alti oameni.Si acum o sa te blochez umpic … cam asa ne-a format societatea sa gandim si atunci nu te condamn orice ai spune.E vorba doar de make-up..Am muncit 1 an jumate doar ca sa imi strang banii de o scoala profesionala cu un make-up artist inaintat in varsta,experimentat pe toate ramurile ce intra in legatura cu domeniul asta(teatru,televiziune,modeling etc.)Spre deosebire de ceea ce ai exemplificat tu aici eu am ales sa fug spre visul meu…in ciuda a orice ar spune familia mea sau prietenii mei.In momentul de fata sunt la stadiul in care mai am 5 luni si termin cursul .Prima data in viata am fost surprinsa cand cineva care a trecut prin ani de experienta… sa imi spuna ca fac o treaba extraordinara fara sa fii practicat un curs..Asa ca dincolo de a face ceva pentru bani,cea mai mare implinire ti-o poate aduce realizarea unui vis si ascultarea unei vocatii profesionale care vine din adancul nostru…si atunci cand ne ascultam doar pe noi insine si nu cei din jur…o urmam fara ezitare.Asa ca mi-am terminat liceul cu o medie destul de decenta zic eu (8.35) si as fii putut sa fac orice altceva dar nu am avut chemare spre altceva.Cu toate ca atunci cand am vrut sa impart bucuria asta cu parintii mei ei mi-au spus ceva de genu:esti in toate mintile mai fata???!!! Am incercat sa le explic dar nu m-au inteles.Asa ca am venit in tara cu materialele care le adunasem si i-am aratat mamei ce poate sa faca un machiaj.Asa ca dintr-o femeie de 44 de ani am facut-o sa arate de 30 ani.S-a bucurat…se uita in oglinda si nu-i venea sa creada..Si i-am spus ..poate ca acum intelegi de unde vine satisfactia mea.Asta e povestea mea…
Sunt prea obosit ca sa mai visez si suficient de matur sa îmi dau seama că visele mele au ținte mult prea îndepărtate…
Nu te grăbi sa spui ceva legat de “pesimism” că nu e cazul.
Experiența ta de viață este “compatibilă” cu…, să zicem majoritatea oamenilor de rând ce fac parte din “sistem”
Cei care au un job doar din cauză că trebuie să mănânce si sa aibe un loc unde sa pună capul pe o pernă.
Dar mai sunt si alții care au încetat să mai viseze, să aibe idealuri, să își dorească mai mult de la viață.., mai pe scurt cei care nu mai au putere sa trăiască.
Mai e vreo speranță pentru acești oameni?
Speranta sa ce? 🙂
Dragos, eu am o vorba: “Daca un om este multumit cu cine este si ce are, atunci nimeni nu are dreptul sa ii spuna ceva.”
Speranta exista tot timpul,
atata tot ca unii ii dau forma, iar altii o lasa ingropata in pamant neroditor.
cum se numeste aplicatia pe care o folosesti pentru comentarii aici pe site?
Ma crezi ca nu stiu ? 🙂
Am dat cuiva specializat sa imi faca site-ul.
Inainte, pe versiunea mai veche, am folosit modulul standard din wordpress de comentarii si, pentru o perioada de timp, Livefyre (dar nu foarte mult).
Pingback: Benzina pentru 2017 | Personalitate alfa
Salut, am 19 ani și nu am nicio idee ce vreau de la viata. Nu știu ce sa fac în general. De un singur lucru am habar iar acela e ca nu vreau sa trăiesc o viata de robot.. Nu îmi doresc ceva wow, ci doar sa fac ceva cu placere și sa nu ma plictisesc. Vreau de la tine dacă ai timp sa îmi dai o idee sau două despre cum as putea sa îmi planific viitorul pas cu pas. Sunt curent într-un depozit FatTrans din Olanda, câștig 2200€ lunar.. Nu e un loc de munca greu dar e plictisitoare rutina.. Îți mulțumesc anticipat. Numai bine.
Foarte tare articolul bravo chiar e ce trebuie te motivează sa fi cea mai buna versiune a ta și te învață să îți folosești resursele și “armele” propri cu eficienta super super
Multumesc 🙂