(articolul a fost scris pentru site-ul Ejobs.ro si il gasesti daca apesi pe linkul >>asta<< )
Cariera mea profesionala a fost una cu un traseu exuberant si plin de schimbari de directie. Am inceput ca angajat la Camera de Comert la o varsta foarte frageda, unde am dat tot ce am stiut si cu toate astea am clacat inexplicabil.
Nu ma simteam motivat, nu reuseam sa duc sarcinile la bun sfarsit si aveam toate caracteristicile unui “biropat”: birou si munca de rutina la greu, apoi o stare de repulsie pentru orice alta activitate decat somnul. Intre birou si pat nu faceam nimic altceva decat sa zac. Nu m-am integrat si, mult mai tarziu, mi-am dat seama ca imi lipsea orice provocare posibila din ceea ce faceam.
Am luat-o de la zero ca si consultant pe programe de finantare si am excelat. In trei ani de zile castigasem proiecte in valoare de milioane de euro si simteam ca pot sa sparg norii.
Apoi mi-am deschis propria firma si am clacat inexplicabil. De trei ori. 🙂
Trei esecuri dureroase mici “escapade” ca si angajat, pe ici pe colo, cat sa trag aer in piept si sa pot porni din nou la drum. La a patra incercare am reusit sa fac o companie “functionabila”, care sa imi permita sa visez la si mai mult.
Totul s-a intamplat in mai putin de 5 ani! Aveam o nevoie organica de a arde etape si de a vrea rezultate din ce in ce mai mari. De fiecare data cand ma simteam plafonat, schimbam directia cu riscul de a avea un esec dureros.
Insa de un lucru nu pot fi acuzat: am vrut si am dat tot ce am avut mai bun la momentul respctiv.
Acum am mai multe companii pe care le conduc, sunt partener sau asociat in mai multe proiecte (inclusiv proiecte umanitare), consiliez foarte multi antreprenori si am sedinte de coaching cu oameni din toate paturile posibile – de la angajati cu probleme profesionala, care trec prin stari de platou, care vor mai mult de la ei, pana la sportivi de performanta, manageri si freelanceri.
Inca oamenii se uita la mine si imi spun ca sunt foarte tanar pentru toate povestile pe care le am in spate. Traiesc cu convingerea ca 9/10 angajati s-au gandit cel putin o data in viata cum ar fi sa porneasca o afacere pe cont propriu si sa puna stapanire pe timpul si finantele lor.
Aici insa vad o capcana. Angajatii care vor sa porneasca pe cont propriu cred ca, odata cu statutul de antreprenor, vor castiga libertate. Insa singura libertate pe care o castiga, cel putin la inceput de drum, este libertatea de a munci de doua ori mai mult decat inainte si de doua ori mai “din greu”. Totul in speranta ca, la un moment dat, propria companie se va putea sustine fara ei.
Cele trei stadii de dezvoltare profesionala
In 2013 Fundatia Europeana pentru Imbunatatirea Conditiilor de Viata si Munca a facut un clasament al Europei in privinta conditiilor de munca, clasament in care ROmania a spart topurile negative. Concluzia este socanta: Un angajat din doi se declara defericit la locul de munca la nivel mondial.
Mai multe detalii despre studiul respectiv il gasesti aici:
http://construimimperii.ro/1-angajat-din-2-este-nefericit-la-locul-de-munca
Vina este comuna de cele mai multe ori – iar cel aflat in situatia de a-si castiga existenta facand ceva ce nu ii face placere cu adevarat poarta o responsabilitate foarte mare. Mergand de la premisa ca oamenii viseaza sa fie independenti financiar si ca viseaza sa isi deschida propria lor companie, o sa fac o afirmatie oarecum riscanta:
Daca vrei sa ai o sansa cat de mica de a ajunge antreprenor, atunci ai nevoie sa fii un angajat exceptional si sa muncesti in compania care te plateste CA SI CUM AR FI PROPRIA TA COMPANIE.
Exista trei stadii de dezvoltare profesionala prin care trece un om pana sa ajunga sa aiba abilitatile necesare a unui om de afaceri:
Stadiul 1 – angajat (cand astepti salariul de la finalul lunii si faci tot ce ti se cere, dar nu mai mult de atat)
Stadiul 2 – intraprenor (cand iti asumi un nivel de performanta pe care il vrei de la tine, cand faci mereu mai mult decat ti se cere si aduci rezultate in companie pana in punctul in care ti se accepta resurse financiare si umane pe proiecte propuse de tine)
Stadiul 3 – antreprenor (cand faci “saltul” in necunoscut si pornesti o afacere pe cont propriu – aici incluzand si statutul de “freelancer”)
Nu neg ca exista antreprenori care nu au muncit o zi in viata lor ca angajat, dar sunt doar niste exceptii care confirma regula.
De asemenea nu neg ca progresia prezentata mai sus nu este una exhaustiva.
Insa atunci cand devii un angajat indispensabil in compania care te-a angajat, atunci esti cel mai aproape de mentalitatea unui antreprenor.
Apropo de termenul “freelancer”, ca fapt divers, prima oara a fost folosit in cartea Ivanhoe scrisa de Sir Walter Scott in anul 1820. In traducere libera freelancer inseamna “lance libera” si exprima la acea vreme mercenarul militar care nu jurase credinta niciunui stapan.
Companiile isi bazeaza cresterile pe acesti mercenari cu foame de rezultate, nicidecum pe cei care raman in patratica lor si se multumesc doar cu statutul de angajat, jurand credinta nesfarsita angajatorului. Da, exista o sansa mare ca acesti mercenari sa plece mai departe in propriile lor cautari, dar de cele mai multe ori ei vin cu un nivel de performanta greu de egalat de catre cei care se afla in stadiul I si se cramponeaza sa ramana acolo.
Sunt cateva lucruri pe care le poti face ca sa cresti profesional si sa treci prin toate cele trei stadiile.
Ce trebuie sa faci ca sa avansezi “ierarhic” si sa devii indispensabil propriei companii?
1 – Cand vii si cand pleci?
Era o gluma la un moment dat, dar care are un sambure de adevar in el. Daca vrei sa fii vazut bine in companie, atunci este de ajuns sa vii cu o ora mai devreme decat cel care vine cel mai devreme si sa pleci cu o ora mai tarziu decat cel care pleaca cel mai tarziu.
Fa asta o perioada de timp indelungata si o sa vezi ca esti remarcat de catre superiori.
2 – Cand vorbeste superiorul tau direct, ciuleste urechile si asculta!
Nu este o forma de pupincurism, ci mai degraba o metoda de a intelege ce nevoi are compania de la tine, ca si angajat, si de la proiectele in care esti angrenat. Este o forma de responsabilitate si asumare pe care, din pacate, putini dintre angajati o inteleg cu adevarat.
3 – Ofera mereu solutii, nu probleme
Nimeni nu are nevoie de un angajat care, la fiecare situatie raporteaza problemele cu care se confrunta, in loc sa gaseasca singur solutii. Cel care vine cu probleme pe sarcinile pe care le are catre superiori – de cele mai multe ori este un practicant de seama al fenomenului de “delegare inversa” in care nu duce la bun sfarsit o sarcina, ci o paseaza inapoi.
Contrar parerii majoritatii, un angajator apreciaza pe cineva care isi asuma solutiile gasite de el insusi chiar cu riscul de a gresi pe parcurs.
4 – Fa mereu mai mult decat ti se cere
Este, probabil, mentalitatea cel mai grea de integrat. Documenteaza-te cand ai o sarcina de facut, vezi ce au facut altii, cauta abordari noi, moduri noi de a ajunge la rezultate si vino cu rezultate mai mari decat se asteapta ceilalti de la tine.
5 – Fii deasupra “sistemului”
Ce inseamna asta? Sa depasesti nivelul de performanta al angajatului mediu din companie. Asta se poate face pe trei axe care se intrepatrund:
- Limiteaza momentele de socializare (statul la cafea sau tigara in mod excesiv, statul neproductiv pe Facebook sau pe telefoane) – este motivul nr. 1 pentru care in momentul asta romanii se afla la coada clasamentului de productivitate la nivel mondial
- Omoara timpii morti – incearca sa anticipezi sarcinile care vor urma si atunci cand ai momente de respiro, gandeste-te la moduri in care poti duce munca ta mai departe decat gradul de ocupare punctual al celorlalti
- Impaca-te cu termenele limita – este primul semn ca un angajat este productiv, atunci cand isi termina sarcinile inainte de termenul limita impus sau necesar.
6 – Evita bisericutele
Motivul nr. 1 pentru care ajungi sa nu iti mai placa locul de munca pe care il ai este dat de faptul ca apleci urechea la angajatii care sunt nemultumiti de statutul lor si de ceea ce le ofera angajatorul. Este doar o chestiune de timp ca sa ajungi si tu o asemenea persoana, daca stai prea mult intr-un grup de genul asta.
7 – Educa-te incontinuu!
Diferenta intre angajatii performanti si cei blazati sta in faptul ca primii stiu ca educatia nu se opreste niciodata, pe cand cei din a doua categorie se opresc din a se educa in momentul in care au pus mana pe o “diploma” de studii oarecare.
Angajatii performanti se educa punctual in functie de obiectivul pe care il au si proiectul in care sunt angrenati. Citeste carti nonfictionale (de specialitate) – productivitate, leadership, psihologie “pop” (de dezvoltare personala); dar si carti care te pot ajuta pe parte personala – relatii, comunicare, incredere in sine.
O scoala de educatie antreprenoriala si in marketing, spre exemplu, gasesti in “Mentorship Internet Business”, pornita de noi in 2012 si care sta la baza a sute de start-up-uri care inca mai activeaza pe piata si care i-a propulsat pe membrii comunitatii de la stadiul de angajat la stadiul de antreprenor.
Mai multe informatii gasesti aici:
http://www.construimimperii.ro/elite/
8 – Ce faci cand simti ca te plafonezi?
Nu e nimic mai distructiv pentru o companie decat un angajat plafonat, care nu mai poate creste profesional si care se complace in aceasta situatie. Este primul pas si cel mai mare care duce la momentul in care ajungi sa urasti ce faci, pe colegii tai si pe cel care te plateste.
Cu cat stai mai mult in zona de “confort” si plafonare, cu atat mai greu iti va fi sa iesi de acolo.
Metode ca sa iesi din starea de plafonare:
- Cere si asuma-ti un proiect nou (total diferit fata de ce faci in mod normal) – asta te va scoate din “amorteala”
- “Ataca” o pozitie superioara (cere o avansare pe un post mai provocator)
- Schimba locul de munca pur si simplu, daca primele doua metode sunt improbabile; va fi ca o gura de aer proaspat si vei simti din nou nevoia de evolutie profesionala
- Fa o reconversie profesionala in cazul in care nu iti mai place ce faci (cauta sa lucrezi pe alt domeniu, chiar si cu riscul de a castiga mai putini bani la inceput – implinirea profesionala este de cele mai multe ori mai importanta decat suma pe care o ai in cont)
- Porneste o afacere – chiar si cu riscul de a o da in bara. Cel mai rau lucru care se poate intampla este ca te vei angaja din nou dupa o perioada de timp, daca nu merge, atata timp cat nu iti asumi riscuri financiare pe care nu ti le permiti.
Din pacate persoanele aflate in stadiul I cred cu tarie ca pentru a-ti deschide o afacere ai nevoie de bani. Realitatea spune ca majoritatea oamenilor de afaceri au plecat de la zero, fara sume mari de bani. In SUA, spre exemplu, topul Forbes cu primii 300 de bogati ai tarii – arata ca 68% dintre ei (deci mai mult de doua treimi) isi castigasera pornind de la zero, ca simpli angajati.
In Romania, in contextul in care in anii ’90 cu totii eram “egali” in saracie, acest procent este mult mai mare. Singurul lucru pe care il avem de corectat este ca avem nevoie de antreprenori care sa inspire, nu antreprenori care si-au construit afacerile din contracte cu statul.
Cu drag,
Daniel Zarnescu
PS: pe site-ul Ejobs, printre aprecieri, am primit si doua pareri care exprimau reticenta:
Parerea nr. 1 – “Vrajeala, cand ai copii si familie nu te joci cu joburile, ca ai raspundere…”
Parerea nr. 2 – “Din ce punct de vedere vorbesti, al angajatorului? Sa vin cu o ora inainte si sa plec cu o ora dupa cand salariul este 1200 lei? Cand am 20 de responsabilitati si un muncitor are 1700 lei, desi el doar executa, nu trebuie sa gandeasca prea mult si nu are responsabilitati. Cand merg sa cer o marire de salariu si raspunsul este – nu pot sa iti dau mai mult. Ei bine, nici eu nu pot sa fac mai mult, pentru ca nu apreciaza. Patronii vor sa faci cat mai mult si fara pretentii, nici macar o vorba buna nu primesti.”
Tu cum ai raspunde celor doua persoane?
(as dori o parere constructiva, fara limbaj tendentios)
Buna Daniel
Multumesc de acest articol , am inteles mult mai bine de ce sint aici !! si acum pot sa spun ca sint la pasul 3 din ce ai descris in articol si daca ma uit in urma am urmat pasul 1 si 2 fara sa imi dau seama incotr-o ma indrept ! Multumesc Diana
Eu iti multumesc 🙂
Chiar daca ai familie si copii mai bine sa sufere toti o perioada scurta de timp pana te instalezi pe drumul care te implineste si te multumeste, decat sa suferi tu o viata intreaga pentru ca nu ai facut ceea ai vrut pentru ca ai familie si copii.
Eu sunt nebuna in visurile mele, distru totul si pe oricine mi se pune in cale, cand eu spun ca pot cand altii spun ca nu pot. Da nu e usor, dar merita satisfactia sa iti traiesti viata TA, asta scurta, nu proiectiile altora aspura ta. Daca nu o traiesti cand esti in putere asa cum vrei, cum o sa traiesti cand te lasa puterile si vin bolile si vine dependenta de altii sa iti dea un pahar de apa sau sa te ajute sa mergi la baie? Viata e prea scurta sa fie irosita in spatele scuzelor.
La comentariul 2, stiu doar ca patronii cer mult si sunt vesnic nemultumiti, eu pot doar asta sa vad din punct de vedere al angajatului, iar daca stau peste program inseamna ca nu mi-am terminat treaba asa repede ca performerii, nicidecum voi fi binevazuta. Am trait-o pe pielea mea.
Acum ma educ sa ajung acolo und eam visat de mic copil Sefa pe plantatia mea, e o nebunie si inca mai am temeri sa nu imi pun familia in pericol, de aceea strang bani sa ii tin la adpost cateva luni cat se naste afacerea, asfel incat ei sa nu simta prea tare schimbarea dramatica din viata mea cand nu stiu ce ma asteapta cand invat sa fiu platita pentru rezultate si nu pentru timp.
Numai bine, Daniel
Cu siguranta nu este usor sa iei “taurul de coarne”, dar sunt de parere ca asta i solutia.(Eu insumi sunt intr o situatie acum, sa i spunem delicata, iar in secunda asta nu vad iesirea, totusi nu mi am pierdut de tot speranta,Caut taurul sa l iau de coarne).
Foarte bun articolul, tocmai am primit si CD-urile cu Fabrica de bani, sper sa ma ajute.Oricun felicitari pt evolutie, ne auzim.
Cu drag,
Florin Boca
Salut Daniel
Cred ca ai perfecta dreptate, iar un angajator cred ca asteapta mai mult de la un angajat inainte sa ii ofere mai mult( marire de salariu) deci cand angajatul da valoare mai mare muncii sale( iese din tipare) aprecierile nu vor intarzia nici ele, daca nu e asa schimbi locul de munca.
Parerea mea este ca un angajat bun ar trebui sa vina cu proprile solutii la problemele care apar intr-o companie. Daca acesta reuseste sa implementeze aceste solutii cu succes, atunci sigur o sa primeasca o marire de salariu. Odata cu marirea de salariu, angajatul castiga incredere in proprile forte cat si increderea superiorului. In cazul in care solutiile dau rezultate pe termen lung, angajatul căruia ii apartin aceste idei va capata curaj sa-si asume riscurile deschiderii unei afaceri pe cont propriu.
Parerea mea este ca un angajat bun ar trebui sa vina cu proprile solutii la problemele care apar intr-o companie. Daca acesta reuseste sa implementeze aceste solutii cu succes, atunci sigur o sa primeasca o marire de salariu. Odata cu marirea de salariu, angajatul castiga incredere in proprile forte cat si increderea superiorului. In cazul in care solutiile au rezultate pe termen lung, angajatul căruia ii apartin ideile va capata curaj sa-si asume riscurile deschiderii unei afaceri pe cont propriu.
Buna Daniel,
ma rog sa iti treaca raceala, pentru ca abia astept si eu si prietenii mei sa te vedem si sa ne inspiri maine.
referitor la cele scrise de tine in articol, iti dau dreptate 100%, chiar si cand apar copiii si familia in ecuatie, sau cand salariul este unul de mizerie.
sunt profesor si stiti cu totii ca salariile sunt cum sunt in invatamant, dar daca mi-as face datoria doar motivata de ceea ce primesc pe fluturas la finalul lunii, ma tem ca nici nu m-as mai da jos din pat dimineata.
este un mare adevar ca nu poti performa doar pentru bani, mult mai importante si mai motivante sunt reusitele tale, dar mai ales ale celor pentru care muncesti, in cazul meu copiii.
citind articolul m-am bucurat sa realizez ca sunt de mult un intraprenor, cu vise si framantari de a accede spre antreprenor. dar despre asta sper sa aflu mai multe maine…
multumesc mult pentru ca ne inspiri si ne faci sa ne miscam din loc, dar motivand si noi la randul nostru pe altii
Sanatate multa!
Tu ce spui aici se traduce prin… ofera, ofera, ofera in calitate de angajat! Si apoi poate vei primi si ceva in schimb.
Nu cred ca se aplica in Romania, din contra, poti fi luat de fraier si sa ti se delege mai multe sarcini pentru ca vede patronul ca te descurci. Adica devii un si mai mare sclav! Iar eu personal nu pot suporta treaba asta!
Mai bine aplici ce zici la propria afacere si chiar daca mananci 1-2 luni numai covrigi cu apa, dar tot merita efortul. Respiri macar aerul curat al libertatii. Asa gandesc eu. Bafta!
Ce bine mai zici !
Vedem ceea ce vrem sa vedem.
Orice generalizare este proasta.
Din pacate cineva care crede ca angajatorul este o fiinta rea, care isi vede interesul 100% – va avea probleme sa ajunga un angajator care sa formeze o echipa cu adevarat performanta.
E ca si cum crezi ca bogatii sunt hoti (asa s-au imbogatit) si in sinea ta vrei si tu sa ai bogatia lor. Nu functioneaza asa.
Sunt angajatori si angajatori,
asa cum sunt angajati si angajati.
Buna Daniel,
Din punctul meu de vedere de angajat “indispensabil’ cu pozitie de top management astazi, pasii recomandatii de tine trebuiesc urmatii unu cate unul si pe termen lung.
Nu este suficient sa fi implicat sporadic ca nici un angajator nu va fi “pacalit” ca esti “insipensabil”
1 iesi din stare de confort . Tocamai pentru ca ai raspunderea unei familii trebuie sa devi un anjagat indispensabil. Actioneaza!
2.Recomand o evaluare reala si onesta avalorii profesionale astazi, a rezultatelor avute in cadrul companiei si daca acestea au adus si un plus de valoare . Doar indeplinirea in termen celor 20 de sarcini nu este suficient. Deja un pas din ceea ce a spus Dan ai sarit.. NU BISERICUTE .Nici unui angajator mai ales dintr -o companie mica sau mijlocie nu aprecieaza ” carcotasi,”. Trateaza situatia in mod profesionist si pe concret .
Multumesc Dan pentru Esenta eficientei pe care am luat o ca pe o provocare cu mine dar si cu “sceptimismul meu”. aplic zi de zi si rezultatul este spectaculos pe toate planurile . A fost greu sa ies din zona de confort dar azi nu regret.
Multumesc tie si partenerilor tai pt Fabrica de bani… astazi sunt mai bogata financiar.
Continua faci bine ceea ce faci!
Buna Daniel,
Din punctul meu de vedere de angajat “indispensabil’ cu pozitie de top management astazi, pasii recomandatii de tine trebuiesc urmatii unu cate unul si pe termen lung.
Nu este suficient sa fi implicat sporadic ca nici un angajator nu va fi “pacalit” ca esti “insipensabil”
1 iesi din stare de confort . Tocamai pentru ca ai raspunderea unei familii trebuie sa devi un anjagat indispensabil. Actioneaza!
2.Recomand o evaluare reala si onesta avalorii profesionale astazi, a rezultatelor avute in cadrul companiei si daca acestea au adus si un plus de valoare . Doar indeplinirea in termen celor 20 de sarcini nu este suficient. Deja un pas din ceea ce a spus Dan ai sarit.. NU BISERICUTE .Nici unui angajator mai ales dintr -o companie mica sau mijlocie nu aprecieaza ” carcotasi,”. Trateaza situatia in mod profesionist si pe concret .
Multumesc Dan pentru Esenta eficientei pe care am luat o ca pe o provocare cu mine dar si cu “sceptimismul meu”. aplic zi de zi si rezultatul este spectaculos pe toate planurile . A fost greu sa ies din zona de confort dar azi nu regret.
Multumesc tie si partenerilor tai pt Fabrica de bani… astazi sunt mai bogata financiar.
Continua faci bine ceea ce faci!
Multumesc mult pentru aprecieri 🙂
Ai dreptate, am observat si incerc sa fac acele lucruri din stadiul 2 pentru a trece in stadiul 3 ca si antreprenor. Chiar daca sunt in frunte ca si performante fata de colegii mei, mai am de lucrat la punctul 1(eu doar plec mai tarziu), 6(de la inceput am fost prins asa, dar mi-am dat seama si nu le dau dreptate la fazele rautaciose), 7(m-am inscris la M.I.B. si am inceput sa aplic lucruri ce le-am invatat acolo, dar mai am mult de lucru…) si apoi voi putea trece la partea 8(visul meu este sa imi deschid propria afacere pe ceva ce ma pasioneaza si sa muncesc simtind ca ma joc).
Raspuns la parerea nr.1: Motive, motive si iarasi motive(poate totusi indeplineste primii 7 pasi si o sa primeasca mariri salariale, functie mai buna, capcana este ca daca se afla intr-o firma ce nu i le poate oferi o sa implineasca cei 7 pasi la nesfarsit, pentru a nu fi dat afara, fara a trece la nivelul urmator), dusmanul lui nr. 1 este FRICA.
Raspuns la parerea nr. 2: :)) Pun pariu ca este tipul acela de om care i-a credite pentru aproape orice, de ce? Pentru ca el intotdeauna trebuie sa primeasca si ulterior sa ofere. Pentru orice initial muncesti, strangi si apoi vine si rasplata.
Numai bine Daniel.
Cheia sta in cuvantul indispensabil: cu cat devii mai bun , cu atat devii mai important si niciun patron nu va vrea sa pleci. Iti vei putea impune conditiile.
Foarte bun articolul.
Bineinteles 🙂
Sa devii indispensabil inseamna sa poti sa negociezi pozitia ta.
Cel mai bine e sa nu te angajezi vreodata si sa incepi la inceput sa fii tu si angajatul si antreprenorul, chiar daca e greu la inceput asa incepe sa-ti creasca valoarea.
Buna Daniel
Dupa parerea mea este un articol foarte bine structurat si cu punctele necesare pe i.
Eu ca si cei care au scris mai sus sunt la etapa 2 si tare imi doresc sa trece la cea de a III/a insa nu ma pot hotari in care partea sao iau….. Poate fi o nebunie insa nu pun accent pe bani,,,, faptul ca ei sunt niste hirtii care vin si se duc, apoi salariu de acum nu e cel mai mic si ma avantajeaza insa nu imi aduce placere politica organizatiei in care lucrez,,,,,
Pe o parte atunci cind ajungeam l aplafonare imi cautam alt job,,, la moment acest lucru nu sunt gata sa il fac pentru ca nu vreau sa incep din nou la un job care sa fiu dependenta de altii , vreau sa creeezi ceva personal insa habar nu am de economie si finante,,,,, sunt consultant psiholog si pun accent pe oamenii sau clientii cu care lcurez pe confortul lor emotional, pentru aceasta sunt achitata diferit insa din ce imi ofera oamenii pentru consultatii eu cred ca serviciile mele sunt calitative( nu am o taxa)… La moment am multe persoane care ofera telefonul meu altora …..
Daca sa pornesc sa deschid un birou personal atunci voi fi nevoita sa stabilesc o taxa pentru a rezista tuturor controalelor si sa fie echitabil pentru oameni si pentru achitarea serviciileor de sustinere si mentinere a biroului. Aici exista un risc mare pot pierde din numarul oamenilor pe care ii ajut sau sa nu ajung sa ii pot ajuta pe cei cu venirturi mai mici,,, Aici e ceea ce ma opreste….
Vreau sa ajut mai multi oameni
In ce priveste punctele :2 – Cand vorbeste superiorul tau direct, ciuleste urechile si asculta!
3 – Ofera mereu solutii, nu probleme
Am ajuns sa fiu in firma cioara neagra, de fapt poate e dur spus insa atunci cind imi ciulesc urechile si ofer solutii parca as pune sare pe rana si reactia sefilor este de aparare…. mai tirziu ei devin de acord cu o parte din solutiile mele sau le trec ca ale lor, uneori imi ofera unda verde de aa actiona parca m/ar pune la incercare ia sa vedem ce nebunie ti/a dat in cap si la ce va duce aceasta,,,, alteori cind ei dau in vbara atunci reactia este hai sa ii oferim ei( mie) aceasta sarcina ca daca nu o face eas atunci nu o mai pooate face nimeni,,,( asa spun ei cel putin)….
Acum sunt in disconfort si pe balanta: sa plec nu pot ca nu vreau sa incep din nou la alt job, sa deschid ceva personal parca inca nu m/am copt… A/ti putea sa imi oferiti poate niste informatii mai multe dupa ce le voi citi sa pot lua o decizie…
“Am ajuns sa fiu in firma cioara neagra, de fapt poate e dur spus insa atunci cind imi ciulesc urechile si ofer solutii parca as pune sare pe rana si reactia sefilor este de aparare…”
– tonul face muzica.
– de multe ori o “solutie” implementata poate fi ea insasi o problema.
– exista oameni care cofunda “solutiile” cu “feedback-ul” – si din proprie experienta mai mult de doua treimi din oameni nu stiu sa dea feedback (este perceput ca agresivitate si strica relatia)
Buna Daniel,
Mi-ar plăcea sa fie așa cum zici tu însă din păcate din experiența mea nu e așa. Eu merg mai devreme decât alții la munca si stau pana peste program. Lucrez in evenimente si volumul de munca e foarte mare pentru mine si colega mea. Pana acum 6 luni eram 3 in echipa acum 1 a plecat si toată munca a rămas pentru doi. Stau si pana mai târziu daca e necesar sa întâlnesc clienții iar la evaluarea anuală mi s-a mulțumit ca stau peste program aproape zilnic dar ca asta nu e un lucru neapatat pozitiv pentru ca poate înseamnă ca nu îmi gestionez bine timpul mai ales ca nu sunt plătită pentru timpul extra. Am luat un raport de conversie si eu si colega mea am contractat 290 de evenimente intr-o perioada de aproape un an aproape la o valoare identică din punct de vedere financiar însă eu in același timp am luat cu 200 de cereri mai mult decât ea. Deci același timp petrecut, aceleași număr de contracte însă eu am fost ocupată cu 200 de clienții mai mult decât ea. Asta de departe poate părea un lucru negativ pentru ca in procentaj conversia ei e mai mare dar chiar si managera a recunoscut ca eu iau mai mult volum deci bravo. Totuși nu exista nicio apreciere la nivel economic. Raportul spune clar ca eu muncesc mai mult însă nu mi se da mărire de salariu. Așadar momentan îmi caut alt slujba sa pot sa îmi dau demisia. Asupra volumului de munca nu pot avea control pentru ca sunt in vânzări reactive iar colega mea e cea care gestionează cererile.
Alexandra, faptul ca ai atins un nivel de performanta superior iti spune ca poti accepta noi provocari.
Eu cand eram pe programe de finantare, am plecat cand din punct de vedere al performantei am ajuns “sus” (mult mai sus decat remuneratia). Dar a meritat.
Nu generaliza o experienta la nivelul asteptarilor viitoare.
Din punctul meu de vedere – un loc de munca iti poate oferi – “crestere profesionala” (performanta) si/sau bani (remuneratie).
Ideal este sa ti le dea pe amandoua, dar pentru cineva care vrea sa creasca, este bine si doar cu prima.
Multumesc de raspuns.
Toate cele bune
Eu consider articolul ca avand o foarte mare valoare . Si sincer momentan ma intreb ce e mai exact MIB . Cat despre raspunsuri eu am observat o atitudinea foarte pesimista , si o stare stare de frustrare interioara mai ales in primul raspuns. Daniel , eu cred ca autorii acestor raspunsuri nu vor sa se dezvolte , si ca si bancul ala despre “cati psihologi este nevoie ca sa schimbe un bec” cred ca ar trebui sa decida singuri care sunt obiectivele si actiunile lor. Daca isi schimba atitudinea exista o gramada de articole si informatii care sa ii ajute si sa ii inspire.Cam asta este tot ce as spune , dar nu ma pot gandi la un raspunsuri exacte.
Era o vorba a celor nemultumiti de locul lor de munca.
Daca nu iti place angajatorul, atunci pleaca.
Daca nu vrei sa pleci, atunci schimba-ti atitudinea.
Tine de perceptie.
Felicitari pt articol. E bun destul de complex si util multora. Cert este ca de cand te citesc (aprox. 1 an) , mi-am schimbat mentalitatea la 150 de grade. Mai am putin 🙂
Ca raspuns la prima persoana ii recomand prima luna de MIB- Elite . Va intelege ca nu are nevoie de bani pt a porni o afacere si in viata daca nu risti nu vei realiza nimic. Altfel spus “daca faci ce ai facut in totdeauna , vei obtine ce ai obtinut in totdeauna”
La a doua persoana… omul e mahnit ca un muncitor castiga mai mult ca el (care pobabil are si studii superioare), dar probabil acel muncitor da valoare mai mare timpului decat valoarea ce o ofera el. In al doilea rand el daca isi doreste mai mult , mai intai trebuie sa devina acea persoana care merita mai mult.
OFERA VALOARE TIMPULUI !!!
Salut Daniel,
Este un nou articol la nivelul asteptarilor, felicitari!
Doresc sa-i spun celui cu familie si copii, ca atunci cand am schimbat macazul si am devenit freelancer, am avut un copil de 1 an, familie si job, iar eu am inceput o noua meserie(!), am lucrat 2 ani in doua locuri ( dimineata la jobul initial, dupamasa la meseria noua )…, n-a fost usor, dar mi-a placut, am avut satisfactia ca am reusit… De atunci au trecut 10 ani, acum traiesc viata care mi se potriveste….
Cum am invatat de la voi ( Daniel ), cel mai important este sa te cunosti pe tine si sa stii ce-ti doresti, acesta este punctul de pornire…, dupa parerea mea, din experienta mea.
Iti doresc mult succes in continuare, cu drag, Ildi.
Multumesc mult de tot 🙂 Felicitari pentru ce ai reusit pana acum!
Buna, Daniel!
Referitor la cele de mai sus nu sunt de acord cu faptul ca ar trebui ca un angajat sa vina cu o ora mai devreme si sa plece cu o ora mai tarziu. E aiurea. Din moment ce am un program, de ex, de la 9 la 17 mie imi place sa stau in acest interval la serviciu si apoi sa plec acasa. Asa e normal. Astfel pe langa treburile pe care le am de facut cand ajung acasa economisesc timp pentru a-mi incarca bateriile si a ma relaxa facand ceea ce imi place, ca de ex, sa citesc, sa ascult muzica, sa fac integrame, eventual sa ies in oras cu prietenii etc.
Este doar o directie, nu sunt reguli batute in cuie. Si dintre cele 8 oricum este cea mai subiectiva.
De asemenea, sa treci prin stadii nu este obligatoriu.
Spuneam ca atunci cand esti angajat, daca vrei vreodata sa fii antreprenor, trebuie sa te comporti in compania respectiva ca si cum ar fi propria ta companie.
Ca antreprenor nu exista programul 9-17, exista rezultatele, provocarile si proactivitatea.
Dar, repet, stadiile nu sunt obligatorii.
Foarte bun articolul ,,Adevar pe paine”
Parerea nr. 1 – Atitutudine tipica de pierzator ,cel mai trist de fapt este ca vei un model Nociv chiar pentru proprii copii ,procedand exact ca o anumita etnie care i-si aseaza copii in prima linie ,in loc sa cautam fiecare individ in parte,sa ne depasim conditia.Eu de exemplu astept al doilea copil de la sotia mea ,anul trecut am avut o experieta antreprenoriala negativa din care am invatat foarte multe insa,iar anul asta voi incerca sa creionez un nou proiect.
Cine accepta&intelege provocarea va sti ca nu este vorba numai de bani.. de cum sa castigi bani
Parerea nr. 2 Situatie foarte des intalnita la noi.Solutii ?foarte simple de altfel
-confidentialitatea salariului stipulat chiar in contrat _ i-ti vei face mai mult rau dc vei sti cat castiga colegul tau ,pana la urma nici nu ar trebui sa-ti pese.
-abordare defectuoasa in a mege sa ceri o marire de salariu ,adica sa ceri inainte de a oferi ,poate nu marindu-ti programul de lucru cu 3ore ,insa incercand sa dai *Valoare Adaugata* la tot cea ce faci
-daca chiar excelezi in ceea ce faci si lasi sa treca o vreme si tot nu vei fi apreciat/remunerat inseamna ca ai o problema de perceptie a Libertatii..cauta-ti alt job care sa-ti ofere noi perspective..asta dc. resusesti sa iesi din area de confort unde ai impresia ca valorezi 2000 dar esti platit cu 1200 pe luna.
Foarte adevarat si foarte bun articolul.
eu sunt in stadiul 1 combinat cu o incercare de stadiu 3.
adica as vrea sa pot sa obtin intati un plus din stadiul 3 inainte de a renunta la stadiul 1.
nu stiu daca este bine, este probabil un tip clasic de nehotarare, dar ….. nici nu imi pot lasa familia balta dintr-o data, din punct de vedere financiar.
Nimeni nu spune sa iti lasi familia balta din punct de vedere financiar.
Nu asta este mesajul meu. 🙂
Mesajul meu este ca multi oameni se ascund in spatele familiei ca sa nu actioneze catre ceva ce ar putea fi esec. Nu are treaba cu familia in sine, ci cu o frica de esec personala. Doar ca scot familia in fata.
Nu e cazul tau. Am exprimat doar o situatie foarte intalnita pentru a sustine un punct de vedere.
Familia trebuie sa fie inspiratie, nicidecum piedica.
Eu vreau ca familia mea sa tina minte despre mine ca am trait viata pe care o vreau si ca am fost fericit. Este mostenirea pe care vreau sa o las mai departe.
Salut Daniel. Si cazul 1 si cazul 2 se inscriu perfect in mentalitatea dezastruoasa a multora dintre noi. Adica ma duc sa ma angajez, evaluez eu cam cat ar trebui sa primesc, ma duc la interviu si primul lucru de care ma interesez este SALARIUL!!! NU ce am de facut, ce competente trebuie sa am, programul, alte beneficii etc. NU – cat este salariul pentru ca eu stiu ce trebuie sa fac in postul asta si stiu cat trebuie sa fiu platit! Uneori reusesc sa se angajeze dar ajung in situatiile descrie de ei insisi.
Eu am o întrebare cheie? Daca lucrezi intr-un loc in care esti plătit funcție de performante si salariul nu este plafonat cu cât performezi mai bine cu atât ești mai bine plătit, ai deja un portofoliu, lucrurile merg foarte bine acum dar totusi ești constient ca la un moment dat ori ca domeniul pica ori tu nu mai reusesti sa tii pasul, adică esti conștient ca o mare parte a succesului tau se datorează companiei si împrejurărilor favorabile create de aceasta ca tu sa poti performa, când decizi sa dai vrabia din mana pentru cioara de pe gard…..ca sa te simți împlinit ca ai creat ceva pe care te poti baza, controla si care sa-ți aducă siguranță si prosperitate… Acum când sunt pe val sau cand se tulbura apele?!!
Este greu sa iti raspund, pentru ca decizia e a fiecaruia, in functie de context (care nu poate fi exprimat in 5-6 randuri).
Eu am doua vorbe care se “combat” intre ele:
– cand ies bani dintr-o activitate, atunci scoate bani din ea pana seaca “izvorul”
– cand ajungi la maxim de performanta intr-o activitate, este finalul unei calatorii – si timpul sa incepi una noua, cu noi culmi pe care sa le cuceresti
In cazul asta depinde foarte mult de ce vrei sa faci dupa. Daca banii sunt buni, poti ramane ca sa strangi resursele pentru ceea ce vrei de fapt. Daca banii nu sunt buni, lucrurile se simplifica foarte mult.
buna tuturor, mi-a placut articolul. Parerea mea este ca un angajat indispensabil e cel care aduce prin abilitatile sale ceea ce completeaza cel mai bine pe cel care e superior direct. Nimeni nu le are pe toate, dar pe langa aceasta, calitatile indispensabile sunt: respect, responsabilitate si incredere.
Niciun ” angajat” nu e indispensabil! Poate doar JOBS a fost! Majoritatea mai devreme sau mai târziu ajung ” indispensabili” imbracati direct pe piele de alții mai fisneti si mai târziu hârtie igienica pentru statul roman. Probabil de aceea subconstientul ne împinge sa acționam! Problema e cum știi cand e momentul potrivit, acum fiind un angajat indispensabil, pe val cu venituri frumusele sau cand apele se tulbura?
Abia cand ajungi “indispensabil” (care este o stare subiectiva si temporara, bineinteles)
abia atunci esti liber cu adevarat sa cresti. Dar decizia de a creste este doar a ta.
Eu cat am fost angajat, plecam doar in doua situatii
– cand nu reuseam sa ma exprim din punct de vedere profesional (nu ma integram)
– cand deveneam indispensabil (si cautam forme noi de exprimare)
Daniel, te provoc!
Adu pistoalele 🙂
as vrea sa stiu de ce nu s-a mai tinut seminarul gratuit din Timisoara de la hotel Lido din 9 martie
S-a tinut la Centrul de Afaceri (s-a schimbat locatia) si stiu ca au fost trimise notificari prin email si sms catre toata lumea. Nu m-am ocupat eu personal de organizare, au fost ceva probleme cu sala de la Lido si s-a decis schimbarea ei.
Banii sunt foarte buni daca ești 100% implicat. E toamna in domeniul meu, deci culegem roadele!
Putem spune ca angajatii indispensabili trebuie sa se adapteze conditiilor si cerintelor sefilor lor, sa poata rezolva orice problema si orice proiect. Dar, din pacate, pe bani destul de putini. Eu, insa, prefer sa fiu liber si sa imi fac propria afacere.
Angajatii indispensabili trebuie sa reuseasca sa se adapteze tuturor conditiilor si cerintelor sefilor, sa fie de incredere si sa rezolve din ce in ce mai multe proiecte. Si, din pacate, pe bani putini.
Salut, dupa ce mi-am luat suficiente suturi din pozitia “angajat care stie sa taca” am descoperit tocmai ceeea ce se desprinde si din articolul tau:Daca vrei ceva …ia-ti. Ce a insemnat exact? Sa devin proprietara actiunilor mele, sa-mi asum riscuri, sa dobandesc abilitatea de a convinge intr-un cuvant sa ma expertizez. Dupa 20 de ani de evolutie am invatat si este un mod de viata faptul ca intotdeauna exista cel putin 5 solutii pentru o problema, important este sa le gasesti si sa o alegi pe cea mai buna. Cum stii ca este cea mai buna? Se desprinde singura dintre celelalte. Felicitari pentru articol si tare as vrea sa nu mai aud oameni care se plang , care dau vina pe ploaie, guvern , prea, prea cald…prea frig fara sa schimbe ceva in situatia lor se impune schimbarea atitudinii
Felicitari! 🙂
Foarte bun articolul Daniel, clar si la subiect ca de obicei.
raspuns 1. iti cauti alt job insa intre timp ramai, nu iti dai demisia doar dupa ce ai primit un raspuns pozitiv din alta parte.
raspuns 2. Invata sa negociezi salariul. Daca esti un om de baza in firma vei primii o marire daca stii cum sa o ceri, iar daca nu esti om de baza – munceste si responsabilizeazaza-te mai mult ca sa meriti o marire de salariu. Si lucreaza la atitudine putin 🙂 ( deoarece din intrebare, se simte frustrare nu dorinta de a afla o modalitate)
Sincer sa fiu, depinde si pentru cine lucrezi…
Buna Daniel. Am citit articolul si mi-a placut tare. Temerile noastre cele mai mari sunt acelea de a nu reusi in ceea ce ne dorim. teama asta de esec ne face de la bun inceput sa nu trecem dincolo de plan, la actiune. De cate ori mi-am invins o teama am realizat cat de usor era de fapt si ca nu era nimic greu decat in imaginatia mea.
Daca tot se vorbeste despre munca si patron pot sa spun ca toti suntem oameni, fie angajatorul , fie angajatul. Gandim cu totii din perspectiva noastra. Un angajator se va gandi cum sa faca mai mult profit, ii va trebui angajati pe care sa se poate baza si bineinteles ca ii va face placere sa stie ca poate conta pe un angajat, poate aprecia ceea ce aduce nou un angajat. In timp ce un angajat care stie ce vrea si nu se multumeste niciodata cu statul lui va adera mai sus. Numai oamenii care nu vor sa faca se plang, Plangerile sunt de fapt scuzele invocate pentru ca asa cum ai zis si tu intervin anumite blocaje.
Intotdeauna am ales munca in functie de felul in care ma simteam. Din nevoia de apreciere eram gata sa dau orice, ore peste program, mereu ceva nou.
Salut !
Ti-am citit majoritatea articolelor de pe acest site .
Pot sa remarcca ai talent .
Esti un instigator la revolutie..!La revolutia fiecaruia in parte …
“toti puteti, numai sa vreti”……………………………………………………………………..
Apoi vii cu asta :
“Daca vrei sa ai o sansa cat de mica de a ajunge antreprenor, atunci ai nevoie sa fii un angajat exceptional si sa muncesti in compania care te plateste CA SI CUM AR FI PROPRIA TA COMPANIE. ”
?????????????????????????????????????????????????????????????????????
Concluzie…: doar daca esti un angajat model spre supermodel ai sanse sa poti iesi din lanturi .
Nu mai inteleg nimic din propaganda “toti puteti , de voi depinde”
Eu nu am fost MODEL niciodata , ba chiar am giga contra, dar o sa am afacerea mea…!!!!!!
buna,
ma regasesc foarte mult in acest articol. motto-ul meu este : “fac azi ceea ce nu vor altii, pentru a face maine ceea ce altii nu pot”. pana la urma totul se rezuma la a-ti imbunatati permanent performantele si cred ca cel mai important e sa iti placa ceea ce faci, sa te regasesti, sa iti doresti sa cresti mereu.
accesibil, argumentat, vizibil,OK !
Atunci cand un angajat nu vede oportunitatile de crestere profesionala ( si inplicit personala) peste situatia financiara, atunci parerea mea este ca intotdeauna va aparea intrebarea 1.
Nimeni nu ii va oferi mai mult de 1200ron primului, daca nu va incerca sa produca un pic mai mult, sau ceva diferit, decat cel ce castiga 1700ron..astfel dovedind ca de fapt el ii merita mai mult.
Mai mult, cand esti in cuplu si cu copii, este clar ca va trebui sa se faca o decizie la un moment dat, asupra celui care are cariera care primeaza in cuplu. Si daca partenerul te sustine, se poate.