M-am intalnit acum ceva vreme cu un prieten nemultumit de propriile rezultate.
Mi se plangea (a mia oara) de lipsa de productivitate. Ca nu se pune in miscare, ca sunt momente cand stie ce vrea, dar ca dureaza foarte putin acea motivatie. Ca nu reuseste sa se pastreze concentrat, cu ochii la tinta. Ca nu stie daca drumul este corect (da, acel drum pe care nu a facut un pas de ani de zile, dar despre care vorbeste incontinuu).
Vad oameni care vor mai mult de la viata lor, dar care:
- nu reusesc sa iasa dintr-un aparent cerc vicios in care au intrat
- dau vina pe motivatie ca nu reusesc
- sunt lenesi, renunta rapid la actiune (in a fi persistent), preferand rutina zonei de confort
- se uita la cei care obtin rezultate, le vad defectele, ii critica.. si se cred mai buni decat ei (drept urmare nu mai fac niciun pas in nicio directie)
- fac pauuuuuuuuzeeeee maaaaari
- au tabieeeeeeetuuuuuri laaaa careeee nu pooooot renunnnntaaaaaaa
- prefera sa vorbeasca despre problema, sa se lamenteze.. nu in ideea gasirii unei solutii, ci in ideea alinarii durerii lor interioare
- asteapta sa se alinieze planetele ca sa se miste, acel moment in care totul va fi pregatit si totul va functiona perfect
- asteapta SECRETUL, INFORMATIA CARE II VA SCHIMBA VIATA
- au impresia ca ei au facut TOT CE TREBUIE ca sa reuseasca, insa adevarul este ca nu au facut nici macar un minim raportat la altii care au reusit
O sa fiu cat se poate de concis.
Stii de cate ori in viata m-am confruntat cu problemele de mai sus?
Cei care obtin rezultatele pe care si le pun in minte NU AU UN DRUM PERFECT. Nu sunt binecuvantati de vreo entitate superioara. Nu au evolutia mai lina.
Gandurile, problemele, situatiile.. sunt aceleasi pentru toti.
Atata tot ca cei care nu reusesc.. cred ca situatia lor este „speciala”.. iar cei care reusesc, isi dau seama ca trebuie sa se miste.
Cateva reguli de baza ale succesului personal:
1 – NU EXISTA CIRCUMSTANTE ATENUANTE PENTRU NIMENI
Am obosit sa aud povesti de ce ii e mai usor lui ‘x’ decat tie si de ce ‘y’ a avut noroc porcesc in viata.
De asemenea, am obosit efectiv sa aud cat de bine te-ai descurca tu daca ai fi in locul lui „z”, cu resursele pe care le are la dispozitie.
Stii de cate ori, cand spun unui om ce poate face, ce poate obtine daca face doar un pas, ca am fost exact acolo, ca stiu cum e.. de cate ori aud o fraza care imi anuleaza tot efortul si il pozitioneaza pe el in zona de confort?
Acea fraza incepe in felul urmator:
„Da, Daniel, dar tu… „ [continuarea este motivatia pentru care situatia lui este infinit mai grea si eu, in comparatie cu el am fost favorizat cumva]
Fiecare are ceea ce merita, nimic mai mult, nimic mai putin.
Viata este o tabla de sah. Ceea ce ti se da este pozitia de la care pleci (mai mult sau mai putin avansata). Asupra pozitiei nu ai cum sa intervii, nu tine de tine! De atunci incolo insa este responsabilitatea ta fiecare mutare pe care o faci pe tabla de sah.
2 – Succesul vine din actiune!
Succesul vine din actiune, actiunea vine prin antrenament si repetitie !
Oamenii au tendinta, in general, sa se repete in actiuni si rezultate. Nu este regula de baza, dar te poate face sa intelegi cum poti obtine rezultate.
Rezultatele atrag rezultate.. este de ajuns sa iti propui de multe ori obiective mici si sa te indrepti catre ele.. ca sa intelegi starea de flux si de focusare.. ca atunci cand iti propui un obiectiv mare, doar sa repeti procesul.
Orice schimbare spre ideea de actiune facuta acum, schimbare cat de mica posibil.. are efecte infinit mai mari in timp, daca pastrezi directia.
Actiunea naste actiune! Inactiunea naste.. inactiune, deci te adancesti cu fiecare zi in care nu faci nimic.
Sau, ca sa fiu si mai transant, exista un citat in engleza care exprima perfect diferenta dintre cei care obtin si cei care se lamenteaza:
„Knowing is doing!”
„A sti este a face”
Degeaba ai impresia ca stii observand pe altii cum fac sau studiind la infinit ceea ce vrei sa obtii. Pune mana si actioneaza in mod repetat daca vrei sa ai o sansa sa evoluezi. Altfel nivelul tau de intelegere este pur teoretic.
3 – Nu exista finalitate!
Oamenii sunt atat de haotici in actiuni pentru ca de cele mai multe ori ei cauta un stadiu final, o finalitate.
Finalitate dupa care ce?
Dupa care.. totul curge de la sine, nu mai trebuie sa faca niciun efort, sa mai munceasca, sa mai evolueze. Trebuie doar sa stea cu burta in sus si sa astepte.
TREZESTE-TE!
Nici chiar cand iti propui un obiectiv IMENS, nu trebuie sa il vezi ca obiectivul final.
Viata este un drum, nu o finalitate. Orice obiectiv urmator pe care il ai trebuie sa faca parte dintr-un set de obiective care sa pastreze linia inceputa.
Sunt foarte multe hibe in felul in care oamenii isi pun obiective. Sunt multe mituri, de asemenea. Degeaba iti pui un obiectiv finalitate (fara sa ai idee ce se intampla dupa), chit ca ti-l pui la timpul prezent, pozitiv, la persoana I si cat de specific poti. Este un fel de „hai sa ne manjim creierul cu o imagine hiperbolica”, atata timp cat tragi ca magarul la caruta dupa obiectiv si la final, cand il atingi, dupa eforturi considerabile… ai o cadere.
De ce se feresc oamenii de obiective si de ce nu actioneaza?
Pentru ca obiectivele atinse aduc durere !!!
De ce? Pentru ca sunt obiective ‘finalitate’, cel putin asa sunt percepute. Dupa atingerea lor urmeaza o placere de moment care indeamna la repaos (la involutie), apoi un dus rece in care iti dai seama ca realitatea nu e asa cum te asteptai, apoi depresie cand iti dai seama ca trebuie sa o iei de la capat.
Multi insista ca trebuie sa iti placa drumul, nu destinatia. Cati simt asta, totusi?
Lucrurile incep sa se schimbe in momentul in care obiectivele tale sunt actiunile aducatoare de rezultate si nu rezultatele in sine.
De exemplu: daca vrei sa castigi o suma de bani oarecare (10 000 euro, de exemplu), obiectivul nu ar trebui sa fie suma in sine. Urmarirea ei te va extenua si este limitatoare. Obiectivul trebuie sa fie activitatea identificata de tine care ar aduce banii astia. Este un truc de perceptie, dar care face minuni.
In felul asta intelegi miscarea din spatele unui om de actiune si ca e pe termen lung.
Exista o singura finalitate intr-o viata de om si aceea este moartea.
4 – Vrei sa castigi sau vrei sa nu pierzi?
Este o diferenta imensa de mentalitate. Gandeste-te ca atunci cand faci in ideea de a nu pierde, faci MINIMUL POSIBIL si incerci sa iti ingradesti actiunea, sa o protejezi.
M-am luptat mult cu mentalitatea „sa nu pierd”, rezultatele sunt mediocre, te transforma intr-un jucator mediocru si, intr-un final, intr-o victima!!
Vorbeam de cei care se lamenteaza. Cei care se lamenteaza pun ziduri intre ei si ceilalti, vor sa nu greseasca, sa nu piarda.
Vorbim aici de leadership, cand faci ceva, trebuie sa ataci varful, trebuie sa fii cel mai bun, sa tintesti (pe termen lung cel putin) intre a fi cel mai bun, printre cei mai buni. Trebuie sa joci ca un campion si sa te transformi intr-unul. Poti sa fii la inceput cel mai prost jucator pe domeniul ales de tine, dar tinta tot timpul este de a fi cel mai bun. Cauta metode sa cresti si du-te cat mai aproape de liderii pe care ii recunosti.
Stai pe langa ei, devino unul din ei, castiga lupta dupa lupta, transforma-te. Nu exista piedica exterioara, exista doar piedici interioare, iar ele tin de tine, nu de altii.
Ataca varful!
5 – Perfectiunea este pentru cei slabi
Eu sunt un perfectionist, sa ne intelegem. Dar e o slabiciune pe care caut sa o indrept de fiecare data cand sunt in fata unui proiect.
Exista o vorba dupa care ma ghidez:
„Perfection isn’t the higher form of achievement, doing is”
„Perfectiunea nu este cea mai inalta realizare posibila, actiunea este”
Diferenta intre un campion pe domeniul lui si un perfectionist este ca primul actioneaza in cunostinta de cauza, face prost ceea ce face si in timp imbunatateste pana ajunge la un nivel exceptional. Un perfectionist se invarte in jurul operei lui si refuza sa mearga mai departe pana nu este perfecta. Problema tine de o ‘fractura’ de logica, pentru ca opera lui nu are cum sa fie perfecta fara sa fie imperfecta intai. Perfectiunea (la nivelul de perceptie) nu poate fi obtinuta fara actiune, feedback si repetarea actiunii.
Prima oara cand faci un lucru, trebuie sa fii constient ca il faci prost. Important e ce faci dupa. Daca te opresti si il lasi prost sau continui munca inceputa si iti imbunatatesti opera.
6 – Antreneaza-te din greu!
Cei care sunt in varf muncesc pentru asta. Nu iti imagina ca au obtinut ceea ce au prin vacante prelungite, concedii in tari exotice si program scurt de munca. Succesul nu este un job ‘part time’, asta este un mit dat cu lopata unor oameni care se lamenteaza ca lucreaza prea mult, cand de fapt pierd vremea si se invart in cerc.
Cei care sunt in varf au o placere diabolica sa se antreneze din greu, sa ramana focusati, sa se imbunatateasca.. pentru ca doar asa atunci cand va conta, pe campul de batalie, lupta va fi usoara.
Oamenii de succes MUNCESC! Cei care tanjesc dupa succesul lor vad doar zambetul de pe fata lor si deduc ca ei se distreaza. Dar pentru ei antrenamentul, lupta pe care o duc in mod continuu cu ei insisi a devenit o joaca. Cea mai usoara zi a unui campion este de 100 de ori mai grea decat cea mai grea zi pe care ai avut-o tu in viata ta!
Asa ca decat sa te lamentezi si sa pierzi vremea invartindu-te in cerc, pune mana si antreneaza-te cu intensitatea unei lupte pe viata si pe moarte.
7 – Succesul are un pret, daca nu esti dispus sa il platesti, atunci nu mai tanji dupa el !
„As vrea sa muncesc pentru mine, sa devin independent financiar, sa nu mai am sef care sa ma baraie la cap… dar vreau sa ma si distrez, sa imi fac prieteni, sa calatoresc.”
Mult succes atunci. Ai usa larg deschisa, du-te si distreaza-te!
Orice vis pe care il ai are un pret mai mult sau mai putin ascuns. Pana nu esti dispus sa platesti pretul, nu vei fi capabil sa faci ce e necesar sa ajungi acolo. Nu toti sunt facuti sa se lupte, unii pot fi fericiti fara obiective marete. Ii admir pentru asta. Insa dispretuiesc slabiciunea celor care, de exemplu, vor confortul unei vieti de angajat, cu bani luna de luna la data fixa si program fix de ‘spart’ usa.. dar care nu sunt multumiti doar cu asta si vor si laurii unui antreprenor care a trebuit sa isi invinga demonii ca sa ajunga unde a ajuns.
Nu exista cale (mentala) de mijloc. Deciziile trebuie sa fie clare. Vrei, atunci actionezi. Nu vrei? Nu actiona. Dar nu te mai invarti in cerc gandindu-te ca le-ai putea obtine pe amandoua.
Nu poti fi boxer fara sa sangerezi!
Nu poti fi campion fara sacrificii!
Ironia celor spuse mai sus este ca randurile mele par dure. Par dure insa doar prin comparatia celor doua atitudini, de delasare si de actiune.
Intr-un final spun o alta mica poveste.
Zilele trecute m-am intalnit cu Andy Szekeli, de care cred ca ai auzit. Unul dintre cei mai activi si apreciati traineri in performanta umana si speakeri din Romania. Ne-am intalnit pentru o carte pe care vrea sa o lanseze anul asta (si la care vrea ajutor din partea mea pe parte de marketing); Cartea este despre deciziile umane si a scris-o in 5 zile ! L-am intrebat cum a reusit, entuziasmat si timpul in care povestea in mintea mea era o voce care imi spunea „POT SI EU SA FAC ASTA!”
Dupa intalnirea cu Andy m-am intalnit cu o amica buna. I-am spus povestea celor 5 zile de flux continuu (e o poveste faina, o sa o povestesc intr-un articol viitor). Iar prima replica din partea ei a venit din pozitia de victima:
„Da, dar e vorba de Andy Szekely.”
Tu cauti solutii prin care sa devii mai bun decat esti?
Sau cauti motive pentru care esti mai jos decat ai vrea sa fii?
Scena este a celor care actioneaza.
Nu este a celor emotionali, care se lamenteaza! Personal nu am vazut niciun om care a atins excelenta sa se lamenteze.
Nu este nici a a celor care critica si a negativistilor. Nu am vazut niciun om care a atins excelenta si care sa fie mai preocupat sa explice de ce nu o sa reuseasca, decat sa caute solutii care sa il ajute sa se.. miste..
Chiar zilele trecute te-am dat ca exemplu unei cunostinte si ii spuneam cum te organizezi tu si daca vrea sa mai invete lucruri valoroase sa intre pe site-ul tau. Si raspunsul a fost: n-am eu nevoie de site-uri sau carti …si cu siguranta tipu ala(adica tu) a avut circumstante vaforabile in viata si o familie iubitoare. :)) asa ca…dupa cum e vorba aia…”daca este important pentru tine, vei gasi o cale. Daca nu, vei gasi o scuza” Probabil ca unora le este mai usor sa spuna nu pot sau nu stiu ,caci asa raman in zona lor confortabila si calda.
aI uitat s bagi un link spre articol
am rezolvat dupa… 🙂 Graba! Mersi,
viata nu are subtitrare, ori o intelegi ori nu…
imi place cum ai scris si ai scos in evidenta foarte multe lucrurii.
maim dat seama de unele lucrurii din viata mea.
Foarte bun articolul. E ca sutul in fund care te ajuta sa faci pasul inainte.
Tare.
Foarte bun articolul, am sa-i dau niste share-uri! (( Perceptia/ iluzia mea actuala este ca de cum vreau sa trec la treaba, ma intrerupe ceva sau cineva. Inteleg ca e „part of the game”, inghit, dar exista si momente de descurajare. Drum inapoi n-am; unde traiesc eu n u s u n t la ora asta posturi vacante pe care le-as putea ocupa eu, iar o zi de rutina pe zece minute de stare de flux oricum nu as mai da. Dar – asa mi se pare – vreau sa o iau pe „drumul meu” si mi se taie macaroana, vreau iar cu entuziasm pe „drumul meu” si iar vine cineva si-mi taie macaroana… Sunt in tunel, nu vad inca luminita de la capat. A nu se lua ca lamentare. Doar mi-am descris faza. ))
Mergi pe drumul tau si nu mai zi la nimeni.
Stii cum se numesc cei ce-ti taie macaroana? Hoti de vise. Cand unul din ei indreapta degetul spre tine si spune „nu poti face asta!”, observa degetele care sunt indreptate spre propria lor persoana. De fapt ei nu pot face asta! Si nu sunt ingrijorati pentru tine ca poate dai gres, ci sunt de-a dreptul speriati de gandul ca poate o sa reusesti.
Cum spunea H.Ford: „daca tu crezi ca poti face un lucru sau crezi ca nu poti, ai dreptate in ambele cazuri”.
Multumesc, Gabi! Deja nu mai vad foarfeca de macaroane, cum zicea odata un amic de-al meu, deja simt solidaritatea cuiva din alt tunel, sau a cuiva care-a trecut prin alt tunel! Sanatate, cele bune tuturor!
Felicitari pentru articol, Daniel!
De data asta te-ai intrecut pe tine insuti.
Tot respectul!
Cel mai mult din articolul tau Daniel, mi-a placut partea cu „Orice vis pe care il ai are un pret mai mult sau mai putin ascuns. Pana nu esti dispus sa platesti pretul, nu vei fi capabil sa faci ce e necesar sa ajungi acolo”. Pentru ca visele mele sa prinda viata sunt dispusa sa platesc pentru fiecare un pret. O zi buna iti doresc!
Foarte bun articolul,chiar foarte bun pot spune.
La cat mai multe articole de genu asta!
Foarte, foarte bun articolul!!!
Lupta cea mai mare pe care o ducem e cu proprii demoni.
Si mie o voce imi spune POT SI EU SA FIU ANTREPRENOR.
Poate cunoasteti emisiunea The Apprentice UK, e cea mai tare emisiune de business pe care am vazut-o pana acum. Tineri, la 18 ani antreprenori, sunt uimita de gandirea lor deschisa. Sunt adevarate exemple de urmat.
http://www.youtube.com/watch?v=qI4srog0-8I
Mult succes in atingerea obiectivelor va doresc!
Gabriela
strasnic articolul
Foarte tare!Nu vad unde ai fost dur!?
Iti multumesc pentru acest articol.
Sincer, am inchis pagina de vreo două ori până să citesc articolul. Îmi era frică că mă voi regăsi prea mult în ceea ce ai scris acolo. Și e adevărat.
E o muncă al naibii de grea să schimbi programarea socială care de la 7 ani te învață că vei absolvi într-o zi, vei avea un job „bine plătit”.
Felicitari pentru articol ! La prima vedere, unii oameni par mai favorizati decat altii…Atitudinea, raspunsul la esec si perseverenta fac de multe ori diferenta intre oameni…in orice domeniu…
Imi place articolul…inainte sa te cunosc pe tine, Daniel, si eu eram o persoana care se lamenta des, ca e „criza”, ca nu sunt bani pentru a porni o afacere, ca sunt defavorizat fata de altul care are; eram o persoana care amana sa actioneze, sa se puna in miscare. Dar mi-am schimbat gandirea. STIU ca POT…ne-ai dat atatea exemple de oameni care au putut si si-au atins obiectivele. Depinde doar de noi…depinde doar de mine sa-mi realizez obiectivele, daca vreau sa am o alta viata fata de cea pe care o am acum…o viata mai buna, o viata implinita. Vreau ca la sfarsitul vietii mele sa ma uit in urma si sa nu am nici un regret ca nu am lasat ceva in urma, ca nu mi-am trait viata asa cum am vrut sau ca nu am iubit si am fost iubit asa cum am vrut.
Desigur, sunt bine atinse punctele nevralgice ale caracterelor multor oameni, care stau in expectativa, nu-si cauta obiectivele, dar comenteaza (in schimb), pe seama celor care au reusit la un anumit standard al vietii, prin munca cinstita.
Multumesc Daniel, ca ne mai dai din cand in cand cate un imbold (şut).
Multumim Daniel, ca din cand in cand ne mai trezesti (cel putin pentru o parte dintre noi).
Unul dintre cele mai bune articole pe care le-ai publicat !!! Keep up the good Work !!! 😀
Extraordinar articolul, mobilizator! Mie nu mi s-a parut dur ci foarte realist.
Multumesc si mult succes Daniel!
Ai mare dreptate! Articolul asta e bun de citit zilnic.
Sint perfect de acord cu tot ce ai scris , exceptional, dar eu ma intreb ,cat de mare trebuie trebuie sa fie perioada de pregatire si documentare? pentru ca de exemplu, nu poti spune, eu vreau sa ridic un perete si sa te apuci sa-l construiesti ,fara o documentare prealabila, bineineteles ca prima actiune nu va fi perfecta, dar cum eviti un esec?
Eu am in minte un exemplu personal, in care, in adolescenta doream sa fac croitorie, am facut o bluza simpla, OK, am srimptat tot ce se putea OK si m-am apucat sa fac o fusta mai complicata plina de avant , nu a iesit nimic, nu se putea imbraca , nici macar refolosi materialul, cand m-am apucat m-am gandit ca ar fi trebuit sa fac un tipar intai, dar m-am grabit plina de incredere in talentul nativ , dar am esuat lamentabil pentru totdeauna in materie de croitorie, deci cand stim ca santem pregatiti ?
Recunosc ca la esecul meu a contribuit lipsa de perseverenta, dar vroiam sa pun accentul pe instruire , cum ne putem compara cu cei din jur nivelul de instruire
Carmen,
Articolul eu l-am scris la nivel de mentalitate (mindset). Tu ai vorbit despre procedura. Fiecare are propria procedura pentru reusita, mi se pare ca ti-ai dat si singura raspunsul, cand ai spus ca la esecul tau a contribuit lipsa de perseverenta. 🙂
Ca sa iti raspund in ideea de mentalitate, nu in ideea de procedura, pentru ca tu vorbesti aici de frica de esec, iti dau o pilda:
„Esecul este una din cele mai importante resurse pe care poti pune mana. De ce? Iti ofera date concrete despre limitele pe care le ai in momentul actual.”
Tu nu ai privit esecul ca pe o resursa (ca pe un feedback), ci ca pe o infrangere (limitare).
Asta fac oamenii care renunta.
Ca puteai sa faci documentarea inainte, este logic. Intrebarea este alta: ce te-a oprit sa o faci dupa si sa mai incerci o data?
A fost o lectie care s-a pus in fata ta si ai refuzat sa o inveti. 🙂
Intr-adevar, esecul este o infrangere doar in masura in care il iei ca pe o infrangere. Desi educatia in materie de esec poate fi un factor important in a porni la actiune, parca se pune in general prea putin accent pe ea.
Suntem atat de terifiati de esec incat nu observam ca de fapt adevarata problema nu este esecul sau succesul, ci modul in care ne raportam la ele.
Salut Daniel!
Acest articol este foarte Practic .Excelenta nu este o intamplre este o alegere.Sa vrei, sa stii, sa detii nu este de ajuns DAR! sa te implici si sa actionezi este ca atunci cand apesi pedala de acceleratie si aici depinde de pedala poate fi la un Maserati, Aston Martin ..sau o Rabla.. :))
Idee este foarte simpl cel putin pentru mine si ar trebui sa fie si pentru altii si sa invete ca Atitudinea si Actiunea Fac diferenta spre excelenta. God Bless You Daniel!
Bravo,extraordinar Daniel,stii sa pui intotdeauna punctul pe „i”…La cat mai multe articole din astea „dure”…poate ne mai trezim..
Am citit articolul si am realizat ca ma regasesc 100% in fiecare fraza scrisa acolo. A venit timpul sa ma trezesc si sa fac ceva cu viata mea.Multumesc Daniel
Felicitari pentru articol!! 🙂 Consider, ca experienta ta este foarte binevenita si elevilor, in timpul orelor de dirigentie [pentru inceput, in localitatile de pe langa Bucuresti…sau pe unde mai mergi in tara 🙂 ], pentru ca multi nu vor / stiu ca se poate si altfel – adica sa fii Productiv, si nu doar activ !
Stiu ca, se apropie sfarsitul de an scolar, insa ma gandsc ca vacanta -uneori- poate fi un sfetnic bun (ca sa adaptam proverbul) !
Bravo Daniel, tie si celor care se regasesc (in postura de luptatori cu ei insisi) in acest articol exceptional de autentic! Un sfat din experienta personala pentru cei la inceput de urcus: refuzati sa va ganditi la cat de putin ati realizat fata de cei care au pornit la drum cu avantaje aparente (bani, suport etc.), intotdeauna FITI MANDRI SI MOTIVATI DE CAT DE MULT V-ATI DEZVOLTAT CU RESURSE MINIME!
Iti multumesc!
EXTRA SUPER DE REALIST ARTICOL! SI HAI SA-TI SPUN O POVESTE: STII CIT DE MULT L-AM URIT PE INSTRUCTORUL DE LA SCOALA DE SOFERI? NU AI IDEE!! PENTRU CA LA FIECARE SEDINTA DE SOFAT AUZEAM DIN DREAPTA „CITITI LEGEA SI DECRETUL! DUCETI-VA LA SCOALA!” SI EU GINDEAM: CE O FI ASA DE INTERESANT LA SCOALA AIA? HABAR NU AVEAM! FRUMOS ERA PE TRASEU CIND AUZEAM „VIRAM LA STINGA” DESI AVEAM SEMN DE INTERZIS LA STINGA, BANDA DUBLA CONTINUA IN FATA MEA PE SOSEA, DAR ERAM SIGURA CA STIU…TOT! SI MA TOT PLINGEAM CA E GREU, CA E RAU ALA DIN DREAPTA, SI TOT ASA…
SI PRIMUL TRASEU PICAT CU BRIO A FOST O LECTIE PENTRU MINE NEMAIPOMENITA!!! ASA CA M-AM DUS LA SCOALA, AM CITIT LEGISLATIA TOATA, AM CONDUS ATENTA FARA SA TIN SEAMA DE CINE E IN DREAPTA MEA, DAR ASTA A INSEMNAT MUNCA, VOINTA SI IAR MUNCA, SI ATENTIE LA TOT CE SE INTIMPLA IN JURUL MEU.
CAM LA FEL E SI CU ARTICOUL ASTA – O LECTIE BUNA SI UN INSTRUCTOR PERSEVERENT!
”Viata este o tabla de sah. Ceea ce ti se da este pozitia de la care pleci (mai mult sau mai putin avansata). Asupra pozitiei nu ai cum sa intervii, nu tine de tine! De atunci incolo insa este responsabilitatea ta fiecare mutare pe care o faci pe tabla de sah.”
Nu pozez in victima si nu gasesc scuze, dar ”pozitia” pe care te nasti chiar conteaza!Una e sa fii ‘regina” si sa te poti misca in orice pozitie inca de inceputul ‘jocului’ si alta e sa fii pion.Sigur ca se poate reusi si suntem obligati macar fata de noi sa ne depasim conditia insa unii se nasc in pozitiile pentru care altii lupta si sacrifica foarte multe ca sa ajunga acolo si mai departe.Dar in cazurile astea calatoria isi face toti banii.
Rezultatele atrag rezultate la fel cum banii atrag alti bani. Parca este magie pura.
Ai dreptate,dar drumul in viață este un castel de nisip după ce urci ce rămîne in urma drumul sau nisipul …. As vrea sa cred ca nu-i așa !
Ce slab ești,te joci cu vorbele și te crezi Atotștiutor,dar ar trebui sa ți dai seama că există sentimente și nu poți judeca pe nimeni.Cine ești tu sa i judeci pe alții,,Osho”
Daniel, pentru mine , e cel mai bun articol pe care l-am citit, scris de tine . Poate ca celelalte ar fi si mai bune, dar asta l-am citi azi, exact atunci cand simt ca aveam nevoie sa citesc ( aud) asta.
Cu drag,
Nuta Costache
Multumesc mult 🙂 Apreciez.
Frumos,mi-a palcut.Reflecta realitatea.
FOARTE BUN ARTICOLUL . FELICITARI !!1
Ar trebui să ma mișc. Din lumea văzută,în care știu și pot să fac dezordine totală și să-i deranjez pe toți,în lumea nevăzută,unde e lace,liniște și fericire,și unde nu mai deranjez pe nimeni.
Creierul meu îmi bagă venin de viperă pe gât,asta e tot.
Îmi propun să ascult de inimă mai mult decât de creier,și să cultiv iubirea de Sine și fericirea mai mult și să-i dau importanță mai mare decât oricărei cariere.