Sistemul educational – abatorul de visuri (partea I)

14 Apr

factorySunt fascinat de lumea copiilor, de cum gandesc dincolo de paradigmele din care ne este greu sa iesim noi, ca si adulti.
Si ingrozit, pe cealalta parte, de cum ii stricam pe masura ce trec prin sistemul educational. Cum ii transformam in adulti alienati, care uita de ce sunt capabili, plini de blocaje emotionale si cu o stima de sine scazuta.

Spun asta pe de-o parte din pozitia de adult (in multe momente cu propriile blocaje imprumutate de-a lungul timpului), dar si din pozitie de coach care lucreaza cu astfel de adulti – care nu se regasesc in viata pe care o duc, cu slujbe pe care nu le vor, cu incredere in ei la nivel minim.

Sistemul educational ne promite acelasi lucru inca de cand a fost gandit in paradigma in care functioneaza:

  • daca inveti bine
  • daca iei note mari
  • daca pui mana pe o diploma de studii superioare
  • atunci o sa ai un loc de munca asigurat, cu un salariu decent

Prin prisma muncii pe care o depun, am avut norocul sa interactionez cu multi profesori de-a lungul timpului. Iar cand ii intreb daca ei cred cu adevarat in aceasta promisiune, mai putin de o zecime dintre ei imi raspund afirmativ, desi fac parte din acest sistem.

Trecand peste asta, cand ii intreb daca ar vrea ca aceasta promisiune sa fie una reala – sa ai o cale prestabilita, sa stii ca daca inveti bine, iei note mari, te alegi cu o diploma de studii superioare, atunci sa ai un loc de munca asigurat, cu un salariu decent, aici in Romania – raspunsul este fara exceptie aproape afirmativ.

Singura mea intrebare pusa celor care imi raspund ca ar vrea un sistem educational care sa isi respecte aceasta promisiune (de a avea un loc de munca asigurat) este, pentru multi, ireala:

„Ce facem cu cei care nu vor un loc de munca asigurat?”

Pentru ca asta promite sistemul educational si asta vrea sa livreze. Pe langa faptul ca o livreaza din ce in ce mai prost in sistemul economic actual, omoara potentialul unor oameni care nu se pot adapta la el si care, in alt context, ar putea schimba lumea in care traim.

Putini inteleg reticenta mea cu privire la sistemul educational actual si cum te priveaza de libertatea de a deveni oricine iti pui in minte. Mi se spune, de multe ori, ca este singura cale, ca nu poti ignora sistemul educational, ca nu poti evolua fara el. Ca este o copilarie cand spun ca sistemul educational in realitate nu ne educa, ci mai mult ne prosteste. Cum sa nu te educe sistemul educational? Pare un nonsens.

A venit timpul sa imi argumentez parerea.

Inainte de a face asta, vreau sa lamuresc insa un lucru. Sistemul educational, asa cum este el gandit acum, a avut rolul lui in istoria ultimelor sute de ani si a dus la o crestere a calitatii vietii. De asemenea – sustin in continuare ca unele persoane se pot adapta sistemului educational si pot duce o viata implinita, pentru ca sunt croiti pe aceasta “cale”. Din pacate costul sistemului actual a devenit foarte mare pentru majoritatea oamenilor care se lasa pacaliti ca este singura cale pe care o pot urma.

copil spate

Povestea copilului care voia sa devina autor de carte

Mai intai sa iti explic putin replica avuta mai sus:
“Ce facem cu cei care nu vor un loc de munca asigurat?”

Intrebarea care vine natural pentru oricine aproape este:
“Exista asemenea oameni?”

Eu, personal, cand eram copil, voiam sa fiu autor de carte. Nu am auzit de vreun scriitor care sa fi fost fericit ca angajat in vreo multinationala. John Taylor Gatto, autorul unei carti exceptionale – “Din ce in ce mai prosti: Curricula ascunsa a sistemului educational”, concluziona:

“Am observat un fenomen fascinant in cei peste treizeci de ani petrecuti in invatamant, ca profesor: sistemul educational este din ce in ce mai irelevant pentru marile companii ale planetei. Nimeni nu mai crede ca oamenii de stiinta se nasc in clasele de stiinta, ca politicienii se nasc in clasele de studii politice sau poetii in clasele de literatura.

Adevarul este ca scolile nu te invata nimic, cu exceptia faptului ca te invata, totusi, sa te supui ordinelor. […] Suna un clopotel si tanarul care scrie un poem, aflat in mijlocul unui proces creativ, isi inchide caietul, docil, si se muta in alta <celula> in care trebuie sa memoreze faptul ca oamenii provin din maimute.”

Spuneam ca voiam sa devin autor de carte si eram foarte dedicat acestei viziuni. Citeam tot ce imi pica in mana. Toata colectia Jack London, Karl May (autorul seriei “Winettou” era preferatul meu), Biblia si Coranul, Constantin Chirita (“Ciresarii”), Jules Verne – si multe altele citite pana in varsta de 10-11 ani. Dupa care am continuat, pentru ca atunci cand dadeam de o carte buna, citeam apoi tot ce scria autorul respectiv: James Clavell, Mihail Drumes, Agatha Christie, Alexandre Dumas, Emile Zola, JD Salinger etc. etc.

Invatatoarea si profesorii imi spuneau pe atunci acelasi lucru – “branza buna in burduf de caine”. In clasa a treia am primit ca premiu o carte de la invatatoare, „Colt Alb”, scrisa de Jack London, pe care scria de mana: “Stiu ca poti mai mult decat arati!”. Cam asta era senzatia pe care o lasam la ore.

Eram atat de conectat la cartile mele incat imi imaginam subiecte de carti, personaje care nu existau pe niciunde, intrigi si dialoguri. Scriam jurnale, desenam schite de carti si voiam sa devin un scriitor de succes. Eram atat de conectat la viziunea asta incat nu plecam pe niciunde fara foi si ceva de scris. Aveam notite scrise pana si pe servetele, de la poezii la proza scurta si la inceputuri de romane.

Undeva in clasa a 5-a s-a intamplat un “fenomen”: terminasem cam tot ce se putea citi la biblioteca de copii la care eram abonat. Nu mai aveam ce sa citesc si asteptam de fiecare data carti noi care sa umple rafturile. Numai ca asta se intampla foarte rar. Bibliotecara mi-a scris atunci un biletel cu care m-a trimis la o biblioteca de cartier pentru adulti. Pe biletel scria “Acesta este baiatul de care ti-am vorbit”.

A fost o premiera pentru acea biblioteca (“Anton Pann” se numea), pentru ca am fost primul “abonat” care nici macar nu avea buletin ca sa se poata inscrie conform “regulilor”.

Singurul regret pe care il am, daca ar fi sa numesc unul, este ca atunci cand eram copil scriam mult mai mult decat scriu chiar si in clipa de fata, cand pot spune ca mi-am recapatat “viziunea”. Deseori ma uit pe bucatelele de hartie pe care scriam poezii la varsta de 13-14 ani si sunt surprins de ce puteam sa “pictez” atunci.

Dumnezeu

Odata
am visat ca sunt Dumnezeu;
m-am trezit un lac
de sudoare si groaza
la vederea a cate pacate am.

***
EriBerto

Femeia danseaza lasciv in jurul batranelului,
intr-un ritual ce are in el ceva carnal.

Se apleaca si il saruta lipindu-se de el,
el care inspira aerul buretos din plamanii ei,
inspirat de atatea secole,
deschide ochii rosii-ruginii in intuneric
si se transforma, se metamorfozeaza gandind ragusit:

“Pielea de femeie miroase extraordinar;
cred ca in seara asta o sa mai stau putin,
sa ma joc cu destinul tau ca sa te indragostesti de mine.”

***
Nedumerire

Poezia chipului tau as arunca-o marii,
sa nasca ea talazuri de iubire,
nu eu; iar eu,
printre ganganii de lumina,
te-as saruta sub colt de buza
fara de vreo alta scuza
decat ca te iubesc.
Privesc apusul
cu umbrele-i galagioase
si ma intreb
daca tu ma saruti din acelasi motiv.

Scriam poezie cu rima alba mai mult dintr-o incapacitate, la acea varsta, de a scrie proza. Ma pregateam pentru romane scrise, mazgaleam foi, servetele, hartie igienica, aveam caiete cu povestiri – si simteam ca nu pot exprima ce am in minte. Citeam mult si ma comparam mereu cu ceea ce citeam.

Cu toate astea, undeva pe parcurs s-a pierdut totul. Nu stiu ce s-a intamplat. Unii ar putea spune ca s-a intamplat… viata. Eu pot spune ca pe parcurs s-a intamplat “scoala”. O sa explic putin mai incolo cum s-a intamplat lucrul asta.

La liceu dorinta s-a estompat, au inceput sa conteze pentru mine foarte mult lipsurile pe care le simteam. Am inceput sa imi fac planuri nu de romane, de data asta, ci de cum sa fac bani. Ma interesa o cariera, asa ca mai tarziu am devenit consultant pe programe de finantare si unul chiar foarte bun, cu proiecte de milioane de euro castigate pentru beneficiari (antreprenori sau institutii publice).

Mi-am deschis afaceri, am inceput sa fiu pasionat de antreprenoriat. M-am dus in alte directii, unele care mi-au placut, altele care au venit la pachet, din tumultul vietii.

Invitat sa vorbesc la o conferinta pe teme de antreprenoriat acum vreo cinci ani, aveam nevoie de o colectie de monede pentru un joc “de deschidere”. Stiind ca in copilarie colectionasem monede, m-am dus la ai mei, iar maica-mea m-a directionat catre o cutie mare, cam de un metru cub, ingalbenita de timp si rupta pe la colturi. Am descoperit ceva cu mult mai important decat monedele respective. M-am descoperit pe mine.

Am rasturnat cutia cu fundul in sus si am inceput sa citesc ce am gasit acolo. Intr-un caiet dictando am gasit un “proiect de carte”. Era un roman SF (fantezie), iar in caiet erau descrise personajele, legile fizicii din lumea respectiva, speciile de animale, harta desenata cu imperiul in care se desfasura toata actiunea.

Iar romanul incepea asa:

“Vantul suiera insetat de contactul continuu cu acele crengi golase, fara frunze, din acea padure dezolanta. O ceata fina umplea narile calatorului nesabuit cu un sentiment puternic de frica. Soarele era acolo pe moarte. Stancile ieseau neasteptat, dintr-un pamant acoperit cu un covor gros de muschi verde, umed.

Peisajul era straniu, iar sunetele sinistre inghetau carnea de pe orice alta vietate. Pasi feriti, susoteli grave, prelungi, tipete ascutite si scurte, sange curgand, copaci cazand. Si rasete infundate, ca de hiena.”

Era ca si cum as fi trait, candva, o alta viata. Cand devenisem altcineva decat voiam? Ce se intamplase pe parcurs?

Si in momentul ala am avut un moment de revelatie extrem de puternic. Am vazut toata viata mea, incepand cu copilaria, cu toate cartile citite, cu noptile cand ma trezeam ca visasem “cartile”, cum notam de multe ori cu stiloul pe servetele idei si bucati de proza, umplandu-ma de cerneala pe maini… si cum ma culcam, intr-un tarziu, cand deja eram prea obosit sa mai scot ceva din mine.

Cum ma visam autor de carte si cum imi exersam semnatura cu care urma sa dau autografe, cum stateau oamenii la coada special ca sa schimbe doua cuvinte cu mine.

Sistemul educational iti omoara capacitatea de a visa

schoolSistemul educational nu are nicio treaba cu educatia, sa ne intelegem. Intri ca si copil in “proces” intr-un moment in care, virtual, nu ai nicio limita. Si apoi, cu fiecare an care trece, creativitatea si capacitatea de a gandi diferit de sistemul impus scad dramatic.

Este un sistem “incartiruit”, ca de armata sau, ca sa pastrez linia directoare, un sistem de educatie construit pe imaginea fabricilor din secolul al XVIII-lea si al XIX-lea.

Ai program fix, in primul rand. Te trezesti la o ora anume, fugi la scoala ca sa nu intarzii, suna clopotelul care iti spune ca a inceput ora.

De asemenea “totul” se intampla in aceleasi incaperi, intre patru pereti, unde te pui in banca ta si asculti un profesor care iti preda lucruri care, in proportie de peste 90%, nu iti vor fi de folos in viata.

Totul este bazat pe un sistem de “notare” a performantelor liniar, care iti scade stima de sine. Daca eu iau o nota de 6 si tu iei o nota de 7, atunci inseamna ca eu sunt prost si tu esti destept.

Este complet ignorata munca in echipa. Esti notat in mod repetat in functie de ce faci tu, individual. In felul asta se elimina orice forma de colaborare si pierzi capacitatea de a relationa cu ceilalti in alt registru decat cel de ascendenta/descendenta sau de competitie individuala.

Cat este ora respectiva, esti legat de banca in care stai, cu posibilitatea de a interactiona cu ceilalti foarte redusa. Toate materiile sunt fragmentate si tu esti nevoit sa respecti programa, mutandu-te din incapere in incapere, fara sa poti aprofunda cu adevarat, mai ales ca totul se bazeaza pe valoarea de a “sti” (de a acumula informatie) si excluzand aproape total “experientialul” si valoare de a “face” (altfel decat cum ti se spune sa faci – adica singur, acasa, intre aceiasi patru pereti).

Incet, dar sigur, iti este inhibata “proactivitatea” si iti este inoculat conformismul, liniaritatea.

Nu este intamplator faptul ca studiile sociale arata ca:

  • la copii creativitatea scade pe masura ce trec prin sistemul educational clasic pana in punctul in care adopti o gandire binara si unidirectionala (problemele au de cele mai multe ori o singura metoda de a le rezolva si un singur raspuns corect) – pentru aprofundare vezi opera si concluziile lui Sir Ken Robinson, expert in gandire creativa.
  • antreprenorii si nu numai (oameni care au initativa si isi asuma riscuri pentru a construi un sistem, nu de a urma ce exista deja) sunt in mare masura acei copii care nu au reusit sa se adapteze, cu probleme de conduita la scoala si cu note modeste sau cu abandon scolar – pentru aprofundare citeste articolul –  „Ce copii au sanse mai mari sa devina antreprenori de succes?”
  • cei cu fire de artist devin victime sigure, pe masura ce le sunt distruse capacitatile de a crea opere unice in numele “perfectionismului” – sistemul educational confunda claritatea cu intelepciunea si nu face legatura intre intelect si emotii, inhibandu-le pe ultimele.

Daca te uiti la premiantii din clasele primare si gimnaziale, o sa vezi ca majoritatea lor devin angajati blazati, care nu reusesc sa se exprime cu adevarat in societate. Din discutiile pe care le-am avut de-a lungul timpului cu invatatori si profesori, mi-a fost confirmata banuiala ca pana si ei realizeaza faptul ca cei care reusesc in viata cu adevarat sunt copiii care, pe langa inteligenta, dezvolta si o rezistenta la sistemul educational (“golanasii” care chiulesc, cu personalitate, cu note mediocre, dar cu rezultate, pe termen scurt, exceptionale, cat timp nu se plictisesc – de aici si eterna vorba “branza buna in burduf de caine”).

Cu toate astea, desi este un lucru stiut, niciodata nu am inteles de ce acei copii sunt presati in continuare sa se adapteze la un sistem care le aduce pierderea calitatilor pe care le exprima.

Ce urmeaza?

In partea a doua a articolului o sa vin cu alte cateva detalii interesante, ca sa intelegi aceasta lupta pe care din ce in ce mai multi oameni o duc cu sistemul educational care are nevoie de o reforma la nivel global. O sa merg pe aceeasi linie si o sa iti spun:

  • cum a aparut sistemul educational in forma actuala si capacana in care a cazut, de-a lungul timpului
  • de ce este falimentar in contextul unui sistem economic organic, care se schimba de la luna la luna, de la an la an
  • ce poti face tu, personal, ca sa reduci efectele nocive pe care le are sistemul educational in modul cum percepi lumea din jurul tau (din punct de vedere profesional si personal)
  • cum sa iti recapeti identitatea si sa incepi, din nou, sa visezi cu ochii copilului „neincartiruit” de sistem
  • la ce ar trebui sa fim atenti cand proprii nostri copii intra in sistemul educational, in ideea de a nu le omori initiativa si dorinta de a deveni orice isi pun ei in minte

Dincolo de asta, insa, am nevoie de tine. Vreau un semn de la tine, sa imi spui daca scriu prostii sau are sens ceea ce iti transmit in acest articol. Da-mi un comentariu si spune-mi experienta pe care tu ai avut-o de-a lungul anilor petrecuti in sistemul educational actual.

Cu drag,
Daniel Zarnescu
2



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

83 thoughts on “Sistemul educational – abatorul de visuri (partea I)

  1. 100% corect.

    Dupa peste 25 de ani petrecuti in „sistem” si inca in el (3+4+4+4+2*4+2), in banca, pot spune ca o aberatie mai mare nu am vazut inca.

    Imi amintesc un episod in clasa a XI-a, la biologie, in care, deja nervos dupa alte ore, rabufnesc si o intreb verde in fata pe profesoara de ce trebuie sa memorez toate acele organite celulare, si de ce ea nu stie sa raspunda unor intrebari simple de informatica? Ca observatie, eram intr-un liceu cu predare intensiv informatica, 3 ore de teorie si 4 de „laborator”. Evident s-a blocat, si am fost pus sa stau jos.

    Printre aberatiile intalnite:
    – invatati meniul programului Pascal. Etichetele din meniu, nu ce fac butoanele, ca respectiva nu stia cum sa puna un breakpoint… sau ce face comanda watch…
    – culmea tupeului inspectoral: inspectoarea de informatica de atunci (cu ore la noi in liceu) aduna toata clasa a XI-a in mai, si ne pune 4 randuri pe tabla, spunandu-ne sa alegem 2. Nimeni nu intreaba nimic… Ridic mana, o rog sa ne dea niste detalii, si spune ca vor alege exact ce studiem in functie de cati suntem. Pentru cunoscatori, lista includea Fox, Oracle, OOP si programare web. Practic, alegeti voi acum, si in functie de alegerea voastra facuta pe intuneric, alegem noi cum ne impartim orele.
    – aceeasi „profesoara metodista” cu Pascal-ul ei iubit se prezinta in clasa a IX-a la o alta clasa si spune ca are 13 ani in invatamant. Un coleg mai cu picioarele pe pamant o intreaba „Se pun si vacantele?”. A scapat de mine, a aprins lumanarea, dar s-a trezit cu el… karma…
    – la facultatea I, examen de editare documente (Word) pe hartie. 50% din grupa picata.
    – o facultate (II) de geodezie/cadastru fara cursuri de Autocad. Rezultatul a fost anul precedent mie a avaut promovabilitate <50% datorita comisiei "dure" venita din alt oras.
    – un master unde "nu avem", "nu putem" etc era la ordinea zilei.
    – si culmea ineficientei: 12 ani de ore de religie, saptamanale.

    Revenind la ziua de azi, Daniel, cum crezi ca putem noi, generatia "millenials" sa asiguram un viitor mai bun copiilor nostri, cu toate aceste fosile si mentalitatea "profesorul face legea"?

    • Sistemul este cel care creeaza imaginea asta a profesorului „modern”, prost platit si limitat in abordare. In acelasi timp sistemul este construit de oameni si format de oameni.

      O sa vin in partea a doua cu niste solutii personale, dar sunt mai mult construite in jurul simptomatologiei. La sistem se va mai lucra mult timp de acum incolo, pentru ca se incearca o reforma la nivel global chiar in momentul asta.

      Din pacate nu exista o viziune unitara. Asa ca „scapa cine poate” 🙂

  2. In mare parte ai dreptate insa, fara a merge la scoala nu prea ai ce face in zilele astea.
    Eu sunt mamica a doi copii ( Tudor-14 ani si Maria – 8 ani).
    Tudor este copilul care invata de bunavoie, are note foarte mari si stie exact ce vrea sa faca in viata ( neurochirurgie dar, “ sa ne fie clar ca el nu va ramane in tara”). In acest context, e clar ca trebuie sa invete.
    Maria este micuta dar cam rebela ( “de ce imi da doamna 10 probleme la fel, nu erau suficiente 2-3 dintr-un fel?”).
    Eu consider ca rolul parintilor este muuuuult mai important decat “sistemul” de educatie. Trebuie sa ne iubim copiii asa cum sunt si sa-i lasam sa aiba copilarie si personalitate. Sa-i lasam sa viseze si sa-si indeplineasca visele. Datoria parintilor este sa-i sustina nu sa-si impuna punctul de vedere in ceea ce priveste viitorul propriilor copii.

    • Julia,
      eu nu neg faptul ca nu poti ignora sistemul. Ci doar ii arat efectele pe care le produce si, in partea a doua, o sa vin cu cateva actiuni prin care sa poti pastra o doza din „copilul” care se pierde pe parcurs, astfel incat sa poti visa in continuare si sa iti pastrezi libertatea in gandire pe care o castigi la nastere…

      Nu sunt insa absurd, cred ca niciunul dintre cei care critica sistemul educational nu il critica in scopul de a-l elimina. Ci in scopul unei reforme, dar si in speranta ca vor fi mai putin afectati de catre el (la nivel individual si de familie).

      • Daniel, sistemul este format din „mai marii” ministerului educatiei( nu-i suport si nu merita sa scriu cu litera mare), inspectori, directori, cadre didactice, elevi si sa nu-i neglijam pe parinti.
        Atat timp cat toti adultii din lantul de mai sus spun „yes sir” si tot sistemul „educatiei” are doar componente politice, sansele sa se schimbe ceva tind catre zero.

        In urma cu o luna, am avut o discutie cam in contradictoriu cu invatatoarea Mariei despre evaluarile de la clasa aII-a(am fost singura din 32 de parinti). I-am spus ca pentru un copil de 8 ani este stresant sa fie evaluat 3 zile la rand si ca aceste evaluari sunt inutile ( asta pentru ca aveam experienta testarilor la clasa a VI-a care a fost o porcarie). Raspunsul doamnei a fost ca asa este sistemul. La naiba cu sistemul, zici ca-i un perete de care trebuie sa dam toti cu capul….
        Daca la nivel micro lucrurile se misca fff incet, la nivel macro este si mai greu. Dar nimic nu este imposibil.

  3. Pe scurt? De tot rahatu. Experienta, zic. Am o fire de artist iar dragul nostru sistem educational a facut-o praf si pulbere. Mi-a trebuit munca multa ca sa ma regasesc. Toti anii petrecuti prin scoli au fost o mare pierdere de vreme si regret dar nu mai am acum ce-i face. Incerc sa recuperez cat pot pentru ca am 24 de ani si pot sa zic ca am timp.

  4. Hmmm. Cu ce e de vina ciocanul daca imi dau peste degete?
    Sistemul de educatie pare sa devina o scuza acceptabila.
    Scoala este oare vinovata pentra ca multi citesc doar lecturile obligatorii?
    Totdeauna ne -am luat de la scoala doar ce am considerat ca ne trebuie.
    Asa ca nu consider sistemul de educatie vinovat de ceva.
    Un ciocan e un ciocan si nu are sens sa-i cer sa fie rotopercutor. In plus, nu are sens sa folosesc un rotoprcutor cata vreme nu sunt capabil sa folosesc un ciocan.
    Cred ca a da vina pe educatie sau parinti este o scuza. O cedare de responsabilitate.
    Parerea mea 🙂

    • Cristi, eu acum scriu si am avut in fata mea oamenii care asteptau un autograf de la mine.
      Nu in scopul asta am scris articolul, de a avea inca un motiv pentru care sa iti scuzi incompetenta.

      Dar, in acelasi timp, daca sistemul poate fi imbunatatit, de ce sa nu scoti in evidenta efectele pe care le are in momentul asta?

      Este ca si cum ai raspunde la faptul ca nu exista academii de juniori la fotbal in Romania: „Nu e vina sistemului in care a fost gandit fotbalul juvenil in Romania ca nu mai vin fotbalisti de valoare din spate.”

      Atata timp cat sta in puterea noastra sa schimbam ceva, consider ca e o atitudine de victima tocmai sa te prefaci ca sistemul este perfect.

  5. …acum facand o incursiune in timp stau si ma gandesc cu ce m-am ales din toti acesti ani de scoala, de la 7 ani pana la 19 ani, excluzand facultatea, cam nimic. Inafara ca stiu sa scriu si sa citesc, la actualul job nu mi-au folosit la nimic materiile pe care le-am invatat in liceu, am si uitat ce am invatat, m-am ales cu o cultura generala cat de cat bunicica pentru ca au fost unele materii care mi-au placut si le-am aprofundat, dar la restul am invatat pentru note si atat. Eu sunt curioasa cum o sa procedezi cu Toma cand va face 7 ani si va trebui sa mearga la scoala, va merge la una privata sau de stat?

    PS:Apropo, articolul pe mail nu mi-a aparut….l-am luat de pe facebook.

    • Nu stiu inca la ce tip de scoala va merge, o sa studiez variantele existente. Sunt cateva alternative, insa am nevoie de timp ca sa le inteleg efectele pe termen lung.
      Insa stiu ca voi fi atent ca sistemul educational formal, oricare ar fi el, sa nu fie „felul principal de mancare”.

      Articolul nu ti-a aparut pe mail pentru ca inca nu am scris newsletter, ci doar l-am distribuit pe facebook momentan 🙂

  6. Buna Daniel,

    Eu am fost din punctul de vedere al sistemului o oropsita, in sensul ca am trecut prin efectul de reforme care introduceau in sistem manualele alternative si profesorii au fost scosi cu panica din rutina lor obisnuita si fortati sa isi faca si ei zilnic temele. Asta pe langa faptul ca am prins cativa oameni dedicati muncii lor si copiilor pe care ii invatau. In liceu si mai ales la terminarea liceului am avut impresia ca pot sa cuceresc lumea:invatasem sa port un discurs, sa comunic cu colegii, sa avem discutii in contradictoriu si mai ales sa intelegem cum gandim noi si oamenii din jurul nostru. Si ne-a placut asta, atat noua cat si profesorilor nostri si as fi vrut sa fiu critic literar. Toata nebunia asta frumoasa a durat pana la facultate, cand m-am intors la sistemul prafuit in care cineva blazat se punea in fata noastra si incepea sa ne citeasca din cartea lui, pe care la final eram cumva obligati sa o cumparam.
    A fost dezamagirea vietii mele. Mi-au trecut visele cu critic literar si m-am vazut obligata sa ajung in campul muncii, insa am hotarat ca daca asta e noul pas, atunci va fi macar putin cum vreau eu si am ales vanzarile de servicii, tocmai pt ca imi ofera libertatea de care am nevoie.

    Insa, ma uit cu stupefactie la colegele mele care au ramas in sistem si predau, la jignirile financiare si intelectuale la care sunt supuse si ma intreb cum rezista. Si mi-e frica si incep sa caut variante alternative de educatie pentru copilul pe care mi-l doresc. Daca ma intrebi azi daca mi-as lasa copilul in sistem raspunsul ar fi cu siguranta NU. Prefer varianta de underschooling sau home schooling si sunt dispusa sa imi asum riscul asta si sa ma iau cu toti la tranta pentru gandul meu si pentru alegerea mea.

    Imi pare rau ca in societatea asta in care ar trebui sa contribuim pe bune nu suntem decat niste piese de schimb, identice si usor de inlocuit. O sa fiu impotriva acestui gand si mai ales impotriva alierii la mecanismul asta.
    Dar interbarea e: cum scapam de atatia oameni rutinati si invatati sa li se traseze sarcini clare si precise, invatati sa scoata pe banda invatacei docili, care la randul lor sa completeze sistemul, si mai ales cu ii facem sa acceada, majoritatea, la spiritul antrepernorial si la asumarea unei pozitii individuale?

    • Atata timp cat nu exista un sistem care sa sprijine acest fel de comportament si gandire proactiva, tot ce poti sa faci este sa „atenuezi” efectele pe termen lung prin efort individual si independent de „sistem”.

      E o intrebare buna cea pe care ai pus-o. Nu am un raspuns viabil. 🙂

  7. Sistemul ca sistemul dar dascalii oare nu au un rol important in transmiterea informatiei ..oare ei nu ar putea-o face a.i. sa nu „castreze’ orice tendinta de creativitate din parte
    a elevilor ..

    • Si dascalii sunt afectati de sistem 🙂
      o sa revin in partea a doua cu modul in care a fost construit sistemul educational de la inceput si atunci va fi mult mai de inteles si pozitia oamenilor din interior.

  8. „scoala e o masina de facut carnati obedienti”, cum zice David Icke.. personal, 99% din informatiile dobandite la scoala nu le-am folosit niciodata, iar acu sunt pensionara.. in schimb am fost o victima ultraperfectionista, si lumea era buna/rea, in functie de perceptia mea.. dar intrebarea mea pt tine e: daca stii ca sistemul e o porcarie, de ce-ti mai pregatesti copii de scoala? ce sa faca ei acolo???

    • Nu inteleg de ce oamenii, per total, abordeaza o gandire binara – 1 sau 0.
      Atata timp cat am o parere critica pe efectele sistemului educational, nu inseamna ca ma pot sustrage lui (fiind singura alternativa – sau printre putinele).

      Pot cel mult sa fiu constient de ceea ce produce si sa previn efectele lui.

  9. Din pacate sunt perfect de acord cu toate punctele atinse in articolul de mai sus.

    Neplacut si dureros este ca se face dublu rau – pe de o parte cu acei copii si tineri „inadaptati, rebeli, artisti”, care nu-si gasesc locul, dar nici nu pot sa protesteze, iar de cealalta parte, cei „cuminti si laudati, premiantii”, carora li se hraneste increderea in sine in interiorul acestui sistem. OK – si dupa, ce ne facem ?

    Inadaptatii isi cauta si-si construiesc increderea care le-a fost sufocata, iar premiantii isi cauta acea falsa incredere, care in viata reala nu mai foloseste la nimic.

    Ironic – cine n-a avut incredere trebuie sa si-o construiasca, cine a avut, si-a pierdut-o si trebuie sa si-o reconstruiasca pe cu totul alte valori decat cele impuse intre 4 pereti si in fata unui cadru restrans de colegi.

    Mult succes tuturor si mai ales parintilor, sa-si gaseasca puterea de a-si educa copiii intr-un mod responsabil!

  10. Salut Daniel! Sincer, mare dreptate ai in legatura cu ce spui in articol. Eu unul nu-mi mai amintesc mare lucru din ce am invatat in scoala (lasand la o parte lucrurile elementare care se invata in primii ani), liceu si facultate… de master nu mai zic nimic… dar imi amintesc si practic zilnic aproape cam tot ce am citit in ultimii doi ani de cand am aflat de „obiectul” din „scoala vietii” numit DEZVOLTARE PERSONALA. M-a ajutat sa fiu un alt om, mai bun, mai responsabil si cel mai important, mi-a dat directie in viata. Acum stiu exact ce vreau sa fac cu viata mea si cum sa gestionez situatiile si problemele ce apar. Pana in anul 3 de facultate, pluteam in deriva… nu stiam ce vreau sa fac in viata, nu-mi vedeam un viitor concret, eram total pierdut. Dar incepand cu primul articol citit pe site-ul personalitatealfa.ro si ulterior pe construimimperii.ro, am inceput sa descopar anumite raspunsuri la intrebari pe care nici nu stiam ca le am. Datorita tie si lui Pera, am invatat sa apreciez ce este in jurul meu, am invatat sa ma redescopar si sa actionez. Iti multumesc pentru tot ceea ce faci!

    Succes!

  11. Buna. Mama cu copil care face unschooling. Asta spune destule. Vreau sa se dezvolte si sa stie cine e, si sa urmareasca ceea ce ii aduce bucurie, interes si aia sa studieze/faca.

  12. Stiu ca exista acum si in Romania gradinite private montessori, si scoli private montessori. Din cate am inteles, e diferenta de la cer la pamant. Spre ex liceeni care se plictisesc incercand sa inteleaga la ce dr*** le trebuie sa stie pascal, versus copii de gimnaziu care se distreaza la maxim invatad sa programeze miscarile unui, robot de un mil$. Am inteles ca costa vreo 1800 ron pe luna per copil. Dar isi merita toti banii.
    Cam greu sa intretii 2-3 copii pe un salariu. (poate un salariu de manager senior, dar si atunci cam greu..) Eu zic ca mai intai sa nu mai ai grija datoriilor/ratelor, apoi trebuie sa fii liber financiar. Pe principiul mai intai sa fii tu super fericit, ca sa ai de unde sa oferi, din preaplinul tau. (nu pui masca de oxigen copilului si te ignori pe tine, ca daca tu lesini nu mai ajuti pe nimeni)/ Familia ta ar prefera de o mie de ori sa fii fericit si sa le oferi un trai bun si stare de bine, decat sa te vada stresat si sacrificat pentru ei, oferind tot putinul pe care il ai plus sa te ia ca ‘model’ de stres si sacrificiu. Mai intai sa ai sanatate si super energie/vitalitate, si libertate financiara. Si apoi ai de unde sa oferi.

  13. Foarte bun articolul. „Tine-o tot asa !” Sunt tatal unui copil ce anul acesta intra in „grupa pregatitoare” si sunt foarte interesat de metode de a dezvolta creativitatea copilului si cum sa il protejez de nocivul sistem educational existent. Mentionez ca eu am 12 ani de scoala dar niciodata nu as fi avut nevoie de mai mult de 4, maxim – maxim 8 ! In prezent am salar de 1500 €/luna si ma gandesc serios la cum sa fac sa devin propriul meu sef.
    Inchei cu o intrebare : DACA UN SINGUR PROFESOR NU POATE SA NE PREDEA TOATE MATERIILE, ATUNCI DE CE OBLIGAM UN SIMPLU COPIL SA MEMOREZE SI SA TOCEASCA TOATE MATERIILE ?!?

  14. Total deacord. Am fost atipic, am fost nici cel mai bun dar nici cel mai slab. Eram, de regula, al 5-6 lea dintr-o clasa de 28 / 30 de elevi.
    O clasa slaba, cu 1 – 2 colegi ce aveau note de 9 – 10, 3 – 4 care aveau 8 – 9 si restul …

    Nu mi-a placut scoala cam de cand am inceput sa ma „trezesc”. De pe la 16 ani, fara intru in anturaje sau alti factori disturbatori … adica, cam de prin clasa a 9-a, a 10-a. Eram bun la romana, limbi straine, istorie si geografie.

    Daniel, am facut parte dintr-un sistem educational bolnav in liceu. In mod normal la ore se dau note de 3 si pana la 10.
    Ei bine, noi la fiecare ora primeam punctaj de 0, 1 sau 2.
    0 – nu ti-ai facut tema
    1 – ai participat activ in clasa la desfasurarea orei
    2 – aveai noroc sa fii ascultat si sa-ti fii invatat lectia.
    Per total, punctajul era adunat pe durata a 5 ore.

    Cum profesorii nu puteau sa asculte 30 de copii intr-o ora si sa mai si predea, era eliminat din start 10-le.
    Singura sansa era la teste.

    Si uite asa, in clasa a 9-a in toamna, am ramas corigent la 3 materii.
    Media generala intr-a 9, a 10-a si a 11-a a fost de 7.

    Intr-a 12-a m-am mutat din Constanta in Cluj si am terminat cu 9.3.

    Irelevant, am chiulit, nu m-am adaptat, am fost rebel, nu am facut o facultate.

    M-am angajat ca agent de vanzari pentru operatorii de telecomunicatii din Romania si am excelat, trecand de la unul la altul pe baza de recomandari.
    Am invatat ce imi era util iar acum … acum, dupa 4 ani de-atunci, imi construiesc viitorul in firma mea.

    M-am revazut cu niste colegi dupa acesti 4 ani care au terminat facultatea. Ei au 4 ani de studiu, eu am 4 ani de experienta. Ei au un salar minim pe economie, sau cu putin noroc mediu pe economie, eu aveam ( cand am plecat din firma ) de 4 ori salariul minim.

    Ce vreau sa zic Daniel, e ca da, sistemul educational iti toaca visurile, te limiteaza.

    De-aia nu mi-a placut scoala DAR mi-a placut sa ma educ.

    informatiile din scoala se livreaza gresit. Sunt profesori in varsta fara nicio motivatie, cu reguli fixe de-ale lor.
    Cu toate astea, am vazut un val nou de profesori tineri cu tehnici si modalitati noi de a face ora interactiva a.i elevii sa ramana cu ceva in cap cand pleaca acasa.

    Deci se poate. Sistemul suntem noi, nu putem da vina pe el pt ca si noi facem parte din el. E ca si cum am da vina pe noi.
    Schimbarea noi o facem …

    Multumesc Daniel. Articolul e extraordinar

  15. Asta nu o spui tu, ci o spun expertii occidentali, o spun profesorii romani, o striga toata lumea in gura mare, dar dinozaurii din minister se fac ca nu aud. Parca ar fi platiti sa faca rau…
    In loc sa stam si sa ne plangem, e momentul sa DESCHIDEM scoli alternative. Astfel ca in sub 1% din timpul petrecut in sistemul de DEZvatamant, sa inveti cum sa traiesti.

    Dar lumea abia acum le descopera, si putini au acum curajul sa le acceseze. Prefera sistemul oficial, gratuit si ineficient.

    La fel e si in medicina, unde oamenii mor pe capete din cauza comertului cu droguri legale, poreclit impropriu – tratament medical.

    Ne trezim inceeeeet si greeeeu, dar important e ca macar unii din noi NE TREZIM!

    • Corect.
      Mai corect chiar decat articolul la care comentam.
      Scoli alternative + refuzul nostru, ca parinti, de a ne lasa odraslele „uniformizate” de niste tembeli fara perspective sau bagate in compeitii stupide de dragul notelor, sunt niste lucruri mult mai constructive decat articole razvratite impotriva a tot si a toate. (No offence, Daniel, dar esti putin in intarziere cu articolul tau, fata de ofticatii de serviciu, care scriu despre asta de ani de zile deja. Sau e doar calcul de marketing ? :))
      Avem copii mici, care in cateva luni sau ani vor intra in malaxor, daca nu veghem cu atentie. Haideti sa cautam solutii la asta, decat sa tot repetam platitudini de genul „scoala/statul te vrea prost”. Noi, adultii, dca nu ne-am invatat cu jugul sau manusa de catifea, mai putem chimba ceva pentru noi, dar mi se pare extrem de iportant sa nu ne lasam copiii dusi de nas in aceeasi directie ineficienta.

  16. homeschooling si unschooling, multe minti luminate nu au excelat datorita scolii ci datorita faptului ca nu au stat in scoli vezi Einstein si multi altii…in business ar fi Bill Gates si domnul Apple.

  17. Pentru mine, articolul tau vine ca o incurajare pentru a continua ceva ce am inceput…
    Ceva ce am simtit ca este necesar si util in momentul actual, dar care este greu de acceptat de cei ce apartin sistemului actual de invatamant.
    Sistemul actual de invatamant vine din alte perioade ale evolutiei umane, tehnologice, economice etc. si sprijina real o singura nevoie: conducerea maselor.
    Scopul subliminal al actualului sistem este „aplatizarea” creierului, nu „incretirea” lui. Specializarea creste randamentul, creste productia, dar limiteaza orizontul, distruge creativitatea, ingradeste personalitatea.
    Astept cu interes continuarea…

  18. Salut,absolut genial articolul! eu sunt inca la scoala deci imi prinde super bine sa stiu asta de pe acum pentru a nu-mi lasa imaginatia si creativitatea calcate in picioare. toata stima din lume!

  19. Acum au inceput sa ne dea proiecte in grup, in care trebuie sa interactionam.insa si aici apare o problema.unii din echipa muncesc mai mult decat altii dar toti primesc aceeasi nota.daca pici intr.o echipa cu un elev silitor pt care conteaza nota,atunci el se va implica cel mai mult, ceilalti vor face cum zice el. Acum proiectele se reduc la discutii pe grup pe facebook, uneori face to face la scoala. În momentul de fata, dat fiind ca sunt clasa a 12a, când aud ca avem un alt proiect deja mi se face sila de el,pt ca e o prierdere de vreme, in loc.sa invatam. Pentru ca niciodata nu il termini at cand vrei,fiindca depinzi si de ceilalti.si asa pierzi timp pe internet….
    Au existat cateva proiecte de.a lungul liceului interesante:am facut efectiv o revista in franceza,am prezentat o tara ca si cand am fi fost o agentie de turism sau am realizat un jurnal de calatorie,am invatat sa lucram in publisher… Nu sunt inutile,pt ca inveti chestii practice.

    Pe langa distrugerea visului si a imaginatiei, aproape niciun profesor nu poatre sa indrume un elev pe.un anumit drum. Personal cred ca si orientarea in cariera este un element important ce lipseste din sistem,fiindca nici acum nu stiu carte ce sa ma indrept. Fiind clasa de real ni se spune ca politehnica este ideala,cea mai buna solutie. Dar nu e oare o prostie sa sustii ca pt 30 de oameni exista o singura solutie?!

    Intr.adevar daca eu iau 8 si altul 7 eu voi fi considerata mai buna,desteapta. Si invers. Am fost in gimnaziu premianta insa nu mi s.a dat niciodtaa premiul 1 pt ca.parintii nu s.au dus cu cadouri. Concluzia? in liceu nu m.a ma mai interesat vreo nota sau medie. Asadar nu am mai gasit niciun motiv pt care sa lupt sa am note mar, pt ca efortul tot nu era rasplatit in totalitate. Tot timpul la sc ni se zice „dar uite,x ce nota mare a luat!tu de ce nu poti?!” iar pt mine nici pe departe nu e un imblod sa lucrez mai mult,sa invat mai bine. Din contra. Ajungi la indiferenta. Nu.ti mai pasa.
    Acum,in a 12a,pe.toti nu ne mai intereseaza ce zice y profesor. Daca ne zic.sa facem ceva zicem da si nu facem. Sau nu ascultam. Lucram la materiile de bac..la restul se raceste gura degeaba pt ca noi oricum nu suntem atenti.

  20. Iti dau dreptate, nu neg, dar hai spunemi, cum ar trebuie sa arate el, ce ai schimba tu?in loc de cei 4 pereti sau clopotel sau ora exacta care trebuie sa ajungi, cum ai tine in friu o clasa de 30 de elevi, sau daca ai fi director, ce ai schimba? Sau chiar Ministrul educatiei, adica ai influenta destula ca sa faci schimbari. Merci mult pentru atentie, chiar astept un raspuns.

  21. Articolele de genul asta ar trebui printate si lipite pe toti peretii tuturor scolilor din Romania, pe toate gardurile si oriunde vezi cu ochii.

    Umbra de speranta pe care am gasit-o in acest articol, in ceea ce ma priveste, este ca mereu am fost catalogat drept „branza buna in burduf de caine”.

    Deci faptul ca am fost mediocru la scoala, ma face sa zambesc cu gura pana la urechi si stiu ca nu e totul pierdut, mai am o sansa sa ajung unde vreau :).

    Multumim Daniel!

  22. Salut Daniel !
    In primul rand, vreau sa-ti spun ca m-a amuzat putin partea din povestirea ta cu ” branza buna in burduf de caine ” deoarece exact in acelasi mod si eu am fost catalogat de una dintre invatatoarele mele cand am fost copil , intr-o clasa primara de scoala ! E ” cool ” sa stii ca sunt mai multi ” branza buna in burduf de caine ” , nu numai tu.
    Pe de alta parte, sunt in continuare incantat de newsletter-urile primite de la tine !
    In mod sigur, tu Daniel si colegii tai dealtfel nu aveti cum sa scrieti prostii deoarece voi sunteti niste persoane deosebite, vizionare. Ma bucur de fiecare data cand citesc articolele voastre si gasesc informatii interesante pentru mine acolo.
    Iti doresc multa sanatate si succes in continuare ( este evident ca ai , nu duci lipsa de asa ceva ) si in general, numai bine !
    P.S. Si eu observasem de foarte mult timp ca sistemul nostru scolar are foarte multe lacune si este foarte departe de ce ar trebui sa fie pentru a te pregati in mod realist pentru a reusi cu adevarat in viata reala !

  23. Salut!
    Pe mine scoala nu m-a ajutat cu nimic. Consider ca mai mult m-a dat inapoi. E un subiect foarte interesant, insa pacat ca nu se iau masuri de la cei de sus.
    Adevarul e ca majoritatea copiilor/tinerilor au energie. Trebuie sa-i lasi sa se manifeste. Daca ii incui intre patru pereti si ii bombardezi cu informatie e normal ca ii vei inhiba creativatatea. 🙂
    Imi place modul cum gandesti Daniel, pacat ca putina lume gandeste asa.
    Toate cele bune!

  24. Daniel din punctul meu de vedere ai si nu ai dreptate. Pana la un anumit nivel cred ca este util sa incerci notiunile elementare din mai multe domenii. Nu ai cum sa-ti imaginezi ce-ti place si ce nu te pasioneaza daca nu stii macar despre ce este vorba. Sunt multe de spus despre sistemul educational atat cel national cat si cel international. Daca tot incercam sa dezvoltam fel si fel de dinozauri educationali sa fim „cat mai libertini si mai informati” priveste cum s-a ajuns in tarile nordice unde cerintele minime pentru elevi pana in jurul varstei de cca 13 ani sunt sa cunoasca alfabetul si sa stie sa faca adunari simple. Tu asta iti vei dori pentru copii tai? Tu care afirmi ca pana la acea varsta deja devorasei o biblioteca? Acum, la ora actuala scoala romaneasca scoate analfabeti. Priveste promovabilitatea examenului de bacalaureat. Concluzia este evidenta ca nu ne indreptam spre o directie buna. S-a pierdut simplitatea informatiilor minime asa cum erau ele structurate pana pe la nivelul clasei a VII-a. Nu trece cu vederea ca scoala romaneasca scotea multi olimpici acum ceva timp, cand inca aveam manualele acelea sterpe si hulite de multi. Acum se incearca indoparea cu o masa informationala inutila si repetitiva a copiilor care nu face altceva decat sa-i opreasca sa gandeasca. Se doreste prea repede sa se faca lucruri mari cu pretul de-a uita pasii mici ai drumului. Vrem totul acum si platim in ani greselile noastre. Alergam dupa bani si uitam de noi, de vise si de vocea sufletului nostru. Eu am petrecut 20 de ani in invatamant, cred ca sunt un caz fericit pentru ca-mi iubesc meseria din tot sufletul si de multe ori nu vad orele cum trec. Domeniul meu de activitate l-am descoperit abia la varsta majoatului. Pana la momentul respectiv am acumulat informatii aparent inutile, dar odata avand o tinta marea majoritate a bagajului informational a inceput sa prinda sens. Daca nu neaparat in ceea ce aveam de facut mai departe ci si in unele domenii conexe care s-au dovedit mai tarziu a deveni pasiuni ce mi-au adus si-mi aduc o mare satisfactie. Iti dau doar un exemplu. Chimia a fost materia care mi-a innegrit multe nopti, iar acum ma surprind cautand aceste informatii. Norocul meu este ca stiu totusi unde sa caut pentru ca am participat la acele ore, chiar daca la vremea respectiva imi cam stateau in gat.
    Iti doresc mult succes in ceea ce faci si sunt curioasa sa vad cum vei raspunde „la ce ar trebui sa fim atenti cand proprii nostri copii intra in sistemul educational, in ideea de a nu le omori initiativa si dorinta de a deveni orice isi pun ei in minte”.

    • Roxana, ai perfecta dreptate, este util sa cunosti notiuni elementare din mai multe domenii la inceput.
      Problema este in modul cum e construit sistemul (creeaza obiceiuri pe anumite comportamente) si ce se intampla DUPA ce cunosti aceste notiuni elementare.

      Nu ma refer neaparat la diversitatea de informatie, ci la:
      – faptul ca este un program fix / standardizat
      – faptul ca exista un sistem liniar de notare
      – ca anumite comportamente sunt respinse aproape in totalitate (toate notarile se fac pe individ, se genereaza invidie, nu exista colaborari, nu se invata nimic de relationari – ori cele mai mari rezultate in mediul privat vin in urma muncii de echipa)

      Eu ma refer la faptul ca scoala te transforma intr-un egoist competitiv, singuratic, care se compara cu ceilalti in permanenta (pe sistemul prost/destept).

  25. Oare de ce printii, regii, clanurile conducatoare si infuente isi educa copii privat. Cu toate ca sint inscrisi la o scoala, isi educa copii si acasa separat

  26. Astept ziua cand va fi si lanoi ce e in Finlanda:

    http://totb.ro/finlanda-renunta-la-predarea-materiilor-in-scoli/

    In rest, nu pot decat sa spun ca am fost o inadaptata social care a cautat prin orice modalitate sa evadeze din acest sistem si sa nu-si lase doborita creativitatea de materiile stupide! Cand ajungeam acasa, imi faceam temele mai repede sa scap de gura parintilor ca sa am timp sa fac ce vreau eu!

    Scriam poezii, desenam, pictam, ma jucam pe afara cu prietenele de-a ” Spioanele ” si ” Vrajitoarele „, faceam orice ca sa imi exprim ceea ce scoala incerca sa imi inhibe. Si desi am acumulat multe frustrari, nu m-am lasat doborita de acest sistem, caci, chiar daca toti strigau in gura mare : ” mergi la scoala, ia note mari „, intuitia mea nu m-a lasat sa cred ceea ce nu am simtit din toata inima. Ascultandu-ma pe mine, am reusit sa nu ma las prostita si constransa de nimic. Si ghici ce? Am reusit in acest fel sa intalnesc alti inadaptati minunati ca si mine, ca sa putem construi lucruri minunate impreuna!

    Chiar daca acest sistem cred eu ca nu se va schimba prea curand, sunt ferm convinsa ca orice om poate gasi alternative ca sa nu se lase doborit si constrans si sa lupte pt. visurile lui! Orice e posibil daca vrei! 🙂 Si sper ca toti oamenii sa aibe o inima puternica ca sa lupte, desi sunt multe valuri care incearca sa-i inece…

  27. Salut Daniel.

    In primul rand, da , scrii exact ceea ce trebuie cat si ceea ce ar fi trebui sa fie scris si auzit inca din anii ’90 spre 2000.

    Personal, pot doar sa spun ca rezultatul experientei cu sistemul educational este : confuzie.

    Nu voi detalia aspectele fixiste, rigide, kafkiene ale abordarilor din toate ciclurile de invatamant.

    Vreau sa trag un semnal de alarma tendintei recente in care secretul fericirii e sa faci NUMAI ce iti place sa faci si atat.
    Tendinta care observ ca vine automat ca raspuns la marele bau-bau al sistemului educational.

    Da, sistemul ciunteste masiv si grav aripi.
    Dar asta nu inseamna nici ca ar trebui sa te avanti din cuib fara sa stii daca ai sau nu ai curenti ascendenti in imediata apropiere.

    Eu am absolvit studii de arhitectura recent, si am constatat ca oricat de frumos ar fi datul din aripi, daca dinamica industriei tale este viciata, scartaie si nu produce mici zone de curenti ascendenti, cum ziceam mai sus, nu vei reusi nicicand sa planezi spre teritorii fertile in care sa poti trai, nu doar supravietui de la o luna la alta.

    (foarte pe scurt :
    – o ora de prestat serviciu de proiectare de arh. in Romania este de cca. 11EU. In Anglia, Franta, Germania, Danemarca, Suedia este intre 70-80EU.
    – romanul zice ” asa mult pe niste hartii? „. ceilalti sunt fascinati si apreciaza inovatia.
    – etc. )

    Filosofia ” fa ce iti place (si nu vei munci o zi din viata) ” este prost adaptata realitatii economico-sociale locale, regionale, nationale, continentale.

    Anume :

    – degeaba storci talentu din tine ani de zile in facultate si in afara ei, daca domeniul ales nu a fost cercetat IN AVANS la nivel de cerere a pietei (pe mai multi ani desigur).

    – degeaba te chinui sa te sub-sub-sub nisezi , specializezi, diferentiezi pe savarine (ca ai talent in a face cea mai siropoasa savarina) cand omul considera ca savarina trebuie sa fie ieftina.

    Consider ca noua paradigma a educatiei (a talentelor, inclinatiilor, preferintelor, dorintelor si viselor inocente si pure) va esua (comparabil cu existenta sau precedenta) daca nu va incorpora o simbioza intima cu piata si ecosistemul economico-social regional, national, continental, international.

    • Bineinteles 🙂
      Eu am o vorba: „orice extrema este toxica.”

      O sa revin in partea a doua cu putina istorie despre sistemul educational si de ce esueaza in momentul asta (tocmai pentru ca nu mai serveste sistemului economic, cum o facea acum 100 de ani).

      Sistemul economic a evoluat, a devenit organic, creste si se schimba de la sine.
      Sistemul educational a ramas standardizat si inca pregateste oameni pentru acum 50-100 de ani.

  28. Salut!
    ca sa fiu sincer o sa marturisesc o patanie pe care am avut-o in anul 2 de facultate. ar mai fi multe ca ea dar citind articolul tau asta a fost prima care a aparut in minte.
    am facut faculatatea de biologie pentru ca idolul meu din copilarie a fost regretatul Steve Irvin. in facultate in anul doi la sfarsit trebuia sa ne alegem intre sectiile de biologie generala si biologia experimentala. desii imi placea mai mult biologia generala (era mai apropiata de ceea ce facea irvin) nevoia si consecinta sistemului (in tara nu faci mare lucru ca muzeolog, financiar vorbind) ma face asa aleg biologia experimentala . actualmente lucrez intr-un laborator de analize medicale, langa un aparat, practic un robot langa un alt robot!

    exemplele sunt multe dar …

    felicitatri pentru articol!

  29. Salut Daniel,
    Imi este foarte clar ca sistemul educational este facut sa creeze roboti pe banda rulanta. Probabil ca nu multi sunt de acord cu ce ai scris tu, insa mie imi este de ajuns sa trag o singura concluzie: Aproape toti amicii sau cunostintele mele, cu scoala putina, au afaceri mari, au bani multi pe mana, in schimb fostii colegi de liceu si facultate, care era numiti tocilari, lucreaza pe salarii de mizerie sau cat de cat acceptabile. Noi ceilalti, ,,pleava societatii,, ne-am obisnuit sa ne dezvoltam singuri in directiile care conteaza cu adevarat pentru noi, si sa ii angajam pe cei care au invatat bine la scoala.

  30. un aricol deosebit. L-am citit cu mare placere, ca si comentariile cititorilor.
    Sunt in foarte mare masura de aocrd cu cele descrise de tine.
    Eu sunt in sistem de peste 25 de ani, am trecut prin multe scimbari in speranta ca vor fi spre bine. Sunt de aord ca trebuie facute adaptari la situatia reala, in care copii/elevii/tinerii nu mai sunt interesati asa de mult ca inainte doar de a invata ceva si foarte multi nici nu mai citesc.
    Totusi cred ca soala are si ea rostul ei dar …asa cum spunea un cititor…trebuie sa existe oameni dedicati meseriei – ceea ce este foarte greu de gasit (din diverse motive, nu numai financiare). Ca profesor cu ceva experineta la catedra consider in acelasi timp ca un rol foarte mare il au parintii in educatia si in modul in care invata copii lor. Daca un parinte este educati si scolit (a facut o facultate sau macar a invata bine in liceu) poate sa isi ajute copilul in scoala in primii 8 ani esentiali in invatare. Daca parintii nu au nici macar 10 clase este foarte greu sa isi ajute copii, sau chiar sa ii indrume catre ceva mai bun in viata.
    Oricum lucrurile nu sunt foarte simple si e dificil de spus totul acum in cateva randuri.
    Astept noile articole.
    Mult succes!

  31. Un articol excelent, realist, care ma face sa cred ca nu sunt singura, cu nebunia in care traiesc. Fac parte din acest sistem si nu sunt deloc multumita de ceea ce mi/ni se intampla. Din pacate, nu sunt sanse de schimbare, cel putin pentru cativa ani buni. Nu-i pasa nimanui de ceea ce se intampla cu „beneficiarul”, cum i se spune pompos copilului care e preluat de sistem si transformat in….in ce? La intrebarea asta, nu poate raspunde nimeni. Doar efectele sunt cele care sunt. Cu personal prost pregatit, cu inspectori, directori,….montati in scaune pe criterii politice si nu numai, o vom duce asa, multa vreme. Valorizarea bunelor practici nu exista. Pot afirma ca si in sistemul privat, cel putin in cazurile cunoscute de mine, lucrurile stau la fel. O pregatire didactica serioasa reprezinta, deja, supracalificare. Concluzia – acest sistem educational se bazeaza pe hartii si pe numarare: numaram copiii, numaram profesorii, numaram orele, numaram randurile, numaram dosarele, zilele, notele, banii …orice; controlam hartii, dosare, planificari absurde, cataloage, evaluari; nimeni nu intreaba, nimeni nu vrea sa vada produsul finit, nimeni nu intreaba ce se intampla, in fapt, cu copilul. Orice incercare de a schimba lucrurile, te duce in zona alienatilor, devii pericol, devii o problema, strici sistemul….si-atunci, intervine lehamitea. Exista in acest sistem, oameni de calitate, capabili sa schimbe lucrurile, dar sunt striviti de marea masa care e multumita in a-si ridica salariul, a-si numara orele si atat. Propriul meu copil, dupa licenta si master in inginerie aerospatiala, cu rezultate deosebite, spune asa – daca as da timpul inapoi, as invata singur acasa; a fost timp pierdut, chin, frustrari, datorate unor profesori prost pregatiti si ciudati in comportament. Multumim pentru articol!

  32. Un citat scurt si la obiect: “N-am lasat niciodata scoala sa stea in calea educatiei mele.” Mark Twain. Eu asta am facut, desi prin clasa a noua era cat p-aci sa fiu exmatriculat 😛

  33. Nu am avut niciodata probleme cu scoala,dar putine careuri au fost in care sa nu fiu dat exepmlu negativ.Fumam,fugeam de la ore,odata aproape ca am batut un profesor si eu aveam dreptate.Tampit sistem.Cred ca si acum stiu „Miscarea electronului in camp magnetic si electric”,materie de cl 11 repetata in cl 12 pt bac. Am luat 10.Am luat si bacul si la ce mi-a folosit?
    Nu as vrea sa exagerez, dar daca stiu acum ceva nu din scoala stiu.
    Am un copil de 8 ani si sper sa-l pun pe directia buna.
    Bun articol, asteptam partea a doua.

  34. M-au incercat foarte multe stari parcurgand acest articol, incepand de la titlu pana la comentarii. Cea mai puternica stare, si cea care este permanenta, este iubirea, iubesc oamenii care lupta, ma regasesc in foarte multe din povestile tale, pentru mine esti o confirmare ca sunt sau ca nu sunt nebuna, si indiferent de raspuns ma bucur ca mai sunt si altii ca mine.
    Abia astept sa incep maine cursul, sa va vad, sa va imbratisez pe toti si sa mai punem impreuna o caramida la imperiul care se arata.
    In urmatorii 10 ani se vor schimba foarte multe in sistemul educational, cred cu tarie asta pentru ca realitatea imi confirma, 100% realitatea mea si intr-un procent in crestere realitatea comuna. Se intampla foarte multe miscari, nu neaparat la nivel educational ca sistem, in ultimul an le-am simtit profund pe pielea mea.
    Totul a avut loc printr-un proces si acum se reia procesul in sens invers pentru a se restabili echilibrul. Avem avantajul ca acest proces reluat in sens invers va dura mai putin pentru ca am evoluat….desi evolutia se transforma in involutie prin imprumutul de putere de care unii fac abuz….suna dramatic dar asta este adevarul.

    https://dpapmkfreeevolution.wordpress.com/2015/03/27/cum-sa-fii-echilibrat-cand-suma-viciilor-este-constanta-studiu-de-caz-evolutia-umana/

    „Nu am auzit de vreun scriitor care sa fi fost fericit ca angajat in vreo multinationala. ”

    Eu sunt acel scriitor fericit, care lucreaza la o multinationala si care are un vis nebun cu un obiectiv indecent de mare.

  35. „Daca te uiti la premiantii din clasele primare si gimnaziale, o sa vezi ca majoritatea lor devin angajati blazati, care nu reusesc sa se exprime cu adevarat in societate”- ma regasesc in aceasta descriere atunci cand te referi la incapacitatea de a ma exprima cu adevarat in societate….dar am nu am fost niciodata un angajat comod…cred din acest motiv nici nu am fost statornica pe un post….

    Ca parinte, imi dau seama ca este absolut necesar ca baiatul meu sa invete sa scrie, sa citeasca si sa socoteasca, chiar daca o face in mod traditional, dar ma lovesc de rezistenta lui la fiecare pas…nu stiu pana unde sa merg cu asta…

    Faptul ca este un caracter atipic este singura mea certitudine si cum sa transform asta intr-un avantaj pentru dezvoltarea lui viitoare este marea mea provocare!

    Multumesc pentru articol, Daniel, abia astept continuarea….

    Cu prietenie,
    Elena.

    • Elena, este logic ca trebuei sa invete sa scrie, sa citeasca si sa socoteasca. Nu despre asta este vorba 🙂 Este vorba strict de costul cu care invata lucrurile astea.

      Au fost cateva emailuri dupa articolul asta care imi spunea: „Pai si ce o sa faci, o sa iti lasi copilul analfabet?”

      As vrea sa cred ca nu asta a fost mesajul pe care l-am transmis 🙂

      • Pentru mine articolul tau a fost o invitatie la meditatie,la analiza, nu un manifest impotriva educatiei! Mi-am dat seama ca trebuie sa decid, nu sa las la voia intamplarii viitorul copiilor mei!

  36. si mie mi-ar placea ca la ora de geografie, profesoara sa ne ia intr-o nava spatiala si sa orbitam in jurul pamantului un pic… Si cum scoala ti-a schimbat visurile? Nu vreau sa par comica, am pus doar o opinie si o intrebare.

    • Eu am o vorba:
      „You are not crazy, you are just who you are.”

      Sistemul educational spune:
      „If you don’t comply, you are crazy.”

      Sun Tzu spunea in Arta Razboiului:
      „Viteazul știe să se bată; prudentul să se apere; înțeleptul să dea sfaturi. Deci, nu este irosit nici un talent.”

      Sistemul educational, prin cum e construit, iroseste talente, din punctul asta de vedere.

  37. Sistemul educational la fel ca orice „sistem” , dupa cum stii are nevoie de organizare pentru a functiona , pentru a „guverna” complexitatea , multimea , pentru a atinge un anumit scop; organizatia vazuta precum instrument;
    Precum scoala , spitalele ,puscariile , bisericiile , sau orice tip de institutie , vor sacrifica o parte din minorante pentru interesul partii majore ( ganditi-va cum functioneaza parlamentul pentru a decide) ; in acest fel pentru unii bisericiile vor fi puscarii , iar pentru altii puscariile biserici(din prisma organizatiei etc); „there is no one best way”- scoala relatiilor umane etc ;
    Problema pe care o aprinzi este foarte profunda ; si in functia de optica asumata (ex ; social, juridic, economic etc) va avea un anumit raspuns /solutie;
    Sunt in anul 3 de facultate , ASE, in Strainatate , si sunt plecat din Romania de la vreo 13 ani; Probabil daca nu aveam primii ani (clasele 1,2,3) , cu metoda „stick and carrot” – McGregor, nu asimilam o oarecare rigoare /ordine in viata;(sa imi asum responsabiilitati etc)
    ……
    M-am inscris la ASE , pentru ca vroiam sa cunosc mai bine lumea economica/antreprenoriala , pentru ca de mic imi doream sa fiu antreprenor; prima vanzare am facuto pe la 12 ani-o bicicleta ..vanduta cu multe lectii de viata-scriu din prisma unui flashback avut zilele trecute , o imagine despre cum au evoluat lucrurile in viata mea-introspectii si trairi (iti spune ceva?)
    …………………………
    Zilele trecute am iesit de la o lectie de politica economica;
    Mic Rezumat;
    Platon credea ca in viata oamenii sunt inflacarati de vointa-perspectia maneci suflecate-Abel(construim imperii)

    Aristotel vedea actiunile oameniilor motivate de „gene”/caracter propriu /esenta -predestinare-autocunoastere de sine(pera novacovici)

    – Se poate face o combinatie- Autocunoastere +Maneci Suflecate , ce zici ?
    Este doar o Teorie -un alt ” sistem ”

    …………..
    Poate(mai mult ca sigur) sunt usor „agramat” in a scrie – am doar „7 ani” de scoala Romania , dar ma straduiesc sa transmit ideile , si sper ca am reusit sa transmit acel „there is no one best way”, am scris tot” intr-un suflu”
    Cu respect ,Catalin
    PS:
    Sper(speranta) sa duc la bun sfarsit un proiect in urmatorii 2 ani ,pentru a putea veni la Bucuresti , si sa beau o cafea cu tine ; sunt foarte curios sa te cunosc personal( m-ai ajutat prin anumite carti scrise de tine, insa la un moment , nu ai mai rezonat cu directia mea, DAR ma mai opresc pe strada mea ,cateodata ,pe blogul tau)

    • Catalin, combinatia deja exista 🙂 Faptul ca avem fiecare dintre noi un motto (laitmotiv), nu inseamna ca nu incurajam explorarea altor realitati.

      Este de ajuns sa citesti cu atentie articolele mele si o sa vezi ca sunt destule in care vorbesc de identitate/esenta/cunoastere de sine/introspectie. Nu sunt adeptul muncii fara cap, nu asta inseamna manecile suflecate 🙂

      Inseamna doar un crez personal ca omul invata prin experienta mai mult decat prin cunoastere. Sunt doua tipuri de cunoastere pentru care merita sa investesti timp:
      – cunoastere de sine / introspectie
      – cunoastere raportata la ce vrei (la un obiectiv concret spre care tinzi)

      Modul meu de lucru tine de faptul ca in Romania inca multa lume pune accent pe informatie si pe vorbarie si ca in mod practic nu se aplica. Este atat de mare diferenta intre a spune si a fi… 🙂

  38. Daniel,

    Mi-a placut articolul. Cred ca este necesar sa avem astfel de articole ca sa ne schimbam usor-usor mentalitatea, astfel ca generatiilor urmatoare sa le fie mult mai usor sa schimbe intradevar sistemul, spre binele lor si al celor de dupa ei.

    Nu vobesti prostii chiar deloc. Este intradevar o revolutie la nivel mondial. Nu degeaba Ted talk-ul lui Sir Ken Robinson e cel mai vizualizat dintre toate. Tot mai multi incep sa vada asta, mai ales dupa ce ajung sa aiba un job si vad ca sunt nefericiti, desi eu 2-3 diplome.

    Citatul lui John Taylor Gatto este foarte adevarat in privinta faptului ca mariile companii ale planetei tin cont tot mai putin de studii, si tot mai mult de experienta si mai ales de abilitatea de a invata si organiza fara ca sa stea cineva sa te supravegheze. Aceste companii ofera intership-uri, training si perioade de proba (de 2-3 luni) in care vad daca cineva fara experienta si studii e capabil sa invete si sa contribuie la viziunea firmei.

    Pot folosi propria experienta ca sa argumentez faptul ca marile companii chiar nu tin cont de ceea ce ofera sistemul educational. Am 23 de ani si pana acum am renuntat la doua facultati: una de Informatica in Romania chiar dupa primul semestru, alta de Computer Science in UK dupa doi ani jumatate. Practic n-am nicio diploma de invatamant superior. Cu toate astea lucrez la o multinationala cu profit de cateva sute de milioane de lire pe an, si sunt responsabil de examinarea proceselor de afaceri din firma din diferite departamente si dezvoltarea de sisteme IT care sa sustina, automateze si/sau imbunateasca aceste procese.
    Am control asupra a ceea ce fac in fiecare zi, adica eu imi planific ziua si sarcinile. Toate astea fara diploma. Toate astea pentru ca pot oferi valoare companiei prin ceea ce fac in MODUL in care functionez eu cel mai bine, nu ca un catelus ascultator care are nevoie sa i se spuna ce sa faca. De altfel, managerii si antreprenorii au nevoie de oameni capabili care se pot organiza singuri si sustine viziunea companiei.

    Multi stiu deja ca sistemul educational current este facut sa produca angajati pentru diferite industrii si asta e o chestiune publica. Spre exemplu, universitatea din UK la care am studiat, Robert Gordon University, schimba cursurile in facultatea de Computing de cate ori industria petroliera din societatea de aici are nevoie de angajati cu abilitati diferite.

    Un alt argument impotriva sistemului educational este faptul ca putini dintre cei mai bogati oameni din lume au o diploma de studii superioare. Cateva exemple notorii de bogati fara liceu sau facultate: Bill Gates, Steve Jobs, Mark Zuckerberg, Tiger Wods, Andrew Carnegie, Bob Proctor, Henry Ford, Walt Disney, Thomas Edison, etc.

    Evident ca sistemul educational are meritele lui si nu e format doar din liceu si facultate, insa eu cred ca este de asemenea evident ca functioneza ca o fabrica de pe vremea comunista (stiu din experienta parintilor si unchilor mei) unde trebuia sa te prezinti la ore fixe, sa faci ce ti se spune si nu ti se explica de ce faci ceea ce faci. O alta problema a sistemului educational este ca esti fortat sa studiezi religie 12 ani de zile, in timp ce materii ca muzica sau desenul sunt discriminate, adica daca esti super bun la desen, dar praf la matematica, atunci esti un esec.

    Legat de elevii care nu se adapteaza, Einstein a fost unul dintre ei. La numai 5 ani a aruncat un scaun dupa invatatorul lui pentru ca nu-i placea stilul lui de predare. 🙂 A avut mereu probleme cu profesorii autoritari, si cu toate astea a fost un geniu.

    De-abia astept partea a doua!

    Dupa ce am citit articolul, am vazut un alt Ted talk extraordinar pe care o sa regreti daca nu il vezi. 🙂
    Cred ca ideile din talk sunt niste modele extraordinare pentru cum ar rebui sa construim imperii si cum ar trebui sa functioneze sistemul educational.

    Succese,
    Mihail

  39. Interesant articolul! Te incurajez sa continui!
    Referitor la sistemul de invatamant cred ca nu intereseaza pe nimeni si din contra se doreste asa, generatii care nu gandesc logic ci sunt roboti! Un popor de snobi il conduci usor! Cred ca la asta se cam rezuma totul.
    Lucrez de 5 ani in sistem, imi place ceea ce fac, dar, chiar si cu lupta, nu stiu cat voi rezista sa imi fac treaba cu devotament. Esti mereu faultat de un sistem care nu te lasa sa iti exprimi punctul de vedere; trebuie sa inveti, sa scrii, sa gandesti la fel cu autorii cartilor de psihopedagogie, desi multe din subiectele cartilor sunt niste lucruri care nu iti folosesc la nimic. Doar te incurca la examene!!! Mai mult, idealul prezent in carti e departe de realitate.
    Nu mai zic de partea financiara…la asa plata corespunde un la fel de mare entuziasm si interes.

    • 🙂 Am primit zeci de emailuri de la profesori dupa acest articol. Surprinzator, cu totii imi dadeau dreptate.

      Sistemul educational a fost construit dupa chipul si asemanarea fondatorilor. Este ca si cum eu as face o scoala „Daniel Zarnescu” in care ii notez pe copii in functie de cat de mult seamana cu mine. Iar pe cei care nu reusesc sa se alinieze la cum sunt eu, ii las repetenti sau ii exmatriculez. 🙂

  40. Am căutat cartea scrisă de John Taylor Gatto și am găsit-o numai în limba engleză, știi de unde aș putea cumpăra varianta în limba română ?

  41. Daniel, nu vorbesti prostii.

    Am observat ca sunt multi care sustin ca ar trebui lectura suplimentara, pe langa cea obligatorie.
    Ce te faci atunci cand, copilului tau, i se dau cate 100 de exercitii, pe langa o tema de engleza si una de romana, si care la un moment dat se simte atat de impovarat incat incepe sa planga si spune ca nu mai poate ? De unde timp pentru lectura suplimentara, pentru a cultiva, in ei, si altceva ?
    La un moment dat a venit acasa si a spus ,, mami mi-am pierdut increderea in mine”
    Sa auzi acest lucru de la un copil de clasa a doua este devastator. A fost nevoie de doua ore de munca pentru a afla motivul. Avusesera un test de matematica, la inceputul caruia invatatoarea le-a spus, ca un anume exercitiu, il poate rezolva chiar si un bebelus.
    Exact acel exercitiu, fetita nu a stiut sa-l rezolve. Concluzia la care a ajuns ea: sunt mai proasta decat un bebelus.
    Astfel de copii ajung sa faca gesturi extreme. Copii premianti, copii olimpici ajung sa-si puna capat zilelor pentru ca cei din jur se mandresc cu performantele lor, uitand ca acesti copii au si suflet, nu doar minte.
    Am intalnit si profesori care stiu ca un copil e format din trup, minte si suflet. Toate acestea trebuie sa fie in armonie.

    Va doresc tot ceea ce va implineste !

    • Cam asta este efectul asupra copiilor, din pacate. Prea putin experiential, prea putina joaca si multa multa munca si presiune. Sunt dezvoltate tot felul de emotii negative – cum este invidia – pentru ca toate notarile se fac individual si se noteaza pe sistem liniar (daca unul e destept, altul este prost).

      Exista doua sisteme alternative care iau din ce in ce mai mare amploare si care nu seamana cu ce se intampla in sistemele clasice:
      Waldorf
      Montessori

      Se pune accentul pe dezvoltarea naturala a copilului si nu se insista pe munca fara cap. Se merge pe filozofia ca fiecare copil este diferit, deci se dezvolta diferit.

      Studiaza putin ce ofera sistemele astea.
      mai sunt cateva alternative, dar prea putin dezvoltate.

  42. Un articol exceptional, asteptam de mult o confirmare de la o persoana precum esti tu la ceea ce gandesc. Felicitari! Sper ca cei care inca se afla in sistemul educational sa inteleaga perfect informatiile pe care ai incercat sa le oferi.
    Sunt elev in clasa a 12-a, nu mai e mult si termin liceul. De-a lungul a celor 4 ani petrecuti in aceasta institutie, am observat ca niciun profesor nu a reusit sa imi ofere un raspuns ca sa am convinga sa continui studiile pe anumite domenii. Un singur profesor de matematica, foarte apreciat pentru cum preda si pentru inteligenta lui, mi-a dat un raspuns care, sa zicem, poate fi luat in considerare.
    Intrebarea mea: ”De ce as alege sa merg la o facultate? Credeti ca dupa o sa am de castigat ceva? Ajuta sistemul educational din Romania tinerii care termina o facultate sa isi gaseasca un loc de munca care sa le ofere un trai decent?”
    Raspunsul profesorului: ”Nu o sa ai un loc de munca care sa te satisfaca din punct de vedere financiar, nimanui nu ii va pasa daca ai terminat si ai gasit un loc de munca, singurul motiv pentru care o persoana care are posibilitatea ar trebui sa mearga la facultate este ca acolo se creeaza alte relatii si legaturi cu anumite persoane, care pot sa te ajute in a iti indeplini anumite obiective visuri, in general relationare cu un numar de persoane mult mai mare, veniti din alte regiuni ale tarii, cu care poti interactiona, schimba idei, construi, etc… Dar binenteles, multe persoane vor spune ca pentru asta nu isi permit sa cheltui o asa mare suma de bani”
    A fost singurul profesor si singurul motiv care m-ar determina sa continui studiile in sistemul educational, dar nu o voi face. Parerea mea este ca mai bine studiez acasa ceva ce imi face placere sa studiez, facand singur alegerile si facandu-mi singur programul.

    • Cosmin, raspunsul profesorului este in conformitate cu ceea ce cred si eu.
      Parerea mea este ca facultatea, desi slaba ca si beneficii (nu vei folosi mai nimic mai departe pe piata muncii), te ajuta la „maturizare” si conectare cu altii de varsta ta.

      Poti sa te duci la facultate si in timpul asta sa studiez pe cont propriu altceva. Facultatile in ziua de astazi sunt atat de lejere, multe dintre ele, incat „cade” obiectia ca nu iti faci singur programul.

      In timpul asta te ocupi de tine si daca ceva da rezultate cu adevarat, renunti fara nicio problema.

      In momentul asta nu poti ignora „sistemul”, dar nici nu te poti increde in el. Important este sa te concentrezi pe tine si pe ce faci.

  43. Nu stiu de ce lumea are impresia ca se doreste ca fiecare sa-si faca un drum in viata asa cum isi doreste, facand ceva din pasiune si talent. Societatea nu doreste oameni relaxati si fericiti pentru ca acestia sunt greu de manipulat, ci doreste o inregimentare si munca de rutina. Ca sa faci ceea ce te pasioneaza trebuie sa lupti din greu. Ce ar fi daca toti cei buni la literatura in scoala ar ajunge poeti, scriitori? N-ar mai fi destui care sa sape, sa aranjeze marfa pe rafturi sau sa faca alte meserii care nu implica maiestrie artistica. Suntem aproape 7 miliarde si nu putem fi cu totii pictori, dansatori sau poeti, s-ar duce de rapa economia globala. Nu este o pledoarie anti-talent, este o viziune practica asupra modului cum functioneaza societatea.

    • 🙂 Aud asta foarte des:
      1 – ce facem cu atatia antreprenori, mai trebuie oameni care sa si munceasca
      2 – ce am face daca toti oamenii si-ar urma pasiunea

      1 – nu poate fi un motiv (sau o scuza) pentru care tu sa nu devii antreprenor daca vrei tu. Este un adevar, dar nu este absolut, pentru ca pentru a fi un bun antreprenor, una dintre etape este sa ai rezultate ca si angajat si pe diverse functii de conducere, pana capeti experienta.

      Nu este nimic in neregula sa fii angajat. Plus ca NIMENI nu spune ca toata lumea ar trebui sa isi deschida propriile afaceri. Sunt persoane care dau randament foarte bun ca angajat sau pe diverse pozitii in companiile private.

      2 – te-ai gandit ca pot exista oameni a caror pasiune este sa aranjeze marfa pe rafturi? 🙂 Mai sus nu este o pledoarie pentru artisti, ci o pledoarie impotriva unui sistem care nu mai da randament in sistemul economic actual (o sa scriu asta in partea a doua a articolului).

      ironic, ce functiona odata ca sistem educational acum este depasit. Sistemul economic in trecut era unui standardizat, acum a devenit organic. Apar noi specializari aproape in fiecare luna, specializari pe care sistemul clasic de educatie nu le mai poate cuprinde.

      Daca pe de o parte costul in trecut tinea de conformism pe individul care trece prin sistem, cu scopul de a-l pregati pentru piata de munca, acum doar platim costul, pentru ca nu mai pregateste pentru piata de munca.

      Sistemul economic a devenit organic, este o fiinta vie care evolueaza de la luna la luna. Iar sistemul educational a ramas standardizat si nu mai face fata.

  44. Experienta mea la scoala a fost in tot acest timp plictisitoare si o dezamagire totala. Simteam ca nu e locul meu acolo, ma simteam de multe ori ‘amenintat’, ba de unii profesori, ba de notele pe care mi se spunea ca trebuie sa reusesc sa le iau era de multe ori haos in tot acest context numit sistem educational romanesc.
    In fiecare zi abia asteptam sa ies de la ore, sa evadez, chiuleam foarte mult, tin minte ca am fost pe punctul de a ramane repetent din cauza absentelor, nu mai zic nota scazuta la purtare la 7 din cauza absentelor, numai cu bunatatea dirigintei mele am scapat de repetentie. 🙂
    Atunci cand eram inchis in clasa de curs nu mi-a placut, in restul timpului alaturi de colegi, la orele de sport, cand povesteam ceva interesant, cand aveam activitati in afara cursurilor a fost placut. E unul sunt de acord cu ce scrie in acest articol.
    Multumim!

  45. Este adevarat in scoala se primesc foarte multe informatii mai mult sau mai putin folositoare.
    Zilele trecute vorbeam cu fiica mea exact despre educatie , despre cat de mult a uitat din tot ce a invatat in scoala.
    Eu am constatat ca tot ce am invatat pana in clasa a VIII-a nu prea am uitat , fie ca afost matematica , istorie, biologie, limbi straine.
    Ce vreau sa spun este ca avem impresia ca am uitat.
    Acum ceva vreme am facut un curs de apicultura.
    Am constat ca toate informatiile pe care le-am primit in clasa a-VI -a la zoologie mi-au fost de mare folos cand am vorbit despre anatomia albinei sau cand am vorbit despre alcatuirea florilor de unde albinele isi iau nectarul si polenul.
    Imi erau notiuni familiare intelegeam ce mi se comunica.
    Daca nu le primeam la 11 , 12 ani probabil ca mi-ar fi fost destul de greu.
    La liceu desi materiile din scoala generala se reiau majoritatea dintre noi le aprofundeaza daca vor sa mearga pe o anumita directia sau daca ii pasioneaza subiectul.
    In fine , cred ca cea mai importanta parte a educatiei noastre se face pana in clasa a-VIII-a cand asimilam foarte usor toate informatiile care vin catre noi.
    Probabil ca aici ar fi necesar sa ne concentram atentia in educatia copiilor nostri.

  46. Multumesc Daniel,foarte interesant.Intr-adevar sistemul educational face parte dintr-un sistem, care,indiferent de natura lui,isi impune „legea”care-i convine.Sistemul respectiv se crede nemuritor si actioneaza in functie de interese meschine,mercantile.Este vital ca sistemul educational trebuie regandit,numai ca barierele sunt aproape de netrecut.Stilul tau nonconformist(imi amintesti de OSHO) este o cale-cel putin mie imi place- dar are sorti de izbanda? Suntem suficienti adepti in tara asta amarata pt a putea schimba ceva? Astept noi informatii,te salut cu drag Vali.

  47. Daniel,

    Am citit articolul de doua ori si mi-am dat seama in cel rol de victima am fost in tot acesti ani de studiu, educatie si viata.

    Am deschis ochii si mi-am dat seama ca toata creativitatea mea de copil s-a stins pas cu pas. In scoala nu mai eram actrita- tiganca din scara blocului, nu mai eram fata care juca nonstop fotbal cu baietii, nu mai eram culoarea din tabolurile de primavara.

    Lasa creativitatea, lasa artele ca din ele nu vei putea creste o familie, nu vei avea cu ce sa cumperi o paine.

    Termina o facultate si cautati un loc de munca bine platit sa te intretii.

    Ce as vrea sa subliniez totusi aici este faptul ca, acest SISTEM Educational a fost inoculat in mare parte si parintilor nostri. Si ei ai fost la randul lor victime presiunii sociale si economice in care ne invarteam. MAi ales cand si ei erau cadre didactice.

    Sincera sa fiu, in scoala chiar si in liceu am fost copilul care a ascultat tot timpul, a invatat, si-a facut lectiile si a primit note mari. Recunosc ca am fost Acel Premiant.

    Lumile diferite ale celor doua realitati – sistemul de invatamant dintr-un oras de provincie si sistemul de invatamant super competitional din capitala au detronat toate principiile de viata ale copilarie si ale inocentei.

    Nu mai era stima de sine (admiterea nu a fost un real succes), nu mai era veselie, nu mai era capacitatea de a visa cu ochii deschisi catre ceea ce imi placea sa fac.

    Alesesem facultatea pt ca era un curs optional de fotografie. Ma legasem cu un fir de ata subtire de o pasiune, insa nu stiam ce ma asteapta. Dupa un an, dorinta nu mai era vie, nu m-am mai inscris la curs.

    De aici pozitia de victima a afectat relatii, viata profesionala, obiective…

    Sistemul de invatamant clasic, restictiv inhiba emotiile si creativitatea, de aceea pana acum 3 ani eu am trait cu teama de a vorbi in public.

    Profesorii care sunt exceptii de la cauza, au valora extrem de mult, insa lupta lor a fost una infima pentru toti anii de studiu. Le multumesc lor in schimb pentru speranta si indarjire.

  48. Scoala pentru mine era ceva relativ, vroiam sa nu fiu nici ultimul dar nici primul, printre primii sa zicem, in generala imi placea materia in functie de modul de predare al profesorului si flexibilitate, dupa care evident preferintele s-au schimbat in liceu. Daca in generala imi placea chimia, istoria, ed fizica, in liceu matematica, chimia (coincidenta), sportul care imi place si acum. Ajung la concluzia ca peste 60-70 % din materia preferata se datora profsorului si nu materiei in sine, desi relevanta informatiei te bloca nu puteai sa-ti dezvolti creativitatea, sa fie structurate in asa fel incat sa obtii TU un rezultat, nu rezultatul teoriei lui Ferma si formulele lui, desi le invatam.

  49. Sunt de acord cu ce ai scris despre sistemul educational si datorita oamenilor ca tine, am inceput la varsta de 21 de ani sa imi imagineze ca sunt tata si ce fel de educatie i-as da.

    Una dintre marile mele dileme este daca merita sa-l trimit la scoala sau nu.

    • E o decizie pe care fiecare si-o asuma, intr-un fel sau altul.
      Si eu am copil si mi-e greu sa cred ca in momentul asta pot sa iau decizia asta. Pot cel mult sa fiu atent la efecte si sa vin cu cat mai multa educatie nonformala pe langa…

  50. Si eu sunt in sistem e 18 ani luptand pe baricada profesorilor,din pacate cu fiecare an care trece se mai ineaca o corabie. Din acest an si copilul meu e in sistem si de la grupa pregatitoare se loveste de reguli stricte si fixe,de ce coloreaza gardul multicolor ,de ce a colorant cerul cand nu i-a cerut nimeni,de ce-l face le 3 invers…Cu fiecare an care trece e tot mai greu si pentru noi ca profesori,incercam sa facem lucrurile si cum ai spus tu,iese mai greu pentru ca la liceu copiii nu mai au nici o motivatie sa invete dupa ce au tras la galere 8 ani si se relaxeaza. Daca e lupta nu iese nimic.
    La nivel educational ideal mi-a placut cartea Liber sa inveti scrisa de Peter Gray.
    Felicitari pentru articol ,e un incubator de idei minunat !

  51. Nepotul meu este olimpic la matematică și la engleză și învățarea este pentru el ca o joacă, se amuză și se distrează rezolvând diverse probleme și exerciții de matematică sau conversând într-o engleză foarte corectă pe messenger deși are doar 12 ani. Ce știe el a învățat din plăcere fără meditații sau cursuri suplimentare cu profesorii de la școală.

  52. Pingback: Sistemul educational – scapa cine poate! (partea a II-a) | Construim ImperiiConstruim Imperii