Ce faci cand te simti coplesit si nu mai dai randament?

2 Mai

manager obositSunt momente cand starea de „actiune” ne da dureri de cap. Cand simtim ca suntem coplesiti, ca nu mai facem fata termenelor (impuse de proiectele in care suntem implicati sau impuse chiar de noi) si cand ne dam seama ca mergem in gol.

Muncim mult, dar nu mai avem energie multa, nu mai avem directie si nici rezultate. Este o stare ciudata intre panica intre atatea sarcini si o letargie care nu ne mai da voie sa ne miscam. Am intrat in capcana?

Si ceea ce omoara probabil cel mai mult este distanta intre ceea ce vrem (visul nostru, destinul pe care il vrem pentru noi) si toate sarcinile pe care le rezolvam acum si din care nu mai iesim. Distanta este atat de mare incat in sufletul nostru ne simtim orfani. Nu mai stim motivul pentru care facem ceea ce facem, pentru ca este evident ca nu ne ajuta foarte mult in ceea ce vrem pentru noi cu adevarat.

Mai mult, trebuie sa fim atenti la atatea lucruri incat pur si simplu este imposibil sa dam atentie cu adevarat asupra unei singure sarcini. Daca mai ai tendinta sa iti asumi responsabilitatea si pentru ce fac altii, deja ai probleme psihice accentuate. Sari dintr-o parte in alta, peticesti peste tot si la finalul zilei ajungi epuizat si iti spui „nici azi nu am facut nimic”.

A doua zi o iei de la capat si starea asta de a face lucruri total lipsite de substanta si statutul continuu de „om ocupat” te roade pe interior incetul cu incetul. Esti pe cale sa clachezi…

De unde provine starea asta?

Pe masura ce timpurile moderne au avansat, omul a trebuit sa faca fata situatiilor din ce in ce mai diverse. Creierul nostru nu este obisnuit sa dea atentie atator lucruri care se desfasoara in jurul nostru. In intreaga noastra istorie am evoluat ca specie in special in situatii cand se cerea focusul nostru total pe perioade de timp indelungate.

Mancarea, imbracamintele, casa in care locuiam, familia, uneltele pe care le foloseam – toate se construiau cu greu, se gaseau greu si se foloseau in timp (aveai tot timpul din lume sa te obisnuiesti cu ele). Cartile (si informatia, in genere) pe vremuri erau atat de rare incat aveai timp sa le citesti.

Acumularea era mult mai liniara si mai stabila. Aveai tot timpul din lume ca sa te obisnuiesti cu mediul in care traiai.

munca_simplaIn regiunile sarace, inca mai exista acest „timp” care curge mai greu si limitari date de mediu, care ne ajuta mintea sa se dezvolte „natural”. In zonele dezvoltate insa, creierul nostru face fata unei continuu bombardament, este ca si cum ne-am „droga” dandu-i 1001 lucruri pe care sa le proceseze in acelasi timp. Ce urmeaza? ADHD (Deficit de atentie – tulburare de hiperactivitate). Incapacitatea de a ne concentra pe detalii intr-un stil de viata care ne depaseste.

Alte simptome: neliniste interioara, nevoia de a face permanent ceva, deseori intrand in multiple sarcini concomitent. De aici ajungi la intrebarea: chiar esti ocupat, sau pur si simplu ai o nevoie de a fi ocupat? Cat de mult ceea ce faci conteaza cu adevarat pentru drumul pe care tu l-ai ales in viata.

Pentru un om de actiune (performer) cand actiunile sunt dictate de mediul inconjurator si devii victima lor, cand intri intr-o rutina accentuata fara rezultate evidente, nu inseamna decat ca fugi de propriul tau destin si ca esti pe aceeasi pozitie cu cel care nu face NIMIC si se plange ca viata este nedreapta.

Ai nevoie de ACTIUNE IMEDIATA ca sa te pui din nou pe directie! Scopul tau este sa obtii rezultate, nu sa muncesti !

Ce faci cand te simti coplesit si nu mai dai randament?

Sunt de fapt o serie de sfaturi de bun simt pe care mai mult ca sigur ca le stii, dar care te ajuta sa te repozitionezi fata de ceea ce faci si misiunea ta personala. Ce trebuie sa stii si sa crezi cand incepi sa simti tot ce am scris mai sus este ca STAREA ASTA ESTE TEMPORARA.

Sunt 3 categorii de masuri pe care trebuie sa le iei ca sa ai din nou claritate si directie:

  • legate de comportamente imediate (masuri de gradul ZERO); mintea ta este supraincalzita si are nevoie de un „racitor”
  • legate de actiuni imediate (masuri de urgenta, pe proiect); tehnici simple prin care sa scapi de presiunea a ceea ce faci si sa poti sa te concentrezi pe ce este important de fapt
  • legate de strategie (sau „intoarcerea fiului risipitor”); cand esti din nou dedicat misiunii tale personale lucrurile se rezolva de la sine

COMPORTAMENTE IMEDIATE (MASURI DE GRADUL ZERO)

1 – Fa un pas inapoi !

Sistemul in care lucrezi acum nu mai da randament si te saboteaza. Ia-ti o zi libera in care sa nu faci absolut nimic. Pleaca! Desparte-te de stilul asta de viata, ca sa poti sa il evaluezi cum trebuie. Desprinde-te! Fugi undeva si fa exact ce nu faci in mod normal:

RELAXEAZA-TE!

Cateodata pare infricosator gandul asta, insa de cele mai multe ori cand esti scos din cadrul in care oricum nu mai dai randament, cand revii, deja ai alta energie si foame de a face exact ce trebuie. Este pe acelasi principiu cu o sarcina pe care o faci noaptea tarziu in ore intregi desi stii foarte bine ca daca te opresti, te culci si reiei a doua zi dimineata, aceeasi sarcina o faci intr-un sfert de ora.

Este un fel de „reset” pe care ti-l dai.

2 – Plimba-te, respira si observa (sau pleaca mai devreme acasa, pe jos)

La un moment dat vorbeam cu un prieten, director executiv care intrase intr-o rutina groaznica si avea impresia ca nu mai are iesire din ceea ce facea. Era la un pas de atac de panica. Tot ce facea era sa munceasca si sa doarma. Nimic altceva! Statea pana tarziu la birou, pentru ca era implicat intr-un proiect imens si foarte multi oameni depindeau de el. Pleca de multe ori dupa 12 noaptea acasa, pica lat in pat, se trezea la prima ora si venea la birou si totul se repeta.

Nu era deranjat de stilul de viata, pentru ca era dedicat 100%. Era deranjat de faptul ca nu apareau rezultatele si avea impresia ca totul se misca in gol, ca nu mai au scapare.

Cand am vorbit cu el, intelegand sistemul in care lucra, i-am spus doar atat: 

„Astazi, pleaca de la birou cu o ora mai devreme. Lasa masina in parcare si mergi pe jos pana acasa. Vezi ce se intampla!”

A fost neincrezator, pentru ca nu ii dadeam sfaturi de actiune, ci ii dadeam sfaturi de „detasare”. Iar sarcinile nu se rezolva cand nu este nimeni implicat. Mi-a ascultat sfatul insa. Si a luat-o pe trotuar, pe jos, spre casa, imbracat la costum. Creierul lui suprasolicitat la inceput l-a agresat, facand trimitere tot la birou si la ce lasase in spate.

Pe masura ce mergea insa, incepea sa observe ce se intampla in jur. Oameni care merg si ei. Un caine. O bicicleta. Un accident usor intre doua masini, intr-o intersectie. S-a oprit la o patiserie, a cumparat o merdenea. Putea sa jure ca are alt gust decat la restaurantul unde manca de obicei. A ajuns acasa, a facut un dus… si pentru prima oara dupa mult timp nu a mai cazut lat in pat.

Cateodata nu o ora in plus de munca iti aduce mai multe rezultate, ci o ora in minus (de la caz la caz).

Prietenul meu, cu ora de munca in minus s-a reconectat la energia lui interioara si la scopul pentru care facea tot ce facea. Proiectul a recapatat sens si directie. Intre timp s-a si terminat, insa plimbarea pe jos a ramas un obicei.

Daca vezi pe cineva la costum, fara diplomat (acum il lasa la birou), cu mainile in buzunare si cu ochii larg deschisi la ce se intampla in jurul lui… se prea poate sa fie prietenul meu. Se incarca de energie. 🙂

3 – Dormi !!! 

Lasa vrajeala, stii bine ca in pat esti conectat tot la problemele tale. Eventual ai laptop, ipad, telefon cu tine si citesti. Crezi ca asa te relaxezi. Insa creierul tau „toaca” in continuare in gol, pentru ca ii dai material pe care sa il rontaie. Esti in pozitia in care nu prin capacitatea de analiza reusesti sa ajungi la destinatie. Asta deja o faci bine.

Ocupa-te de tine. Lasa tot ce iti distrage atentia in alta camera decat cea in care dormi. Fa un dus. Pune-te in pat la o ora rezonabila (nu mai intarzia momentul ca sa te obosesti si mai mult). Goleste-ti mintea, ramai concentrat pe respiratie si lasa-te dus de un somn curat, fara „zgomote” moderne. Daca ai putea sa te trezesti fara alarma, ar fi si mai bine. Alarma de ceas de multe ori este ancora pentru stilul agitat in care ai intrat in ultima perioada si se prea poate sa te bage „direct” in problema.

De asemenea, daca poti dormi la pranz, fa-o !

Somnul iti da perspective noi, energie si prezenta!

Cam asta este prima categorie de masuri pe care le poti lua si, probabil, cele mai de impact, pentru ca taie din start „automatismele” obtinute si iti dau o alta perspectiva asupra lucrurilor.

Celelalte doua categorii de masuri reusesc sa te impinga inspre ceea ce vrei tu cu adevarat:

  • Cele legate de actiuni imediate pe care sa le iei iti spun practic ce trebuie sa faci ca sa ai din nou energie si sa incepi, din nou, sa termini sarcini si proiecte… (sa poti sa respiri din nou cu adevarat)
  • „Intoarcerea fiului risipitor” este metafora pentru masurile pe care le poti lua ca sa nu te mai lovesti niciodata de situatiile in care simti ca nu ai directie; de aici pleaca de fapt totul.

Vreau ca ceea ce faci sa conteze pentru tine in primul rand. Am nevoie de mesageri ai schimbarii in oamenii de actiune pe care ii formez, nu de oameni care muncesc fara cap, in speranta ca se vor alege cu ceva.

Ma pun sa lucrez la ele, insa am nevoie de ajutorul tau. Vreau sa vad pareri si cu situatii in care ai simtit ca nu te mai regasesti in ceea ce faci. 

Cum te-ai descurcat? Ce strategii ai folosit?

Cand am 100 de comentarii, pun continuarea la articol,

Cu drag, 

Daniel Zarnescu

Daniel-Zarnescu_1



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

111 thoughts on “Ce faci cand te simti coplesit si nu mai dai randament?

  1. Buna Daniel,
    Iti citesc cu mare interes articolele de vreo 2 ani….sunt foarte importante pentru mine…nu stiu ce m-as fii facut fara ele ,de multe ori as fi abandonat!
    Pasiunea mea sunt rochiile …eu fac rochii,dar am si un magazin …de multe ori ma simt cum ai descris….si ce apropiati ma descurajeaza cand intampin dificultati dar eu stiu ca asta trebuie sa fac…cateodata parca muncesc in gol fara rezultate….te rog sa continui articolul.
    Iti multumesc pentru toate sfaturile tale si pentru energia care mi-o transmiti!

  2. Buna, Daniel,

    Dupa ce mi-am dat demisia a 6-a oara 🙂 am primit o oferta de lucrat de acasa, plus ceva de o zi cu mai multi bani, si aveam un site de promovat si un proiect pe care trebuia sa il pregatesc pt mine. Concluzia? Tocmai aveam exact ceea ce imi dorisem, adica oportunitatea de a-mi schimba viata, si am clacat intr-un stil de am stat o zi intreaga (mai multe defapt..) ca o zombie fara sa fac nimic!! F urat.. Din fericire a venit dead-line-ul pt un proiect si a fost obligatoriu sa ma pun pe treaba, asa ca am facut-o. Am fost cateva zile pe latura cealalta, de workaholic. Acum caut calea de mijloc. M-am apucat de mini-meditatii dimineata, sper sa ajute. 🙂

    Astept partea a doua articolului.

    Dana

    • Era si un banc pe tema asta, cu un om care se ruga lui Dumnezeu sa aiba libertate pentru o zi. Si Dumnezeu s-a incumetat de el si i-a dat libertate.

      Omul o zi intreaga a stat nemiscat, fara sa schiteze nimic… si a trecut ziua.

      Dumnezeu:
      „Pai bine, omule, ti-am dat libertate o zi si tu ce ai facut cu ea?”
      „Doamne, puteam sa fac atatea, incat nu am stiut ce sa aleg!”

      Sa fii liber pe timpul tau este mult mai dificil decat cred oamenii. Asta este si motivul pentru care atat de multi sunt melancolici pentru perioada de inainte de ’90. Doar aveam o masa si un loc de munca. Acum avem libertate. Fa ceva cu ea 🙂

      Oricum e o experienta buna, ai ce invata din ea.

  3. Salut Daniel.

    In ultima perioada sunt tot mai dese aceste situatii.

    Momentan, invat pentru BAC, dar de atata timp deja studiez in fiecare zi, si dupa cum ziceai si tu, rezultatele intarzie sa apara.

    Pe langa asta simt si ca nu mai am unde sa stochez atata informatie in capul meu, mai ales ca in proportie de 50 la suta din ceea ce invat sunt lucruri care nu imi plac, ceea ce pentru mine, le transforma in lucruri si mai greu de retinut.

    Intamplator, si desigur, inconstient, am aplicat aceasta prima metoda,insa efectul parca nu acopera gandul ca sunt obligat sa invat atatea comentarii si opere pe care pur si simplu le urasc si nu imi plac.

    Astept celelalte doua metode.

    • Celelalte doua sunt ceva mai practice. 🙂
      Multa bafta, oricum BAC-ul il dai o singura data, asa ca efortul nu se duce in van. Ba chiar te pregateste pentru viata (in alte situatii similare, cand vei avea un termen si multa treaba de facut, chiar care sa nu iti placa).

  4. in ultimul an, m-am reorientat sepre un alt domeniu de afaceri, lucrez de acasa, ziua mea incepe undeva la la 7-8 fac putina gimnastica, ma invart prin casa mananc, intru pe net ies c cainele in parc, ma plimb prin oras si cand si daca am chef muncesc 1-2 uneori se ajunge si la 4-5 ore pe zi si castig mult mai mult decat cand lucram zi lumina, nu mai vorbim ca nu ma poate scoate din linistea mea nici o armata de oameni stresati inarmati pana in dinti cu tobe si tot felul de obiecte zgomotoase 🙂

    • ne poti spune si noua ce lucrezi de acasa? tot incerc sa aflu metode de a faci bani in ore putine:) eu nu muncesc full time, dar imi dedic mult timp, imi place ceeea ce fac, dar tot nu m rezultatele sperate si tot incerc sa aflu unde gresesc sau macar sa gasesc noi oportunitati.Multumesc

  5. Mi se intampla, nu chiar rar, sa am genul asta de senzatie. De pedalat in gol. Nu reusesc tot timpul sa fac ceva in sensul asta. Odata, imi aduc aminte f bine momentul, aveam de alergat intre mai multe locuri, si aveam un sentiment de urgenta, de „trebuie”. Am intrat intr-o biserica. Pur si simplu asa am simtit atunci. Oarecum surprinzator, pt ca nu ma definesc ca om foarte religios. Am iesit cu un sentiment de liniste, de „e timp pt toate”. Si culmea, in ziua aia chiar a fost timp pt toate. De cele mai multe ori am solutii mai „laice”. Inchid laptopul si ma uit la un film. Sau ma trantesc pe canapea in mijlocul zilei si citesc o carte. Sau ies sa ma plimb. Sunt freelance, lucrez partial de acasa si am avantajul sa pot face asta. Dezavantajul e ca adesea mi-e mai greu sa separ viata profesionala de cea personala.

  6. Persoanele epuizate profesional sunt cele care stau mult peste program, care adorm greu seara frământându-se din cauza problemelor de la birou, se trezesc greu dimineaţa cu gândul că trebuie să meargă la serviciu şi care nu mai găsesc satisfacţie în ceea ce fac. Irascibilitatea, manifestată atât faţă de colegi, cât şi faţă de familie, lipsa motivaţiei, durerile constante de cap şi starea generală proastă sunt simptomele care pot confirma diagnosticul de epuizare. Cauza cea mai frecventă este discrepanţa între ceea ce angajaţii îşi doresc să facă şi condiţiile sau evenimentele din jur. Si eu sunt o astfel de persoana. Da, stiu: nimeni nu se poate ocupa mai bine de toate proiectele si sarcinile de serviciu decat eu insami. La sfarsitul zilei, am sentimentul ca nu mai sunt buna de nimic, si pe buna dreptate. Ce fac in acest sens? Deleg pe altii sa ma achite de unele indatoriri, iar asta nu reprezinta un semn de slabiciune, ci constituie, in ultima instanta, o dovada a maturitatii mele din punct de vedere profesional. Nimeni nu le poate face pe toate!

    • Abordez delegarea in continuarea articolului

      In Romania din pacate delegarea este defecta de la origini, pentru ca se face de jos in sus. Cu alte cuvinte celor din functii de conducere li se paseaza sarcini de catre subalterni, incepand cu secretara pana la sofer.

      Nu mai conteaza vina, importanta este constientizarea si remedierea. Cel mai mult dintr-o companie pe scara ierarhica lucreaza seful (si nu pentru ca este normal, ci pentru ca i se paseaza foarte multe).

      Scopul meu este sa responsabilizez oamenii, indiferent de lucrul pe care il fac. IN timp, poate, pe scara ierarhica va ajunge cineva care merita, nu cineva care munceste mai mult, preluand sarcinile de jos in sus (Sefu’, ce sa fac aici? Hai ca tu stii, ca esti sef!)

  7. Cine munceste disciplinat si rational va avea tot timpul liniste si o paine pe masa; cine se lacomeste si lucreaza disperat avand scopul sa se imbogateasca rapid va esua fara nici o sansa de succes.

  8. Salut Daniel,
    Ma bucur mult ca articolele tale raspund problemelor cu care ne confruntam si ofera solutii, este ceea ce avem nevoie.:) Chiar recent am fost in situatia sa fac ceva ce-mi place f.mult, dar presiunea unei responsabilitati mari si asteptari si-au lasat amprenta un pic. Astept cu interes continarea 🙂

  9. De o luna ma tot gandesc cum sa aplic masura numarul 1 pe care ai expus-o mai sus. Am inceput cu triat clientii, am refuzat doi, pentru ca nu ma regaseam in proiectele lor.
    Asa am reusit sa ma deconectez putin, dar randament tot nu am avut cine stie ce.

    Insa Universul mi-a raspuns cum a stiut el mai bine ca sa ma scoata din priza: mi s-a defectat reteaua de curent inainte de Florii si n-am avut un electrician care sa vina de sarbatori, deci am amanat pentru a doua zi. Apoi mi s-a defectat apa la baie si mi-a trebuit un instalator, apoi am avut probleme cu calculatorul, pe care tot il deschideam si „atarnam” in fata lui.

    In concluzie, m-am plimbat, m-am culcat mai devreme ca n-aveam lumina, am citit o carte, am stat mai mult cu copilul meu, am iesit seara cu prietenii si am reusit sa fac curatenia de Pasti. Si asta in numai 3 zile de „lipsuri”.

    Dupa Florii totul s-a rezolvat in cateva ore si am reusit sa-mi planific activitatea pe o perioada de timp.

    Multumesc, Daniel, pentru acest articol, m-am regasit 100%. Astept continuarea..

    • Exista teoria „renuntarii”.
      De fiecare data cand renuntam la ceva, ni se ofera altceva in schimb, de o calitate superioara.

      Ex: renunti la telefon cand iei masa cu sotia si copiii, obtii o comunicare autentica cu ei.

      Pe asta de fapt se si bazeaza primul set de masuri. Renunti la o ora de munca, obtii calitate in celelalte ore ramase. 🙂

  10. Cat de simple sunt solutiile la toate problemele si cat talent avem noi de a le complica…Ratiune ne impinge sa facem totul contra naturii cand de fapt avem totul la indemana…………
    Bravo DANIEL,
    A.

    • Eu nu as spune „ratiunea”, ci mai degraba „analiticul”.. sau o varianta „defecta” a ratiunii, cand s-a sapat un sant prea mare si nu mai poti iesi pe carare (a devenit automatism locul pe unde calci, sau in conditiile astea – cum gandesti).

      Emotia si ratiunea merg mana in mana. Cand una dintre ele nu este bagata in seama, ies monstruleti 🙂

  11. Deconectarea e perfecta..iar domnul respectiv nu este singurul imbracat la costum plimbandu-se spre casa…In domeniul in care lucrez avem dead-line-uri saptamanale, lunare, trimestriale etc. de foarte multe ori drumul spre casa este singurul mod de a lasa la birou probleme de acolo si a te conecta la partea a doua a zilei.Astept cu interes partea a doua!

  12. De multe ori, de fapt de fiecare data, simt ca trebuie sa fac ceva, daca pur si simplu stau, am mustrari de constiinta.

  13. Buna Daniel!

    Ca sa nu ma simt coplesit, incerc sa nu-i dau creerului meu motive ca sa fie coplesit! 🙂
    Adica stabilesc de dimineata ce am de facut pentru ziua ce urmeaza (taskuri placute si nu prea), si imi insuflu de la inceput ca trebuie sa le facm ca sunt doar un pas spre ceva mai mare.. Chiar daca ma amagesc singur pe mine, aceasta ma ajuta mai usor sa-mi indeplinesc sarcinile! Mai apoi folosesc tehnica Pomodoro pentru a ma focusa doar pe un singur lucru! In intervalele de pauza ascult ceva muzica sau comunic cu prietenii.. Pe termen scurt articolul acesta ma va face sa ma simt coplesit. E ca si cum ai spune: „Nu te gandi la elefantul roz” 😀

    Bafta

  14. Ma bucur , Daniel, ca ne indemni la actiune ( adica se iesim din pasivitatea de a nu ne exprima):

    Cind am citit articolul tau, am trecut prin toate etapele descrise si eram pe rind- in locul prietenului suprasolicitat si care nu gasea nici o varianta de a iesi din rutina care il secatuia de puteri, apoi simteam libertatea prietenului tau care acum se bucura din nou de viata!

    Si eu am observat uneori ca ma apuc de prea multe lucruri deodata, intru prea mult in detalii si astfel ma detasez de scop. E acea aminare, care cred ca provine dintr-o teama de susces.

    Este adevarat ca ma straduiesc sa -mi mentin un echilibru fizic si emotional la cote multumitoare , insa totosi departe de acea energie care-mi da aripi . Este starea pe care mi-o doresc cel mai mult si stiu ca este reflexia unei multumiri adinci de sine. Atunci cind mai mult de jumatate din idealurile tale sint in proces de desfasurare si incepi sa vezi cai noi, atunci schimbarile apar rapid. Este energia din noi care ne propulseaza si ne indemana la actiune.

    Abia astept continuarea. Citind articolele tale ma simt ..gata de actiune!

    Te urmam cu drag, Generale!;-)

  15. Pai ce zici tu aici e FOARTE bine Daniel. SI eu am mai aplicat tehnicile astea si vreau sa spun ca intotdeauna au functionat. Chiar daca mai aveam 1-2 zile la dispozitie, in loc de 5-6 cat ar dura in mod normal sarcina, se prea poate sa fi iesit mai bine… 🙂 Sincer, chiar acum sunt intr-o situatie de 1-2 zile!! :))) Eu unul incerc acum sa ma scap de toate sarcinile marunte care nu imi aduc nimic concret si de toate colaborarile/proiectele care nu isi mai au rostul si care sunt doar consumatori de timp si energie. Ca sa am mai multa pentru mine, in cel mai egoist mod posibil.. 😉

  16. Hei buna frumos articolul si foarte adevarat , eu una am o poveste un pic mai diferita ca toti cred, dar acum un an ma plangeam ca nu am o slujba dupa ce am terminat facultatea acum am un job in strainatate dar simt uneori ca am toate lucrurile de care sa fiu fericita in sfarsit si nu se intampla acest lucru, am stari in care plang foarte usor si nu suport ordinele stiu ca asta e problema mea si ce e si mai grav nu numai ca stiu ca sunt intr un mic impas si in fiecare zi imi spun azi trebuie sa ma apuc sa fac ceva , dar din pacate inca mai imi trebuie un pic de avant pe care stiu ca tot eu trebuie sa il cultiv:) a si mai e ceva dar cred ca este prea mult sa scriu aici de fiecare data imi vine in minte o situatie in familia mea care ma urmareste asa un pic:) si stiu ca traiesc in trecut atunci cand ma gandesc la ce a fost , dar pur si simplu a fost prea dezastroasa experienta aia.toate cele bune si astept cu nerabdare si urmatorul articol

    • Daca ar fi sa invat pe cineva ceva care sa il ajute in actiunile lui, este sa nu mai analizeze ce s-a intamplat in trecut, sa nu mai incerce sa justifice actiunile lui, sa nu mai intre in analitic (pe trecut).

      Metoda cea mai simpla este in doi pasi:
      – ce vreau sa fac cu adevarat? (obiectiv)
      – care este primul pas ca sa ajung acolo?

      Daca astea 2 intrebari ti le pui zilnic si faci ceva in privinta asta, mintea ta va fi concentrata pe prezent + viitor si vei avea toate caracteristicile de care ai nevoie ca sa faci „ceva” 🙂

  17. Buna Daniel.
    m-am angajat de curand pe postul de agent de vanzari si totul mi s-a parut foarte bine. Dar acum de cateva zile resimt o oboseala pentru ca ajung acasa de la servici in jur de 21:45. La inceput programul de munca cuprins intre 14 si 20:30 era ok. dar acum dupa circa 2 luni de munca asidua de indata ce ajung acasa ma resimt si sunt astfel nevoita sa ma culc mai devreme decat ora la care eram obisnuita. si ca sa imi refac citesc niste randuri dintr-o revista sau ascult muzica.

    • De multe ori intram in rutina asta si in acumulare „cantitativa” a muncii fara sa ne dam seama. Cred ca partea a 2-a te va ajuta putin mai mult. Prima categorie de masuri este strict facuta pentru deconectare, pentru ca de multe ori percepem ca suntem intr-o cutie din care nu mai putem iesi.

  18. Imi aduc aminte despre diferenta dintre stilul japonez si cel chinez de abordare a lucrurilor. Imi pare bine ca ai pus si solutii practice la problema.

    Am patit chestia asta acum ceva timp in timpul scolii… aveam mult prea multe activitati si nu ma puteam concentra pe fiecare, doar gandul ca trebuie sa fug dintr-o parte in alta imi dadea si mai mari dureri de cap decat fuga in sine. Daca cineva ar fi privit din exterior nu cred ca ar fi fost mare lucru sa mergi in 2-3 locuri pe zi, insa in mintea mea efectul era la puterea a doua.

    Si cand ajungeam acasa, buimac, in loc sa lucrez la ceva util pentru mine cum imi doream, deveneam condus de un automatism ciudat. Mintea incerca sa scape de orice stres si facea chestii cu totul inutile in context, cum ar fi uitatul la un film sau plimbarea in pragul unui examen.

    astept cu nerabdare continuarea 🙂

    • Efectul uitatului pe pereti.

      In mijlocul unui proiect imens, daca nu reusesc sa ma deconectez destul, de multe ori indiferent de urgenta sarcinilor, creierul meu refuza sa mai coopereze. Mintea mea prefera ca sa zac uitandu-ma pe pereti.

      Este un semnal ca undeva exista un dezechilibru.

      • Daniel,

        Multumesc pentru acest subiect. Si eu am trecut prin momentele despre care ai scris. Pe mine parintii asa m-au invatat inca din liceu ca, atunci cand sunt suprasolicitata sa fac o pauza in care sa ma deconectez.

        Acum, cititnd articolul imi dau seama cat de bine mi-a prins acest sfat, pe care l-am urmat de-a lungul vietii, de multe ori a devenit automatism. Ca si cum corpul meu refuza blocajul si se deconecta.

        Atunci cand simt ca nu mai dau randament, in orice fac, schimb activitatea si ies din impas. Lucrez ca si freelancer, asa ca am program flexibil si fac schimbarile din mers.

        Ce mi se intampla seamana cu ce scrii tu, Daniel, cu uitatul pe pereti….Si creierul meu refuza sa mai coopereze…deci trebuie sa „ies de acolo”…

        Felicitari, cu drag, Ildi.

  19. Perfect adevarat
    Parca suntem nebuni.
    Nu mai avem un pic de liniste pentru noi si familie.
    Credem ca rezultatele vin numai atunci cand adunam un nr. enorm de ore muncite, ca toti cei din jurul nostru nu stiu/nu vor sa faca lucrurile asa cum ne dorim, ca suntem de neanlocuit.
    Am uitat sa mai mergem civilizat pe strada, sa vorbim romaneste, sa intram intr-o sala de lectura de la biblioteca, sa mergem la o cunostinta care se afla temporar intr-o suferinta ( cat este de benefica moral o astfel de vizita pentru cel in cauza).
    Intr-un cuvant ne-am ” globalizat” .
    Cu stima !

    • Exista un test care ne spune pe 5 filtre cat de mult „muncim” pentru rezultate:

      1 – BE PERFECT: – cat de mult suferi de „perfectionism”, de a face lucrurile perfecte (cineva cu atributul asta munceste mult mai mult decat cineva care este conectat la rezultatele finale)
      2 – HURY UP – munca la nivel cantitativ in timp relativ scurt (cat de repede grabesti rezolvarea sarcinilor ca sa preiei altele) – de multe ori se intra intr-un automatism absurd si se peirde din vedere obiectivul real
      3 – TRY HARD – sau convingerea ca trebuie sa muncesti mult ca sa meriti rezultatul; este una dintre cele mai paguboase „filtre”, pentru ca indiferent de usurinta pasului pe care il avem de facut, noi trebuie sa muncim cu adevarat pentru el, altfel nu are logica
      4 – PLEASE PEOPLE – cat de mult conteaza oamenii din jurul tau in atingerea obiectivelor; cand ai un punctaj mare, uiti de obiectiv si de faptul ca trebuie sa inaintezi… si ramai atent la emotiile celor din echipa, la armonia echipei – de multe ori se transforma in capcana si se creeaza un fel de „simbioza”, cei din jur se „deregleaza”, ca sa iti atraga atentia; tu incerci sa ii ajuti si uite asa… nimeni nu mai munceste.
      5 – BE STRONG: – nevoia de a parea „imbatabil”, fara emotii, fara slabiciuni. Are efecte in munca in echipa, un punctaj prea mare transformandu-se intr-un dezechilibru de relationare. Oamenii se vor simti singuri, se vor baza pe tine intradevar, dar nu vor da individual rezultate mari, ci mai degraba iti vor pasa tie sarcinile lor (doar tu esti smecher si le rezolvi).

  20. Am sorbit la propriu acest articol!Este extraordinar,ma regasesc intru totul in ceea ce ai scris tu, aceasta este si povestea mea.
    Chiar am sa-mi iau o zi libera…noroc cu Pastele!

  21. Buna Daniel,ceea ce ma deconecteaza pe mine este o baie calda cu spuma si un somn odihnitor intr un pat in care sa ma rasfat.Dupa o zi nebuna de munca asta ma relaxeaza la maxim.Un jacuzzi sau o sauna este la fel de binevenita pt o relaxare completa.
    Asa ma deconectez de la cotidian.Alteori o carte buna si un film motinant,un spectacol de teatru sau opera,DANSUL IAR MA DECONECTEAZA IN TOATE PRIVINTELE.
    Ma umple de fericire acest lucru.Multumesc de articol si iti urez sarbatori fericit iar D zeu sa te binecuvanteze in tot ceea ce realizezi!
    Cu drag Cornelia Lozneanu

    • Asa este, Simona, intoarcerea la natura imi incarca de fiecare data bateriile. Ar trebui sa o facem mai des, nu doar cand suntem surmenati.

  22. Buna Daniel,

    Multumesc pentru provocare, mi-a placut foarte mult cum ai spus ca nu vrei cititori pasivi 🙂
    Imi amintesc o situatie de criza care parea fara solutie, s-a intamplat acuma cativa ani. Logic ar fi fost sa muncesc non-stop si sa investesc fiecare banut pentru a-i dat de capatul care nu se mai vedea. Am facut opusul, ceea ce parea curata nebunie, am plecat in vacanta, vreo 10 zile. La intoarcere, guess what: am rezolvat-o.

    astept cu interes continuarea.

  23. Eu, am facut acelasi lucru, pur si simplu cand m-am simtit stresata am lasat totul balta si am iesit la aer ,am mers pe jos, am privit tot ce era in jurul mei. Cand simt ca ceva nu functioneaza pur si simplu i-au o pauza .

  24. Am citit cu atentie articolul, f. binevenit pentru cei ce traiesc si lucreaza in zilele noastre in conditiile in care suntem acoperiti de sarcini, informatii, proiecte si situatii de rezolvat, basca cele care apar neplanificate si cu caracter de urgenta !
    Deasemenea comentariile sunt interesante, arata ca oamenii gasesc , de voie de nevoie, solutii cand ajung in corzi …
    Am sa adaug o procedura care pe mine ma ajuta permanent :

    La un moment dat a trebuit sa fac fata la doua aspecte diferite ale vietii, grele si urgente in acelas timp, si nu mai stiam cum sa rezolv totul, partea proasta era ca una dintre probleme era de sanatate, dar nu aveam timp sa ma ocup de mine, altii erau pe primul plan si atunci am avut norocul sa citesc despre aceasta procedura si sa o si aplic .
    Este vorba despre autosugestie

    Am aplicat-o la inceput mai mult din disperare, nu prea aveam incredere, dar mi-am spus : daca altii au avut rezultate atat de bune, atunci pot si eu ; si am persistat, nu e o solutie cu rezultate imediate, ale tale sunt, dar avand in vedere rezultatele care sunt permanente si foarte puternice, merita atentie

    OK, sa precizez, dimineata si seara imi gasesc cca 10 minute in care ma izolez de tot si toate, stau relaxata si repet u voce tare, normala, urmatoarele :

    ” Sunt perfect sanatoasa, puternica si plina de energie, toate organele corpului mei functioneaza perfect si isi sporesc eficienta in fiecare zi ; mintea mea e limpede, eficienta, echilibrata, memoria e perfecta, puterea de munca e maxima, ziua de azi va fi plina de realizari ”

    Asta dimineata.
    Seara, este diferita pentru ca, daca dimineata ai nevoie de putere si eficienta, seara ai nevoie de relaxare si refacere pentru a doua zi , deci

    ” Dupa ziua care a trecut, sunt multumita de rezultatele avute, ma sint relaxata, stressul dispare, corpul meu intra in refacere, mintea mea e relaxata si isi reface fortele pentru maine, ma simt perfect ”

    MARE ATENTIE :

    Nu se intrebuinteaza cuvantul NU !

    Subconstientul, care este cel care va lucra cu aceasta procedura, nu intelege acest cuvant, Daca spui ” Nu mai am dureri „, subconstientul va lucra doar cu „dureri” si rezultatul va fi un dezastru.

    Poate am scris cam mult, dar dupa rezultatele extraordinare pe care le-am obtinut, ma simt obligata sa impartasesc aceasta experienta si altora, daca eu am putut atunci oricine poate !

    Eu fac si azi asta zilnic, merita din plin !

    Cu drag,

    Dorina

  25. Un articol interesant! Eu am fost intr-o situatie asemanatoare cu ce-ai descris tu in urma cu 2 ani, cand ma gaseam intr-o pozitie cu responsabilitate intr-o multinationala, lucram insa mult prea mult, veneam mult prea obosita acasa si timp cu copilul meu de 4 ani aproape 0. Eram prea putine persoane pt. volumul de lucru, se luam decizii proaste la niv. superior de management si ceilalti aveau de suferit … traiam cu senzatia ca indiferent cat lucram intr-o zi, nu treminan nici macar 50 % din sarcini, si eram obligata sa plec la 17:45 de la servici sa sa-mi iau copilul de la gradinita…Am aplicat cred masurile de grad 0, si mi-am luat o sapt. de concediu in care am stat si m-am gandit foarte serios, daca ceea ce fac acum ma ajuta cumva sa-mi ating visul meu – sa am un echilibru intre viata profesioanala si cea personala si sa petrec mai mult timp cu copilul meu si sa mai avem inca un copil. dar nu in ultimul rand cat timp mai pot sa o duc cu acest stil de viata – incepusem sa am deja probleme de sanatate datorita stresului de la servici si din familie pentru ca nu reuseam sa petrec suficient timp cu ei. La gradinita, copilul avea probleme de integrare tot doarita mie – pentru ca nu era sufucient de prezenta in viata lui. Asa ca dupa o sapt. am revenit, mi-am dat demisia din functia de HR Manager, mi*am cerut reducerea timpului de lucru la 6 ore, si am inceput incet incet sa-mi revin. A fost una dintre cele mai grele decizii din viata mea, dar a meritat. am inceput sa ma implic 1/ 2 ore /zi intr-un business de MLM in nutritie si in cateva luni am reusit sa -mi ating veniturile din salariul la multinationala. La 2 luni dupa asta am ramas insarcinata cu cel de-al doilea copil si de data asta am acordat toata atentia copilului meu. astazi petrec mai mult timp cu copii mei decat am crezut vreodata, mi-am schimbat domeniul de activitate, sunt activa, castig bani si am trecut de la angajat la antreprenor! Cred ca uneori este nevoie de „decizii radicale”ca sa-l citez pe Andy Szekely, pentru a putea iesi dintr-o situatie in care nu dai randament, pentru ca e posibil ca sistemul sa nu se potriveasca cu valorile si obiectivele tale, si atunci sentimentul de coplesala este unul foarte puternic.

  26. Sunt perfect de acord cu intregul articol pt ca nu o singura data m-am regasit in toate situatiile de mai sus ci de mai multe ori si din fericire am reusit sa scap de fiecare data prin metoda pasului inapoi si gandint lucrurile la rece .Se pare ca a mers de fiecare data chiar dak uneori am actinat cam tarziu 😀

  27. Am trecut de multe ori prin situatia descrisa de tine in articol, mai ales ca jobul meu presupune foarte multa rutina, termene limita lunare, trimestriale, etc…precum si o groaza de informatii noi cu aplicabiltate imediata …m-am simtit coplesita ..inconstient poate am aplicat solutia propusa de tine…mi am revenit si am luat o de la capat…acum imi doresc ceva mai mult …asa ca e binevenita continuarea …multumesc si mult succes in continuare

    o seara excelenta

  28. Daniel, felicitari si pentru acest articol. Intr-adevar, am zile cand muncesc foarte mult, sunt extenuata si in loc parca nu vad nimic, dimpotriva parca mai rau stric, Exact cum spui tu, mai bine le las balta pe toate si ma reapuc, a doua zi si intr-un sfert de ora fac mult mai bine, ceea ce as fi facut in cateva ore.
    Si eu obisnuiesc sa aplic strategiile pe care le-ai mentionat. Uneori, e bine sa fim mai egoisti, sa ne punem pe primul plan si sa nu ne mai gandim ce-o zice unu si altu, sa ne gandim si eficient in primul rand. E mai greu cand ai un sef care vrea ca lucrurile sa fie gata azi, degeaba azi tu nu ai chef sau nu esti in stare, nu iti ies si asa mai departe.

  29. Mi se intampla de multe ori sa simt ca nu mai pot si spre disperarea mea sa ma gandesc la cate am de facut. Am tendinta sa intru in acelasi cerc vicios, sa fac cat mai mult, sa fiu tot mai obosita, sa nu-mi iasa lucrurile asa cum trebuie si sa fiu tot mai frustrata si mai obosita.
    Am invatat insa un lucru, si de cate ori mi se intampla sa ajung asa, desi am nevoie de o mare putere si vointa, sa renunt la tot pt un timp. Depinde de cat timp am nevoie ca sa-mi revin. La inceput este greu pt ca mintea mea e bombardata de multele lucruri care asteapta sa le fac, dar stiu ca si daca incep sa le fac nu-mi ies si oboseala si frustrarea cresc, asa ca nu mai fac nimic. Si las totul, ma recreez, ma plimb, intru prin magazine daca simt ca asta-mi face bine, citesc, ma rasfat cu ceea ce cred eu ca m-ar linisti si m-ar reface, si alte lucruri de genul asta. Uneori intru undeva si-mi cumpar ceva care sa-mi bucure sufletul, apoi raman afara si privesc cerul, natura, ascult pasarile, ma detasez de tot ce pot.
    Spre uimirea mea, prima data am observat ca functioneaza si m-am remontat destul de repede. Chiar ma gandeam ca e destul de usor, si nu mi-a venit sa cred ca in scut timp m-am apucat din nou de lucru cu toate fortele si cu bateriile incarcate. A fost greu pana am incercat. Si mai mult de atat, am constatat ca de fapt nu am pierdut timp ci am castigat timp. Pt ca tot ce aveam de facut am facut mai repede si mai bine, fara niciun efort.
    Trupul nostru isi cere drepturile, chiar daca simtim ca putem tot mai mult, nu e chiar asa, e nevoie de o viata echilibrata, avem nevoie si de odihna, de recreere, de detasare. Avem nevoie sa respectam orele de munca pe care sa le alternam cu odihna, somn si lucruri care sa ne umple sufletul, daca ne dorim sa ramanem sanatosi sa dam randament asa cum trebuie.

  30. Daniel, cum faci de pui de fiecare data punctul pe i. De multe ori m-am gasit in situatia descrisa de tine. Ceea ce fac acum este sa-mi caut o directie care sa o urmez, fara sa mai intru in capcane ca cele descrise de tine.

  31. Si eu sunt un workoholic. Ca sa ma deconectez scriu despre lucruri care nu au nimic iin comun cu domeniul meu de activitate.

    Pentru cei care vor sa uite putin de cotidian si sa se gandeasca la lucruri cu adevarat frumoase, le recomand blogul meu: wwww.lasa-teiubita.ro

  32. Salut Daniel. Multumesc pentru articol, sunt exact in situatia asta, atat eu cat si cateva persoane din cadrul companiei. Am mai fost odata intr-o situatie asemanatoare si ma gandesc ca poate fi o curba de invatare. Data trecuta echipa a renuntat la proiect, datorita faptului ca nu a fost cine sa le explice ca e doar o etapa care trebuie depasita ci in schimb au existat „experti” care au sfatuit sa renunte, in loc sa se abordeze lucrurile din alta perspectiva cu alta atitudine. Asta e.

    Am citit cu atentie articolul si sunt atent mai departe la continuare. Inteleg perfect ce spui si ma gandesc ca trebuie sa fi trecut si tu prin asa ceva din moment ce poti sa explici atat de clar situatia. O sa prezint articolul si celorlalte persoane, sper sa fie deschise sa il citeasca.

    E dificil sa evoluezi, sa spui ca o sa faci si ca o sa mergi pana la capat intr-un proces despre care doar poti sa afirmi ca nu va fi usor dar se va merita. Observ ca apar si aspecte ale unei memorii din copilarie cand am fost educati prin limitare. Mediul si anturajul isi spune cuvantul in cel mai rapid mod, prin sfaturi care sunt defapt glume, ironii, barfe, certuri si alte nevoi de a alimenta nevoia de drama in viata omului cu orice pret in genul unei telenovele.

    Cat despre alte aspecte care le vad, pot spune ca e starea de trezire a constiintei, Cand omul are nevoie sa isi inteleaga gandurile si care e sursa ce le genereaza. Pentru ca fara o detasare si o privire din exterior, e foarte usor ca aceea persoane sa devina prizonierul proprilor ganduri.

  33. Bine scris articolul, imi place. M-am regasit in el si am pus in practica unele dintre sfaturile tale Daniel.
    Ruperea de ritmul zilnic, de rutina de la servici ajuta mult.Trebuie sa alegem sa facem exact acele activitati care ne umplu inimile de emotie, ne dau satisfactie, ne incarca cu energie.Voi continua sa te citesc.

  34. Da, e necesar sa spui uneori STOP pentru a putea pleca cu o si mai mare viteza de pe loc. Chiar azi am lucrat intens de dimineata (foarte eficient), dupa pranz nimic nu se lega, piatra…si am iesit in parc. S-a facut tarziu, dar stiu ca dimineta voi fi in forma, caci mi-am propus ca noaptea sa fie noapte si s-o folosesc pentru odihna. Un stop poate fi un start mai bun!

  35. Bine scris articolul.Si eu m-am regasit in situatia prezentata, dar am luat masuri, tarziu dar le-am luat.
    Acum fac cat mai mult timp activitati care imi plac, imi creaza emotii, ma incarca cu energie.
    Totul depinde de noi, de ceea ce vrem sa fim sau sa devenim.Continui sa citesc ce ai scris.Multumesc pentru articole.

  36. Sunt coplesita si total depasita de situatie.Lucrurile au luat-o razna,simt ca ma prabusesc(nu rapesc timpul cu povestea mea,astept rezolvarea si apoi)Abia astept continuarea.
    Multumesc,Daniel!

  37. Sunt coplesita si total depasita de situatie.Lucrurile au luat-o razna,simt ca ma prabusesc(nu rapesc timpul cu povestea mea,astept rezolvarea si apoi)Abia astept continuarea.
    Multumesc,Daniel!

  38. Buna, Daniel
    Vreau sa iti spun k am trecut printr-o asemenea situatie, o perioada cand munceam 10-12 ore in zilele lucratoare, + inca 5 ore sambata…si ajunsesem sa fiu musafir la mine acasa. Trebuie sa recunosc, ca multitasking-ul devenise o a doua natura pentru mine, si nu-mi erau straine starile de gen „am nevoie sa fiu ocupat”. Si atunci, cu riscul de a priimi observatii si mustrari din partea sefilor, am renuntat , si sa mai fiu prezenta sambata la munca. astfel am si eu un weekend intreg, in care ma deconectez absolut complet de job, si recunosc k nu o data m-am intors lunea la birou cu senzatia ca am lipsit o luna intreaga.
    O alt masura care am pus-o in practica, este momentul de meditatie care este prima „sarcina” in dimineata fiecarei zile de job. Adica, in loc sa sar direct la tastatura, prefer sa servesc o cafea meditand la sarcinile existente in agenda si la cele ce pot aparea intre timp. Si acest lucru, pentru ca prin natura muncii mele nici o zzi nu seamana cu cealalta, iar neprevazutul este pe primul loc.
    In prezent, ma prezint sambata la munca doar daca este o situatie urgenta….maxim 1 data pe luna se intampla, si programul in cursul saptamanii incerc sa il limitez la 9 ore maxim.

  39. ADHD? Ohh, asa se numeste ceea ce mi se intampla mie de ceva timp??? E bine ca m-ai facut constienta de asta.

    Da, muncesc cat e ziua de lunga (in cazul meu, cel mai mult e vorba de computer), ma afund complet in ceea ce fac. Am atatea de facut, imi vin atatea idei, incat deschid tab-uri cat ar acoperi cam 3 ecrane. Asta ca nu cumva sa uit ca m-am apucat de „x” treaba. Si ma frustrez ca nu sunt in stare sa fac aia, aia si cealalta. Si ma dor ochii, si ma simt obosita, insa nu ma las.

    Si cand vine momentul sa las tot deoparte si sa trec in pat, constat ca de fapt am luat cu mine problemele, astfel incat adormitul inseamna un mare chin. Oricat as incerca sa fac ce spui tu, sa raman concentrata pe respiratie, sa imi alung toate gandurile, sa dau mai incet vocile din mintea mea, sa „inchid robinetul de ganduri”, nu reusesc decat dupa cel putin o ora de gandit….cand probabil sunt prea obosita si ma ia somnul.

    Asa ca, astept cu interes partea a doua.

    Multumesc.

  40. ce faci cand te simti coplesit si nu mai dai randament ? Dar ce faci cand dai faliment si ajungi in groapa Marianelor, vrei sa te ridici si nu poti din cauza greutatilor care te-au afundat. Cauti si cauti, te apuci de unele si de atele si nici unele nu au finalitate.

  41. Se apropie bacu ,in privinta asta de moent sunt relaxat (de felul meu ) .Invat ,scriu ,incerc sa las timp si pentru alte lucruri …nu ma simnt coplesit ….sau nici un mi-am dat seama pana acu .
    Cand vine noapte si ma duc la somn am senzatia ca un am facut nimic , ca am multe de facut de cateva luni si nu mai fac fata …Cand am inceput liceu eran plin de energie : lectii ,fete ,prieteni …alergand dupa cat mai mult nici nu mi-am dat seama cand am ramas singur .Parca toate vin in valuri si toate se retrag ca dupa tunami …
    Casa sacamp de asta incerc sa las telefonu acasa indiferent de unde ma duc (il las stins daca se poate ),ma conectez pe net decat o data pe zi ,(de obicei noaptea )si stau doar sa ITI CITESC ARTICOLELE si pe chat doar daca e urgent. Cu fetele… daor cu cele apropiate (nu mai „fug” yo dupa ele ) si incerc sa dedic mai mult timp la cea ce imi place si ma relaxeaza : pinturii pe pereti .
    Din Spania Tibi .

  42. Se apropie bacu ,in privinta asta de moent sunt relaxat (de felul meu ) .Invat ,scriu ,incerc sa las timp si pentru alte lucruri …nu ma simnt coplesit ….sau nici un mi-am dat seama pana acu .
    Cand vine noapte si ma duc la somn am senzatia ca un am facut nimic , ca am multe de facut de cateva luni si nu mai fac fata …Cand am inceput liceu eran plin de energie : lectii ,fete ,prieteni …alergand dupa cat mai mult nici nu mi-am dat seama cand am ramas singur .Parca toate vin in valuri si toate se retrag ca dupa tunami …
    Casa sacamp de asta incerc sa las telefonu acasa indiferent de unde ma duc (il las stins daca se poate ),ma conectez pe net decat o data pe zi ,(de obicei noaptea )si stau doar sa ITI CITESC ARTICOLELE si pe chat doar daca e urgent. Cu fetele… daor cu cele apropiate (nu mai „fug” yo dupa ele ) si incerc sa dedic mai mult timp la cea ce imi place si ma relaxeaza : pinturii pe pereti .
    Din Spania Tibi .

  43. Multumesc, inca odata pentru articol,concis si transant in stilul caracteristic.In ultimul an m-am regasit in situatia descrisa de tine,iar raspunsul stiu ca-l gasesc in interior.Am inceput sa invat engleza,ma plimb(desi uneori nu ma regasesc in plimbari),nu-i nevoie sa ma trezeasca ceasul pentru ca singura imi stabilesc activitatea zilnica..si totusi nu am rezultatele scontate.Am simtit ca nu am avut mereu incredere in mine ca acum 10 ani si m-am invinovatit prea mult pentru greselile din ultimii 3 ani(iar asta m-a costat enorm).Cind meditez si reusesc sa ma linistesc universul imi trimite solutii incredibile.Stiu ca e o situatie temporara si sint pe drumul corect.Citesc mult si asta ma entuziasmeaza de multe ori mai ales seara inainte de culcare.iar ultimele informatii sint mereu pozitive asa creierul se poate relaxa.Astept articolele tale,esti talentat,determinat si un exemplu minunat pentru multi,dar mai ales vei ajuta oamenii acestor timpuri sa-si,,recupereze,, viata.Cu drag si respec pentru ce faci pentru noi toti ..EU.

  44. In primul rand toata aprecierea Daniel pentru contributia valoroasa pe care aduci sub o forma sau alta in vietiile a multor oameni atat din tara cat si din diaspora.

    Referitor la indemnul tau..Imi vine in minte o cercetare realizata de un cercetator remarcabil de la Oxford,pe numele Tal Ben-Shahar,el a realizat un studiu referitor la starea de fericire a oamenilor, din care a rezultat urmatoarea clasificare pe care doresc s-o enumar
    Maratonistii
    Hedonistii
    Hihilistii
    si Categoria oamenilor cu echilibru.

    ..ca si o condensata sumarizare,
    O prima categorie sunt MARATONISTII, acestea mereu isi pun intrebarea ,ce are sens?…care este destinatia ,unde vor sa ajunga saptamana asta,luna asta,anul asta?..isi reprimeaza placerile ,sunt dispusi la sacrificii personale si chiar familiale,deseori imense doar pentru a ajunge la destinatia ,
    Pentru a-si atinge obiectivele cu precadere materiale. Nu se lasa ,nu renunta ,chiar cu pretul sanatati, pana nu vad cu ochii ca au o anumita suma de bani in cont, o casa ,apartament mai mare ca a vecinului,etc.

    O alta categorie sunt HEDONISTII, vor starea de confort,de comoditate,sunt cei care sunt adepti ”Trieste-ti clipa!”, adica fa ceea ce-ti place chiar daca pe termen lung poate avea efecte preponderent negative .
    De exemplu: Cola le place atat de mult incat nu le pasasi nici nu accepta idea ca nu-I bun pentru sanatate,gustul conteaza si nu se comenteaza;)

    Urmeaza NIHILISTII, ei mereu se intreaba.. ce sens are sa imi fixezi obiective ?( in special obiective materiale/financiare, merita?
    Adepti acestei categori cauta si ofera dovezi care sa-le motiveze apatia,au o stare de indiferenta chiar se complac intr-o stare de deprimare ,depresie.

    Din fericire exista si categoria ECHILIBRATIILOR, si anume persoanele care reusesc sa mentina balanta prosperitatii constant in echilibru.
    Isi stabiliesc obiective,tinte, scopuri,,,dar spre deosebire de Maratonistii,,ei se bucura de ”drumul” catre destinatia propusa,deasemenea savureaza momente din intregul proces ‘catre atingerea scopului propus cat si la atingerea acestuia.

    Revin cu intrebare..,
    Specific, cat demult te regasesti in aceasta categorie ideala a fericirii?

    in continuare celor de mai sus, am postat recent si un articol ”Balanta prosperitati”postat pe pagina de facebook ,asadar va invit si pe adresa de mai jos:

    http://www.facebook.com/returtax.acteuk

  45. Am trecut si eu printr-o astfel de situatie pe care am depasit-o pana la urma. Am avut norocul sa particip, timp de doua zile, la un seminar intensiv si interactiv. Atmosfera relaxanta si antrenanta mi-a dat o stare de buna dispozitie si m-a incarcat cu multa energie . Reintorcandu-ma la birou am reusit sa rezolv unele probleme care stateau in asteptare de multa vreme si pe care credeam ca nu pot sa le rezolv. In plus, faptul ca am ramas insarcinata in acea perioada, m-a ajutat foarte mult sa-mi schimb radical prioritatile si stilul de viata.
    Felicitari pentru articol si astept cu nerabdare pe urmatorul!

  46. Acum cativa ani lucram intr-o multinationala, uneori pana tarziu. Locuiam in afara orasului, nu foarte departe. cand plecam tarziu de la birou adesea mi se spunea: si acum mai ai de condus pana acasa…of! Plecam cu masima, conduceam in ritmul meu si ea drumul de deconectare. Imi puneam ordine in ganduri, revedem ziua prezenta, imi prioritizam cele mai importante task-uri pentru a doua zi, iar cand ajungeam acasa eram relaxata si deconectata… : )

    Acum obisnuiesc sa merg la baie si sa-mi spal mainile cu apa rece, daca pot sa-mi arun apa si pe fata cu atat mai bine ( depinde de machiaj ) sau pur si simplu stau pe o banca si privesc in gol.

    Intr-adevar cele mai bune solutii au venit in perioadele de relaxare dupa o perioada de agitatie. Cred ac si agitatia isi are rostul ei, asa cum si relaxarea vine ca cireasa de pe tort.

    Spor in taote va doresc si inspiratie maxima!

  47. Sper sa fiu util ca VOT pentru cei 99 care sunt pe punctul de a nu mai primi articolele tale… in rest… sunt pana peste cap… multumit… ca interactionez cu mult mai multe persoane, active… pe acea platforma de un milion de euro… ( nu te-am injurat atunci, am cerut sfatul unui specialist… * cum, refuzi! – cand prostul de mine a acceptat asa ceva?… se pare ca totusi am facut o alegere buna )… si eu m-am lovit de aceeasi problema … Suntem ata de preocupati sa rezolvam ceea ce trebuie sa rezolvam, incat nu mai avem timpul necesar sa rezolvam ceea ce ne-am apucat sa rezolvam pentru a rezolva ceea ce trebuie sa rezolvam… si nu oricum… ca doar nu ne dorim sa facem lucrurile de mantuiala…! Lasati prostiile in pace, treceti LA TREABA si rezolvati-va rezolvarile… ( Un paste fericit si sa ne vedem … cu drag !)

  48. Daniel, eu de doua saptamani foloses tehnica EFT si ma simt alt om. Mi-a revenit energia aia vitala. Recomand oricui. Fiind acum sarbatorile, profit sa ma relaxez, sa imi reincarc bateriile. Desi am o groaza de dosare la birou care ma asteapta si stiu ca dupa sarbatori voi avea foarte multe task-uri de indeplinit in scurt timp, nu ma deznadajduiesc.
    Adevarul e ca atunci cand vine vorba de munca trebuie 3 ingrediente: cunostinte specifice domeniului (pe care le ai in principiu din scoala, dar trebuie sa te perfectionezi mereu), aptitudini (de la caz la caz….initiativa, imaginatie pentru solutii, jonglerie cu informatii, sa stii sa scrii, sa redactezi, sa vorbesti), dar mai ales atitudine. Atitudinea e efectul motivatiei, iar motivatia este motorul a tot ce se intampla cu viata noastra.
    Iar mai departe, motivatia este efectul sentimentelor. Si ghici, sentimentele nu sunt in suflet, ci in sistemul nostru energetic care face zilnic cate un „zzzzzz” cand ceva nu merge bine.
    Dragilor, incercati EFT, pe bune ca functioneaza.

  49. Mi-a prins bine reamintirea acestor lucruri. multumesc de articol Daniel. ma gandesc cum ar fi sa incorporez aceste obiceiuri de detasare in stilul de viata ? in incercarile de pana acum rezultatele au fost , exceptionale, la nivel de organizare si terminare de proiecte pt faculta si sarcini la job, precum in cazul prietenului tau . O zi faina !

  50. Coach, sunt 3 lucruri pe care le fac cand ajung sa nu mai vad padurea de copaci :

    1- Revin AICI si ACUM in viata mea. E o tehnica invatata din cartea „Puterea Prezentului „.
    Adica am un buton care opreste toate gandurile si efectiv simt ca „cobor” in viata mea deAcum. Constientizez sunete, imagini, mirousuri, tot ce e in jur, si incepe relaxarea. La inceput pare un cliseu dar cu timpul poate deveni o unealta superba de a gasi liniste in minte si in suflet.

    Unealta este uluitor de simpla : imi pun mie insumi intrebarea : „Care e urmatorul gand ? ” .
    Daca faci asta repetat, te blochezi,in Aici si Acum si simti ca incepi sa respiri. Defapt, daca nu cumva esti implicat in momentul acela intr-un schimb de focuri, sau nu esti in cadere de la etajul 20, lucrurile nu stau chiar atat de rau pe cat e tentata mintea sa le imagineze, esti decord cu mine ?

    2- Ma retrag undeva si ma deconectez cu totul focalizand atentia pe altceva, preferabil activitate fizica ( sexul si alergatul primeaza )

    3-Am Jurlanlu Generalului si fac zoom out ca sa raportez toata presiunea si aglomerarea la scopurile mele pe termen lung. Fantastic cat de in „eroare” sunt cateodata raportat la directia stabilita cand aveam mintea clara.

    Astept cu interes continuarea, spor !

    • 🙂 Nevoia ta primeaza in cazul asta.

      Provocarea era alta, nu cantitativa neaparat. Dau copy paste mai jos:

      „Vreau sa vad pareri si cu situatii in care ai simtit ca nu te mai regasesti in ceea ce faci. ”

      Sunt de parere ca la un articol bine gandit, comentariile ii dau cel putin inca pe atata valoare, prin experientele cititorilor relatate si solutiile proprii gasite de fiecare.

      De multe ori este o munca de sisif sa ii faci pe oameni sa inteleaga ca pentru a evolua, trebuie sa ofere. O fac insa cu placere de fiecare data. 🙂

  51. E corect, dupa multa munca se cunoaste oboseala si incepem sa ne impacientam, ne luam campii iar apoi oricat de usor ar parea, e foarte greu sa ne relaxam. Aici cred ca mai conteaza mult si temperamentul fiecaruia si …de acord cu tine, incet incet putem sa le reusim pe toate

  52. Buna, articolul asta l-ai scris special pentru mine! Simt asta! Ma vezi cum am lucrat full time aproape 17 ani, dupa care m-am apucat si de o mica afacere online cu machete auto, casatorita fiind si cu un copil. Cat ai zice peste, viata mea s-a transformat intr- o cursa nebuna. In septembrie fi-miu a inceput scoala si eu am renuntat la job-ul full time. O vreme lucrurile au fost bune, dupa care fi-miu a inceput o revolutie si nu mai vrea scoala, nu mai vrea after school, nu mai vrea nimic…Magazinul meu online, de la visul de-o viata a ajuns la coada listei de prioritati…Subt ca intr-un vartej din care nu reusesc sa mai ies. Ma intreb daca voi mai avea timp sa fac ce vreau cu viata mea!

  53. Salut,
    Inainte sa-ti scriu incercam sa scap de persistenta gandului ca ma manipulezi sa fac asta. 😉
    Am decis sa-l ignor. 🙂

    M-am regasit in situatiile prezentate…
    Ca orice om care conduce dedicat o afacere sau un anumit sector din acea afacere, si a trecut sau trece prin fazele descrise de tine.
    Sunt un workaholic… asta e, m-am obisnuit cu ideea.
    M-am insurat pe o perioada nedeterminata cu job-ul meu… si nu vad de ce ar fi asta o problema.
    Imi aduce mai multe satisfactii decat fosta sotie…
    Da, te-ai prins… am divortat cu ceva timp in urma.
    Lucrand in vanzari reusesc sa-mi impletesc destul de des, viata personala cu cea profesionala, deoarece calatoresc mult si uneori in drumurile mele imi mai acord diverse „bonusari”.

    Cat priveste satisfactiile obtinute, ma simt bine stiind ca influientez pozitiv destine, aparent doar profesional vorbind…ma refer aici la echipa pe care o coordonez de cativa ani.
    Si tot in categoria satisfactii intra si un venit care satisface nevoile normale ale unui om in situatia mea.

    Poate vei spune ca imi lipsesta ceva, ca nu sunt complet…
    Probabil…dar inca nu simt ca e cazul sa ma preocup de sabloane, mai ales cand vad ca nu sunt singurul in situatia prezentata 😉

    Te citesc tocmai pt a gasi noi idei care sa-mi mentina aceasta stare … nu pt ca simt nevoia sa o schimb .
    Cel putin nu momentan…
    Am gasit multe situatii inspirationale pe paginile tale, si iti multumesc pt asta.

    Evident, nimic nu se termina aici. 🙂
    Ne-om mai citi cand va fi cazul…

    • 🙂 „Workaholic” nu este neaparat un lucru rau. Este o energie care daca este corect distribuita, poti schimba lumea.

      Conotatia negativa este data de multe ori de oamenii care sunt prea panicati ca sa se dedice cu adevarat unui obiectiv (personal sau nu). Adica puturosii 🙂

      Cand iti place ceea ce faci, nu mai poate fi numita munca.

      Multumesc pentru ca ma citesti,

  54. Mi-a pacut ca in prima plimbare pe care a facut-o prietenul tau pe jos, a vazut si o bicicleta. Sigura eram eu cu tricoul meu frumos cu virusbike :)))

  55. Buna, Daniel
    Da, mi s-a intamplat exact ce spui tu. Lucram la serviciu, lucram si lucram si nu mai terminam. Situatii peste situatii, lucrari, bugete, plati etc, etc. Ma simteam prinsa intr-o capacana din care nu stiam cum sa ies. A intervenit ceva si mi-am schimabat locul de munca. Desi ceea ce a intervenit nu e nici pe departe o situatie fericita, ma bucur totusi ca am iesit din rutina aceea care simteam ca ma termina. La mine, deci iesirea a fost datorita intamplarii, pur si simplu…

  56. Buna Daniel, imi place sa muncesc si mai ales sa fac ceea ce-mi place. Insa chiar si asa ajung la momente de epuizare. Relaxarea si odihna sunt esentiale. Ceea ce ma ajuta sa nu mai ajung la extrema este flexibilitatea. Cand sunt cu familia sunt doar cu gandul la ei, cand sunt in drum spre munca admir tot ceea ce este in jurul meu, cand sunt la munca ma concentrez pe ceea ce am de facut. Cand reusesc sa fiu flexibila apare un echilibru. Nu este usor sa fac acest lucru, dar facand in fiecare zi vad rezultate. Cred ca este important sa ne recunoastem limitele.

    • Foarte bune observatiile tale. Sunt convins ca te ajuta.

      Ideea este ca doar o flexibilitate in timp ne ajuta sa nu cadem prada extremelor (cu alte cuvinte exista o nevoie continua de a te adapta la ce se intampla in jur).

  57. Daniel, vreau continuarea la articol.

    Am toate sansele sa o primesc, postez comentariul 70 😀

    Pentru mine marea provocare este sa gestionez „efortul” pentru satisfacerea nevoilor imediate (casa, masa, banca, etc) si cel pentru satisfactia personala (muncind ce imi place sa ajung la stadiu in care voi putea trai in principal din asta).

  58. Buna, articolul e superb si a venit in cel mai bun moment. Sunt prinsa in organizarea unui eveniment, si parca ma zbat singura pentru a reusi. Adevarul e ca de mai bine de un an nu fac altceva decat plec dimineata si seara pic in pat.Observ ca oamenii nu vor sa evolueze, imi vine deja greu sa tot explic, sa le deschid ochii… Ma simt singura desi suntem destul de multi. Oricat de mult incerc sa-mi opresc mintea pentru a nu mai gandi, nu pot. Parca nici nu ar mai exista altceva. Astept urmatorul articol…spor!

    • Cand incerci „sa deschizi ochii celorlalti”, de multe ori depui un efort care poate fi folosit mult mai bine pe proiectul in sine.

      Orice energie pierduta cu oamenii din jurul tau, si nu pe ceea ce vrei tu sa obtii… te impiedica sa avansezi.

      Am intalnit multi manageri care se luptau cu angajatii, la propriu, ca sa ii faca „sa inteleaga”. Si proiectul cui ramane? 🙂 Oamenii se misca atunci cand exista o forta catalizatoare, nu una care intra in conflict de interes cu ceilalti.

      E o capcana a propriei minti in care cadem deseori.

  59. De cativa ani, le spun colegilor la serviciu: ” Cand esti inghesuit de probleme si sarcini marunte si diverse… cel mai bun remediu este sa nu faci nimic o perioada scurta 1-5 minute, doar sa respiri, sa privesti natura, sa spui o gluma. Apoi vezi care sunt prioritatile si rezolva-le pe cele mai simple. Te remonteaza si iti da incredere.”

  60. Cred ca majoritatea oamenilor au, la un moment dat, aceasta problema a suprasolicitarii…Am avut-o si eu si in prezent ma simt asaltat de f. multa informatie si sunt oarecum debusolat…Ptr ca sunt activ, de felul meu, as vrea sa fac cat mai multe lucruri, nu prea as vrea sa renunt la multe dintre multele preocupari si din acest motiv nu prea ma aleg cu mare lucru…Imi promit mereu ca o sa ma orientez doar la anumite activitati dar mereu interevine o alta problema prioritara si-mi deturneaza planul…Simt inca, uneori, ca nu-mi ajunge timpul ptr ce-as dorii sa fac, insa raman activ si reduc putin acceleratia, fac miscare (alerg zilnic cel putin 45 minute) si aceste momente imi dau ocazia sa-mi repozitionez prioritatile… Oamenii asemeni tie, Daniel, prin cartile (cele impartasite din trairile – experienta lor) ma ajuta deasemenea sa raman orientat f. bine pe directia inainte…
    Ma bucur mult ca am avut ocazia sa te cunosc…Te apreciez f. mult ptr ceea ce faci si cum intelegi sa faci ceea ce faci…Esti un real ajutor ptr f. multi oameni…Te citesc frecvent chiar daca acest lucru nu se vede prin comentarii…
    Te salut si astept continuarea…cu siguranta va fi si urmatorul capitol…

  61. Salut Daniel

    M-am intalnit si inca ma m-ai intalnesc uneori cu situatii tensionate pentru ca am obiceiul de a amana lucrurile dar am invatat sa le gestionez din intamplare sau citind articole de pe siteul tau si al partenerilor tai,carti etc .

    Exemple: cu bacul,cu examenul auto, sesiunea de examene

    – ma asiguram ca nu am vreo nevoie fiziologica pentru ca atentia e defocusata

    -eliminam orice sursa de zgomot

    -stabileam cat timp lucrez,citesc,invat,vizionez etc si cat i-au pauze si ma uitam pe ceas

    – dau telefonul pe silent si il pun intr-un loc unde nu ajung usor cu fata in jos

    – daca lucram la pc inchideam toate aplicatiile,si orice sursa mi-ar putea distrage atentia

    -incep sa lucrez,citesc,invat incercand sa fiu cat pot de concentrat pe subiectul respectiv,iar daca observam ca i-mi pierd concentrarea des si repede luam pauza pe loc si reveneam peste 5-10 minute

    – daca ma lua somnul ma culcam si m-a trezeam dimineata m-ai devreme si cu o energie mult superioara

    Astea sunt doar cateva exemple, ele sunt mult mai multe si difera in functie de profilul psihologic si cat de mult e dispus sa se autoeduce

    La inceput pana am invatal sa trec cat de cat peste situaliile dificile, amanam lucrurile si sarcinile pana se aglomerau asa de mult incat renuntam de tot la ele .

  62. Foarte interesant articolul, si eu m-am confruntat cu o serie de „aglomerari” de-a lungul timpului, simteam ca am capul aglomerat de atatea ganduri incat nu ma lasau sa actionez. Pana nu demult am zis ca trebuie sa termin odata pentru totdeauna cu aceasta incapacitate si am inceput sa citesc articole ce tin de dezvoltarea personala, gandire pozitiva, abundenta, prosperitate, relaxare etc. si am inceput sa pun practica cele citite. Atata timp cat nu traim in armonie cu noi insine, nu vom avea relatii pozitive cu ceilalti din jurul nostru si implicit nu vom putea face lucrurile sa mearga asa cum vrem. Atata timp cat vedem raul in noi il proiectam asupra celorlalti si atragem situatii nefavorabile, asa ca trebuie sa incepem cu o curatire din interiorul nostru, sa avem o parere foarte buna despre noi dar sa avem grija sa nu cadem in capcana orgoliului, sa facem exercitii de relaxare corporala, plimbari in natura care sunt cele mai benefice, totul poate incepe cu lucruri simple de ex. privirea unei flori, mirosind-o, contempland-o ceea ce mie imi schimba complet dispozita.

    • Problemele pe care le vedem pe proiecte sunt de fapt o incapacitate de a ne relaxa pe subiectul respectiv, de a fi detasati. In 99% din cazuri lucrurile nu sunt atat de negre pe cat credem.

      Da, tine de perceptie. 🙂

  63. Trebuie sa gandim ca in nebunia de lucruri pe care le avem de facut, exista intotdeauna alternative. Daca avem sclipirea de moment sa ne gandim si la ele, mai avem o sansa sa ne schimbam si starea. Totul depinde de noi. Resetarea corpului si a mintii ne poate ajuta sa descoperim lucruri noi, poate mult mai bune si eficiente.

  64. singura strategie pe care am gasit-o ca sa nu ma copleseasca disperarea de a munci prea mult a fost sa impart munca cu alti colaboratori – din pacate nu e o solutie foarte buna totdeauna pt ca in final ajungi sa mai pierzi niste timp ca sa verifici si eventual sa corectezi munca lor, insa pana sa faci asta mai castigi niste zile in care cat de cat poti sa-ti mai tragi rasuflarea. Timp in care poto incarca bateriile cu rugaciune si lecturi intaritoare de dezvoltare personala.

  65. Foarte bune si utile principiile pe care le-ai propus, Daniel! Cu totii le stim in teorie, poate chiar si practica, dar nu stiam explicatiile si mai ales folosul lor pe termen lung.
    Abia astept continuarea articolului!

  66. Haha, nu credeam ca o sa gasesc vreodata pe site-ul tau un articol care sa ne indemne la relaxare, plimbari si odihna. 🙂
    Glumesc! Oricum, sunt sigura ca in partea a doua vei veni cu solutii „mai practice”.

  67. Haha, nu credeam ca o sa gasesc vreodata pe site-ul tau un articol care sa ne indemne la relaxare, plimbari si odihna. 🙂
    Glumesc! Oricum, sunt sigura ca in partea a doua vei veni cu solutii “mai practice”.

  68. Daniel, iti accept si eu provocarea. Mai sunt cateva comentarii de primit si sper ca vei posta si partea a doua a articolului.
    O astept cu nerabdare! Toate articolele tale ma ajuta si le citesc cu mare interes.

  69. Parca ai scris articolul asta pentru mine!
    De cateva saptamani ma simt foarte obosita si presata de timp. Parca nu le mai termin pe toate, nici nu mai sunt productiva si tot asa.
    Sfaturile tale le stiu, sper sa le pun in aplicare zilele acestea, cu ocazia sarbatorilor.

  70. foarte tare articolul…si eu am fost pusa in situatia asta de multe ori cand munceam, dar doar munceam pentru ca rezultatele probabil eram mult prea prinsa in munca ca sa le observ. Astazi dupa mult timp am 4 zile libere, nu le-as fi vrut initial dar sunt consienta ca zilele libere te ajuta sa-ti reechilibrezi viata.

  71. eu am o stare de tot rahatul jur. am de facut zeci de chestii intr-un timp scurt si m-am blocat. efectiv m-am blocat si NU MAI FAC NIMIC. nu stiu cum sa ies din starea asta. am incercat si cu relaxatul, nu merge,

  72. Punctul 2 il aplic de mult si are efect. Nu doar ca merg seara de la job spre casa pe jos ci si sa fac plimbari pe stradutele de langa job in pauza. Multi nu ma inteleg si ajung la discutii inutile. Cert e ca a ajuta f mult si nu conteaza ce faci atata timp cat ai realizari mai mari decat ceilalti cand tragi linie dupa o zi/perioada.

  73. În general mă refugiez în mine însumi,în astral,în Univers.

    În general,rar stau cu mintea pe-acasă când am de-aface cu oameni din ăia. Prefer să fiu plecat în altă galaxie,căci pe Pâmânt nu văd să se mai poată trăi din cauza lacomilor acestei lumi,care vor totul doar pentru ei. De aceea,părăsesc spațiul terestru,cu banii și luxul lui cu tot”

    • Observ multe convingeri limitative despre bani si oameni prosperi 🙂
      Din pacate nu traim in alta galaxie, traim pe acest pamant, in aceasta realitate. Ce putem face – este sa ne adaptam.

  74. faina analiza este adevarat…. trebuie sa te relaxezi, mai putin legat de calculator, aer proaspat, plimbare in creatie. O zi buna.
    Cu drag Flowerine.
    Londra