Am fost martor la cresterea pietei de dezvoltare personala in Romania. Primul blog construit de mine a fost in 2004, cand “piata” era inca in formare.
Si iti pot spune, cu mana pe inima, ca la inceputul anilor 2000 – gandeam ceva mai simplu decat acum si aveam capacitate mai mare de a face schimbari in viata noastra.
Pe masura ce piata de dezvoltare personala din Romania a crescut, am fost martor la o scadere a abilitatii de a obtine ceea ce iti doresti.
A crescut egoul foarte mult, intradevar. Am invatat sa ne punem obiective, sa vrem din ce in ce mai mult, am devenit mai “educati”.
Am inceput sa credem ca meritam mai mult si ca putem sa obtinem mai mult.
In paralel insa a crescut nivelul de frustrare. Este ca si cum am fi muscat din marul cunoasterii – sunt atat de multe lucruri pe care le vrem, atat de mari, incat am inceput sa ne simtim mici, lipsiti de putere si incapabili de decizie.
- ca vrem o relatie mai buna cu partenerul de cuplu, desi avem certuri peste certuri cu el
- ca vrem mai multi prieteni, desi ne simtim straini cand suntem langa ei
- sa slabim, desi suntem incapabili sa ne tinem de sala
- sa mancam sanatos, desi dam iama regulat in fast-food-uri si facem excese
- o masina mai buna, desi nu avem banii ca sa o luam
- o casa in care sa traim, desi suma cu care ar trebui sa o cumparam pare ireala in comparatie cu banii pe care ii castigam luna de luna
- o promovare la locul de munca, desi spargem usa cand este ora de plecare
- salariu mai mare, desi productivitatea noastra este la limita inferioara
- o afacere, desi ne apuca o teama viscerala cand ne gandim ca nu o sa mearga si nu o sa avem bani din ce sa traim
Am invatat sa vrem mai mult.
Apoi am invatat ca pentru a ajunge acolo – exista trucuri: iar cel mai marketat dintre toate a fost exprimat in “Secretul” – cumva, daca ne gandim la ceea ce vrem, destul de mult, acel lucru se va indeplini.
Nu spun ca asta promoveaza cartea efectiv, ci ca asta a fost “intelegerea” transmisa – ca daca te gandesti la un milion de euro, un postas va suna la usa ta si iti va inmana un cec cu suma respectiva.
S-a creat un si mai mare misticism in ceea ce tine de “obiective” si modul in care le poti atinge. S-a creat o si mai mare gaura intre tine si ceea ce poti realiza in viata.
Capcana in care au cazut cei care refuza sa isi mai puna obiective
Am intalnit foarte multi oameni si in sedinte de coaching si in emailuri – care imi spun in mod explicit:
“Nu imi mai pun obiective – pentru ca nu se indeplinesc si atunci sunt dezamagit.”
Cand iti pui in obiectiv si el nu se indeplineste la termenul stabilit de tine (sau da semne ca nu se va indeplini), atunci traiesti o serie de stari contradictorii si negative:
- creste nivelul de anxietate
- scade productivitatea in mod radical (suferi de un fel de paralizie cognitiva)
- creste ingrijorarea legata de viitorul tau
Simti un sentiment de frica doar pentru ca ai avut curajul sa iti propui ceva.
Daca traiesti de 2-3 ori acest sentiment, pe urma vei refuza sa iti mai doresti ceva, doar ca sa nu mai traiesti aceasta emotie.
Este modul total eronat in care a fost inteleasa relatia pe care ar trebui sa o ai cu obiectivele tale.
Suntem agricultori
Cu totii suntem niste agricultori. Ca mic copil am muncit cot la cot cu bunica mea, o femeie simpla, de la tara, pe camp si in gradina. Si am vazut ce poate sa insemne atunci cand esti in putere si sapi, pamantul, il fertilizezi, il uzi. Dar si ce se intampla atunci cand doar pui o samanta in pamant si nu mai faci nimic.
Mi se pare ca este cea mai buna paralela pe care o pot face cu ceea ce ne dorim.
Cand ne punem un obiectiv, este ca si cum punem o samanta in pamant. In realitate nu ai niciun control ca aceasta samanta sa creasca!
Punand o samanta in pamant si dorindu-ti ca ea sa se transforme in planta matura pe care o vrei – nu inseamna ca ii controlezi cresterea. Dimpotriva, creste nivelul de anxietate, pentru ca realizezi ca nu depinde de tine (cumva la nivel inconstient).
Nu controlezi cresterea plantei!
Tu poti controla doar actiunile concrete care pot influenta cresterea plantei.
Poti sa o uzi,
poti sa fertilizezi pamantul,
poti sa imprejmuiesti locul, ca sa nu vina daunatori,
poti sa faci in asa fel incat sa aiba acces la lumina si la polenizare,
O, da! Asta poti face.
Dar cresterea in sine – nu depinde de tine.
Daca iti doresti 5000 de euro pe luna, spre exemplu, gandindu-te prea mult la acest obiectiv (in viitor, la ceea ce vrei)va creste nivelul de anxietate, dar nu iti va aduce rezultatul.
Pentru ca in realitate nu controlezi obiectivul, tu doar ai plantat o samanta.
Poti in schimb sa influentezi cresterea acestei seminte. Ca sa influentezi aceasta crestere – o poti face doar prin actiuni concrete pe care le faci in aceasta directie.
Influentand potentialul cresterii, poti sa ai planta pe care o doresti (sau obiectivul).
Este o filozofie foarte profunda.
Meciul de fotbal
Paralela poate merge in sport. Daca tu, ca antrenor de fotbal, iti DORESTI ca sa castigi un anume meci sau campionatul, atunci inseamna ca ai plantat o samanta.
Dar nu poti controla aceasta samanta.
Nu vei castiga meciul sau campionatul DORINDU-TI.
Poti sa influentezi insa cresterea acestei seminte:
sa faci antrenamente fizice
sa faci antrenamente tactice
sa aduci fotbalistii potriviti pentru ceea ce iti doresti
sa analizezi adversarele si sa adopti tactica prin care sa poti sa castigi anumite meciuri
sa pregatesti meciurile urmatoare in cel mai mic detaliu
O, da, asta poti face. Si influenteaza potentialul cresterii. Dar nu CONTROLEAZA cresterea. Un cartonas rosu intr-un moment nepotrivit, o accidentare, o secunda de neatentie – si meciul este pierdut.
Este bine sa facem diferenta intre a controla obiectivul si a influenta obiectivul. Sa influentezi obiectivul inseamna sa faci activitatile care duc catre acest obiectiv.
Sa influentezi un obiectiv inseamna SA MUNCESTI.
Atasamentul de obiectiv este daunator!
De fiecare data cand ne dorim ceva, daca ramanem prea mult in starea asta, ne facem rau. Creste nivelul de stres, pentru ca ne dam seama ca nu influentam rezultatul.
Singurul lucru pe care il putem influenta este procesul prin care ajungem acolo (udatul, fertilizatul, sapatul etc.).
Asa ca atunci cand ne punem un obiectiv in minte, de multe ori este mai benefic sa uitam de el si sa ne concentram pe activitatile mici care ne duc acolo.
Nu vom sti cu adevarat daca vom ajunge acolo – dar ne crestem sansele foarte mult. Putem obtine mai putin sau mai mult. Iar emotiile devin pozitive, cand “uitam” de obiectiv.
Concret, cum facem asta?
Indiferent de obiectiv, e nevoie sa ne dezvoltam capacitatea de a “traduce” obiectivul in activitati simple, care il influenteaza. Exista trei moduri prin care poate fi tradus un obiectiv:
1. Obiectivul in sine, cu termen limita
2. Sub-obiectivul care duce la acel obiectiv (“milestones” in engleza sau piloni/etape) – Un numar concret de subobiective care sa iti ofere claritate – este de trei.
3. Lista de sarcini (5-10 activitati concrete care duc catre acel subobiectiv si care nu dureaza mai mult de o zi / activitate)
Traducerea obiectivului in “proces” inseamna sa mergi pe filozofia “Serenity Prayer” (atribuita multor personalitati marcante din istorie, dar care, in mod oficial, apartine teologului american Niebuhr):
“Da-mi, Doamne, puterea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba,
curajul sa schimb lucrurile pe care le pot schimba,
si intelepciunea sa fac diferenta intre cele doua”
Nu vei mai simti emotii negative fata de propriul tau obiectiv, ci vei inainta catre ceea ce vrei, exact asa cum un agricultor are grija de propria plantatie.
Lista respectiva de sarcini tradusa din obiectivul mare – este raspunsul la intrebare:
“Ce pot face AZI ca sa ajung acolo unde imi doresc?”
Iar intrebarea asta este o intrebare care se perpetueaza – de la zi la zi. De fiecare data cand nu actionezi, cel mai probabil stai in abstract prea mult si obiectivul sau sub-obiectivul este mult prea mare si netradus in activitati mici.
O gluma preluata din realitate
Diferenta intre ce se intelege din “Secretul” si modul prin care ar trebui sa lucram cu obiectivele este exact ca diferenta intre ce facem noi in caz de seceta si ce ar trebui sa facem.
Anul trecut a fost o seceta cumplita, care a bagat spaima in taranii care sperau macar la o cultura modesta anul asta. Biserica Ortodoxa Romana a trimis o “notificare” catre toate bisericile din zona rurala ca sa iasa pe camp, impreuna cu taranii, si sa se roage pentru ploaie.
Cand am citit stirea, singurul lucru care mi-a venit in minte a fost:
“Dar irigatii cand facem si noi?”
Te poti ruga la obiectivul tau si vei trai toata paleta de emotii negative, pentru ca el te controleaza pe tine (si la nivel inconstient stii asta).
Sau, dupa ce ti-ai pus obiectivul, te poti concentra pe ceea ce influenteaza acest proces, de a ajunge acolo.
Cu drag,
Daniel Zarnescu
PS: Deseori ma intreaba lumea: “Care este secretul?”
– facand referire la cartea cu acelasi nume. Iar raspunsul este simplu:
“Secretul este ca nu exista niciun secret.”
PPS: Cea mai puternica “unealta” de dezvoltare personala, profesionala si spirituala, de comunicare si atingere de rezultate pe care o cunosc in momentul asta – este o scoala de formare in coaching.
10 luni intense de practica la finalul carora poti profesa ca si business sau life coach. Mai mult de atat, tu, ca persoana, nu vei mai vedea blocaje in jurul tau si vei cauta sa cresti cu fiecare pas pe care il faci.
In februarie, incepand cu 26-28 februarie, pornim o noua grupa. Te poti inscrie daca intri pe site-ul de prezentare al scolii.
(apasa pe linkul de mai jos pentru mai multe detalii)
http://coachmastery.ro/
Am trait in blocajul asta mai bine de 3 ani.
Vazusem documentarul cu “The secret” – am zis – CAT DE TARE – si am zis sa incerc si eu.
Unele au functionat, si m-au entuziasmat maxim. Insa ce nu mi-am dat seama e ca mai mult ma minteam ca nu fac nimic pentru ele si ca simplul fapt ca am scris pe foaie, a dus la indeplinire. De fapt erau obiectivele la care eram impins de cei din exterior si in final se indeplineau (de exemplu legate de facultate, job). Nici nu imi dadeam seama ca lucrurile alea se intampla pentru ca altii ma faceau sa ma ocup de ele, ma presau. M-am cam mintit singur.
Si chestia cu lista de sarcini, e de fapt planingul – abia anul asta la final am schimbat strategia si am facut cum scrii tu mai sus. Sunt sigur ca o sa am sanse mai mari de reusita :))
Legat de scoala de coaching, nu stiu prea multe, dar am un prieten care a facut-o. Nu stiu exact cat castiga din asta, dar pot sa-ti spun ca e prima data cand are o relatie stabila in viata lui si si-a schimbat si locul de munca. Nu stiu ce i-ati facut acolo :)) O sa merg si eu.
Buna ziua,
Este dureros de adevarat uneori, atunci cand realizezi ca nu ai atins un obiectiv doar din vina ta. Se “spune” ca este bine sa iti propui un tel cat mai inalt ca sa reusesti sa te aproprii macar de el. Adevarul este la mijloc pentru ca poti fi dezamagit de nereusita sau sa ti se para foarte usor sa obtii ceva. Atunci cand iti propui sa realizezi “ceva” anume este bine sa-ti evaluezi potentialul si prin obiective mai mici sa poti obtine acel “ceva”catre care tinzi.
Daca suntem sinceri cu noi trebuie sa recunoastem ca pararela facuta de dvs. in articol este adevarata si reala; o regasim in majoritatea actiunilor noastre.
Cred ca nu mai am dreptul sa ma pling de neimpliniri atata timp cat nu-mi gestionez suficient de bine abiectivele. Va multumesc pentru articol; am realizat cat de mult am gresit.
Va doresc un an cu multe impliniri
Preotii astia… ce prosti! Si spun asta pentru ca ei ar trebui sa stie cel mai bine cand trebuie sa te rogi si cand nu.
In primul rand omul daca e sa se roage, ar trebui sa se roage cand le merge bine, pentru mai mult bine! De ce? Pai e simplu 🙂
Daca se roaga cand le merge bine, o vor face cu o atitudine si o vibratie pozitiva care va atrage si mai multa pozitivitate. In schimb, cand se roaga atunci cand sunt tristi si disperati, ghici ce o sa se intample?! Vor atrage mai mult din ceea ce nu vor sa atraga.
Este ca si cum s-ar focusa pe ceea ce nu vor in loc sa se focuseze pe ceea ce vor.
Dincolo de preoti si rugamintile lor stupide, articolul asta mi-a reamintit de asa zise sub-obiective si ca indeplinirea obiectivelor este simpla dar grea! Multi oameni nu stiu sa faca deosebirea intre simplu si usor 🙂
Si totusi……Daca nu stii ce iti doresti?Sau daca nu stii ce decizie sa iei?Ce faci?Cum iti dai seama daca e bine sau nu pentru tine ce iti doresti?
Multumesc
E ok sa iti doresti lucruri, nu e ok sa ti le doresti fara sa faci pasii care te duc la obtinerea lucrurilor respective 🙂
Acum inteleg treaba cu obiectivele, paralele cu agricultura imi place cel mai mult, se potriveste perfect!
Am adoptat si eu atitudinea de om frustrat in multe perioade din viata mea si am gandit asemeni exemplor tale.
Acum la sfarsitul scolii chiar sunt preocupata ca cu fiecare pas pe care il fac sa-mi aduca evlutitie.
Faptul ca ma misc, chiar si cu pasi multi imi da energia necesara continuarii calatoriei.
Am adoptat o atitudine care ma ajuta enorm, am ales sa ma bucur si sa-mi intrept atentia catre ce pot face astaxi cu resursele de care dispun, ma bucur de experienta fiecarui lucru facut si evit sa ma conceptrez prea mult pe rezultate(aici recunosc mai am de lucrat,insa stiu ca se poate si asta). Multumesc!
Recomand tuturor scoala de coaching, cele 10 luni de formare m-au ajutat sa mentin o energie constata,sa fiu in contact cu mine, sa ma descopar, satrec de la vorbarie la pasi mici,constati care acum au inceput sa aduca roade.
Paralela cu educatia: Cand lucrez cu elevi care au examen de BAC sau capacitate le spun: nu stiu daca o sa iei examenul si nici tu nu sti. Nu e capatul lumii daca nu o sa-l iei, o sa mai incercam. E important ca tu sa imi trimiti un SMS dupa fiecare ora in care ai invatat la matematica in fiecare zi. Obiectivul nu e examentul, ci invatatul in fiecare zi. Examenul e rezultatul pasului zilnic 🙂
Paralela cu sportul: obievtivul de a slabi e rezultatu de fapt a obiciului zilnic de a face sport 🙂
E fain articolul si insightul pe care il aduce 🙂
Iti multumim pentru aceasta munca care o faci,pentru evolutia noastra, a tuturor! Mult succes in continuare!
Foarte util pentru toti cei interesati .
Multumesc ca existi !
2 lucruri aș adăuga:
1) Meditația. Pentru udarea semințelor există practica meditației cu atenția pe rezultatele celor ce vor beneficia după îndeplinirea obiectivului tău. Lucru în beneficiul celorlalți pe termen lung mereu îți va aduce mai multă motivație să lucrezi cu bucurie, și
2) Asumarea Responsabilității. Fă public ce vrei să realizezi, fă publică și data, iar apoi întoarce-te la treabă pentru că oamenii așteaptă ceva acum de la tine.
spor
o.