Vasile este o tipologie de om in care nu o sa te regasesti. Nu are scoala, nu are venituri stabile, nu a avut niciodata o carte de munca, traieste la tara, are o nevasta si trei copii de care are grija. In afara de cei trei copii mai are vreo trei care sunt institutionalizati (sunt la casa de copii).
Nu are bani sa ii creasca pe toti, dar nu se poate opri din a face copii. Pe de-o parte nu se protejeaza (costa bani), pe de alta parte singurul venit stabil este cel care vine de la stat exact pentru copiii pe care ii creste.
Vasile munceste cu ziua, de obicei pentru bautura si mancare. Cand este platit in bani, acesti bani se duc pe bautura. Vecinii mai avuti dau de mancare copiilor care fac foamea in fata casei lor, nespalati si cu haine de capatat.
Nu este un caz SF, este un caz foarte real, pentru ca sunt vecini cu bunica mea, Dumnezeu sa o ierte. Cand am facut pomana pentru mama mea, s-a petrecut un eveniment amuzant. Cu o masina cu remorca se luau toti barbatii din sat pentru munci la camp (cei care sunt platiti cu ziua). Masina se plimba si claxoneaza, barbatii ies, se suie in remorca.
In fata casei lui Vasile cand masina a sunat, nu a iesit nimeni. Nici Vasile si nici altii care de obicei s-ar fi suit in remorca. Soferul a insistat o perioada, apoi l-am auzit cum da din umeri: “azi e pomana”.
Ziua de pomana inseamna ca barbatii se ascund in fundul casei si nu ies la claxonul masinii in ziua respectiva. De ce? Pentru ca au o masa asigurata si bautura la discretie. De ce ar mai munci daca in ziua aia ar avea mancare si bautura?
Fac paralela asta, cu un caz usor extrem pentru un cititor de pe ConstruimImperii, ca sa imi sustin un punct de vedere. O sa vreau sa ai putina rabdare, dar si sa fii foarte sincer cand imi raspunzi (sau cand iti raspunzi).
Suntem de acord ca Vasile isi traieste viata de pe o zi pe alta, ca iarna tremura de frig in casa, fara lemne de foc. Fara animale in curte si cu o droaie de copii. Traieste de pe o zi pe alta, cam asta este definitia. Cumva viata il traieste pe el. Daca azi are o pomana in sat, nu se mai duce la munca. Daca nimeni nu il ia in remorca, nu mai mananca.
Iar intrebarea mea, pastrand proportiile: cat de mult te regasesti in comportamentul lui Vasile? Cat de mult actionezi tu catre o viata pe care o vrei si cat de mult astepti o remorca si un sofer care sa claxoneze dupa tine?
Te traieste viata sau o traiesti tu pe ea?
Oamenii care sunt traiti de viata – sunt oameni care reactioneaza la ce li se intampla. Sunt oameni care se conformeaza, care nu isi depasesc conditia, care de cele mai multe ori raman la statutul mostenit de la parinti (80% dintre noi nu depasim situatia economica a parintilor nostri; “linia de prosperitate” se seteaza in primii 15-20 de ani de viata, cand aproape zilnic ne sunt “sadite” convingerile familiei in potentialul nostru; e ca un stindard pe care il preluam si il ducem mai departe, ca sa il transmitem copiilor nostri. Asta daca nu schimbam ceva pe parcurs).
Il lasam pe Vasile din zona rurala, ne intoarcem la Vasile din zona urbana. Sta la facultate pentru o diploma. Este dat afara de la munca, incepe sa isi caute alt loc de munca. Apare un copil, se adapteaza. Se casatoreste la vremea potrivita. Iese la pensie. Apar nepotii. Oamenii care sunt traiti de viata nu exceleaza in nimic, doar respecta un tipar.
Oamenii care isi traiesc viata sunt oameni care isi asuma riscuri. Care actioneaza inainte de a li se intampla lucruri. Care provoaca viata. Care avanseaza profesional & personal. Care accepta provocari, care testeaza multe lucruri.
Michelangelo spunea in urma cu cinci secole (!) un lucru absolut demential, care se reflecta in societatea moderna in care traim mai mult ca niciodata:
“Pericolul cel mai mare care ne pandeste nu este ca ne propunem prea mult si esuam pe parcurs, ci ca ne propunem prea putin si ajungem acolo.”
Am primit pe final de an cateva mii de emailuri in care cititorii de pe Construim Imperii mi-au marturisit care este cel mai mare obiectiv al anului 2015. Acel obiectiv care, daca s-ar intampla, nu ar mai conta nimic altceva.
Iar intre atatea emailuri, raspunzand la foc automat, am vazut cateva tipare de comportament.
*Inainte de a purcede la drum marturisesc ca si eu am facut greselile de mai jos sau inca le mai fac, contextual, pe anumite obiective.
1 – Oamenii “abstracti”
Sunt oamenii care nu reusesc sa spuna ce vor sa obtina nici dupa intrebari repetate de clarificare. Sunt oamenii care isi pun obiective de tipul
- “Vreau independenta financiara.” (da, “independenta financiara” – este o exprimare ambigua, daca nu atasezi si ce inseamna pentru tine, ce suma de bani sau ce actiuni)
- “In anul 2015 cel mai mare obiectiv al meu este sa imi traiesc viata la maxim.”
- “Vreau sa obtin tot ce imi doresc pe 2015. Asta este cea mai mare dorinta a mea.”
- “Vreau in 2015 sa castig bani mai multi decat castig acum.” (foarte nespecific)
- “Obiectivul meu nr. 1 pe 2015 este sa stiu cine sunt.”
- “Vreau sa ma bucur de viata.”
- “In 2015 vreau sa fiu perseverent. Asta este obiectivul meu nr. 1.”
- “Sa am educatia necesara ca sa pornesc o afacere.”
- “Vreau prosperitate, fericire si sanatate.” (atata tot ca suna ca o urare mai degraba decat un obiectiv principal pe 2015)
Ideea este urmatoarea: cu totii avem o cota de abstractizare a ceea ce vrem, insa cu cat reusesti sa le explici mai in detaliu, cu atat poti fi mai sigur ca vei ajunge acolo. Sunt mai multe intrebari care te ajuta sa transformi obiectivul tau nespecific, abstract, intr-unul palpabil, pe care il poti atinge:
a) Intrebarile de specificitate:
- Cat?
- Cum?
- Unde?
- Cand?
- Ce (inseamna asta)?
Exemple:
Cati bani vrei sa castigi, mai exact, in 2015?
Cum ii vei castiga?
Unde vei gasi educatia asta pe care o cauti?
Cand o sa ai educatia necesara?
Ce inseamna independenta financiara pentru tine?
(insa chiar si cu intrebarile de specificitate, foarte multi oameni vor evita sa dea un raspuns palpabil. Motivele sunt multiple: unora le e frica de esec, altii nu vor sa il transforme intr-un obiectiv palpabil pentru ca ar trebui sa si munceasca pentru el. Cand nu iesi din abstract, cel mai probabil nu ai niciun chef sa obtii obiectivul decat daca ti se pune el in brate.)
b) Intrebarea “Cum vei sti?”
“Cum vei sti ca” – este o intrebare de control foarte puternica. Intoarce obiectivul abstract la tine in curte si te pune sa il descrii intr-un mod mai realist.
Cum vei sti ca esti independent financiar?
Cum vei sti ca iti traiesti viata la maxim?
Cum vei sti ca ai castigat mai multi bani?
etc
Intrebarea asta trebuie pusa in mod repetat pana se ajunge la un raspuns concret, care poate fi atins. “Independenta financiara” nu poate fi atinsa, pentru ca nu are o “finalitate”. Pentru unele persoane inseamna 3000 lei pe luna venit, pentru altii un milion de euro in cont. Pana nu spun concret ce inseamna independenta financiara pentru mine, obiectivul nu este asumat. Ba dimpotriva, desi il spun, fug de responsabilitatea atingerii lui.
c) Inginerie inversa (“reverse engineering”)
“Ce ar trebui sa vad eu la tine dupa ce obiectivul este atins?” +
“Ce ai facut ca sa ajungi aici?”
Multi oameni nu isi asuma responsabilitatea pe un obiectiv, cumva cred ca el trebuie sa vina din exterior. Ca obiectivul sa fie asumat, persoana respectiva trebuie sa il “lipeasca” de ea.
Sunt doua intrebari puternice: una te transpune in punctul in care deja “obiectivul abstract” este atins, cealalta (care vine la pachet), te pune sa te uiti inapoi la ce ai facut ca sa ajungi acolo.
Exemplu:
Ce ar trebui sa vad eu la tine cand iti traiesti viata la maxim?
Daca te uiti in urma, imi poti spune ce ai facut ca sa traiesti la maxim?
Am o experienta foarte mare pe tot ce inseamna obiective – si pot sa spun ca persoanele abstracte sunt foarte multe si foarte departe de atingerea obiectivelor lor. Repet – si eu ma surprind ca sunt abstract pe anumite obiective si de fiecare data imi dau seama ca, de fapt, nu sunt asumat pe ele. Ca din punct de vedere emotional nu sunt pregatit sa ma indrept in acea directie.
Insa tocmai de-asta sunt importante aceste intrebari- ca sa iti dai seama ca nu este timpul pentru anumite obiective sau, dimpotriva, sa iti faci curaj si sa ti le transformi in obiective reale. Sa le materializezi.
Este un joc al mintii si nimic mai mult. Unii raman in abstract. Altii aduc obiectivul din abstract si incep sa lucreze la el in mod practic.
2 – Oamenii “altruisti”
Sunt acei oameni care isi doresc obiective ce tin de alte persoane sau isi propun obiectivele altor persoane.
- “Imi doresc ca prietena mea sa se intoarca la mine.”
- “Imi doresc ca fiul meu sa ia bacul.”
- “In 2015 principalul obiectiv este ca sotul meu sa ma iubeasca si copilul meu sa invete bine.”
- “Vreau ca sotul meu sa porneasca afacerea pe care o viseaza in 2015.”
- “Obiectivul meu este sa il conving pe tatal meu sa imi dea bani ca sa pornesc o afacere.”
Aici intrebarea de control este universala:
“Ce depinde de tine?”
“Ce depinde de tine ca fiul tau sa ia bacul? Avand in vedere ca depinde mai mult de el decat de tine, pentru ca intr-un final el o sa dea bacul, nu tu.”
Mi-a placut raspunsul care a venit pe directia asta, pentru ca s-a transformat in obiectiv palpabil:
Restrangand obiectivul la propria persoana, poti realiza ce poti face tu in mod practic. Dar iti da si o nota de realism in relatia cu obiectivul celeilalte persoane.
3 – Oamenii “negativisti”
Sunt acei oameni care, prin exprimarea obiectivelor, se ataseaza negativ de rezultat (motiv pentru care nu reusesc sa il atinga).
- “Vreau sa nu mai am datorii.” (in loc de “vreau sa castig suma x”)
- “Vreau sa ma despart de prietenul meu.” (in loc de “vreau sa fiu libera” sau “burlacita” – sau orice exprimare pozitiva)
- “Vreau sa nu mai muncesc atata in 2015.” (vs “Vreau ca in 2015 sa fiu echilibrata si sa ma bucur de munca mea” – de aici urmeaza intrebarile de specificitate.)
Cand obiectivul tau exprima ceva de care vrei sa scapi, exista o capcana mentala care nu te va lasa sa te “desprinzi” – mintea, ochii si sufletul sunt directionate catre partea negativa. Lucrezi cu energie joasa pe obiective pe care nu le vrei, ci de care vrei sa “scapi”.
Era o vorba: “cand te concentrezi pe datorii, vei avea parte de datorii, cand te concentrezi pe bani, ai parte de bani.”
Cam asa se intampla si cu obiectivele. Cand te concentrezi pe o despartire, vei avea parte de o despartire. Cand te concentrezi pe ce obtii dupa ce te desparti, vei obtine acel lucru dupa care de fapt tanjesti.
Ai prins ideea…
La final vreau sa inchei cu un citat din Ghidul Pelerinilor din Santiago de Compostela, scris undeva in secolul al XII-lea, intr-o perioada in care hartile erau inexistente sau inexacte.
“Daca vrei sa ajungi de la Roma la Ierusalim, ia-o spre miazazi si mai intreaba pe drum.”
Ca sa ajungi undeva nu trebuie sa stii tot drumul, pas cu pas, inca de dinainte de a pleca. Primul pas este sa iti asumi calatoria si unde vrei sa ajungi. Ca sa iti asumi aceasta calatorie, trebuie sa ii spui pe nume; lucrurile se vor aranja de la sine, pe parcurs.
Cu drag,
Daniel.
PS: Se spune ca daca ti-ai definit obiectivul “corect” – rational si emotional, deja ai parcurs jumatate din drum. Asa ca vreau sa iti pun o intrebare:
Care este greseala pe care o faci tu cel mai frecvent atunci cand iti propui ceva?
cea mai frecventa greseala : abandonez pe parcurs
Nu mai fac nici una din greselile de mai sus. Setarea obiectivelor vine cu due date si un action plan cat se poate de clar. Pe langa asta, le impart pe termen scurt, mediu si lung si verific progresul in functie de asta sau de telurile intermediare setate – daca este cazul. Cea mai mare greseala pe care o faceam era sa setez obiective “sub demnitatea mea”, nu faceam uz de intreg potentialul pe care il aveam, cred ca inca o mai fac intr-o anumita masura. Diferenta consta in faptul ca I got used to dreaming huge – and turning those dreams into reality.
Cea mai frecventa greseala a mea nu se regaseste printer cele 3 mentionate in articol, ci alta.
Ezitare sau aminarea este cea mai frecventa. Bineinteles ca toti avem scuze pentru asta. Unele poate sint reale pina intr-un punct. Dupa care ramine doar scuza. Drumul pina la acel punct s-ar parcurge mai usor cu ajutorul tau sau al altora ca si tine, bineinteles daca intelegi si tu perfect problema.
Ezitarea/amanarea este de obicei un simptom. Inclin sa cred ca vine din neclaritate (pe drum, obiectiv, ce trebuie sa faci exact, lipsa de experienta) si emotional (obiectivul pare amenintator, nu ai o relatie buna cu el, te lupti cu el, nu te vezi avand “rezultatul” respectiv etc).
Un exercitiu bun pentru tine este sa iti aduci aminte ce s-a intamplat atunci cand nu ai avut nici ezitari nici amanari. Ce anume era diferit atunci. Eventual sa iei acel ceva si pe obiectivele viitoare.
Salut Daniel, frumos articolul :), la mine s-ar aplica cate putin din abstract si negativist care variaza in functie de stare. Am ajuns la concluzia ca am un “scurtcircuit” intre cap (ce gandesc) si mana (ce fac sau sunt dispus sa fac), fiecare mergand bine independent si intre constient (uite cate trebuie sa faci ca sa ajungi acolo,e greu) si subconstient as zice (nici un om sau multi nu au stiut de la inceput toti pasii asa ca orice iti propui este posibil doar sa ai incredere in tine si sa speri) iar pentru mine un pas inspre imbunatatirea mea ar fi sa fac legatura intre subconstient si mana ( sa ajung unde vreau indiferent de situatie si sa nu imi pierd speranta pentru ca orice e posibil) la care lucrez in continuu. Ar trebuie sa stau mai mult cu “pelerinii” :).
Sunt studenta in anul 3 la medicina.. Incep asa pentru ca lucrul care ma omoara cel mai mult este lipsa de timp. Din pacate nu pot spune ca timpul pierdut este alocat invatatului, ci pauzelor ingrozitoare intre cursuri(cursuri la care un om plictisit dicteaza exact acelasi lucru din carte fara o explicatie suplimentara- si adevarul este ca multi profesori nu stiu sa explice nici macar cat sunt intrebati- cursuri la care NU avem dreptul la nici o absenta) Nu m-am vazut niciodata facand altceva in afara de medicina. Din pacate facultatea are grija sa ofere frustrari poate ireversibile cam tuturor studentilor( mai ales cand mita se da destul de pe fata pentru note mari la examene si asa mai departe). Intr- adevar nici pe mine nu ma tine nimeni sa invat, dar din nou la UMF se pune problema daca inveti pentru nota mare( toceala cuvant cu cuvant din carte, fara pic de gandire logica) sau invatat pentru a deveni un medic bun( logic, facand legatura intre materii sau diverse patologii). Da! In continuare vreau sa fiu un medic foarte bun! Si muncesc zilnic pentru asta! Dar, in acelasi timp ma lovesc de faptul ca voi sta cu parintii pana la 26 de ani( un job este absolut imposibil de obtinul din cauza programului, si in spitale nu ofera nimeni renumeratii penteu nimic oricat de mult ai ajuta, sau cat de util ai fi) prin urmare, problema mea, este o mare dependenta financiara pe termen lung, pe care nu am nici cea mai mica idee cum sa o depasesc! Imi cer scuze daca poate am scris in afara subiectului, dar ma consider o fata ambitioasa si as dori sa fac tot ce pot sa depasesc aceasta conditie. Multumesc!
Acolo din pacate este o lupta cu doua sisteme – educational, pe de o parte, si medical, pe partea cealalta. Iti doresc mult succes, pentru ca avem nevoie de medici buni, care sa reformeze cumva ce se intampla acum prin spitale.
Buna ! Si eu sunt studenta in anul 5 la Stomatologie, si eu imi doresc sa ajung un medic bun si pentru asta am invatat mult si intradevar am pierdut mult timp ca sa spun asa cu deja vestitele pauze de la facultate. Eu am reusit sa lucrez totusi, am avut noroc sa lucrez la o clinica cu un contract de colaborare si imi faceam programul in functie de disponibilitatea mea, acum sunt voluntar la un cabinet stomatologic, nu am salariu dar sunt mandra ca invat si performez in ceea ce fac. Stiu ca iti doresti ft mult sa devii independenta si probabil toti cei din jurul tau, fosti colegi care nu au ales medicina au deja un loc de munca/salariu… ideea e in felul urmator sa nu iti para rau ca depinzi de parintii tai pana la 26 ani, ai un viitor minunat in fata si o sa ajungi un medic de succes, asta e cel mai important si la asta trebuie sa te gandesti mereu. Pana atunci pe perioada verii poti incerca work and travel in usa. Eu am fost si este o experienta deosebita si cu putina indemanare si curaj poti face si niste banuti frumosi. Bafta in sesiune si mult succes in tot ce faci !
Draga Laura, referitor la medicina e bine sa insisti pe lucrurile care te pasioneaza si iti sunt potrivite. Anul III este un milestone pentru cariera viitoare de medic, acum poti sa te lamuresti daca iti place ramura medicala sau cea chirurgicala. Nu fii buna la toate. Exceleaza la una singura! Medicina, la fel ca matematica si carnea de porc, sunt grele. Si nu prea merg cu altceva. Daca as fi acum in locul tau as trage cu dintii sa obtin o bursa afara. Asta iti va rezolva cele doua dileme: 1.invatatul mecanicist de tip sovietic, si 2.persistenta pana la 26 ani intre glandele mamare ale familiei. Mult succes!
Scz, am incurcat Raluca cu Laura 😉 Pt Raluca e mai greu sa munceasca fie si pro bono intr-o clinica fiindca medicina generala este mult mai restrictiva la asa ceva decat stomatologia. Deci, ramane variana de bursa abroad country. Pana atunci e util (eu asa faceam incepand din anul 3) sa mergi in garzi. Acolo este actiunea reala si intuitia te va ghida spre ramura potrivita. Bafta amandorura!
Salut Daniel, eu am o mare,mare problema. Neincrederea in mine. Indiferent cat de usor sau greu sau dorit ar fi obiectivul, ma intoarce din drum acel” iar o sa gresesc”.Sunt specialista in greseli..
Eu inteleg ca nu esti experta in greseli, ci mai degraba in renuntari.
Greselile de obicei te ajuta sa corectezi drumul.
Cred ca cea mai fregventa greseala este ca vorbesc cu prea multa lume despre ce vreau sa fac si ajung sa fiu descurajat sa mai fac acel lucru. Vorbesc in ideea de a strange mai multe informatii spre a reusi sa fac ce miam propus, sa invat din greselile altora, sa sar peste greselile facute de alti… dar ajung sa ma incarc numai de negativism pana ajung sa renunt….
Anumite persoane se incarca de energie cand vorbesc despre ideea lor.
Eu, personal, am ajuns la concluzia ca “pierderea” sau “castigul” de energie cand vorbesti despre ce vrei sa faci – este dat in cea mai mare masura de persoanele cu care vorbesti.
(anturajul)
Cu persoanele “potrivite” nu ai cum sa pierzi energie 🙂
Vasile nu traieste. Vasile supravietuieste!
salut daniel! te citesc de ceva vreme si sincer imi face mare placere.
trebuie sa-ti spun din start, ca sunt “pe cont propriu” de ceva mai mult de 1 an, an in care am constatat ca am facut, pe langa lucruri bune, multe greseli. una dintre ele (cu bucurie am descoperit-o azi) este chiar punctul 1 al articolului tau! ha,ha! obiectivele mele sunt abstracte. spre exemplu imi propusesem pentru 2015 “sa castig mai multi bani decat acum”, lucrand practic la fel. acum nu mai vreau asta! vreau in schimb sa-mi cresc lunar cifra de afaceri cu 2500 de lei. mi-am si shitat (mental deocamdata) cateva directii la care pot “umbla” … posibilitati exista .. acum le pun pe hartie si trec la treaba. cate putin in fiecare luna, dar cu pasi mici poti ajunge departe …
salutari!
🙂 Ma bucur sa aud asta. Mult succes!
Am obiceiul sa imi propun multe obiective simultan si de aici dificultatea in a prioritiza. Plus ca nu sunt multitasking deci trebuie sa iau cate unu pe rand astfel fiind greu sa le indeplinesc pe toate.
🙂 Ai si solutia.
Eu am o vorba. Daca trebuie sa ajungi la 5 destinatii diferite in aceeasi zi, cu care destinatie incepi? Cu cea mai apropiata, de obicei.
De asemenea – cand ai 5 drumuri de facut, este imposibil sa le faci pe toate deodata.
Salut Daniel
Felicitari pentru tot ce scrii si mai ales pentru tehnici si metode…>>>!!! Ultimul articol este minunat.Citesc aproape tot ce-mi trimiti dar viata aici la Malmo este mai altfel si timpul este mai “comprimat” Gresala mea este ca nu prea sant consecvent si nu-mi “aleg corect rational,emotional,prioritar obiectivul”
In rest sa auzim numai de bine in 2015 si LA MULTI ANI!!!
Cred ca cea mai mare greseala este lipsa vizualizarii rezultatului pe parcursul procesului. E cel mai motivational lucru. De aceea avem nevoie de mentori, de .
La multi ani !
Foarte fain articolul si cu “taisul ascutit”! A fost ca un dus rece – aprope l-am simtit fizic cand am citit; cea mai frecventa greseala pe am facut-o este ezitarea, care de cele mai multe ori a dus la dizolvarea in neant a obiectivului. De ce ezit? Mi-au venit in minte multe raspunsuri, dar de fapt toate au acceasi radacina: lipsa de incredere in mine.
Aminare..lipsa de organizare.frica de necunoscut ..dar lucrez la mine..cred ca cel mai important lucru e sa ne cunoastem interiorul si dupa accea vom putea sa ne realizam obiectivele..din experienta mea vad ca foarte multi ne confruntam cu probleme emotionale..pina nu le rezolvam .sa stim cine sintem ce vrem cu adevarat nu vom reusi sa atingem obiective majore..lucrurile clar definite..perceptia mea..profit de ocazie si te intreb tu cum ti-ai vindecat impulsivitatea..ce metoda ai folosit..?cum ti-ai programat mintea sa ai autocontrol?
inca mai am ramasite, doar ca acum se vad mult mai rar.
pentru mine coaching-ul si nlp-ul m-a ajutat foarte mult (pe langa experienta de viata).
Am inceput sa inteleg situatiile in ansamblul lor si perceptia celuilalt, astfel incat sa nu mai “explodez”.
Greșeala mea cea mai mare este ca mă adâncesc în muncă zilnic fără să mă relaxez deloc.. de aceea și rezultate nu sunt mereu cele mai bune. Am două joburi total diferite și doi copii și responsabilitățile mele sunt mari.. problema mea e că eu consider că nu mă achit onorabil de nici una dintre ele..Aș dori să pot să fac mai mult , dar nu știu cum să fac asta. Am datorii – deci sunt nevoită să muncesc ca să le pot plăti -, dar muncind îmi pierd relația cu familia.
. Dacă poți dă-mi un sfat.
Eu mi-as face un “plan de eliberare” pornind de la datorii.
Odata ce datoriile se sterg, mintea se poate focaliza pe prosperitate.
Simplu de spus, mai greu de facut.
Am trecut si eu prin asta, cand ai de acoperit datorii parca sapi la o groapa care, in realitate, trebuie acoperita.
Mergi pe cele doua obiective in paralel:
– ce trebuie sa fac sa scap de datorii – concret – si cand se inchide aceasta paranteza ( cu data specifica, pentru a avea un palier la care sa te raportezi)
– ce trebuie sa fac zilnic/saptamanal pentru a inchega familia si a ma apropia de ea.
si, pe viitor, nu mai face datorii.
http://construimimperii.ro/de-ce-te-prostesc-lipsurile-si-15-mentalitati-ale-oamenilor-bogati-care-iti-aduc-bunastare
Ma entuziasmez, pornesc in tromba, dar lipsa de incredere in propria persoana, teama de refuz si lipsa vanzarilor ma fac sa renunt destul de usor.
Acum am sansa sa schimb ceva!
Poate ca am ambitii prea mari cateodata si imi propun prea multe sa fac pe viitor, dar am inceput sa lucrez la planuri mai marunte, dar sigure, decat maretii si care sa se intinda pe ani multi. In rest am invatat sa iau esecurile ca pe o lupta castigata si sa invat din ele, pentru ca doar avand esecuri te poti repara pe viitor sa ajungi unde ti-ai propus. Iti doresc Daniel un 2015 plin de obiective si realizari. Sa auzim de bine.
frica e cea care ma tine in loc dupa ce fac un pas, poate 2.si apoi apare schimbarea dispozitiei.Sunt entuziasmata la inceput, stiu unde trebuie sa ajung dar dupa cei 2 pasi ma apuca teama, ma opresc si apare schimbarea de dispozitie, cumva ajung de la extaz la agonie.
Buna, cea mai mare greseala pe care o fac este lipsa de incredere in hotararile mele, le gandesc si rasgandesc pana pierd sansa si imi este frica sa-mi asum esecurile, cand am de ales, daca nu am ales varianta cea mai buna ma culpabilizez si ma demoraliz, cu greu ma mai mobilizez, ce trebuie sa fac oare?
Foarte util articolul.
Eu personal de anul nou fac două liste: Una de dorințe care nu depind de mine în totalitate, iar alta cu acțiuni pe care vreau să le fac.
Citind articolul, îmi dau seama că mă pot uita la lista de dorințe și să văd ce acțiuni aș putea face eu ca să fie mai probabil ca acele dorințe să se adeverească.
Am problema cu procrastinarea (pentru care am vazut si o parere in primul comentariu). O alta problema este ca inca mai am un loc de munca foarte solicitant intelectual si emotional iar dupa 8-9 ore acolo ajung acasa si abia astept sa lucrez la ceea ce pregatesc dar uneori procrastinez pentru ca sunt obosit. Pot sa observ cum anumite parti din proiectul meu sunt abstracte iar obiectivul este destul de maret.
Momental incerc sa ma descurc concretizand abstractul si acceptand maretia obiectivului. Consider ca diminuarea unui obiectiv este un esec iar nerealizarea obiectivului (din lipsa de experienta si resurse in acel moment) poate fi un succes care iti va da incredere si iti va schimba perceptia. Dar asta depinde mult de cum percepe fiecare esecul.
In poza de sub articol se vede o fata de demon in stanga, nu esti tu, e sub barbia de la chipul tau de pe panou :))) Esti mason, te-am prins!
Ma intreb mereu cine o sa imi cumpere torturile pe care le fac cu atata pasiune, daca toata lumea (prieteni) vrea sa la dau gratis?? Si am tot dat de vreun an (gratis).! :/
Un lucru interesant pe are l-am citit zilele trecute, a fost promisiunea acestei doamne pentru ea insasi, pentru anul 2015: sa nu-si mai ceara scuze pentru expertiza ei si sa taxeze serviciile pe care le presteaza (organizari evenimente) la adevarata lor valoare.
Prietenii nu-ti vor plati nicidata torturile (si nici nu prea sunt prieteni in conditiile astea, cred eu). Nu ei sunt piata ta, asa ca nu-ti mai irosi energia cu ei. Cauta sa prezinti oferta ta concreta si eventual mostre unui public relevant (grupuri de parinti de la gradinita, de exemplu, unui grup de fani de pe Fb) si vezi cine va face comenzi. Prietenii si rudele pe mine nu m-au incurajat niciodata.
Cea mai mare greşeală pe care am făcut-o până acum a fost faptul că am fost prea comod să mă pun pe treabă. Era mai bine să stau în patul meu cald când suna telefonul dimineaţa şi să inventez scuze care să mă pună la adăpost de vina pe care o simţeam.
De obicei nu îmi propun ținte mari, ci mici , realizabile.
Mi – e frică de eșec.
“Esecul este cea mai buna resursa pe care o pot avea. Imi arata unde se termina abilitatile mele.”
(si unde mai am de lucrat – in sensul asta)
Ma regasesc in categoria oamenilor “abstracti”. Articolul imi este foarte util si ma ajuta sa-mi revizuiesc modul de stabilire a obiectivelor. Multumesc!
Imi pun diverse obiective.Greseli:nu prioritizez,aman cand vreau sa fac un pas,aman sa fac cate un mic pas zilnic ,uit sa ma mai uit pe lista de obiective si sa imi reamintesc ca tre sa ma misc.Actionez rar,ori nici nu ma mai uit la unele obicetive,renunt
Am un panou pe care mi-am atașat cu niște bolduri niște imagini care reprezinta panoul meu cu obiective, cabana mea pe care să o construiesc, echipamentul de procesare și ambalare a conservelor de fructe și legume, cursurile pe care trebuie să le fac, cărțile pe care să le citesc, să învăț să vorbesc engleza corect etc, aici la noi la sat familia și prietenii spun că rolul femeii este să stea la cratiță, este suficient dacă are un loc de muncă și în rest se ocupă de casă.
Panoul de vise este o unealta extraordinar de buna.
ramane sa faci si pasi mici, regulati (zilnic eventual) pentru a desena si in realitate ce iti arata tabloul respectiv.
Salut,super articol si dupa părere mea 90% din oameni se regăsesc aici.
Eu atunci cand imi propun ceva de obicei găsesc motive sa nu ma tin de plan (ca e greu,ca nu am timp,ca sunt obosit etc.) si usor usor renunt.Din păcate nu găsesc in mine motivatia pentru a face mai mult.Imi doresc mult mai mult decât ce am,chiar daca sunt împlinit.Am famile,am un baietel extraordinar,am casa in rate 🙂 am masina, si un job care imi place si castig binisor.Vreau mai mult de la mine,vreau sa avansez,sa castig mai multi bani dar nu fac nimic concret pt asta.Astept claxonul…
Din păcate nu reusesc sa mă motivez si sa ies din zona de confort,probabil din cauza ca nu îmi merge rau… daca s-ar intampla ceva si ar trebuisa lupt sunt sigur ca as găsi motivatia
Peste 80% dintre oameni sunt ca tine. Asteapta “claxonul”. DE multe ori si eu mai cad in pacatul asta.
MOtivatie de gneul asta se numeste “motivatie negativa”. Era o vorba:
Un parinte isi da seama ca familia nu are ce manca si decide sa isi mai ia un job pentru a putea supravietui.
Alt parinte are tot ce ii trebuie, insa vede in copilul propriu un anumit talent in muzica. Si decide sa isi ia un job suplimentar pentru a plati lectiile de pian copilului.
Primul este motivat negativ (nu am ce manca)
Al doilea este motivat pozitiv (copilul are un potential si ar fi bine sa explorez in directia aia).
Se spune ca libertatea vine din decizii de tipul “pozitiv”, altfel suntem continuu pe “survival mode”.
Foarte frumos articol Daniel, mulțumim ! De fiecare cand citesc postările tale, ma simt inspirat si ma pune in mișcare. Chiar acum am terminat de scris obiectivele. Greșelile pe care le-am facut in 2014: amânarea, acțiune prea putina si neducerea obiectivelor la bun sfârșit pentru a-mi crea obiceiuri noi. Jumătate dintre ele au fost realizate, ceea ce pentru mine înseamnă o evoluție fata de anii precedenți. 2015 cred ca va fi un an mai special pentru ca imi propun sa învăț mai mult din greșeli si pentru ca sunt dispus sa fac altele noi. Succes in continuare Daniel!
Buna, Daniel! In 2015 voi lua la magistratura, mi-am propus acest lucru de cel putin 5 ani, dar nu am dat niciodata la INM…RASPUNSUL LA INTREBAREA TA: ma pierd pe drum in alte activitati, de altfel foarte interesante. Am predat limba franceza, am fost reporter de televiziune…Adevarate aventuri, trebuie sa recunosc. Dar vreau sa fiu procuror…Ma intreb ce va mai aparea in acest an pana la toamna cand este admiterea la INM. A, stiu deja, examenul de la SNG, eventual avocatura…mai vad eu!
Si eu am obiective pe care le tot aman pana cand imi dau seama ca ele sunt eterne pe lista de “dorinte” (apar mereu, pe o perioada indelungata). Si abia atunci devin prioritare.
Avem tendinta asta sa lasam ce e mai important pentru noi la “coada” din lipsa de timp. Este o perceptie falsa.
Mult succes!
Salut Daniel, interesant articol. Greseala pe care o fac mereu cand imi setez un obiectiv, este, cum spunea si cineva mai sus, amanarea. Si citind raspunsul tau dat acelei persoane, iti dau perfecta dreptate. Nu ma vad (atat de clar) in postura persoanei care a atins acel obiectiv. Probabil din din lipsa de incredere in sine se intampla asta. Lucrez la asta si o sa elimin aceasta greseala din comportament. Mersi frumos pentru tot!
Stima!
Acum realizez faptul ca greseala si la mine uneori este ca imi setez obiectivele abstract si nu descriu exact obierctivele si cum sa arate obiectivele in forma finala, pentru a sti cand le-am atins.
Si mie imi este frica de esec. Am putina incredere in sine. Si cea mai mare greseala este ca nu scriu pe foaie obiectivele. De aici si termene inexacte, si aminari, si imposibilitate de autoevaluare (lipsa de comparatie – unde sunt si unde trebuia sa fiu).
La mine este frica de esec si frica de a renunța la ce am acum! Fac meseria pe care mi-o doresc iar veniturile au crescut substantial in ultima vreme. 80 % din controlul lor i-l dețin pentru ca jobul meu este ca o franciza in schimb îmi ia 80% din timp, fiind angajat nu ma pot extinde, problemele cele mai multe si task-urile se rezolva doar prin implicarea personală si deasemenea tot eu fac munca de back office, suport after sales etc.
Buna, Daniel!
Eu fac mai multe greseli. Sunt greseli de a formula obiective abstracte. Iar de multe ori la intrebarile de specificitate, unde, cum, cand, ce inseamna asta? habar n-am sa raspund. Si nici dupa acest articol nu pot sa spun ca mi-am clarificat obiectivul pentru ca nu stiu sa raspund la acele intrebari. Si sotul meu imi mai spune ca vreau prea multe si pe toate odata. Faptul ca vreau prea multe si ca nu reusesc sa imi clarific scopul, ma face sa ma pierd si sa imi risipesc energia in prea multe activitati, unele irrelevante pt scopul meu. Mai sunt greseli de ne-evaluare a muncii si rezultatelor. Apoi sunt greselile altruistului, fie si partial.
Cu bine!
Fanica Rarinca
http://fanautodidact.ro/wp
Buna Daniel. Iti citesc articolele de ceva timp si pot spune ca ai ajutat la cresterea mea pe mai multe planuri. Citesc foarte mult si nu reusesc sa acumulez tot…rezultatul: inteleg, dar pun foarte putin in practica. Imi propun multe obiective, le initiez pe toate si undeva pe drum ma pierd…nu reusesc sa ma focusez pe un obiectiv si sa il duc la indeplinire…Lucrez cu mine si stiu ca o sa reusesc sa imi pun gandurile in ordine. Anul 2014 a fost un an bun pentru mine, reusind sa am un venit lunar de peste 1000 de euro. Dar atat cat am castigat, atat am cheltuit. Educatia financiara e undeva la un nivel destul de scazut…nu stiu prea multe, dar vreau sa invat si sa aplic. Asa ca de anul asta am inceput sa investesc o parte din banii castigati. Poate nu e cea mai buna oportunitate, tinand cont ca i-am pus in doua conturi separate, unul cu risc mediu, unul cu risc scazut, la banca, dar tot e ceva. Pentru prima data in viata, simt ca m-am platit pe mine si este un sentiment minunat. Iti multumesc pentru timpul pe care il pierzi pentru oameni ca mine. 🙂
Nu il pierd deloc. 🙂
Ma bucur sa aduc ca esti pe cale.
Mai pe romaneste : Daca te uiti din cate paturi si ingrediente este placinta,nu o mai mananci. Sau, cine se teme de apa nu mai mananca peste .
Cand mi-am propus un obiectiv, pe care mi l-am dorit cu ardoare,am plecat la drum,constient ca vor fi obstacole. Si au fost,dar am facut corectii din mers. Nu am reusit de fiecare data,dar in procent de cca 85% mi-au reusit . Esecurile nu le-am considerat catastrofe,dar m-am uitat la cauzele lor,spre a nu le repeta.
Am plecat la 14 ani dintr-un satuc,la Cluj,la scoala,ca toata generetia mea de pui de tarani cooperativizati. Exemple din familie…nimic. Povete,indrumari,sprijin…zero.
Azi ,uitandu-ma in urma,as putea sa-mi reprosez multe,dar ar fi si motive de satisfactie. La aproape 60 de ani ai mei ,am realizat,pe plan material, lucruri remarcabile,care imi dau un oarecare confort psihic si financiar. Dupa 1989,mi-am incercat cativa ani norocul prin Europa si America,dar am ajuns la parerea ca locul meu e aici si nu cred ca am gresit.
Concluzia : Daca nu faci primul pas,risti sa-ti treaca viata facand analiza riscului .
BIngo.
Un raspuns extrem de echilibrat si intelept. Multumesc mult!
Buna Daniel.
Am reusit sa depasesc toate obstacolele si sunt pe cont propriu si imi place.Am o viata implinita.
Cea mai frecventa greseala este ca fac lucrurile sa mearga prea incet pentru a-mi atinge obiectivul.
intradevar trebuie sa depasim sau sa ne ferim de aceste obstacole ca sa reusim
Salut Daniel,te citesc de ceva vreme ,si daca imi aduc bine aminte te-am intrebat cum pot sa-mi vind meseria,corect?De ceva timp am facut si eu un blog despre instalatii sanitare si termice nu prea am primit oferte de munca,nu asta e problema,nu am stiut sa ma clar s-au nu am stiut sa ma fac inteles.Cred ca am si o problema cu comunicarea,o alta problema ar fi ca ma grabesc sa obtin acel lucru pe care-l vreau si merg si spre mai multe puncte dintr-o data desi sunt constient ca nu pot atinge totul in acelasi timp,in problema pe care ai pus-o astazi nu sunt atit de sigur ca ma regasesc s-au poate ca gresesc,asta este nehotarire nu-i asa?
Multumesc Daniel,la obiect ca intotdeauna.La intrebarea ta,as raspunde urmatoarele:cred ca nu imi asum concret ceea ce imi propun(doresc),nu dau prioritate obiectivului propus,tergiversez.Sa fie de vina si varsta?
Depinde de varsta :))
Am inteles in urma cu cateva luni ca cel mai important lucru e sa ,,ceri”,de cele mai multe ori cerem lucruri sau ni le dorim crezand ca ne vor face fericiti ,dar de fapt este invers.Mi-am spus clar mie insumi ceea ce vreau ,ce vreau sa obtin si stiu ca acest lucru se va intampla.Am mai inteles ca cea mai mare frica a mea ,cea care m-a blocat a fost frica de esec,frica de a pierde inainte de a incerca.Un alt lucru ce ma bloca pe mine :impartaseam tuturor persoanelor din jurul meu ,scopurile,telurile mele.Si este gresit pentru ca incercau sa-mi saboteze increderea in mine.Dar am mai inteles si ca am nevoie de persoane in jurul meu de la care sa invat ,sa-mi sporeasca increderea in mine prin reusitele lor,prin ceea ce fac ei.
Si stiu ca am multe lucruri de invatat de la Daniel Zarnescu 🙂 ! De astfel de persoane am nevoie in jurul meu,de la care poti invata!
Buna Daniel,ma bucur ca imi scrii in continuare pe mine ma ajuta foarte mult. O sa iti raspund la intrebare,greseala mea este ca ma descurajez foarte repede. Multumesc
si atunci in viata ta cand nu te-ai descurajat repede – ce a facut diferenta? 🙂
Acel citat despre drumul spre Ierusalim cred ca se potriveste in fiecare plan pe care mi l-am facut de-a lungul timpului.
Nu pot spune ca in drumul meu spre a reusi gresec cu ceva…as putea spune mai bine ca schimb regulile jocului pe parcurs. Uneori iau calea mai grea de a ajunge unde imi doresc, iar dupa ce ajung acolo imi dau seama ca erau cai mult mai usoare.
Eu personal de fiecare data cand mi-am propus un obiectiv , am respirat acel obiectiv, am mancat si am dormit cu acel obiectiv (metaforic vorbind)…si mi-a iesit.
Planul meu din 2015 este sa invat inca o limba straina ( de acea m-am inscris la un institut de limba coreeana chiar in Coreea de Sud), si vreau sa obtin diploma de master in ‘Business Economy’ la cea mai prestigioasa universitate din Coreea de Sud.
Dupa obtinerea acestor obiective, imi voi seta alt plan mult mai indraznet . 🙂
Felicitari!
Felicitari Daniel!Foarte bun articolul! Ai adus un plus in viata mea!
Cea mai mare greseala pe care o fac este:inconstanta…
Salut Daniel si salut tuturor cititorilor.
Nu stiu daca fac un lucru frumos, daca nu este acceptat, puteti sa-i dati delete.
Sugerez o carte pe tema aceasta (Daniel, “tu” stii despre ce e vorba, tu intre ghilimele fiindca imi este greu sa spun dumneavoastra 😛 ). Putere Nemarginita – Anthony Robbins. Am primit-o cadou de Craciun si in nici 2 saptamani de citit si implementat am obtinut deja primul rezultat, am fost avansat la postul de asistent manager, unul dintre obiectivele ce mi le-am propus pe anul acesta este sa devin manager de sucursala la firma unde muncesc. Ma indrept cu pasi repezi.
Sa aveti un 2015 extraordinar si plin de impliniri.
Orice aduce plus valoare in viata comunitatii este acceptat. Multumim!
🙂 Nu pot crede ca acele mesaje vin de la cititorii CI! Greseli facem cu totii dar cu un pic de luciditate se pot indrepta. Japonezii au trei simboluri: sabia, diamantul si oglinda. Sabia este forta, vitejia si curajul. Diamantul reprezinta bogatie si abilitati financiare. Insa, cel mai puternic simbol si cel mai pretuit de japonezi este oglinda. Adica puterea de a te privi obiectiv, de a fi corect cu tine insuti. De aici iti apar si diamante pe degete, si sabii ascutite la brau. P.S.: eu sunt “Ion”, soferul tractorului cu remorca si declar pe proprie raspundere ca nu am avut nicio “zi de pomana” in toata viata mea! 😉
:))
Buna ziua. Cele mai mari greseli ale mele sunt ca ma descurajez la cel mai mic obstacol si ma las influentata negativ de cei din jurul meu.
Buna Daniel! Felicitări pentru articol! Intentionez sa imi fac timp sa le parcurg pe toate! La mine lucrurile stau in felul urmator: am avut o afacere in comert care nu a mers, am pierdut o gramada de bani, iar acum mi-am cam pierdut curajul de a mai investi in ceva…. problema e ca nu am in familie cu cine sa ma consult…toti sunt angajati convinsi si pentru ei conteaza foarte mult ca jobul sa aduca bani….si eu imi doresc sa fiu independenta financiar insa nu in acest sens cred ca o voi dobandi – sincer, m-au ,, marcat,, cartile lui R. Kyiosaki – , mi-am facut un plan de atac – am descoperit noi domenii care ma atrag …acum sunt angajata si ,, invat,, sa ma descurc in aceste domenii ca apoi sa intreprind aceste activitati pe cont propriu insa simt si lipsa independentei financiare pe care mi-o doresc iar tentatia de a fi angajata numai de dragul venitului e foarte mare si necesara daca e sa tinem cont ca sunt sotie si mama a doi copii minunati!
Esuez neincepind si/sau incep mai multe lucruri odata, sunt hapsin si le vreau pe toate imediat…ceia cei foarte rau
Nu ma pot concentra, pierd mai mult timp si resurse pentru ceea ce citeodata nici nu trebuie…
Sfat: programeazati ziua ( esenta eficientei ma ajuta incet sa imi revin)
Va multumesc tuturor pentru raspunsuri si pentru incredere 🙂
Raspus la intrebare! Incerc sa copiez pe alti, nu intodeauna am incredere in ceea ce gandesc ca ar putea da roade.
Eu gandesc la scara prea mare 🙂
E un articol excelent. Am revenit asupra ei de cateva ori si voi mai reveni. M-a ajutat sa-mi dau seama ca faptul ca sunt cateodata abstracta si un pic altruista poate fii un obstacol in tot ceea ce fac. Ar putea fii un motiv pentru care bat passul pe loc.
Vreau sa mentionez, ca nu am stiut despre toate astea pana la articolul asta.
Mi-a atras atentia titlul… ca si cand suna desteptatorul… (posibil ca am frica de esec)
Multumesc!
Daniel multumim pentru un articol realist si practic.
Ar fi fost interesant daca lasai si niste pasi de actiune mai exemplificati.Oricum articolul tau cand este aplicat, l-am aplicat mi-a marit productivitatea si clarificat drumul pe care il urmez.
Incurajez si pe restul lumi sa isi puna obiectivle in paralel, in fata lor langa acest articol sa vada,simta cum sa obitina ce vor.
Ma las coplesita de teama dar daca sunt sustinuta de altii prind curaj. Sunt caracterizata de un profil motivational de tip Extern, am nevoie de feedback permanent!
Interesanta poveste Daniel, Imi pare rau ca nam apucat sa stam de vorba mai mult cand ai venit la conferinta de la Iasi.
Acest post descriere romanul:))) 100% perfect
cred ca cea mai mare greseala a mea a fost lipsa curajului de a o lua pe cont propriu chia daca pentru inceput chiar si cu obiective nerealiste acum am ajuns intr-un moment cand slujba pe care o am ma distruge si in plus am cunoscut un om exact in situatia mea dar mult mai tanar si mi-am dat seama ca daca acum nu actionez nu o voi mai face niciodata
Ma grabesc, caut sa obțin cat mai multe rezultate pe moment si la sfârșit îmi dau seama ca as fi putut sa abordez alfel situația investind mai mult timp in documentație si economisind mai puține resurse materiale daca e cazul