“Analfabetii zilei de maine nu vor fi persoanele care nu stiu sa scrie si sa citeasca; vor fi cei care nu au invatat cum sa se dezvete de ce au fost invatati.”
Alvin Toffler
jurnalist
Prima parte a articolului despre Sistemul Educational a creat destul de multa valva. Pe de o parte am primit foarte multe emailuri si comentarii de la oameni care activeaza in sistemul de fac actual.
Surprinzator sau nu, aproape toti mi-au dat dreptate, si ei simtindu-se incorsetati de catre un sistem care mai mult pune piedici, decat ajuta.
“Lucrez de 5 ani in sistem, imi place ceea ce fac, dar, chiar si cu lupta, nu stiu cat voi rezista sa imi fac treaba cu devotament. Esti mereu faultat de un sistem care nu te lasa sa iti exprimi punctul de vedere; trebuie sa inveti, sa scrii, sa gandesti la fel cu autorii cartilor de psihopedagogie, desi multe din subiectele cartilor sunt niste lucruri care nu iti folosesc la nimic.”
Marcel
Pe de alta parte au fost destui care mi-au pus o intrebare destul de directa, considerand cumva ca nu ai cum sa “lupti” cu sistemul:
“Stii ce ma intereseaza, Daniel? Ce o sa faci cu proprii tai copii? Nu o sa ii dai la scoala? Ai curajul asta? Ai curajul sa ii educi tu cu riscul de a ii gasi analfabeti la 18 ani? Toata lumea trebuie sa stie sa scrie si sa citeasca. Iar scoala asta te invata!”
Alexandra
Niciodata nu am inteles de ce anumite exemple sunt duse in extrem si favorizeaza o gandire binara, de tip 0 sau 1. Daca ridic la fileu efectele negative ale sistemului educational, nu inseamna ca nu o sa imi dau copiii la scoala. Eu nu atac EDUCATIA, Dumnezeule. Ci modul cum a fost construit sistemul si costul pe care il plateste toata lumea care trece prin el.
Indemn oamenii sa nu se lase pe mana sistemului educational formal ca fel principal de mancare. Atat! Educatia este prea importanta pentru a fi lasata la voia intamplarii unui sistem care este din ce in ce mai neperformant.
Cei doi piloni ai sistemului educational
Sistemul educational este construit pe doi piloni care au rezistat inca din secolul al XVIII-lea:
- pilonul economic, pentru ca sistemul educational a fost creat ca sa serveasca sistemul economic; desi o facea bine la inceput, acum o face din ce in ce mai prost (o sa explic imediat de ce)
- pilonul intelectual (al inteligentei academice), ignorand aproape in totalitate alte tipuri de inteligenta: emotionala, creativa si inovativa, intrapersonala (introspectiva, de relatie cu sinele), interpersonala (de relationare cu ceilalti) , artistica, kinestezica etc.
Din pacate cei care imi spun ca sistemul educational este corect construit sunt cei, din punctul meu de vedere, care nu inteleg ca se poate si altfel, mai bine. Iau lucrurile ca atare, cum ne-au fost date si considera ca asa stau ele, neputand fi schimbate – precum legile fizicii.
Insa sistemul educational a fost construit dupa chipul si asemanarea fondatorilor (apropo de al doilea pilon). Este ca si cum eu as face o scoala “Daniel Zarnescu” in care ii notez pe copii in functie de cat de mult seamana cu mine. Iar pe cei care nu reusesc sa-mi copieze modul de gandire, ii las repetenti sau ii exmatriculez.
Din punctul asta de vedere sistemul educational poate fi vazut precum o societate in societate, cu amendamentul ca este o societate DISTOPICA (vezi trilogia Divergent, scrisa de Veronica Roth – sau seria de filme cu acelasi nume).
Problema consta in modul cum e construit sistemul (creeaza obiceiuri pe anumite comportamente) si costul pe care il platesti pentru a fi educat.
Ma refer in special la faptul ca:
- tot sistemul educational este fix / standardizat pe actiuni limitate si pe ratiune (pe cognitiv)
- exista un sistem liniar de notare si extrem de limitativ
- anumite comportamente sunt respinse aproape in totalitate (toate notarile se fac pe individ si pe un anumit tip de comportament, se genereaza invidie, nu exista colaborari, nu se invata nimic despre relationari – ori cele mai mari rezultate in mediul privat vin in urma muncii de echipa)
Ma refer la faptul ca scoala te transforma intr-un egoist competitiv, singuratic, care se compara cu ceilalti in permanenta (pe sistemul prost/destept) si tributar ideii de perfectionism prin “stiinta”.
De aici o tona de probleme psihice, dar si motivul pentru care avem de-a face cu o invazie de “perfectionisti” paralizati de ideea ca vor gresi.
Diferenta dintre un perfectionist si un performer este ca primul prefera sa nu actioneze deloc decat sa greseasca, pe cand al doilea actioneaza si invata pe masura ce greseste.
Intelegerea urmeaza experientei, nu invers.
Cum arata copilul “preferat” de catre profesori?
Nu am facut paralela intre sistemul educational actual si trilogia Divergent la intamplare. In carte societatea este impartita in cinci factiuni, fiecare factiune reprezentand o virtute – un mod de a fi si a te comporta (similar tiparelor comportamentale descrise de diferite teste psihometrice). Divergentii erau persoanele care nu se incadrau in nicio factiune, considerate o amenintare la adresa societatii, prin urmare vanate si eliminate.
Cautand explicatii in scaderea creativitatii si a stimei de sine la copii, pe masura ce cresc, un raspuns l-am gasit in testul psihometric MBTI (Myers Briggs Type Indicator).
Este un test care imparte omenirea in nu mai putin de 16 tipare comportamentale, dezvoltat initial de celebrul psihiatru Carl Gustav Jung si, mai apoi, de “duetul” mama-fiica Myers Briggs, care i-a dat si numele.
Am cautat raspunsul la intrebarea “care este tiparul preferat de catre profesori”? Acei copii cu cele mai bune note, copii cei mai ascultatori, cei mai “integrati” in sistemul educational asa cum il cunoastem acum, aveau in comun un singur tipar comportamental din 16!
Cum arata un copil adaptat sistemului educational?
- Copilul trebuia sa fie in primul rand introvertit, sa stea in banca lui, sa fie ascultator, sa nu faca galagie.
- Copilul trebuia sa fie senzorial, adica sa se foloseasca de date verificabile din trecut pentru a rezolva o problema din prezent.Un copil care este indemnat sa gaseasca o solutie la o problema (nu neaparat mai multe solutii sau “altele” decat cele agreate)
- Copilul trebuia sa fie rational, ca sa rezolve problemele bazandu-se pe logica si excluzand latura emotionala si de relationare cu ceilalti (de colaborare).
- Copilul trebuia sa fie judicativ. Aceasta componenta nu are treaba cu judecata, ci cu apetenta catre un program fix si respectarea regulilor. Un copil care vine la ore si care este prezent pana la final. Spre deosebire de copilul “cascat”, care intarzie la ore, care nu isi face temele la timp, care nu se poate adapta la un program fix – care la prima vedere sunt defecte, dar pot ascunde calitati extraordinare – sugrumate in fasa in numele standardizarii unui comportament.
Un singur tipar comportamental din 16 este tiparul preferat de sistemul educational. Ce se intampla cu celelalte 15? Raspunsul este trist: se adapteaza cum pot.
Iti dau un singur exemplu: ce se intampla cu un extrovertit extrem in sistemul educational actual? Un copil care are nevoie de alti copii si de comunicare si care, cu toate astea, este obligat sa stea in banca si sa asculte ce i se preda? Care tremura de nerabdare ca sa sune clopotelul si sa iasa in pauza ca sa elimine surplusul de energie si sa intre in contact cu alti copii? Care lucreaza mai bine in echipe decat individual?
Raspunsul este simplu: daca nu se adapteaza, devine un paria al societatii. Stima de sine scade brutal, are senzatia ca apartine unei lumi care nu a fost creata pentru el, de cele mai multe ori isi descarca energia in moduri total nepotrivite (exprimandu-se mai mult in pauze, devine cel care te brutalizeaza pe holuri, care iti cere bani, care iti fura mancarea din ghiozdan, pasibil de note mici, la purtare in special, si exmatriculari). In realitate copilul respectiv porneste cu sansa a doua intr-o “societate” standardizata, care slefuieste copiii bazandu-se pe un singur mod de gandire si comportament.
(pentru mai multe informatii despre tiparul MBTI iti recomand cartea “Despre Aerieni si Pamanteni”) – http://www.stepout.ro/carti/cartea-despre-aerieni-si-pamanteni/
De asemenea nu este intamplator ca tiparul descris mai sus (introvertit-senzorial-rational-judicativ, dar si cele conexe lui, care au rezultate bune la scoala) – este denumit foarte sugestiv “duty fulfiller”, “cel care iti rezolva sarcinile” (sau temele, in contextul asta).
Daca pe trei filtre din patru esti apropiat de acest tipar, ai toate sansele sa fi fost un elev cu note bune la scoala. Unii copii adopta acest comportament in cei peste 10-15 ani de scoala si ajung sa se comporte diferit fata de tiparul nativ.
Asa ajungem sa nu mai stim cine suntem, pentru ca am modelat un tipar de comportament care ne-a fost promovat ca fiind de “succes”.
Uitandu-ne la frecventa cu care apar aceste tipare care isi fac “temele” la nivel mondial, o sa vedem ca ele sunt cele mai raspandite (peste 10% raspandire). Iar tiparele care sunt denumite sugestiv: “liderul” (sau antreprenorul), “motivatorul”, “idealistul” sau chiar si “artistul” – sunt mult mai putin intalnite (sub 3-5% raspandire).
Explicatia este simpla: intri in scoala ca si idealist si iesi soldat, care respecta programul si ordinele. 🙂
Pentru a intelege cu adevarat efectele sistemului educational formal, trebuie sa ne uitam cum a fost el construit si in ce scop. Asa ca trebuie sa apelam putin la istorie.
Revolutia industriala
Surprinzator sau nu, sistemul educational formal, de masa, are o varsta de aproximativ 200 de ani si a luat nastere odata cu revolutia industriala, in ideea de a sustine sistemul economic. Ce s-a intamplat in perioada respectiva?
Pana atunci munca era in mare masura manuala, existau putine locuri de munca, nu exista o patura sociala mijlocie si media de imbracaminte, spre exemplu, a unei persoane normale se reducea la 1 pereche de pantaloni si 1-2 camasi.
De ce se intampla lucrul asta? Pentru ca procesul manual de a face o camasa dura foarte mult si, prin urmare, costa foarte mult, raportat la castiguri.
Revolutia industriala a inceput in Marea Britanie si apoi s-a raspandit in toata lumea undeva la finalul anilor 1700, odata cu inventarea masinii cu aburi. Munca manuala este inlocuita cu munca mecanizata, se face trecerea de la activitati cu preponderenta agrare la activitati industriale, industria textila sau metalurgica explodeaza la propriu, apar fabrici si uzine.
Tot atunci apare o nevoie de munca specializata, de oameni care sa inteleaga cum functioneaza aceste masini si sa aiba grija de ele. Apare pentru prima oara programul fix pentru angajati, cu sirene care anuntau ca incepe programul la fabrica si sute de muncitori care se duceau acolo cu noaptea in cap si ajungeau acasa seara tarziu.
Progresul, la nivel global, a fost remarcabil pe fondul cresterii economice: standardul de viata a crescut semnificativ, in sensul in care individul de rand a avut acces la medicamente si medicina in sine a evoluat si ea iar procentul de mortalitate infantila a scazut. Demografic a aparut o crestere foarte mare nu din prisma ca oamenii au inceput sa faca mai multi copii, ci pur si simplu pentru ca mult mai putini copii mureau pana la varsta de 16-18 ani.
Nasterea sistemului educational de masa
Pana in secolul al XVIII-lea nu exista un sistem educational pus la punct de catre natiunile lumii. Nu intamplator sistemul educational a devenit gratuit pentru toate masele odata cu revolutia industriala, cand munca manuala a fost inlocuita de munca mecanizata.
Asa cum sistemul economic in secolul al XVIII-lea a devenit unul standardizat, cu sarcini foarte precise pe care trebuia sa le faca un muncitor in fabrica, pe aceeasi imagine a fost creat si sistemul educational.
Scoala inca seamana cu o fabrica:
- ziduri care izoleaza elevii de restul lumii,
- un standard precis de invatare bazat pe unitati fixe de timp,
- este promovat conformismul (fiecare sa isi faca treaba, fiind notati in aceasta directie),
- clopotelul anunta cand incep orele exact cum sirena fabricii pe vremuri anunta cand incepe munca.
Au fost standardizate comportamentele si gandirea pentru a ocupa aceste locuri de munca. Era nevoie de o masa de manevra care sa stie exact ce are de facut si care sa indeplineasca sarcinile care i se cereau.
Pentru prima oara sistemul educational devine gratuit, in ideea in care statul, pe masura ce educa populatia in aceasta directie, beneficia de diversele taxe pe care le plateau proprietarii fabricilor (impozitele pe salarii, pe profit, pe tranzactii etc.). Atunci miscarea a fost geniala, pentru ca este perioada cu cea mai mare crestere ca nivel de trai din istoria omenirii. S-au facut progrese remarcabile, insa toate au venit cu un cost pe care il platim abia acum. Costul tine de alienarea individului si de o suprastandardizare a tot ceea ce facem.
Exista aceasta legatura directa intre sistemul economic si sistemul educational. Sistemul economic in revolutia industriala a fost standardizat pe specializari, pe ce trebuie sa faci
Ironia este ca sistemul economic in zilele moderne nu mai este unul standardizat, ci a devenit un sistem organic, care se schimba de la an la an, de la luna la luna. Specializarile acum dispar si apar cu o viteza ametitoare, la care sistemul educational, care a ramas unul standardizat, este incapabil sa raspunda.
Dau un singur exemplu in directia asta, o specializare care este foarte cautata pe piata de munca si care nici macar nu exista in nomenclatorul de meserii: specialistul in Social Media.
Exista nu mai putin de 8 milioane de utilizatori de Facebook in Romania si companiile angajeaza oameni care sa acceseze aceasta uriasa piata pe salarii peste medie. Cu toate astea acesti specialisti nu sunt formati de catre sistemul educational, pentru ca este o “meserie” prea tanara pentru a putea fi standardizata. Si in punctul in care va fi standardizata de catre sistemul educational, cel mai probabil va fi deja pe moarte.
“Tota vita schola est.”
“Toata viata noastra este o scoala.”
Comenius,
filozof al anilor 1600
Sistemul econonomic este organic, este un organism viu care se dezvolta. Incercarile de a-l standardiza, in continuare, sunt supuse esecului, iar “nomenclatorul de meserii” (care standardizeaza activitatile ocupationale) este una dintre cele mai evidente dovezi care ti se arata.
Sistemul educational inca mai formeaza muncitori de fabrici si uzine, care sa stie exact ce au de facut, care sa nu iasa din patratica lor, care sa nu dezvolte dincolo de diploma pe care o primesc la un moment dat.
Iar companiile stiu asta si actioneaza in concordanta. Angajeaza oameni performanti, care sa isi asume riscuri si sa vina cu solutii si rezultate dincolo de ceea ce li se cere punctual si nu mai au incredere in forta de munca pe care le-o pune la dispozitie sistemul educational.
Concluzia – sistemul economic a evoluat, sistemul educational, desi la inceput folositor, a ramas acelasi si nu s-a adaptat la vremurile moderne si la scopul cu care fusese creat in prima faza.
Sistemul educational este acum o fabrica de diplome nefolositoare
Bineinteles ca nimeni nu mai are incredere in sistemul educational actual, facandu-se referire in special la “fabricile de diplome” si la faptul ca, in tarile “civilizate”, mai greu intalnesti persoane fara diploma de studii superioare decat cu diploma.
Diplomele au devenit o afacere si, ce este amuzant, corporatiile si antreprenorii pun din ce in ce mai putin accent pe ele. Eu, personal, in momentul in care angajez pe cineva, ma uit la orice altceva decat la studiile facute. Caut exact acele abilitati pe care sistemul educational ti le “fura”.
Daca vreau sa angajez un marketer – stiu, spre exemplu, ca ultimul loc in care o sa il gasesc este la o facultate de marketing. Este doar un exemplu subiectiv. Bineinteles ca exista exceptii, pentru ca nu vrei sa fii operat de cineva care a fost mediocru la scoala de medicina. Insa chiar si aceste exceptii nu fac decat sa intareasca regula, pentru ca gasim foarte multi doctori sau avocati care nu au ce cauta in domeniul respectiv si care au aceeasi impresie ca traiesc o viata care nu este a lor, pentru ca au fost prinsi la un momend dat intr-un “malaxor” din care nu au mai putut sa iasa.
Sistemul educational exact asta este – un abator de visuri.
Ca fapt amuzant: de ce crezi ca in literatura de dezvoltare personala (dar si in interiorul marilor companii) se pune acum accent atat de mult pe replica “gandeste in afara cutiei”? Pentru simplul fapt ca avem in medie 10-15 ani de educatie formala care nu face altceva decat sa ne invete cum sa gandim “in cutie”.
“Oricine este un geniu. Dar daca judeci un peste dupa abilitatea lui de a se catara intr-un copac, va trai toata viata crezand ca este prost.”
Albert Einstein
Sisteme de educatie alternativa
Multi m-au intrebat ce sa faca cu proprii lor copii pe masura ce trec prin sistemul educational formal. Prima regula si cea mai importanta este sa nu iti lasi educatia copilului tau pe mana sistemului educational exclusiv, oricare ar fi el.
- Incurajeaza copiii sa fie ei insisi si sa nu isi piarda copilaria si starea de joaca pe care o au inainte de a intra in sistemul educational propriu zis.
- Incurajeaza-l sa invete prin joaca si experimentare, incurajeaza-i interesele personale, inclinatiile lui si investeste in ele (prin cursuri si activitati extracurriculare).
- Incurajeaza-l sa citeasca dincolo de ce i se cere la scoala, sa caute informatii care ii fac placere, sa fie curios.
- Incurajeaza-l sa capete experienta profesionala din timp prin activitati de internship, voluntariat si tabere cu specific (in functie de cine este el si ce interese are).
- Nu pune presiune pe notele pe care le ia la scoala, pentru ca nimeni din mediul privat nu mai crede in ele, ci mai degraba cauta sa dezvolti abilitatile / interesele pe care el le are.
Pot spune, prin prisma experientei pe care o am in sedinte de coaching, ca cei mici sunt oglinzi ale parintilor si a modului in care ei au fost “educati”. Cu alte cuvinte – poti cu greu sa incurajezi un copil sa se educe dincolo de ce ofera sistemul educational formal daca tu nu esti un model in directia asta pentru el.
Daca tu nu citesti si nu te educi constant – nici el nu o va face. Daca tu esti frustrat de cine esti si el va ajunge acolo.
De asemenea exista sisteme de educatie alternative care merita studiate in detaliu. Nu neaparat pentru a-l duce acolo, ci pentru a putea sa il educi in paralel cu sistemul formal.
Ca si popularitate, in Romania scolile Waldorf sunt la mare cautare, pe langa existand si metoda montessori (cu o raspandire mult mai mica), dar si conceptul de homeschooling si unschooling, in care copiii se educa pe cont propriu de acasa, in care parintii joaca un rol important si in care exista inclusiv posibilitatea de echivalare a examenului de bacalaureat.
Daca le studiezi principiile si modul de lucru, le vei putea aplica si tu, cunoscut fiind faptul ca parintele este primul contact cu ceea ce inseamna educatie in viata unui copil.
Spre exemplu – scolile Waldorf, dezvoltate de Rudolf Steiner, se bazeaza pe necesitatile de dezvoltare ale celor mici si pleaca de la ideea ca fiecare copil are propriul drum in viata si propria personalitate. Centrarea se face pe copil, insa profesorul este in continuare cel care preda, avand o curricula pe care merge.
Diferente fata de sistemul clasic:
- in special in clasele primare copiii nu sunt bombardati cu teme si informatii precum in sistemul clasic, trecerea facandu-se oarecum natural
- predarea se face pe module (asa zisele epoci), insemnand ca timp de 3-5 saptamani copiii vor invata in special doar o materie (romana, matematica, istorie, geografie etc); in felul asta este eliminata fragmentarea atentiei iar copilul poate aprofunda cu adevarat o singura materie, si nu superficial cum se intampla in mod “normal”.
- formarea copilului se face inclusiv prin intermediul muzicii, dansului si artelor (aproape inexistente in sistemul clasic); este introdus un instrument muzical de studiu inca din clasa I
Se spune ca o scoala Waldorf formeaza copii, pe cand sistemul clasic ii informeaza. De asemenea este bine de stiut ca promovabilitatea la examenul de Bacalaureat este mai ridicata cu 30-50% la un liceu Waldorf decat la un liceu normal.
Dezavantaje:
- sunt putine astfel de scoli, deci cererea este destul de mare
- este considerata o scoala “umanista”, prin urmare este “acuzata” ca nu favorizeaza copiii cu inclinatie catre stiinte exacte
- este o intreaga dezbatere asupra faptului ca cei care fac trecerea de la Waldorf la o scoala “normala” nu reusesc sa se adapteze (povestile duc pana acolo unde spun ca acesti copii pun la indoiala ce spun profesorii si se asteapta sa fie egali cu acestia – dupa modul de formare al scolii Waldorf, dar si ca fac fata cu greu programului fragmentat si al numarului mare de teme)
“Educatia nu este pregatirea pe care o faci pentru viata, ci este viata insasi.”
John Dewey
filozof american de la mijlocul anilor 1800
Concluzie
Daca intelegi modul cum este construit sistemul educational formal, intelegi si ca poti sa te dezveti. Sunt patru lucruri despre care nu inveti nimic in scoala si care devin prioritare pentru tine:
- nu inveti nimic despre bani, cum sa ii faci, cum sa ii gestionezi
- nu inveti nimic despre relatii, indiferent ca vorbim de relatiile de cuplu sau elemente de baza de comunicare interpersonala.
- nu inveti nimic despre emotii, despre cum sa le recunosti, ce sunt ele si cum sa le gestionezi
- nu inveti nimic despre sanatate si ce tine de nutritie si vitalitate.
Toate aceste lucruri revin in responsabilitatea ta 100%.
Şcoala te transformă într-un schizofrenic. Trebuie să faci cum îţi spun ei că altfel dai de belea. Eu sunt de felul meu extrovertit şi pur şi simplu nu pot să stau mai mult de 30 de minute fără să spun ceva. Dar mi-am dat seama că nu o să ajung nicăieri cu un astfel de comportament aşa că am început să mă temperez puţin câte puţin până am ajuns în liceu să fiu un introvertit sever care nu putea să îşi exprime sentimentele. Şi de aici au pornit o sumă de alte probleme. S-a dus o luptă în mine pe parcursul liceului cu care în mai am de lucrat.
Nu dau toată vina pe şcoală dar şcoala m-a cam scurtcircuitat.
Nu aş vrea ca şi altcineva să mai treacă prin ce am trecut.
Oare o să se schimbe vreodată ceva?
Asta e termenul: “scurtcircuitat”. Cam asta este senzatia si cand vine vorba de mine.
Salut Daniel!
Super articol. Nu vreau decat sa ii transmiti Alexandrei din al doilea comentariu ca tot ce e nevoie sa te invete scoala e sa scrii si sa citesti…desi si astea pot fi invatate de la parinti sau bunici…:)))…
Mult succes in continuare!
Multumesc mult 🙂
din pacate trist adevar……copilul meu traieste f frustrat aceste ingradiri….fiind etichetat ca “anormal” “hiperactiv””deranjant”…doar pentru ca are opiniile lui…si nu are stare uneori sa asculte aberatiile unor din profesori…..am fost intradevar un copil care eram pe placul profesorilor….dar nu am castigat nimik in viata de adult din asta…dimpotriva….pierd mereu pentru ca greu ma dezvat de a fi cel care face totul sa fie pe placul sefului…colegilor. etc…de multe ori in detrimentul starii mele de bine…..pentru asta chiar nu pun presiune pe copil sa fie premiant…ci il las sa isi dezvolte singur abilitatile…doar indrumandu-l.Drept urmare a invatat sa cante singur la chitara si pian doar dupa demo de pe net….abea apoi inscriindu-l la clubul copiilor la chitara unde a trecut dupa o luna la avansati…a invatat singur sa utilizeze pc si tel….mai bn ca mn chiar….isi cauta singur informatii si a ajuns sa zica decat sa tocesc lectia la istorie caut un filmulet despre ea…ppate gresesc undeva…dar are mai mult spirit de lider si se descurca in unele situatui poate mai bine ca mine caruia mi-e cumva frica sa ies din tipare. E oricum greu de lamurit un profesor mai ales de o varsta mai inaintata sa fie mai maleabil si flexibil cu copiii.
Foarte tare asta – “de ce sa tocesc lectia de istorie, mai bine caut un filmulet pe net despre ea” 🙂
Are potential 😉
Salutare,
Desi sunt abonat de foarte mult timp la newsletterul tau, azi a fost prima zi in care am deschis un mail pentru ca am fost captat de titlu. Chiar daca am doar 20 de ani, sunt perfect de acord cu ce ai zis. Sunt designer freelancer si am ales sa invat singur si din mers in timp ce lucrez cu diversi clienti.
Problema cu sistemul de invatamant e asa mare incat trebuie taiat totul si reconstruit. Ca exemplu, chiar daca am avut inclinatie de mic spre arta, am fost “indemnat” sa merg la un profil mate-info cu precizarea ca: “mai bine sa mergi acolo si sa fii sigur ca te poti duce la aproape orice facultate dupa decat sa te duci la arte, un domeniu care nu este sigur”.
Parintii joaca un rol foarte mare in felul in care noi ajungem sa gandim: inside/outside of the box.
Daca tot am terminat liceul acum doi ani, pot da un exemplu de cum zeci de copii din liceul meu mergeau ori la poli ori la ase- contabilitate. Ca urmare a acestui exemplu se poate vedea lipsa de imaginatie si creativitate pe care au avut-o cu totii. Toti s-au dus la specializari care ii va ajuta sa fie angajati si nu s-au orientat spre a invata cum sa fie propriul lor sef.
Un citat dintr-o carte despre sistemul educational care imi place foarte mult suna in felul urmator: “Scoala nu te invata altceva decat cum sa fii angajatul perfect”.
Imi cer scuze pentru comentariul lung.
Super tare siteul, astept cu nerabdare si alte articole.
Ai foarte mare dreptate. Parintii au o influenta mare in cum ajung copiii. Daca vor ca al lor copil sa respecte regulile, sa stea cuminti la scoala si sa aiba note bune (ca sa nu aiba batai de cap) – inseamna ca il lasa pe mana sist. educational si sunt de acord cu acest comportament.
precum o Locomotiva cu Aburi
Puf Puf era bun la vremea sa
dar Tehnologia evolueaza , iar cine alege sa ramana in urma , vai de ei
pentru mine , Liceul a fost cea mai mare greseala care am facut-o
1 ) am ales profilul Mate-info in loc de Arte
luandu-ma dupa ai mei , care au zis ca din asta ies bani
ei avand Datorii la Banca , in loc de Bani de Rezerva
2 ) am incercat sa ma integrez in Colectiv , cu colegii de clasa
pentru a nu mai trai in Cosmar precum la Scoala Generala , fiind o “Oaie Neagra”
ca sa ajung la concluzia ca “Nuanta Parului nu se schimba de la Radacina , prin Vopsire”
Se pare ca in alte parti din lume se poate mai mult…ca sa va mai destindeti, va transfer de pe net: SECRETUL FINLANDEZILOR
De ce este atit de obisnuit ca in Finlanda, un adolescent normal sa termine primele 12 clase cu medii excelente, vorbind o engleza perfecta si citind o carte pe saptamina?
07:45
– Saili (15 ani) asteapta autobuzul urban care il va lasa la poarta scolii (nu exista autobuze scolare).
Autobuzul trece la fiecare 5 minute.
Finlandezii incearca sa-i faca pe fiii lor sa fie independenti de mici.
Pe foarte putini dintre ei, parintii lor îi duc cu masina pina la scoala.
Biletul este subventionat de catre municipalitate.
Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de scoala. In exterior, instalatiile scolii dau o impresie spartana.
Niciun muc de tigara, nicio hirtie pe jos, niciun grafitti pe ziduri.
09:15
– Orele de 45 de minute.
Finlandezii mizeaza pe studiile de limba materna, matematica si engleza. 75% dintre materii sunt comune in toata tara . Restul il alege scoala, in acord cu profesorii, parintii si elevii.
Orele sunt scurte, intense si, mai ales, foarte participative. In interiorul scolii, curatenia este si mai evidenta.
Totul pare recent dat in folosinta. Pe banci si pupitre nu sunt semne, si nu se scrijeleste nimic.
Scoala este publica si, bineinteles, gratuita, dar cu instalatii demne de un colegiu “scump” din Spania.
Salile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasma cu TV in circuit inchis, acvariu de 200 de litri cu pesti tropicali, bucatarie completa, dispozitive audiovizuale, aer conditionat, multe plante.
Fiecare doi elevi au cite un calculator.
O duzina de masini de cusut in sala de croitorie, aparate de sudura, scule de timplarie, schiuri… O sala de sport acoperita, un auditoriu pentru orele de teatru si o sala de mese cu autoservire.
Cartile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit, mincarea e gratuita.
12:00
– Mincare calda, nutritiva si gratuita.
Saili are o jumatate de ora pentru prinz, la restaurantul scolii.
Legea finlandeza obliga ca meniul sa fie gratuit, nutritiv, si cu multe feluri de salate si fructe.
Se bea apa sau lapte. Costurile le plateste municipalitatea fiecarui oras.
Daca orele se prelungesc pina dupa amiaza, scoala are obligatia de a oferi o gustare elevilor.
16:05
– Inapoi acasa, Saili joaca hockey cu fratele lui mai mic.
Nu exista delincventa, strazile sunt sigure.
Cind se lasa seara, Saili si fratele lui, care au invatat sa gateasca la scoala, pregatesc cina pentru parintii lor, daca acestia intirzie la serviciu.
18:30
– Cina si sauna (aceasta, de 3 ori pe saptamina) sunt momentele in care familia se afla impreuna.
Se converseaza mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorintele, progresele si nevoile lor.
Dar in aceeasi masura, se fac si planuri de vacanta pentru toata familia, in comun.
20:15
– Temele si la culcare.
Copiii finlandezi au foarte multe teme de casa, desi Saili le termina rapid, intr-o ora sau doua, pentru ca de-abia asteapta sa se urce in pat si sa citeasca Harry Potter in engleza.
Pentru Saili, scoala este ca un serviciu.
– “Daca un copil doreste sa studieze, poate sa ajunga medic sau judecator sau inginer, chiar daca familia sa este una saraca”.
– Educatia fiecarui copil costa statul finlandez 200000 de euro, de la gradinita pina la absolvirea unei universitati.
“Sunt banii cel mai bine folositi din impozitele noastre”.
– Studentii platesc doar cartile si mincarea (2.50 euro la restaurantul facultatii).
Apoi, statul îi ajuta sa se emancipeze dindu-le subventii pentru inchirierea unei locuinte si primul salariu.
– Elevii au un respect total fata de profesori, si se vede in orice moment politetea in relatiile dintre ei.
Nu poarta uniforme, dar sunt intotdeauna simplu si corect imbracati si pieptanati.
– Intr-o scoala din centrul capitalei Helsinki , sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelasi.
Sistemul educational nu este elitist si nu urmareste producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cit mai inalt.
– Presedinta Finlandei, Tarja Halonen, licentiata in Drept si profesoara:
“Cind îi cert pe studentii mei, le spun ca irosesc banii contribuabililor”.
– Nu exista repetenti, desi nu exista decit o singura oportunitate de a lua un examen, “pentru simplul motiv ca viata insasi nu se traieste decit o singura data”.
Se studiaza pina cind se ia examenul, dar promovarea in anul urmator este automata.
– “Ziua de lucru” a lui Saili este intensa, de la 8 pina la 3.
Orele sunt insa scurte, de 45 de minute. Una dintre recreatii se petrece obligatoriu afara, in aer liber.
Se stimuleaza rationamentul critic inaintea memorizarii mecanice.
Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, arta digitala, coafura, arte martiale, hockey, schi de tura, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanica sau muzica.
Elevii cinta la vioara, chitara electrica sau la ce prefera.
Si, inca odata, se incurajeaza gindirea critica si se discuta.
– “Saili inca nu s-a hotarit ce vrea sa faca mai incolo. Chimie, medicina veterinara sau creatie de jocuri video.
Il intreb daca este fericit. Fara sa clipeasca, imi raspunde – ” da.”
Dar exista un secret:
Pe la anul 1600 s-a legiferat ca cine nu stie sa scrie si sa citeasca nu are voie sa faca copii!!!
Secretul asta de la final il asteptam 🙂
Si iata incat unul : Scoala primara este obligatorie in tarile nordice de prin anii 1200-1300. In Romania :dupa 1900. Adaugam inca vreo cateva decenii de stupizenie comunista, vreo doua decenii de Abramburici si Mister Calorifer ala si vedem unde ne aflam si mai ales de ce.
Intr-adevar, Daniel, asa cred si eu: scapa cine poate. Solutiile alternative sunt una dintre chei. Scoala mentionata de tine este doar una, si din pacate nu este disponibila peste tot, dar, daca parintele este capabil sa vada unde se afla si ce se intmapla, va gasi combinatia corecta de stimuli pentru copilul sau. Daca nu, nu. Din pacate vad ca si mult parinti tineri au aceeasi atitudine: singura lor dorinta este ca odrasla sa fie cuminte si este recompensata si pedepsita functie de asta. Pentru mine inseamna ca scoala si popii si-au facut bine treaba, din pacate.
Succes tuturor!
si cum controleaza ca cei care nu stiu sa scrie si sa citeasca sa nu faca copii?
Felicitari pentru articol, Daniel. Sunt total de acord cu tine. Eu am predat 14 ani lb.si lit.romana.
Apoi mi-am dat demisia si am plecat in USA unde am stat 2 ani, lucrand in vanzari directe.
M-am intors in tara din motive personale, am lucrat in vanzari in mediul privat, apoi a venit criza
si am reintrat in sistemul de invatamant unde am avut ocazia sa aduc ceva nou.Am conceput un curs de comunicare pe care l-am predat ca disciplina optionala (in scoli exista aceste cursuri optionale care dau posibilitatea
sa gandesti si sa actionezi “out of the box”).Elevii au fost extrem de incantati si asteptau mereu cu nerabdare aceasta ora de comunicare care avea loc o data pe saptamana.
Totusi , am considerat ca e din nou, prea putin pt.mine sa raman in sistem si iarasi am plecat
de data aceasta in UK .Am stat mai putin acolo, doar 7 luni unde am lucrat ca interpreter, avand
astfel ocazia sa interactionez cu tot felul de oameni si mentalitati.Am ajuns din nou in tara mea…
unde…poate o sa intru din nou in sistemul de invatamant contribuind la “schimbare”, dar
ma tem ca nu sunt “vazute” prea bine aceste “du-te vino” intr-un mediu in care se considera
ca trebuie sa te mandresti daca ai o vechime de 30 sau 40 de ani…lol..
Sau poate voi avea inspiratia sa renunt la sistem…
Atata timp cat vii cu un suflu nou de fiecare data cand te intorci, faci parte din schimbare 🙂
felicitari!
Sunt student in Danemarca de aproape 2 ani de zile, iar cand eram in primul semestru, profesorii si-au dat seama care dintre studentii din clasa mea suntem romani, din cauza ca noi nu puneam intrebari. O profesoara mi-a spus ca studentilor din Romania parca le e frica sa intrebe, ori sa nu se faca de ras, ori ca le e rusine. Dovada ca avem renume deja si peste hotare 😀
Asta nu e doar a sistemului educational, este specifica sistemului romanesc educational (cu reminiscente din zona comunista). Autoritatea stirbita de catre o intrebare a elevului este pedepsita.
Imi place fotografia cu tipul care sta in cap -e altfel. Si se observa clar ca majoritatea celorlalti seamana.
Probabil ca articolele tale sunt citite de oamenii care stau in cap.
Ce ar trebui sa intelegem este ca totusi, sistemul e construit pentru cei care seamana -mult mai multi decat cei ce stau in cap.
Din punctul asta de vedere este o afacere buna: de ce sa se schimbe pentru putinii oameni care sunt altfel, cand poate sa faca acelasi lucru ca pana acum?
Societatea insasi ii favorizeaza pe cei ce iau note bune si, evident, au o diploma.
Ar putea spune Pera ca e psiholog, daca nu ar avea o diploma in psihologie?
Acum il aplaudam si-l apreciem pentru rezultate si pentru ca e altfel, il credem ca a invatat pe cont propriu mai mult decat in facultate, dar cine l-ar fi ascultat sau l-ar fi citit daca ar fi spus doar povestea renuntarii la scoala?
Noi, cei care stam in cap, suntem adevaratii frustrati, pentru ca stim ca ne trimitem copiii in scoli din care ies nepregatiti, indiferent de rezultatele academice dar stim, de asemenea, ca sistemul e astfel construit incat sa-i favorizeze pe cei cu note bune.
Gabriel,
1 – sistemul nu este construit de cei care semana pentru cei multi. Este o intrebare de tipul “ce a fost la inceput, oul sau gaina”? Sunt multi pentru ca ii da sistemul, nu pentru ca sunt multi 🙂 Daca sistemul ar favoriza pe umanisti, atunci ar fi ei multi. Dar nu despre asta este articolul. Articolul nu este sa ii favorizeze pe cei multi sau pe cei putini, ci sa favorizeze liberul arbitru (de a da sansa fiecaruia sa se dezvolte catre cine este el cu adevarat, fara sa imbrace comportamente si tipare de gandire care nu sunt ale lui).
2 – Diploma lui Pera este fix zero. Putea sa obtina orice fel de rezultat pe care il are si acum FARA DIPLOMA. Diploma e o reminiscena a sistemului si care nu iti asigura nimic altceva (in afara de autoritate, dar care, ca si marketing, poate fi obtinuta din alte parti).
Iti dau exemplu din alt domeniu: am prieteni copywriteri si marketeri care acum sunt milionari in euro. Niciunul nu are diploma. Si au lucrat si ca angajati, apoi ca parteneri, apoi au fondat ei propriile companii.
Rezultatele bat la fund orice diploma in orice domeniu.
3 – Sistemul nu ii favorizeaza pe cei cu note bune 🙂 Dimpotriva, ii face sa creada ca sunt pregatiti pentru lumea “reala”.
Excelent articolul, Daniel! Lucrez in invatamant si asa e!
Bun articolul în sensul că ”deschide și luminează” categoria mai puțin interesată despre dezvoltare și mersul lumii în general.
Are totuși ceva mici scăpări care pot fi mai departe sursa de plecare pentru susținătorii fervenți ai ”neschimbării”
Sunt materii noi introduse în programă. Fiul meu a făcut materia ”Educație financiară” în care sunt prezentați banii, băncile și sistemele de creditare în speță.
A făcut și Educație Civică care ar avea un pretins rol de a acoperi relaționarea din societate. Manualul prezenta în principiu aturoritățile statului și normele de raportare față de ele.
Și aud acum că este ceva materie cu numele ”Dezvoltare personală” dar cu care nu am avut încă contact, cred că se face în clasele mai mari.
Părerea mea este că manualele și materiile respective sunt la fel de anacronice și deformate ca și sistemul care le-a creat. Sunt noi bife adăugate în încercarea disperată a sistemului de a ține pasul cu vremile.
Cred că articolul acesta cu rol de manifest ar trebui să atingă într-o eventuală formă viitoare și acest aspect. Altfel formularea concluziilor poate fi un călcâi al lui Achile , nu atât pentru susțintorii sistemului, cât pentru persoanele care nu văd sau nu înțeleg sistemul dincolo de tiparul cu care au fot deja ele însele ”infectate”
Dupa ce-am citit acest articol, mi-am adus aminte de un caz ce mi sa intimplat cand eram in clasele gimnaziale. Am participat la olimpiada de matematica si am rezolvat o problema destul de grea pe atunci, dupa aflarea rezultatelor am primit la acea problema zero puncte si cel mai interesant moment a fost acela cand profesoara de matematica mi-a spus ca nu am rezolvat problema prin metoda care era predata la lectiile de matematica si ca raspunsul final la problema pe care am rezolvat-o prin metoda mea este fix ca la metoda profesoarei de matematica. In concluzie pot spune ca tot ce-ai spus Daniel se adevereste, multumesc pentru efortul pe care-l pui !!!
Multumesc Daniel pentru ceea ce faci, un articol foarte bun, mai astept si alte articole pe aceasta tema despre cum sa iesim din cutie… Dar sunt curios ce s-ar intampla daca peste 50% dintre oameni ar iesi din cutie, cum crezi ca ar fi lumea, cum s-ar schimba ea, am impresia ca acum suntem intr-o mare schimbare si nu stiu daca spre bine sau rau… Aceasta propozitie ma pus mult pe ganduri si mi-a raspuns la multe intrebari, pentru asta a meritat sa citesc tot articolul: “Asa ajungem sa nu mai stim cine suntem, pentru ca am modelat un tipar de comportament care ne-a fost promovat ca fiind de “succes”.”
Si totusi , chiar daca noi intelegem ca al nostru copil e diferit si ii este greu sa se adapteze la sistem, ca e fire de artist, cumva gura-casca, sau in lumea lui, ca e dornic de a invata descoperind si simtind, nu prin toceala, ca e curios si vrea sa invete lucruri noi,…. totusi cum il vom putea feri de comportamentul negativ, de cuvintele grele ale invatatoarei, de discutiile interminabile cu rol de a-l face sa se simta rusinat stirbindu-i stima de sine, pentru ca nu e supus, ca ceilalti?
Felicitări pentru articol, Daniel!
Excelent sintetizat, sistematizat şi expus. Ai pus accentul pe “EDUCAŢIE” şi îmi doresc ca din ce în ce mai mulţi oameni să deschidă ochii.
Total de acord cu tine, sistemul educational actual este invechit, nu tine pasul cu lumea moderna, nu stimuleaza imaginatia elevului, are o sumedenie de carente. Impresia este ca educatia a fost lasate pe mana unor persoane nepotrivite, incapabile sa inteleaga prezentul si sa ia masuri in consecinta.
Din pacate, solutii alternative nu prea exista. Asta e adevarul. Putinele scoli care propun altceva sunt mai mult experimentale.
Pericolul cel mare, care de fapt se intampla acum, este ca elevul nu mai este interesat sa invete deloc. Sistemul educational prost devine alibiul perfect.
Articolul tau este foarte bun, dar ar fi trebuit sa precizeze clar ca educatia este Obligatorie !
Putem discuta modul in care decidem sa ne educam copii.
Sansele de a izbuti in viata, fara munca , doar in baza unui talent innascut sau a unui mare noroc sunt aproape nule.
este putin cam totalitar mesajul transmis aici…. eu sunt unul din aia care am gandit intotdeauna “out of the box”- sau cel putin asa mi s-a spus….. dar sa stii ca si asta este acceptat pana la o limita (numai cand au sefii chef)… si daca gandesti “out of the box” nu o faci doar o data sau doar once in a while, este ceva ce-l ai in sange… iar majoritatea nu pot intelege, ei se asteapta sa o faci doar cand au unii chef sa te suporte (pana una alta trebuie sa intri in tipare- iar asta nu in Romania, oriunde ai fi in lume)…. am fost un elev de mijloc in scoala si daca nu era sistemul care sa ma impinga de la spate probabil ca as fi fost unul mediocru, pentru ca nu mi-a placut sa invat; deci pana la urma cred ca si sistemul asta care te forteaza sa inveti are partile lui bune, te disciplineaza care este iarasi un plus oriunde te-ai duce si orice ai incerca sa faci in viata, chiar si cand iti faci un business al tau daca nu esti disciplinat (fie ca ai fost educat sa fii, ori asa esti tu din fire) nu ai cum sa ai un business prosper.
Raspundeai mai sus “Autoritatea stirbita de catre o intrebare a elevului este pedepsita.”- incearca sa pui o intrebare in mijlocul unei sedinte inainte sa te intrebe la sfarsit daca are cineva ntrebari si apoi sa vezi ce urat se uita toti la tine (de regula trebuie sa iti iei notite si intrebi la sfarsit… de regula pana la acel sfarsit ori uit intrebarea ori deja mi s-a raspuns pe masura ce s-au dat detalii)- si nu vorbesc de sedinte in Romania, vorbeam de sedinte in Spania, Italia, Germania, Canada si SUA )dar eu sunt mai “out of the box” si uneori mi se iarta 🙂 – nu intodeauna)
spuneai:
1. “nu inveti nimic despre bani, cum sa ii faci, cum sa ii gestionezi”- in scoala faci probleme la matematica sa aduni banii si sa-i calculezi inca din clasele primare, scoala iti da posibilitatea sa obtii o educatie de cele mai multe ori gratuita care la randul ei iti ofera un job si automat posibilitatea sa faci bani, cum sa-i gestionezi: trebuie sa stii sa faci adunari si scaderi sa faci calcule cati bani faci si cati bani cheltui, sa faci balanta si atunci vezi daca ai profit sau esti pe minus… chestii elementare care le-am invatat in scoala primara, in facultate la cursurile de contabilitate (erau facultative la o facultate tehnica)…. deci eu cred ca toate astea le-am invatat in scoala din Romania
2. “nu inveti nimic despre relatii, indiferent ca vorbim de relatiile de cuplu sau elemente de baza de comunicare interpersonala.”- cum iti explici ca in societatile dezvoltate copiii termina facultatea si rar au un prieten cu care sa se cunoasca din copilarie ? (pentru ca nu-i invata asta); astea aici se invata in familie, la locul de munca, la biserica (orice alte activitati extracuriculare in care este datoria parintilor sa investeasca) in functie de personalitatea fiecaruia in cartile si materialele care le citeste (observ ca citim cam acelasi materiale, fie ca-s carti fie pe internet or orice alte resurse)
3. “nu inveti nimic despre emotii, despre cum sa le recunosti, ce sunt ele si cum sa le gestionezi”- deductie logica, nu era nevoie sa ne spuna facem asta pentru ca…: la ce bun erau toate serbarile de Craciun, sfarsit de an scolar, defilarea de la 23 August (2 saptamani de pregatire inainte de eveniment era un motiv de socializare cu copii de varsta ta si cu preocupari similare); teste, examene, lucrari de control… toate era ca sa te ajute si sa te obisnuiasaca sa gestinonezi emotii, stress (nu era nevoie sa te faca sa le recunosti pentru ca deja trecusei cam prin tot felul de emotii si de acum cam stiai la ce sa te astepti
4. “nu inveti nimic despre sanatate si ce tine de nutritie si vitalitate.”- ani in urma nu prea era nevoie, mancam sanatos, eram activi (nu stateam pe computer toata ziua si nu aveam aditivi in mancare), in schimb imi amintesc ca la o ora de dirigentie am invatat de cele 4 grupe de alimente(dairy, carbs, vegies, meat,)- mai nou in Canadian health and food guide are si junk food added ca a 5-a grupa de elemente (ai prefera sa invete copiii asta?- eu personal nu-s happy ca copilul meu a invatat ca junk food este o grupa de alimente); despre sanatate cred ca invatam suficient cat sa stim sa ne ferim sa nu luam BTS, inca din clasa a 7-a sau 8-a cred, si apoi si in liceu aveam ore de dirigentie cu specific de sanatate corporala si mai era ceva….
Scoala e invata sa muncesti, sa fii disciplinat (iar aici ma refer la disciplina cu sensul de punctualitate, corectitudine,..)
Te-ai gandit vreodata la ce foloseau toate careurile alea si randurile alea aliniate la care eram supusi sa ne coordonam: sa fim ordonati si analitici. O data ce ai vazut ordine in jurul tau de cand erai inca copil nu haos si dezorganizare, ai acceasi tendinta si cand esti adult sa fii ordonat in vaiat, ganduri, loc de munca, famile, casa etc… chair daca natura ta este ceva mai haotica intotdeauna te intorci la origini unde stii ca era bine.
Eu personal cred ca scoala aia care am facut-o si pe care am urat-o cu pasiune a fost excelenta cu mici hibe ici colo (nu exista nimic perfect), dar 80% a fost foarte buna si educationala. Ala era un sistem care nu trebuia schimbat si o spun acum dupa ce am vazut sistem din alte tari care nu-s mult mai bune sau mai educative.
Daca iei un copil care gandeste “out of the box” si nu-l fortezi sa treaca printr-un sitem rigid de educatie (macar pana la terminarea scolii elementare, clasa 8-a) nu vei scoate nimic din acea persona daca nu sta un cineva la spatele lui pas cu pas.
Am recitit de cateva ori acest material,Danile pe zi ce trece esti mai pragmatic si mai incitant in abordarea diferitelor materiale!!!
O bucurie sa primesc astfel de materiale,
Felicitari!!!
Multe lucruri adevarate, dar si multe dar-uri. Problema e ca scoala te invata, dar nu se invata. Lipseste motivatia invatarii. In trecut notele mari te duceau undeva, un anumit model de elev avea mai mari sanse de succes. Acum de ce sa invete elevii? Ce motivatie au? Am blamat memorarea pana s-a eliminat in asa masura incat elevii nu mai pot memora cateva versuri. Asta e marea problema: se pierde abilitatea de a invata, disciplina invatarii.
Referitor la nu se invata despre nutritie si vitalitate..ba da, se invata. Tocmai, ca acum exista si astfel de lectii. Teoretice. Pentru ca tu ii spui de fructe si legume iar el primeste bani de acasa sa isi cumpere de la magazin mancare. Ghici ce isi cumpara: chips-uri si suc din praf sau la doza. Iar guvernul le da lapte pasteurizat cu gust de apa si biscuiti facuti din faina si apa. Toata lumea se plange ca elevii petrec prea mult timp la calculator, pe facebook. Dar parintii cumpara copiilor cele mai performante telefoane cu abonamente la internet.
Multe lucruri adevarate, dar si multe dar-uri. Problema e ca scoala te invata, dar nu se invata. Lipseste motivatia invatarii. In trecut notele mari te duceau undeva, un anumit model de elev avea mai mari sanse de succes. Acum de ce sa invete elevii? Ce motivatie au? Am blamat memorarea pana s-a eliminat in asa masura incat elevii nu mai pot memora cateva versuri. Asta e marea problema: se pierde abilitatea de a invata, disciplina invatarii.
Referitor la nu se invata despre nutritie si vitalitate..ba da, se invata. Tocmai, ca acum exista si astfel de lectii. Teoretice. Pentru ca tu ii spui de fructe si legume iar el primeste bani de acasa sa isi cumpere de la magazin mancare. Ghici ce isi cumpara: chips-uri si suc din praf sau la doza. Iar guvernul le da lapte pasteurizat cu gust de apa si biscuiti facuti din faina si apa. Toata lumea se plange ca elevii petrec prea mult timp la calculator, pe facebook. Dar parintii cumpara copiilor cele mai performante telefoane cu abonamente la internet.
Multe lucruri adevarate, dar si multe dar-uri. Problema e ca scoala te invata, dar nu se invata. Lipseste motivatia invatarii. In trecut notele mari te duceau undeva, un anumit model de elev avea mai mari sanse de succes. Acum de ce sa invete elevii? Ce motivatie au?
Am blamat memorarea pana s-a eliminat in asa masura incat elevii nu mai pot memora cateva versuri. Nu stiu pe de rost nici numarul de telefon de acasa. Asta e marea problema: se pierde abilitatea de a invata, disciplina invatarii.
Referitor la nu se invata despre nutritie si vitalitate..ba da, se invata. Tocmai, ca acum exista si astfel de lectii. Teoretice. Pentru ca tu ii spui de fructe si legume iar el primeste bani de acasa sa isi cumpere de la magazin mancare. Ghici ce isi cumpara: chips-uri si suc din praf sau la doza. Iar guvernul le da lapte pasteurizat cu gust de apa si biscuiti facuti din faina si apa. Toata lumea se plange ca elevii petrec prea mult timp la calculator, pe facebook. Dar parintii cumpara copiilor cele mai performante telefoane cu la internet. Iar mingea o vad doar in orele de sport de la scoala.
Sa nu uitam ca in jocul de-a scoala sunt mai multi jucatori.
Laura ce spui tu este correct…. dar in ce priveste acest joc de-a scoala l-as numi joc de-a educatia si sa nu uitam ceva …. eu cred ca oamenii nu mai stiu ce inseamna acei 7 ani de acasa: politete, balndete, manie, veselie. Pana la 6 ani se formeaza caracterul copilului (cum le spuneau parintii nostri: cei 7 ani de acasa) si pana la 12 ani personalitatea (memorie, atentie, emotie, planificare, putere de decizie, comunicare interpersonala cu familia, prietenii din parcul de joaca sau scoala, cadrele didactice).
Exemplu:
Sunt convinsa ca toti de aici aveti persoane din scoala primara cu care nu v-ati intalnit niciodata de atunci. Incercati sa contactati cativa dintre acesti oameni care i-ati cunoscut bine dupa varsta de 12 ani si veti fi surprinsi sa gasiti acelasi caracter si aceeasi personalitate care ati cunoscut-o cu 30 de ani in urma. Unii au facut ceva mai multa scoala altii mai putina dar majoritatea sunt foarte usor de recunoscut dupa primele cuvinte, fara sa fie nevoie sa le vedeti fata…. deci cum va explicati ca scoala comunista i-a uniformizat pe toti, daca oamenii aia sunt aceeasi care erau si la 12 ani si fiecare este diferit in felul lui?
Nu mai dati vina pe educatie, scoala si invatamant…. uitati-va intai la familiile din care provin copiii si ce fel de educatie primesc in casa si apoi la societatea care-i inconjoara, ce vad la TV ce scrie in presa ce spun si fac politicienii… influenta scolii este minimala in formarea individului pentru lume si viata, iar ce inveti in scoala sunt chestii generale si aplicabile in orice domeniu oriunde in lume. Exemplele alea cu x and y care au facut businesses prospere fara sa aiba scoala nu-s concludente pentru ca sunt putini in comparatie cu multimea, ei ar fi fost de succes si cu scoala si fara, este in gena lor (si sa nu spui prea multe despre dintr-astia pentru ca Facebook este facut de unul care era student la Harvard; e adevarat ca nu a terminat o facultate dar era perfect capabil sa o termine)…. uita-te la unul care a facut scoala si care nu ar fi fost capabil sa isi faca o afacere prospera, nu este capabil sa aiba o afacere a lui chiar si cu scoala dar cel putin are sansa sa aiba o pozitie in societate si un loc de munca decent care sa-i ofere o viata implinita, iar ca asta ultimul sunt majoritatea.
Analizam multimea nu individualii cand vorbim de scoala si educatie.
Scoala romanesca este la fel de buna ca orice scoala din lume, numai ca copii nu mai primesc educatie acasa sa respecte statutul profesorilor, sa respecte notiunea de scoala si invatatura (cum ar fi fost daca mergeam acasa si parintii erau de acord cu mine cand spuneam: ” a dracului aia de chimie iar mi-a dat un 3, iar acum chiar ma duc in toamna la corigenta- si asa a fost”- nu, ei nu erau de acord in schimb imi spuneau fara sa puna presiune: ” de ce a dracului?, ai invatat? nici macar atunci cand vei invata si vei fi la fel de educata ca ea nu ai voie sa o vorbesti asa sau sa o insulti in felul asta, n-avem ce discuta cand ai atitudinea asta, sa-ti fie rusine de ce faci si ce gandesti”- cati dintre parintii din ziua de azi mai spun asta copiilor lor?
Sunt de acord in conditiile in care familia nu te ajuta sau si mai rau iti taie din elan si iti subjuga pornirile ,,rebele,, din teama de a nu ajunge un individ fara viitor.
Eu am un copil pe care incerc sa-l incurajez sa fie el chiar daca uneori are de pierdut .Suntem un caz fericit .Mi-as dori sa existe un alt sistem care sa ajute dezvoltarea copiilor nostri insa pentru moment ne adaptam si o sa crestem nu cu ajutorul ci in ciuda .
Cand iti cresti copilul cu dragoste si cu anumite valori nu o sa te trateze ca pe un prieten de gasca ci ca pe unul de suflet . Asta e doar parerea mea si felul in care eu personal vad lucrurile .
Articolele tale pe tema educatiei sunt foarte importante. Sper sa le citeasca multi profesori. Scoala romaneasca e stramba si aproape moarta. Nu am cunoscut personal vreun cadru didactic dispus sa iasa din matrice. De exemplu, in clasa aIVa se bagase ca optional Comunicarea. Bineinteles ca in ora aceea se face tot matematica, Doamne Fereste, cum sa comunice copiii? Ce? Sa vorbeasca neintrebati si sa aiba idei?? Nu!! Inapoi in tiparnita cu ei!
Dupa ce am citit articolul tau am realizat ca degeaba caut raspunsuri in afara, este nevoie doar sa ma uit cu atentie la copilul meu….si sa continui sa invat eu ca sa pot fi un exemplu bun pentru el…. MULTUMESC ca mi-ai deschis ochii!
Cu prietenie,
Elena Badea.
Citat: “Scoala e buna. Cel mai bun lucru pe care l-am invatat in scoala a fost cum sa citesc. Dar a trebui sa re-invat si asta pentru ca tehnica din scoala e proasta.” 😉
E nevoie de mai multi oameni ca tine, Daniel, mai ales in functiile ocupate de basinosii aia batrani care adorm in sedinte si nu ridica un deget sa schimbe ceva
Salut Daniel,
Din nou am citit acest articol cu atentie si din nou iti dau dreptate. Apreciez munca depusa in scrierea acestui articol deoarece este lung si foarte bun! sper sa il citeasca din ce in ce mai multa lume si eventual sa faci referire la el si prin articole viitoare. Probabil, ca ar trebui ca fiecare parinte sa aiba un fel de indreptar pentru cresterea copiilor, lipit chiar in camera in care acestia stau mai mult. Un fel de lista cu cateva fraze principale in pe care un parinte sa le vada zilnic pana le stie pe de rost. Dupa parerea mea, scoala e buna pana la un punct, dupa care ar trebui inmanate copilului, carti despre dezvoltare persoanala, despre afaceri si alte lucruri cu adevarat importante, si ma refer la cartile tale si a ale lui Pera.
Salutare,
Îți citesc de câțiva ani cu mult interes postările tale de pe acest blog, unul dintre motive fiind acela al faptului că prezinți fie alte lucruri fie o altă perspectivă asupra unor lucruri deja știute. Ți-am citit și aceste două articole legate de sistemul educațional din prezent.
Eu sunt un asistent universitar din Ploiești (distrugător de visuri, dacă e să mă raportez la acest articol) care va face 32 de ani luna viitoare. Născut ENTJ și trecut prin acest sistem mai mult decât, cred, 75% din tineretul României. Îmi place mult ceea ce fac, îmi place să lucrez cu studenții mei, îi încurajez (da, sunt de acord cu tine în privința stimei de sine), îi las să se exprime cum doresc, în limita bunului simț și vreau mereu să le inoculez ideea că în viață dacă nu ești bun în ceea ce faci atunci nu ai nicio șansă. Încerc să vorbesc cât de mult pot pe limba lor și, atunci când am timp, mai discut cu ei și despre alte lucruri și le explic fapte pe care nu au de unde să le știe la 18-20 de ani. Pe de altă parte, când vine vorba de materie sunt sever cu ei și nu fac niciun rabat de la calitate. După cum spune un fost student de-al meu: sunt Hitler la laborator și cel abi bun tovarăș în afară Consecința? Studenții vin cu drag la laboratoarele mele, absența e aproape de 0 (deși nu îi pedepsește nimeni dacă nu vin), și în ziua examenului ei sunt motivați să îl ia cu nota 10, notă care apare destul de des la grupele mele. Deci, se poate 🙂 Și mă îndoiesc de faptul că, din cei 700 de studenți cu care am lucrat de când predau (de 3 ani), toți se încadrează în tiparul preferat al profesorului.
Trecând peste frazele aiurea pe care le-am citit aici, gen ”școala te transformă într-un schizofrenic” și peste comentariile care sunt, preponderent plângeri, vreau să îți spun că ai niște puncte de vedere cu care eu sunt de acord. Da, am întâlnit persoane care nu au aptitudini pentru o anumită facultate, dar pe de altă parte dar oricine poate învăța dacă i se spune pe propria limbă.
Opinia mea este că adevărul este, ca de obicei, undeva la mijloc.
Salut, Daniel !
Mi-au placut mult cele doua articole despre educatie, cred ca nu am fost influentat, in mod inconstient, de emotiile pe care le traiesc la scoala, inca, la scoala… Ce alternativa ar putea avea un tanar care urmeaza sa sustina exameul de bacalaureat? Mai are rost sa isi iroseasca 3-4 din viata intr-o facultate nefolositoare ?
Nu o sa pot raspunde nimanui la intrebarea asta, pentru ca fiecare este dator pentru el sa isi raspunda.
Unele facultati sunt vitale daca vrei sa profesezi (medicina, drept etc), altele sunt doar ca sa fie. Depinde si de omul care spune asta. Am observat ca multi o spun pe asta cu “vreau sa renunt la facultate” sau “vreau sa nu mai dau la facultate” – mai degraba din frica de a nu intra acolo sau de a nu face fata (pentru ca au restante), mai degraba decat din vointa efectiva de a lua viata in piept.
Nestiind cine esti tu si ce iti doresti in viata, de capacitatile tale – cred ca orice sfat din partea mea care sa iti afecteze viata mai apoi este deplasat.
Recitesc comentariul meu si realizez ca pe alocuri e stupid. Eu vreau sa devin antreprenor, stiu ca inteligenta necesara pentru a termina o facultate in domeniu nu este cea de care am nevoie in sfera afacerilor.
Dar sunt sigur ca in faculate voi afla informatii care ma vor ajuta in viata si sunt dispus sa dau 100% in tot ceea ce fac, deci sa invat. Eu personal investesc in mine si imi pare rau ca nu m-am apucat mai devreme, incerc sa ies din zona mea de confort si sa ma pozitionez in centrul zonei mele de talent.
Sper ca iesid din zona de confort sa imi descopar ce alte abilitati am si sa ma descopar in totalitate.
Eu vreau sa intru la ASE- Management, acolo cred ca voi gasi profesori de la care sa invat tainele afacerilor. Pot parea un tanar euforic, dar cred in mine, cred ca pot ajunge acolo unde imi doresc, asta doar daca muncesc indeajuns.
Imi doresc ca peste ani sa ne intalnim si iti spun cat ai contribuit la omul de valoare de atunci.
Am citit toate comentariile! Numai aberatii!S-au inventat “boli” hiperactivitatea la copii….FALS! Copii obraznici si total needucati…rasfatati de parinti iresponsabili….care prefera sa le puna in mana tablete si telefoane ultima generatie in loc sa se ocupe de educatia lor….S-a vorbit in articol despre lipsa de studiu in privinta emotiilor…depinde ce liceu urmezi..asta se studiaza la “Psihologie”!…in final se face apologia agramatilor..fara studii ..dar cu “LOVELE”!
Sunt total de acord!