In drumul meu catre o afacere functionala am facut multe greseli. Am pierdut bani, timp, prieteni. Am fost fricos, impulsiv, neserios, agresiv.
Am esuat de mai multe ori – am deschis si inchis la inceput un numar de 3 firme (si acum, daca ma intrebi de ce, nu stiu sa iti raspund). La mine nu cifra “3” este cea norocoasa, pentru ca abia la a 4-a incercare am reusit sa ma desprind de statutul de angajat.
Dar chiar si atunci, in cel de-al patrulea caz, cel “de succes”, in realitate am avut sase luni de chin si lipsa acuta de bani pana am reusit sa inteleg cu ce se mananca toata povestea asta. M-am intors acasa la ai mei din chirie, pentru ca nu imi mai permiteam sa o platesc. Mancam mamaliga facuta de mama, care ma tot boscorodea ca mi-am dat demisia, dar stiam ca mancarea si acoperisul de deasupra capului nu ma costa niciun ban.
Plateam in schimb cu dureri de cap fiecare masa pe care o mancam. Nu mai ieseam cu prietenii in oras pentru ca nu aveam bani sa imi platesc consumatia. Tot ce stiam era ca trebuie sa infrang dragonul care imi iesise in cale, ca sa pot trece la o alta “poveste“.
Iar dragonul meu a fost infrant in momentul in care am facturat prima mie de euro. A fost o batalie epica, in care fiecare dintre noi a dat ce a avut mai bun. A trebuit sa fiu perseverent, unde nu eram. A trebuit sa fac vanzari, acolo unde eu eram impietrit de orice interactiune cu cineva strain, daramite sa ii prezint o oferta. A trebuit sa fac fata criticilor, acolo unde ma comportam ca un vulcan si transformam totul in foc, lava si cenusa groasa.
A trebuit sa dovedesc ca sunt un alt om, mai bun decat cel care esuase deja de 3 ori pana atunci. Si a trebuit sa dovedesc ca mi-am invatat lectiile.
A fost magnific. M-am simtit regele lumii. Dupa care am cautat alt dragon. Devenisem dependent de jocul asta. 🙂
Nu este doar despre sabii sau pumni
In aproape fiecare joc pe calculator, la ultimul nivel exista un “boss battle”. In carti este dat de punctul culminant. Scena in care nu mai respiri, pentru ca tensiunea este pana dincolo de acoperis. In filme vezi “un“ Rocky care lupta in meciul vietii lui si mai are un pic si e pus la pamant.
Dar nu intotdeaua este vorba de o infruntare fizica, nu te pacali 🙂 Poate fi o discutie aprinsa, cu unul dintre parinti. Sau cu cel care ar trebui sa te apere, cum este in filmul “Jocuri secrete” (titlu original: “Molly’s Game”, pe marile ecrane in 2017-2018). In film eroina are o confruntare verbala cu propriul avocat, care ii recomanda sa pledeze vinovat, sa faca o intelegere cu procuratura si sa isi incalce propriile principii si valori, ca sa scape de inchisoare.
Scena respectiva este probabil cea mai emotionanta si tensionata din tot ce am vazut anul asta. Si este si ea “marea batalie” pentru eroina. In care infrunta un dragon si il invinge.
(ai mai jos scena respectiva, impartita in doua filmulete care dureaza sub un minut fiecare; must watch)
Primul clip: “Unde au disparut cu totii?”
Al doilea clip: “Pentru ca e vorba de numele meu!”
Fac paralela asta pentru ca aceasta filozofie, despre care vorbesc, se joaca la nivel metaforic. Suntem eroi, dragonii nostri sunt scopul nostru (proiectele noastre)
Dusmanii
In drumul catre marea batalie, in care scopul tau este sa demonstrezi ca ai crescut si esti pregatit, ai parte insa de foarte multe provocari. In 9 din 10 povesti “eroul” nici macar nu ajunge la confruntarea finala, pentru ca renunta pe parcurs.
Asta se intampla din cauza “dusmanilor” care apar inerent si pe care o sa ii recunosti rapid:
* Tehnologia si conectivitatea (“fragmentatorii de atentie”)
* Prietenii apropiati si familia
* Ratiunea
Tehnologia & Conectivitatea (“Fragmentatorii de atentie”)
Este cel mai tanar dintre dusmani, dar si cel mai lucrat la sala. In secolul al XXI-lea avem capacitatea de concentrare a unei simple muste, pentru ca suntem inconjurati in permanenta de tehnologie si conectivitate. Ceea ce ar fi trebuit sa ne aduca mai multa concentrare, stare de flux, productivitate si placere – ne aduce de fapt deconcentrare, fragmentare si dezenergizare groaznice.
Toate notificarile pe care le primesti prin intermediul telefonului mobil si al calculatorului legate de emailurile din inbox, likeurile de la ultima poza postata, comentariul lui Y la ceva ce ai scris tu pe o oarecare platforma de social media, faptul ca poti fi intrerupt in orice clipa de un telefon sau mesaj – toate sunt forme de fragmentare a atentiei.
Cu cat mai usor esti de intrerupt cand “faci treaba”, cu atat mai puternic este ACEST dusman.
Nu te lasa pacalit de el, pentru ca nu are de gand sa dispara prea curand. Duce o lupta de uzura, de transee pline de noroi, transpiratie si sange. Asa ca, pentru a-l infrange, trebuie sa iti sufleci manecile si sa cobori in transee dupa el. Eventual cu cizme de cauciuc, ca sa nu te murdaresti de zloaie.
Asta desi legenda spune ca aceste zloaie intra chiar si prin plastic.
Prietenii apropiati si familia
Este probabil cel mai perfid dusman dintre toti, pentru ca se foloseste de deschiderea emotionala data de relatiile cu cei apropiati. Problema lor este ca te cunosc si vor sa ramai la fel. Nu au niciun interes sa te schimbi, pentru propriul lor confort. Asa ca vor face tot ce vor putea sa te impedice sa-ti urmaresti dragonul (deci sa evoluezi).
Orice cerc social (si includ aici si familia) este precum un organism in care fiecare individ este o celula. Ca organismul sa functioneze, celulele trebuie sa semene, sa fie stabile si sa nu faca pe “nebunele”. Asa ca de fiecare data cand o celula incearca “sa plece”, toate celelalte celule “o vor ataca”.
Scopul tau este sa evoluezi (exact ce nu vor cei apropiati). Scopul tau, ca celula, este sa pleci naibii de acolo.
Cele mai dure critici pe care le-am primit de-a lungul vietii mele, in numeroasele mele cautari, au venit de la familie si prieteni. Cele mai sincere incurajari de la straini.
Trebuie sa tii minte acest dusman si sa inveti sa iti inchizi urechile. Pentru ca altfel esti pierdut inainte de a sti cum arata dragonul, macar.
Ratiunea
Este cel mai infricosator dintre toti dusmanii, pentru ca vine din “tine”. Daca putem sa indepartam tehnologia sau sa oprim conectivitatea, ca sa nu fim intrerupti din ceea ce facem la fiecare 2 minute, daca putem sa ne inchidem urechile, sa nu ascultam, sa nu primim criticile celor din jur, cu putin antrenament, ca sa poti sa iti opresti mintea din a mai functiona INAINTE de actiunea propriu zisa ai nevoie de muuuult antrenament.
Cand ma refer la ratiune, ma refer la prea mult “gandit”, la supraanaliza. Daca prin actiune ajungi din punctul A in punctul B, prin rationalizarea excesiva a acestui drum nu te vei misca niciodata din “A”.
Ratiunea doboara cele mai puternice firi si este dusmanul cel mai mare al oricarei persoane care vrea sa preia initiativa. Dusmanul absolut al oricarui antreprenor, artist, sportiv de performanta etc.
Ca sa actionezi nu ai nevoie de minte, ai nevoie de liniste interioara si de incredere in ceea ce faci. Mintea este cea care se pune de-a latul, ca sa nu treci raul care se asterne in fata ta. De ce ai face-o? Risti sa te ia, pana la urma, apele, valtoarea. Ratiunea te indeamna sa controlezi tot ce urmeaza sa faci, ori asa ceva este imposibil.
Tu trebuie doar sa te pui in miscare si sa ai incredere ca vei supravietui, ca vei gasi calea, ca vei avea resurse ca sa te misti, chiar si daca apar neprevazute, ca vei trece linia de final.
Niciodata starea de flux, libertatea de miscare si placerea de a inainta nu au plecat din prea multa gandire. Si cu cat esti mai la inceputul proiectului tau, cu atat mai puternic este acest dusman.
Cam atat la capitolul despre dusmani,
Cu cat ii cunosti mai bine, cu atat mai multe unelte ai ca sa ii tii la distanta.
Despre aceste unelte vom vorbi la capitolul despre “arme” din seria “Gamification”.
Insa in urmatorul capitol voi vorbi despre aliatii care ne pot veni in ajutor,
Cu drag,
Daniel Zarnescu
PS: Articolul asta face parte dintr-o serie numita „Gamification – Cum sa fii productiv prin joaca”
Partea I – „Intro”, o gasesti -> AICI <- .
Partea a II-a – „Paralela dintre viata si povesti”, o gasesti -> AICI <-
Partea a III-a – „Cei 7 pitici ai productivitatii”, o gasesti -> AICI <-
Partea a IV-a – „Eroul si micul lui secret”, o gasesti aici -> AICI <-
Partea a V-a – “Dragonul – sau un alt mod de a vedea obiectivele noastre”, o gasesti -> AICI <-
Astazi am vorbit despre „dusmani”, dar nu te inspaimanta prea tare. Exista si o mana de aliati care iti vor sari in ajutor.
PPS: Lucrurile, incet dar sigur, vor incepe sa se precipite.
Cu cat ne vom apropia de finalul seriei de articole, pe masura ce filozofia este integrata, terminologia invatata, principiile adoptate, cu atat voi aduce in discutie mai multe unelte si tehnici care sa te ajute sa inaintezi din punctul A in punctul B.
Rugamintea mea este sa imi dai o mana de ajutor. Sa sufli in panzele acestei corabii si sa o impingi mai departe, catre largul oceanului.
Poti face asta cu un simplu comentariu, raspunzand la intrebarea: “Care dintre cei 3 inamici prezentati azi ti se pare cel mai puternic in cazul tau?”
Am nevoie de tine si de interactiunea cu tine. Prin povestile pe care ni le spunem, prin experientele proprii – crestem cu totii si ajutam alte mii de persoane sa nu faca greselile pe care noi le-am facut. Sa invete din ceea ce ni s-a intamplat.
Asa ca aceasta serie de articole este o treaba in doi, intre mine si tine:
* eu scriu aceasta serie de articole, cu scopul in minte de a te ajuta sa fii mai productiv, intr-un final, si de a depasi blocajele pe care le intalnesti pe parcurs
* tu raspunzi cu un comentariu si continui viziunea pe care am inceput-o eu.
Intrebarea de astazi este: “Care dintre cei 3 inamici prezentati azi ti se pare cel mai puternic in cazul tau?”
Te astept in sectiunea de comentarii, de mai jos!
Acum , ca ma intrebi, cel mai mare dusman al meu, cel mai tare si cel mai mare, numarul 1 dintre toti campionii si magnific intre magnifici este : RATIUNEAAAA ! conectivitatea e pe locul 2. Deocamdata.
PS: si cum e vorba de ratiune / rationalizare , eu am o problema cu dragonul. prefer sa-l vad ca o problema de geometrie, din aia cu gasit locuri geometrice.
Devine din ce in ce mai clar – ce sentiment fain am, ca am mers cu seria. Deja pot sa observ schimbari in ce si cum fac lucrurile, in concret.
Inamicul meu cel mai puternic, acum ca i-am constientizat si i-am vazut atat de bine (le-am dat si o imagine fiecaruia) este, de departe, Ratiunea. Si deja o vad ca pe o parte din mine care va fi acolo mereu, care ma si ajuta, uneori…insa acum stiu cum sa ma comport cu ea. Sa o observ si sa ii rad in fata, sa o iau la misto, pentru ca acum stiu despre ea ca: “Niciodata starea de flux, libertatea de miscare si placerea de a inainta nu au plecat din prea multa gandire. Ratiunea ma indeamna sa controlez tot ce urmeaza sa fac, ori asa ceva este imposibil. Ca sa actionez nu am nevoie de minte, am nevoie de liniste interioara si de incredere in ceea ce fac.”
Huuuh…HUGE. Multumesc! Abia astept sa personific si aliatii 😀
La mine ratiunea e cel mai puternic dusman. Chiar si acum cand scriu observ ca mi.e greu sa o numesc asa pentru ca.. Ea ar cam vrea sa ma stie in siguranta. Dar poate zicand asta, depasesc acest inamic. Ca de obicei, ai o abordare interesanta si utila. Mersi, Daniel
pai cam asa face ratiunea, ne pacaleste cu sentimentul de securitate.
Acum cateva milenii (chiar secole) ne ajuta sa nu ne-o luam pe coaja. ACum mai mult ne incurca.
Vreau sa fac fac un “clasament” intre cei doi dusmani principali ai mei, e foarte greu pentru ca ambii se bat pentru primul loc 🙂
Sunt situatii in care RATIUNEA porneste cu viteza maxima si sta acolo in frunte pentru o buna bucata de timp, apoi cand usor usor isi pierde din intensitate, este depasita de FRAGMENTATORII DE ATENTIE- vine tehnologia cu partile ei negative si se bate pentru primul loc…
Daca m-ar fi intrebat cineva inainte de a citi aceste articol, ce anume ma impiedica sa evoluez, care ar fi dusmanii mei in momentul asta nu as fi stiut ce sa raspund, acum sunt mai linistit, macar stiu cu cine am de-a face.
Multumesc mult pentru clarificare, sunt cu ochii pe mail , abia astept continuarea acestei serii.
P.S.- Videoruile sunt geniale, m-am uitat de cate 2 ori la fiecare 🙂
Ratiunea si tehnologia!
Salut Daniel!
Intradevar acestia sunt cei 3 “prieteni”. In cazul meu prietenul principal este ratiunea. Incerc sa fac totul sa functioneze si sa tin sub control, insa uit uneori chestia cea mai de pret, distractia, daca o pot numi asa, toata nebunia, si entuziasmul din ceea ce fac. Dar urmeaza pe lista si acel “prieten”….cei dragi, familia, prietenii. Multumesc pt articol!
O zi productiva!
Eu sunt un “freak control” in esenta. Acum vreo 10 ani mi-a spus cineva mai inteligent ca mine, cand incercam sa ma tin de o aripa a unui avion, pentru ca nu voiam sa sar cu parasuta: “Controlul e o iluzie, nu il ai niciodata!”
De atunci tot analizez replica lui si ajung la nuante din ce in ce mai profunde. Raman un freak control in continuare, dar macar sunt mai inteligent oleaca :)) Si din cand in cand pun nevoia asta de control care imi macina mintea undeva pe un raft si ma ocup de lucruri precum un schior care isi da drumul pe partie, la vale, fara sa analizeze fiecare panta, curba, stanca – de pe traseu. Culmea este ca placerea si starea de flux se afla in actiune (in schiatul propriu-zis), nicidecum in gandire. In gandire exista durere si stres, de cele mai multe ori.
La mine pe locul 1 cred ca este ratiunea, acel overthinking nesfarsit. Multumesc pentru articol, genial!
Multumesc 🙂
Acum mi-am dat si eu seama de ce nu pot trece de bariera celor 3 zile…pt ca tot ce fac si ce vreau sa fac trece prea mult prin filtrul mintii care , colac prste pupaza, mai este si impanzita de frici.deci eu sunt cel mai mare dusman al meu…cum era de asteptat
Nu neaparat “noi”, cat o parte din noi. Noi suntem un cumul de emotii, experiente, abilitati. Asa cum ne este frica, asa simtim si curaj. Este importanta aceasta nuanta, ca sa putem controla anumite elemente care ne tin pe loc. Cand consideram ca “noi suntem dusmanii”, incepe o munca de autoflagelare si, de multe ori, sabotaj interior.
Nu e nevoie de atata drama. Exista curaj unde exista frica. Asa cum exista iubire unde exista ura. Suntem capabili de intreg spectrul de emotii. Sutem si intuneric si lumina.
Buna Daniel,
momentan si la mine dusmanul cel mai mare e ratiunea. Ziceai ca avem nevoie de liniste interioara si de incredere ca sa inaintam. Eu duc lipsa de ambele. Mi-ar placea sa citesc mai multe despre asta in urmatoarele articole din serie! 🙂 Sunt curioasa sa citesc mai departe!
Dap, va veni o unealta pe care o poti folosi in directia asta.
Acum, Ratiunea
Bună Daniel!
Nr 1 e rațiunea, pt ca ceilalți deja le-am făcut profilul și limitele…..din evaluarea piedicilor care mi l-au pus, acum știu beneficiile și dezavantajele.
Insa, cu rațiunea,asta e culmea culmilor. Pt ca nu poți trai nici cu ea, nici fără ea.
Ar fi interesant sa faci un subiect cu pașii necesari controlarii ‘dusmanului din tine’.
Aștept idei 🙂
Da, nu prea poti trai cu ea … si nici fara ea. 🙂 Frumos spus. O sa vin cu pasii spre finalul seriei. Fiind vorba de un material amplu, la inceputul lui mai degraba explic filozofia si elementele (explic “jocul”) si pe urma vin cu partea practica, de implementare a diverselor elemente. Rabdare 😀
Rațiunea și tehnologie. Deși am crezut că am rezolvat problema cu tehnologia se pare că nu e deloc așa, acum pare că sunt și mai afundat în ea
Familia, care se asteapta ca dupa cateva luni sa ai mega profit si sa stai si acasa!
Cel mai puternic inamic în cazul meu este familia.
Eu cred ca ratiunea este de mare folos in viata noastra, insa, asa cum cum ai spus , lasata sa te domine este distrugatoare.
Este destul de usor sa fabulam pe tema, insa de cate ori imi propun sa o inving, este puternica, ma domina.
Intotdeauna se gaseste cineva mai rapid, mai destept, mai, mai ,mai.
Sa nu va lase impresia ca ma plang, nu, departe de mine gandul . Este doar un episod dintr-o viata plina de zbuciumuri fara iesiri spectacoloase din clinciul vietii.
Foarte buna articolele, le urmaresc cu interes, cine stie , poate intr-o buna zi va veni si randul meu sa spun ,, Am reusit sa o inving”
Zi frumoasa va doresc tuturor.
3.
Ratiunea este cel mai periculos inamic in cazul meu. Este si cel mai pervers pentru ca imbraca diverse forme : amanare, perfectionism, scepticism…etc
Al doilea inamic este tehnologia. Aparent este mai simplu de luptat contra ei, dar si aceasta da dovada de o tenacitate remarcabila pt ca revine dupa fiecare infrangere ( sau izbanda de-a mea ) ..
Familia si prietenii nu constitue un inamic propriu-zis, dar si de aici mai vine cate o boare uneori…
Spor in ceea ce faci !
Bingo 🙂
Mersi.
Inamicul cel mai puternic este cel de-al treilea, mi s-a intamplat sa fiu sub autoritatea lui taica-meu, caruia ii placea sa controleze totul, ne batea sa fim ca sfintii, si-a pornit prin profitare relatia de familie, si mi s-a intamplat ca la primul loc de munca sa fiu hartuit de un homosexual, si cand am vrut sa povestesc lui tata acesta mi-a raspuns ca nu-l intereseaza, si in cateva zile m-am imbolnavit, si doctorita mi-a zis ca aud voci, eu doar auzeam in mintea mea ecourile vorbelor irationale ale tatalui meu, auzeam doar aceste voci, neglijandu-ma, parasindu-ma sa ma lupt cu toate provocarile, si ramaneam mult timp la masa sau la birou si ma lasam prada gandurilor, gandul meu gasind solutii si ma puneam in metoda de a gandi in mintea lor, pana cand mi-am format o stare de control si putere, a tot ceea ce vine din exterior, si din interior, am inceput sa iau decizii corecte
RATIUNEA, RATIUNEA SI RATIUNEA….
Desi pasesc cu pasi siguri putin cate putin in spatele acestor pasi sta acest dragon numit ratiunea. Locuiesc in Spania, am doua fetite si sunt despartita de doi ani, la sfarsitul acestei luni am renuntat la locul de munca sigur (intr.un restaurant) ca sa muncesc o jumatate de norma ingrijind un batran. Am facut asta petru ca sunt obosita de a mai munci sfarsiturile de saptamana, noptile si sarbatorile, plus ca cei de acolo incercau sa.mi organizeze viata. Acum petrec timp de calitate cu fetitele mele. Sunt sigura ca am luat cea mai buna decizie, dar dusmanul din mintea mea a stat tot timpul zicandu.mi ,,nu e bine, o sa.ti foarte greu nu ai pe nimeni aici, esti singura”.
Am facut un curs de tarapie transpersonala si ma identific profund cu meditatia, dar nu stiu ce.mi lipseste sa pornesc pe drumul acesta, poate incredere in mine sau ce stiu eu, e ceva care ma tine pe loc si sper sa iasa la iveala cat mai repaede. Drumul se construieste mergand si eu vreau sa merg.
Visez la o noua relatie de cuplu si o casa un pic mai mare cu terasa si un catel :))
Profunde salutari!!
Daniela
Salut! Citind comentariile, constat că dragonul majoritar e rațiunea. Si în cazul meu e la fel deși sunt ani de zile de cand știu asta și totuși nimic nu se schimbă. Mi-a plăcut foarte mult comparația cu celula care trebuie să se ducă naibii de-acolo. 😀 Foarte mișto scrii ce gândești!! Mulțumex!😉
In modelul propus este diferenta intre dusman si dragon. 🙂 Dar inteleg ca se creeaza o confuzie. O sa ma gandesc la asta.
Mersi pentru aprecieri.
Cele trei elemente pot fi dusmani, dar m-as minti daca as spune ca ele sunt dusmanii mei! Cum ar putea Tehnologia sa-mi fie dusman, daca de EA se leaga proiectele mele de viitor? Este vorba de afacerea mea online si de alte cateva idei de afacere care sunt legate de Tehnologie. Cum ar putea Familia sa-mi fie dusman, pentru ca are nevoie de mine si pentru ca ma Iubeste?!? Cum ar putea Ratiunea sa-mi fie dusman, pentru ca ma ajuta sa gasesc cele mai bune si mai originale idei? Da, uneori gandesc prea mult, dar o fac pentru ca vreau sa fiu CEL MAI BUN in profesia si afacerea mea! Petrec mai mult timp decat un avocat obisnuit cu analiza problemei unui client, cu redactarea unei cereri catre instanta de judecata. Ai putea crede ca eu nu am dusmani si ca as fi un om de succes, dar nu este asa, pentru ca am si eu Dusmanii mei! Cel mai mare dusman este FRICA, care de fapt se ascunde in spatele celor amintiti de tine! Tehnologia poate fi un refugiu amagitor pentru cei care se tem de relatii adevarate! Vezi pe cei care stau mai tot timpul pe facebook! Familia poate fi un dusman nemilos pentru cei care se tem sa iubeasca sau se iubesc pe ei prea mult! Ratiunea nu poate fi un dusman adevarat, pentru ca cei care gandesc prea mult, de fapt nu gandesc de loc! Ratiunea ar trebui sa ne ajute sa gasim solutii la probleme! Dar pentru asta, ar trebui sa invatam sa gandim de la cei care au trecut deja prin experientele noastre! Sa invatam ascultand fara sa judecam, citind carti care sa ne dezvolte intelectul si calitatile, imitand comportamentul unor mentori. Mai am si alti dusmani pe care-i confrunt zi de zi: IGNORANTA, PREJUDECATILE, VANITATEA, FURIA, FRUSTRAREA si lista ar putea continua. Imi recunosc aceste slabiciuni si incerc sa le stapanesc, sa traiesc cu ele, fara sa le exteriorizez, pentru ca ele nu vor disparea niciodata! Toti avem celule canceroase in corp, dar nu ne imbolnavim toti de cancer! Cam atat am avut sa spun despre TEMERILE mele! Daniel, te rog sa continui acest proiect, pentru ca ar putea fi pentru noi, o arma puternica in lupta cu Dragonii interiori! Multumesc!
Bineinteles ca tehnologia este benefica. Dar modul in care este ea creata AZI creeaza dependenta. Daca reusesti sa separi munca de “carligele” de dependenta, foarte tare. De obicei nu ne dam seama cat ne afecteaza fragmentatorii de atentie.
Dar hai sa nu anticipam, sa asteptam si “aliatii”. Ii si aud cum vin, galagiosi, in ajutorul nostru 😀
La mine e simplu, cel mai mare dușman al meu e RAȚIUNEA. Familia chiar ma încurajează sa îmi încep activitatea proprie, cu tehnologia nu sunt chiar atât de conectata încât sa intru sa verific fiecare notificare, însă gândurile negative și frica mi-au acaparat mintea ! Ma tem ca vor rade toți de mine. 🙁😞
Ironia este ca lumea “nu da doi bani pe tine”. Nu in sensul negativ, ci in sensul in care este prea preocupata de ce ar spune “celalalt” despre ea. Fiecare om pune prea mult accent pe “Aoleu, ce o sa spuna lumea” (poate nu formulata asa, dar in sensul asta).
In ultimele 2-3 luni strang orice moneda, ca sa i-o dau lui Toma (baiatul meu de 4 ani aproape). Are o pusculita si vreau sa il invat sa economiseasca. In momentul in care o sa se umple, i-am promis ca mergem sa cumparam o masina “maaaare” cu banii respectivi. Asta este motivul pentru care, acum, astept restul “marunt” de fiecare data cand cumpar ceva, chit ca vorbim de 50 de bani, 10 bani, chiar si mai putin.
Eram cu un prieten, antreprenor si el, si m-a vazut cand am luat de pe “tejghea” 3 monede care insumau 30 de bani.
“Iti dai seama ce parere si-a facut vanzatoarea?” – m-a intrebat.
“Ce parere?”
“Nu stiu, ca esti zgarcit!”
Am stat si m-am gandit pe drum, catre casa.
“Auzi, tu ai vandut vreodata ceva? La taraba, la un magazin, ceva care sa necesite rest?”
“Bineinteles.”
“Si eu. De la rosii la lalele sau carti de vizita. Ce credeai despre cei care asteptau rest, oricat de mic ar fi fost?”
A stat, a intors-o pe toate partile… si intr-un final mi-a raspuns.
“Nicio parere. Le dadeam rest, pentru ca nu aveam timp sa judec pe fiecare in parte. Ba chiar dadeam rest foarte asumat fiecarei persoane, chit ca ridica suma respectiva sau nu. Era dreptul lor.”
Suntem prea panicati de ce cred ceilalti despre noi incat nici nu ne dam seama ca asa suntem cu totii, prea panicati de ce cred ceilalti despre noi. Dar in realitate nu acordam importanta celorlalti, cel putin nu in sensul asta.
Cel care i-a monezile de pe tejghea ajunge sa se gandeasca la faptul ca e judecat ca e zgarciob (nu ca nu as fi :)) ), iar cel care da rest este prea preocupat sa se gandeasca la faptul ca e judecat ca nu da rest.
Suntem “prea” prizonieri emotiilor noastre negative si fara sens.
Clar si precis rațiunea. De ceva vreme mi-am dat seama ca tot analizez si analizez si ras-analizez si pana la urma fac fix NIMIC. Simt ca ma împiedic eu pe mine si de mine inainte sa ma apuc sa si fac ceva !
In cazul asta mintea nu este aliatul tau. Trebuie sa il dresezi cumva.
Uite un alt articol despre asta: https://construimimperii.ro/blog/cum-sa-iti-imblanzesti-mintea-si-sa-fii-productiv-fara-sa-doara/
Buna ! Desigur, doamna Ratiune e permanent in capul meu. Mai ales cand incep proiecte isi da cu parerea la greu: nu are rost, e prea complicat, e prea putin, e pierdere de timp, nu e suficient, nu stii tu destule, nu asa…….. Incat, incet, incet glasul ei devine tot mai hotarat, mai logic parca, mai important, iar entuziasmul si actiunea incep sa dea inapoi.
Si de-abia atunci incepe lupta personala cu dragonul. Pentru a putea sa-mi fac treaba.
Dar acest dragon interior e pentru mine, deseori, piatra de incercare a vointei proprii. Parca nici nu-mi mai trebuie dusmani, acest dragon e mai mult decat suficient. Din fericire, am cateva batalii importante castigate. Si imi place sa castig !
Ce misto ar fi o abilitate de genul “sa nu-ti pese”. Sau un buton care sa opreasca mintea atunci cand se duce catre supraanaliza si da nastere anxietatii si emotiilor negative. 🙂
Rațiunea este cel mai mare dușman dar fără a gândi nu am există.
Buna. In urma lecturii acestui articol ,dupa citirea intrebarii am vrut sa scriu, insa imediat ceva ma tinut pe loc .Am inceput sa caut alt ceva pe net , automat mi-am deschis facebook .Coenstetizind aceasta m-am intors si am inceput sa scriu fara sa ma mai gindesc mult .Cred ca fragmentatorii de atentie ii situiez pe locul 2 . Insa cel mai temut este ratiunea . Fiind o persoana introvertita , mereu trebuie sa analizez situatia , de cele mai multe ori ramin doar cu aceasta .Cind incep sa analizez , apar emotiile si instantaneu parca ma blochez . Am incercat si inversul , in care m-am pus in fata provacarii, fara sa ma gindesc , au rezultat niste experinte destul de interesante .
Cred ca e fabuloasa constientizarea acelui moment in care deschizi laptopul/calculatorul/tableta cu gandul sa faci “altceva”, dar primul lucru pe care il faci este sa deschizi o pagina si sa tastezi la domeniu “facebook.com”. Ne mintim destul de des ca fb nu ne mananca timp si ca tehnologia nu ne fragmenteaza atentia, dar si dependentii de fumat se mint ca o fac din placere si ca pot renunta oricand 🙂
Cel mai mare dusman al meu este ratiunea si pentru mult timp nici nu realizam asta. Pana cand cineva mi-a spus ca gandesc prea mult si actionez prea putin.
Credeam ca e normal sa ma gandesc la totul dinainte si sa am un plan in caz de orice. Nu realizam ca din locul in care ma aflam nu aveam cum sa anticipez totul.
Ma critic, si inca o fac, pentru multe din greselile mele. Unul dintre defectele perfectionistilor.
Am realizat ca cu cat o gandesti mai mult, cu atat o amani mai mult.
Iar daca gandesti ca ceva este realizabil sau nu, ca poti sau nu poti, in ambele cazuri s-ar putea sa ai dreptate.
Nu avem nevoie sa stim totul dinainte; sa avem un plan pentru orisice si sa ne criticam pentru greselile facute.
Avem nevoie totusi de claritate, de un scop pentru a inainta. La fel ca farurile de la masina pe timp de noapte.
Corect, doar ca aceasta claritate de care avem nevoie nu vine din analiza, neaparat.
Salut,
Ce interesanta e viata, chiar aseara am vazut trailerul filmului Molly’s Game cu prietena mea si parea interesant, iar astazi am citit despre acelasi film in articolul tau 🙂 pentru mine, cel mai de temut adversar care a stat mereu intre mine si obiectivele mele a fost ratiunea, mereu ma gandeam atat de mult inainte sa incep incat efectiv ma blocam, parca mi se facea frica si nu mai actionam. Apoi vedeam ca nu progresez si ma suparam pe mine. De curand am reusit sa trec peste aceasta problema deoarece imi fac planul, il notez in telefon si apoi urmez doar pasii, ma concentrez pe ceea ce fac si sunt de neoprit, inaintez cu paci mici dar intr-un mod constant. Au avut un mare impact articolele tale asupra felului in care gandesc despre obiective, planuri si productivitate. Inainte vedeam productivitatea ca pe ceva negativ, un fel de exploatare… Multumesc, succes in tot ceea ce faci! 🙂
Ratiunea. Astept cu nerabdare articolul cu aliatii.
Dusmanul cel mai dificil pentru mine este familia. Negativism, nimic din ce spun ca vreau sa fac sau sa imbunatatesc nu va merge pentru ca….. bla, bla, bla. Si pe urma vine ratiunea exagerată si imi spun ca mai bine stau in banca mea. E prea periculos….
Geniala seria! Ma face sa actionez fara sa mai spun familiei….. succes!
Salut, te urmaresc de ceva timp si am cumparat aproape toate cartile tale pentru ca imi place psihologia dezvoltata de tine. Cel mai mare dragon nu este Ratiunea, deoarece el este nascut doar din frica de parerea celorlalti! In cazul meu lupta se da cu familia si cunoscutii, care imi spun sa imi iau o slujba, sa nu mai visez la afaceri, ca nu o sa reusesc. Au trecut doar 5 luni de cand incerc sa dezvolt un mic business in care eu cred, dar frana de mana trasa de sotie este cel mai mare dragon, inamic, cum vrei sa ii spui!
1. Ratiunea
2. Familia
3. Tehnologia
Pt mine RATIUNEA este cel Mai mare dusman.
Am avut mare incredere la inceput in Ratiunea mea. I-am dat credit total si o perioada am avut rezultate.
Apoi – fara sa imi dau seama – am inceput sa fac tot mai putine lucruri si sa gandesc foarte mult ca sa gasesc motive sa nu fac.
Greu am constientizat ce se intampla. Ani de zile am cautat sa scap din “ghearele” ratiunii.
Luta continua si va continua toata viata pentru a prevention noua “alunecare”.
Era o vorba… “ca sa iti placa ceva, trebuie sa-l vezi de departe, iar ca sa il cunosti, trebuie sa-l vezi de aproape”. Cand analizezi prea mult, risti sa “nu mai vezi padurea, din cauza copacilor”. Pentru “prea multa” RATIUNE, pledez “guilty, as charged”! 😀
Excelent articol, excelenta serie!
Cu multumiri,
Mir
Vinovat si eu 😀
Frumos ai explicat. 🙂
Salut! Intradevar, ratiunea e primul dusman ce te inpedica. In unile cazuri si familia care au ratiunea lor, frica de-a nu perde ce mai ai… Dar, … Cum sa ajungi la actiune sigura…Asta-i intrebarea la care sa gasesti raspuns.
buna mi-a placut articolul tau si ai mare dreptate eu m-am lovit de toete trei dar ,punctul 1si2 parerea mea trebuesc tinute supt un mare control daca punctul 3 il tii supt control zilnic si il hranesti cu cele mai bune mirodenii…..
Salve !!!
Din cei 3 dusmani , cel mai “periculos” este 3 si numarul 1 urmeaza indeaproape . Nr.2 aproape ca nu exista . Cred ca sunt unul dintre cei putini pentru care familia nu este o frana ci dimpotriva.
Robert.
Salut, imi place ca aceste articole sunt scurte si la obiect! Ratiunea este si la mine, iar dupa cum vad, predomina la majoritatea. Te salut, numai bine! Las si eu un link, pentru cei care vor sa aprofundeze unele aspecte din spatele aparentelor: https://www.youtube.com/watch?v=aV2c9rdepIo
Pot pune pe același loc 1 și rațiunea și prietenii apropiați și familia. Citind mi-am dat seama că și eu împiedic pe alții din familia mea să își urmărească dragonul.
Sa stii ca putini se vad ca fiind parte din problema, iar asta, din punctul meu de vedere, este mare lucru.
De obicei in workshopuri intreb publicul – cine este afectat de critici din partea celor apropiati, atunci cand isi pune ceva in minte. Cam 9/10 ridica mana. Dar cand intreb cine critica, atunci cand un membru al familiei sau prieten vrea sa “faca” ceva – daca ridica mana 1/10.
Si atunci unde sunt criticii aia? 🙂 Unde se ascund?
Pana nu intelegem tabloul la nivel de ansamblu si ca noi suntem parte atat din problema, cat si din solutie, nu prea avem cum sa evoluam.
Felicitari!
Ratiunea:)
1.Ratiunea
2.Tehnologia
3.Familia
Multumiri pentru articol !
Super articol Daniel. În cazul meu sunt sigur că cel mai puternic dușman este Rațiunea. Atât de diabolic este acest dușman al meu încât multă vreme l-am confundat cu dragonul. Rațiunea mi s-a prezentat ca și aliat și m-a sfătuit să mă gândesc de ce înainte dezvoltam șcenarii și povești fără probleme, iar acum nu avansez. Și atât de mult am gândit și am analizat încât am rămas cu nasul în problemă și am uitat de obiectivul meu. Acum simt că se schimbă lucrurile și încerc să apreciez fiecare schimbare în loc de a mă focusa pe ideal.
Apoi, ce mai e de zis? Ca-s in film, in poveste, cu sufletul la gura, asteptand sa vad ce se intampla. Vrei sa auzi ceva simpatic? Stiam ca asa va fi: ca o sa ma tii pe jar, de aceea am lasat sa se adune mai multe scrieri. Mai stiam si ca o sa ma pui la treaba, sa scot demonii din mine si ma enervezi 🙂 cand faci asta. Iar un puternic demon e amanarea.
Un inamic puternic e familia. Ideea e ca si-au facut treaba asa de bine si de bine intentionati si de inconstient foarte mult timp incat acum nici nu stiu daca mai e nevoie sa faca ceva. Sunt convinsa ca am fost mult timp ca o pasare care are usa deschisa la colivie dar nu iesea. Acum ma simt ca mi-am intins aripile.
🙂 Asta e treaba mea, sa enervez oamenii.
Salutare.
La mine problema numarul 1 este ratiunea. Am observat ca prea multa gandire te face sa stopezi anumite sarcini pe care le ai sau le incetineste. Cred ca as putea implementa mai multe daca as reusi sa nu mai gandesc atat. Problema mai este si cu ‘celulele’ si trebuie sa ma car naibii din locul nepotrivit. Am nevoie de oameni ‘noi’, dar nu ca as face ceva in privinta asta(frica).
Ganduri bune.
Pingback: Harta – cum desenezi o strategie care sa te impinga de la spate? – Construim Imperii
Pingback: Cele 3 blocaje UNIVERSALE pe care le vei intalni pe proiectele tale – Construim Imperii
prietenii si familia
Si la mine, dupa cum am observat ca predomina la majoritatea, tot ratiunea este pe primul loc 😐
La mine primul dusman este ratiunea. Niciodata nu mi se pare ca sunt destul de pregatita destul de desteapta…ce mai perfecta! si tot rational stiu ca nu exista perfectiune , dar…uuuffff
Eu ma las influientata de persoanele apropiate si ma indoiesc de mine. Cand nu bag in seama ideile lor atunci actionez. Merg cu capul inainte fara sa gandesc. Dar daca ascult sfaturile lor atunci renunt la tot si ma adancesc in retele de socializare , tehnologie, pt a cauta o stare de bine, pt a cauta ceva sa ma scoata din durerea ca am renuntat nemaivazandu-ma in stare de ceva, si fugind de mine.
Prieteni apropriati si familia
Bună ziua ,este foarte mult adevăr în tot ceea ce ați scris ,bine spus ca cei mai apropiați ,nu doresc sa evoluăm ,le place sa fim la fel ,sau poate ca ei nu cred în noi suficient de mult ,dar dincolo de toate acestea și noi îi acceptam la rândul nostru cu calități și defecte !Vă doresc numai bine .
Dușmanul nr 1 este familia, nr 2 rațiunea :((
Din păcate familia.
1. Ratiunea mi se pare cel mai parsiv dusman insa totodata este inger si demon in acelasi timp
Cred că în cazul meu, prietenii și familia fac echipă bună cu propria rațiune, dar din fericire am deva dușmani dezertați din prieteni care mă ajută, astfel mi-au devenit aliați.
Am așadar, aliați „rogue” în jocul meu 😉
Mulțumesc pentru serie!
Cel mai mare dusman e ratiunea. Apoi familia, apoi conectivitatea.
Foarte interesant articolul!
Prieteni si cercurile sociale, cand in sfarsit am iesit din zona de confort, m am apucat de dansuri, am mers la bibloteca ,la liceu din centrul capitalei si sunt din Magurele :), mai incolo m am apucat si de sedus tipe… intodeauna am fost criticat si ai dreptate chiar mi s a intamplat ca un strain sa mi ofere un compliment sincer, a fost epica experienta 🙂
Cel mai dificil imi este lupta cu ratiunea. Analizarea exagerata a situatilor de rezolvat din lipsa increderii in capacitatile mele si in solutiile mele.
ratiunea este cel mai infricosator dintre toti desi asociez ratiunea cu mintea scapata de sub control mai degraba decat cu a rationa care presupune o cantarire determinata si clara.
Eu am luptat cu cineva care avea un defect la mnte de mic copil. Am zis ca nu conteaza ca oricum nu intelegeam eu cum functioneaza ntea la uni da la unii nu la acelasi on cateodata da cateodata nu asa ca nu prea mi-am facut probleme .
Doar ca ntr-o zii la cei care trebuiau sa fie desteptii orice ar fii sau intamplt defectiuni nu mari intrdevar da circuitele u uat-o razna eu habar nu aveam pe bune
Ca sa fiu dusa la interogatoriu si arsa e totoate cnalalele cum ca m-as crede desteapta sia sa s-a blocat fabricaca dragonu nu stia unde era defectul . Eu stiam da stateam linistita ca nu aveam de ales si oricum nimic nu e perfect..
Asa am aflat cum e sa fii sarac cu duhul pe bune si sa te pazeasca Dumnezeu.
Am folosit iniMA pe post de inet da nu atinut mult s-a stricat si ea de jumate
Dupa picioarele umblau de capul lpr
Grasimea in orice caz nu are memorie mai greu e dupa ce o acumulezii
Lmb la uii functioneaza independent si ochii pot saii puna in miscare si chiar fara conecte nervoasa ………………..
Cel mai puternic mi se pare prietenii apropiati si familia dupa care vine ratiunea care uneorii se rdica desupra familiei. DA sunt cumva intr-o miscare continua de fapt.. UN fel de lupta in care se impun cand unul cand altul. Sunt foarte greu de satapanit aproape imposibil..Dupa ce am dat jos familia am dat de ratiune am pus-o la punct si pe asta s-a reintors familia..Da te prind in mreje si chiar te pot bloca. Daca nu era sfanta naivitate eram ingropta la ora asta. Faza cu stolu te vindeca de orice.