Imi aduc aminte foarte bine. Toata firma se baza pe nivelul meu de performanta. Nu e un lucru bun sau rau asta, pentru ca vorbim de o firma de mici dimensiuni. Propria mea firma.
Ce faceam eu impacta in mod direct incasarile. O greseala daca faceam, puteam trece granita dintre profit si faliment.
Ma vedeam drept un performer, asa ca faceam lucrurile cu entuziasm si eram mandru de rezulatele mele.
Insa un nivel de performanta ridicat nu poate fi mentinut la infinit.
“Oricate victorii as avea, oricat de bine as juca, intr-un final tot pierd. Asa ca ce rost are?“
Andre Agassi – Open
Am mers din elan mult timp. Lucrurile se intamplau, incepeam sa cred ca eu sunt numitorul comun al tuturor reusitelor si ca nu are ce sa se intample rau.
Apoi am inceput sa obosesc. Semnele apareau de peste tot. Ajungeam acasa si tot ce mai faceam era sa ma tarasc pana in dormitor si sa ma arunc in pat. Imbracat.
Iar mintea percepea ca e ceva in neregula si continua sa “mestece” datele din ziua anterioara. Era o presiune constanta. Perceptia tuturor din jurul meu era ca ma descurc, ca sunt pe val. Insa toate rezultatele veneau cu un efort din ce in ce mai mare. Stiam ca ceva e in neregula.
Iar eficacitatea a inceput sa scada, dramatic, desi efortul depus era acelasi. Nu ma mai puteam concentra, aveam nevoie de timp ca sa ma refac din ce in ce mai mult si ma trezeam ca zaceam inca de dimineata, cu cafeaua in fata, privind in gol pe pereti.
Chiar si agenda, pe care o dadeam gata in cateva minute si care imi aducea rezerve nesperate de energie – acum o faceam in aproape doua ore. Parca trageam de timp, in ciuda faptului ca aveam din ce in ce mai multe lucruri de facut si termenele limita ma haituiau.
Ceilalti pareau entuziasti in continuare, dar eu stiam. Stiam ca nu mai dau randament si stiam ca trebuie sa fac rapid ceva ca sa imi revin, altfel totul o sa pice pe mine.
Stiam ca am ajuns la finalul unui ciclu.
Iar singura persoana care mai mult intuia prin ce trec era sotia mea. Oricat de calm as fi parut in fata ei, stia ca am pierdut haturile din maini si ca daca nu incetinesc, caii vor intra in primul zid din fata caruia nu voi putea sa virez.
Devenisem irascibil, cinic cu cei din jur, complet ineficace si nemultumit de mine.
“Prefer oricand epuizarea fizica oboselii mentale.“
Clotilde Hesme
BurnOut – Sindromul performerilor
Ca te numesti sportiv de performanta, manager sau artist de orice fel, cand pui emfaza pe nivelul de performanta, inevitabil ajungi in momente de gol efectiv. Momente in care nivelul de performanta pe care il afisezi este departe de asteptarile tale.
Ca si coach am lucrat cu performeri din multe domenii. Mi-aduc aminte de o replica a unui boxer:
“Am luat un croseu la un antrenament, mi s-au inmuiat genunchii. Meciuri care inainte erau amuzante, usoare, cu adversari facili, acum imi provoaca reale probleme. Simt ca nu imi mai iese nimic.“
Oricine este obisnuit sa joace la nivel “inalt” se lupta incontinuu intre imaginea pe care o au ceilalti despre el si prestatia efectiva, in momente de slabiciune.
Autorii de carte o numesc “blocajul scriitorului”.
Managerii – epuizare.
Sportivii – blocaj mental.
In literatura de specialitate se numeste “burnout” si este pragul cel mai de jos al performantei.
Daca performanta se naste undeva la peste 80% din exercitarea abilitatilor,
Mediocritatea personala se zbate undeva la 50%, putin peste.
Curba de jos a performantei este undeva la sub 20% eficacitate, in ciuda eforturilor fizice si mentale.
Cand esti la 20% din capacitate, ai nevoie de o recuperare a energiei si a motivatiei. In functie de experienta pe care o ai, daca ai mai trecut prin asta sau nu, in functie de temperamentul tau, revenirea la un nivel normal de performanta poate dura mai mult sau mai putin.
Studiile pe sportivi si pe performeri din zona antreprenoriala arata ca varsta si experienta au un impact major in “recuperare”. In primii 10 ani de cariera esti mult mai predispus sa te epuizezi si sa gasesti greu drumul inapoi. Pentru sportivi acest aspect poate fi dramatic, pentru ca “varful” de performanta este mult mai scurt decat in alte cazuri.
Epuizarea se “joaca“ pe patru axe diferite:
- fizica
- mentala
- emotionala
- spirituala
“Subiectii” de obicei isi prelungesc agonia prin neacceptarea situatiei prin care trec. Este ca si cum ar avea pretentii de performanta maxima de la ei, in conditii de resurse limitate.
Este nevoie de o regenerare de resurse de la zero aproape si atingere unui echilibru care sa permita performantei sa ia nastere din nou.
Sportivii de performanta, de obicei, ca sa treaca de aceste “gauri” – au o capacitate incredibila sa se reinventeze. Totul pleaca din minte.
1. Performanta este ciclica
Daca nu accepti acest adevar, momentele tale cele mai de jos te vor lovi in orgoliu si vor face ravagii pe termen lung. De asemenea, daca ai atins la un moment dat un nivel de performanta, cel mai probabil il vei putea atinge din nou si chiar il poti depasi.
Bineinteles ca aceasta afirmatie se face luand in considerare legile fizicii (legate de varsta si diverse alte limitari impuse de lumea fizica in care traim).
Odata cu experienta, trecand peste perioade de performanta redusa, se creeaza un nivel de echilibru care te ajuta sa treci mai usor pentru momentele grele si sa mentii mai mult momentele bune.
2. Ai nevoie de un punct zero de la care sa pleci din nou.
De asta si spuneam de acceptare, pentru ca cei mai multi dintre performerii care nu reusesc sa se ridice sunt cei care nu accepta ca au nevoie sa o ia de la capat, preferand sa se agate cu ghearele de performantele trecute.
Cand accepti ca treci printr-o criza, iti este mai usor sa revii.
De asemenea, cand accepti ca nu exista un tratament instant, ci ca mai degraba este o “recuperare” progresiva, vei putea reveni mai usor pe “baricade”.
3. Ia-ti o pauza de la tot pentru o resetare
Ca sa poti da un restart si sa intorci sortii in favoarea ta, ai nevoie de o pauza in care sa faci orice altceva in afara de domeniul tau de activitate. Pentru unele persoane sunt de ajuns 2-3 zile, pentru altele vorbim de saptamani, in cazuri exceptionale vorbim de luni de zile.
Tenismenii in perioada asta nu mai au voie sa atinga racheta,
Fotbalistii mingea,
Scriitorii laptopul (sau “masina de scris”, metaforic)
Agentii de vanzari isi inchid telefoanele si emailul
Etc.
4. Dormi cat mai mult in perioada asta
Pentru a face schimbari pe axa fizica, da-i voie organismului si mintii sa se refaca. Pune-ti o ora fixa de la care sa te bagi in pat, renunta la activitati nocturne si la “distractii”.
5. Ai grija la alimentatie si hidratare
Propuneti mese regulate, bea cat mai multa apa si ia-ti o portie solida de vitamine de la farmacie (de la magneziu pana la vitamina C, in special pentru fumatori).
Ai nevoie de o reechilibrare din toate punctele de vedere.
6. Pleaca de la 20% eficacitate
Da-ti voie sa reconstruiesti nivelul de performanta cu care esti invatat. Porneste de la o cincime din eficacitatea ta maxima si propune-ti sa cresti progresiv, de la zi la zi.
Oricum in perioadele de burnout, oricat efort ai depune, nu reusesti sa ai rezultate notabile, asa ca da-ti voie sa te obisnuiesti cu o progresie incrementala.
Prima zi – nu-ti da voie sa faci mai mult de 20% din ce faci in mod normal (la nivel cantitativ).
A doua zi creste cu 5 sau 10% eficacitatea. Intr-o saptamana ar trebui sa te situezi deja la jumatate din capacitatea ta normala.
7. Renunta la interactiunile toxice sau conflictuale in perioada asta
Pentru ca ai nevoie sa “revii” pe toate planurile, orice te dezechilibreaza emotional ar trebui evitat. In categoria asta intra inclusiv prietenii si cunostintele care te obosesc, desi poate erau momente cand prezenta lor te motivau.
Pastreaza in jurul tau doar oamenii care iti cresc energia si in prezenta carora te simti bine.
Evita contradictiile pe cat posibil, raspunsul la critici, conflictele de orice fel. Nu te ajuta in aceasta perioada!
In aceasta categorie intra, pe cat posibil, inclusiv tehnologia cu care generezi aceste interactiuni (social media, telefoane, emailuri).
8. Relaxeaza-ti mintea pe cat posibil!
Pentru axa mentala si emotionala – ia-ti momente in zi doar pentru introspectie, in care sa nu faci nimic altceva decat sa meditezi.
Mintea ta s-a obisnuit intr-o stare de agitatie care nu te mai ajuta sa performezi. Acum este important sa o reobisnuiesti cu linistea.
9. Refuza noi angajamente o perioada
Invata sa spui “nu” pe cat de politicos se poate. O componenta a epuizarii este data de supralicitarea capacitatii tale de efort si concentrare. Prea multe sarcini, prea multe “campuri de batalie”, asumarea prea multor responsabilitati – toate astea te-au adus aici.
10. Uita-te la comedii si citeste carti de beletristica
In perioada asta ai grija ce ii dai de “mancare” creierului. Fiind o perioada ceva mai sensibila, ar trebui sa reduci excitarea simturilor. Gandeste-te la tine ca la un copil si refuza filmele sau operele care te destabilizeaza emotional.
Daca un film nu este recomandat copiilor din motive de violenta, atunci in perioada asta nu iti este recomandat nici tie. Se aplica inclusiv dramelor, anumitor thrillere sau filme de groaza etc.
Redescopera cartile de beletristica. Obisnuieste-te ca seara, cand vine ora de culcare, sa lasi tehnologia deoparte (care actioneaza ca un excitant asupra creierului) si pune mana pe o carte buna, care te linisteste.
11. Rescrie-ti viziunea si obiectivele din noua postura.
Epuizarea de multe ori vine si din neajustarea obiectivelor la nivelul actual de performanta. Este senzatia continua ca pierzi ceva, care este doar in interiorul capului tau.
Pune-ti intrebari despre viziune – despre unde vrei sa ajungi. Redefineste-ti obiectivele si porneste, cu pasi mici, de bebelusi, in urmarirea lor.
De multe ori o intrebare buna depaseste perioadele de criza cu brio.
- De ce faci ceea ce faci?
- Cine esti tu?
- Ce lasi in urma?
- Unde vrei sa ajungi?
- Cum se modifica obiectivele tale si realitatea cu noua experienta pe care o traiesti acum?
In final
Daca ar fi sa iti spun o singura idee cu care sa ramai la finalul acestui articol despre cum sa ajungi din nou la nivelul de performanta cu care esti invatat, s-ar reduce la:
“Porneste de la cel mai jos nivel de performanta cu care esti invatat si adauga zi de zi elemente usoare, pana ajungi din nou in varf.“
Acceptand natura ta umana, vei putea fi tot ce ai fost in trecut si chiar mai mult de atat,
Cu drag,
Daniel Zarnescu
PS – perfectionistii ajung deseori la epuizare. Pe cand cei care sunt in cautarea excelentei ajung la un nivel superior de intelegere asupra propriei fiinte, pentru simplul fapt ca excelenta nu este o destinatie, ci mai degraba o cale.
PPS – o carte foarte buna de leadership si performanta pe care am scris-o in 2013 se numeste Treptele Schimbarii. O poti cumpara de aici:
http://www.stepout.ro/products/treptele-schimbarii-pachet/
O singura intrebare am: de ce nu l-ai scris mai devreme? 🙂
Dupa fiecare inceput de an, fac planurile si incep in forta – asta dupa o pauza de 2 saptamani in care am racit motoarele in perioada sarbatorilor de iarna.
Ce urmeaza? – incep cu entuziasm, ard tot combustibilul rapid – si ma trezesc peste 3 – 4 saptamani fara energie, fara entuziasm si pe punctul de a reface toate planurile. Articolul asta a facut lumina – nu e vorba ca planurile ar avea ceva care nu functioneaza si modul in care le abordez.
Totusi imi e sa nu ma simt vinovat ca prima saptamana fac mai putin decat as vrea. Dar pe de alta parte ma gandesc ca mai bine mai putin decat deloc – mai ales daca ma ocup doar de ce este mai important pentru mine.
Mersi ca ai impartasit asta cu noi, Daniel!
Cum spuneai si tu – nu toti performerii accepta ca mai au si perioade de burnout, si foarte putini mai si zic altora.
Performanta este ciclica, exista momente de varf, si atunci insisti cat poti de mult. Si exista momente de minim, cand scopul tau este sa o iei din nou pe ascendent, cu un reset pe care ti-l dai.
Totul este in mintea noastra.
Acum am inteles mai bine ce se intampla cu mine. Am obosit si nu stiam cum sa procedez. In ultima vreme avema nevoie sa dorm mai mult si ma suparam ca nu reusesc sa ma trezesc la 5 desi mergeam la culcare la 11. Prioritizarea nu mai are rezultate, sunt prea multe lucruri de facut. Mi-am luat vitamine de la farmacie si parca ma simt mai bine. Este buna ideea cu cateva zile cu multa odihna si mai putin lucru. Si da, varsta este si ea importanta, observ acest lucru. La 50 de ani lucrez mai putin decat la 30. Insa calitatea este exponential mai mare. Am stabilit mai putine intalniri decat de obicei si vreau sa ma uit la filme vechi tot week-end-ul. Am inceput si meditatie, care chiar functioneaza. Dimineata la ora 5 imi vin idei de rezolvare a unor situatii complicate pe care le intalnesc. Formula care functioneaza pentru mine este sa ma trezesc dimineata la 5, sa fac putina miscare (nu foarte multa dar cat sa ma inviorez), notez in jurnal punctele importante de ziua trecuta si citesc ceva legat de dezvoltare personala.
Schimbarea de paradigma aici este ca decat sa te agati de performantele trecute si sa te supraaglomerezi in continuare, sperand ca vei reusi sa faci fata, mai bine constientizezi ca esti la finalul unui ciclu.
Si daca o iei de la capat, cu pasi marunti, de la nivelul de jos al performantei, iti interzici sa faci mai mult in prima faza, si iti propui o crestere incrementala zilnica – te vei duce inapoi in “performanta”.
In rest sunt trucuri pe care, in perioada asta, daca le folosesti, iti aduc putin mai multa liniste si echilibru.
Salut Daniel,
Vreau sa-ti spun ca mi-a placut mult articolul ,si cred ca numa bine mi-au prins aceste sfaturi,ceea ce-mi ramane de facut este sa incerc sa le implementez.
Mersi mult.
Buna dimineata Daniel,
Bine ca existi sa ne faci lumina in mintile intunecate. Desi recunosc multe dintre simptomele lipsei de eficienta refuzam sa cred ca 46 nu mai este 25 si ca si un “perpetuum mobile” are nevoie de o pauza. Putini oameni inteleg ca “Esenta eficientei” este de fapt o comparatie cu tine insuti nu cu ceilalti. .Articolul tau vine la timp sa nu ma mai faca sa ma simt vinovata daca momentan fac la 50% din ce faceam altadata. Ideea de victorie pas cu pas ma face sa ma bucur mai mult . Multumesc pentru iluminare. Ma gandeam adesea cand citeam ce scrii daca tu obosesti vreodata si exista in mine un soi de furie ca nu mai puteam sa fiu la fel ca tine. Acum am inteles fiecare are nevoie de un nou punct zero indiferent ca e relatie, afacere,etc.. Avem toti nevoie de un reset. Multumesc ca ma inspiri si iti doresc sa ai in continuare aceeasi forta cu care sa motivezi oamenii.
Pentru mine este un articol valoros, pentru ca am trecut si m-am luptat sa ies din faza “born out” de nenumarate ori.
Sfaturile tale sunt excelente si da, a avut dreptate David ( care te-a intrebat mai jos) : de ce nu l-ai scris pana acum?
Ai punctat foarte bine, la punctul 7, pe faptul ca, atunci cand esti jos, este nevoie sa stai deoparte de toate influentele joase din jur ( care devin atrase de tine si se lipesc de tine din toate partile taman in momentul acela). Eh, Legea Atractiei!
Am doua video-uri pe care le urmaresc cand am nevoie de motivatie….de mentinere pe linie…focus:
https://www.ted.com/talks/elizabeth_gilbert_on_genius?language=ro
https://www.ted.com/talks/matt_cutts_try_something_new_for_30_days
🙂
Buna Daniel,
Imi place articolul.
Eu sunt la 20% din energie si randament, dar nu imi permit un ragaz.
Interactionez cu multe persoane care au nevoie de informatii de la mine si atunci cum sa iau o pauza?
Reprioritizez permanent sarcinile pe care le am si nu reusesc sa lucrez cum as vrea.
Ce pot sa fac?
Un weekend nu imi ajunge.
Nu stiu cum mi-as putea organiza activitatea incat sa trec de la 20% la 120% fara o perioada mare de relaxare, pe care nu o am.
Draga Ana,
..te inteleg foarte bine -lucrezi la foc continu si parca nu
iti mai ajunge timpul.
Ai spus ca reprioritizezi permanent sarcinile insa amintete-ti sa-ti planifici
si mici vacante din trei in trei luni -planifica-le dinainte si o sa vezi
ca anticpat de vei simti mai fericita.
Cu drag,
Cristina
De multe ori nu ai nevoie de pauza mare, ci de cateva zile (pe care nu vrei sa ti le dai).
2-3 zile de pauza totala fac minuni, cateodata.
Si apoi restructurare de la 20%, progresiv,
mergand pe ideea de a renunta la ce nu e important
si a accepta ca nu dai randament maxim acum, dar poti sa il cresti.
Stand prea mult in 20%, cand stii ca 120% este randamentl pe care il vrei – nu face decat sa duca la o lupta interioara din care iesi mai “scapatat” decat inainte. Ai nevoie sa cresti de la 20%, nu sa te agati de un procent imaginar, care nu mai exista. 🙂
Draga Daniel,
Ma bucur ca inca mai pot lasa un comentariu pe un valoros site
ca al tau , fara sa mai accesez FB.
Articolul tau este foarte clar , sincer si valoros as cum ne-ai tot
rasfatat:-)
Mi-a placut foarte mult idea : cum sa te recalibrezi incepind
de la 20% din performanta.
Si eu sint in aceasta situatie pentru ca pe mine m-a speriat dintotdeauna
luarea de decizii importante sau radicale.
Oare sa aleg calea asta sau mai bine astept pina mi se arata o situatie mai buna
De ieri am i o infectie la ochiul sting ( nu mi sa- intimplat de multi ani ) insa
am avut “inspiratia “sa folosesc o crema de och diferita si in scurt timp m-am trezit
cu o alta fatza-ma amuz sa ma vad cu un och mai mare si unul mai mic:-)
Sper sa-mi treaca curind si sa-mi revad din nou expresia dinainte.
Bine ca mi-ai reamintit de vitamine -am in casa destule insa in ultimul timp
le-am ignorat .
Mi-a mai placut ce ai spus si in legatura cu petrecerea unui timp departe
de un mediu care nu-ti e pe plac i cu care nu te mai armonizezi- este si cazul meu
din pacate de prea mult timp. Intotdeuana mi-am dorit a fiu in alt loc si
sa sa incep viata de la capat.
Daniel, iti doresc tie si familiei tale un an norocos, frumos si relaxant:-)
Cu mult drag,
Critina
Multumesc Cristina.
Ai dreptate.
Planificarea unui banal spectacol de teatru sau al unui weekend la munte face minuni.
Deocamdata mai mult de atat nu imi permit.
O saptamana frumoasa.
Are sens si pentru mine ceea ce ai scris doar ca … exista riscul sa te obisnuiesti extrem de repede cu pauza si sa nu mai vrei sa te reapuci. Banuiesc ca asta tine si de cat iti place ceea ce faci si obiectivul catre care te indrepti.
It i multumesc, Daniel, pentru articol.
Cateodata sa nu te mai apuci de ce faceai poate fi un lucru bun. Cateodata 🙂