[idei despre productivitatea personala] Ce te impiedica sa ai rezultate (2)

8 aug.

Prima parte a articolului despre productivitatea personala o gasesti >>aici<<

Spuneam atunci ca sunt cinci motive care ne impiedica sa avem rezultate:

  • cum ne alegem modelele personale
  • ca preferam recompensa imediata
  • cum privim banii (castigurile financiare si pe bogati)
  • cum ‘incropim’ o echipa (cum si de ce ne asociem)
  • eterna pozitie de victima in care ne regasim

Seria de articole nu se termina aici, pentru ca daca spun doar de motivele care te impiedica sa ai rezultate atunci nu ai sti si ce trebuie sa faci ca sa ai rezultate. Pregatesc niste unelte foarte faine care sa iti creasca productivitatea. Momentan iti mai dau o piesa din ‘puzzleul’ care va urma (apasa pe imaginea de mai jos):

Recompensa Imediata vs Recompensa Intarziata

Spuneam de factorii de distragere pe care ii avem in jur, de la televizor, la calculator, internet si diversele ‘device-uri’ care ne tin ‘conectati’, dar in acelasi timp de transforma creierul intr-un muschi atrofiat, pe care nu il mai folosim la adevarata valoare.

Daca modelele pe care le urmam ne invata ca trebuie sa urlam ca sa fim auziti, din pacate ne mai invata ca trebuie sa ne satisfacem rapid orice pofta, pentru ca viata e scurta.

Totul pleaca din copilarie, cum te formezi, iar acum, cu factorii de distragere din jur, problema s-a acutizat.

Inainte, daca nu voiai sa iti faci temele, puteai cel mult sa citesti o carte SAU sa iesi afara sa te joci cu ceilalti copii fotbal, frunza, portofelele, tarile etc.

Oamenii de succes pe care ii stiu toata viata lor si-au format un obicei sa lupte impotriva recompensei imediate si sa intarzie cat pot ei de mult aceasta recompensa.

Sa spunem ca ai un vis la care lucrezi. Ai doua optiuni:
*sa te recompensezi inainte si sa amani lucrul efectiv (sa iesi la o bere, sa te joci putin pe calculator, sa te uiti la un film, sa ‘stai’ putin pe facebook, sa mananci inainte o masa la MCDonalds, sa sa sa)
*sa lucrezi la visul tau intai si sa te recompensezi pe urma (cu ce vrei tu)

Este prima lectie pe care trebuie sa o tii minte si se repeta in fiecare zi, cu fiecare decizie pe care o iei.

Care e primul lucru pe care il faci dimineata la birou?

*Daca este tigara si cafeaua, la socializare ‘pe balcon’ sau in locul special amenajat pentru fumatori – tocmai ai cedat recompensei imediate
*Daca este facebookul – tocmai ai cedat recompensei imediate

Ai probleme de greutate, ti-e foame si treci pe langa un restaurant sau fastfood cu mancarea ta preferata. Stii ca nu face bine ‘cauzei’:
*daca mananci si iti spui ‘lasa ca ma duc maine la sala si dau jos’ – tocmai ai cedat recompensei imediate

Esti copil, la liceu, esti in pericol de corigenta si tu, in loc sa inveti, primul lucru pe care il faci este sa deschizi un joc pe calculator? – tocmai ai cedat recompensei imediate

Ai de lucrat la un proiect important, stii ca esti in criza de timp si inca pierzi vremea pe calculator, pe facebook? – tocmai ai cedat recompensei imediate.

Esti angajat, vrei cu disperare sa iti deschizi propria firma si tu, cand ajungi acasa, dupa cele x ore de munca, in loc sa lucrezi pe proiectul tau, ca sa poti sa iti dai demisia.. iesi cu prietenii la o bere sau te pui la televizor sa vezi un film? – tocmai ai cedat recompensei imediate.

Cei mai multi oameni iau 99% din decizii strict raportat la recompensa imediata.

Campionii au o caracteristica pe care si-au dezvoltat-o la sange: sunt disciplinati si fac ce trebuie sa faca pentru a avea rezultate si abia apoi se recompenseaza.


Recompensa imediata te inmoaie, iti ofera satisfactie pe moment, te tine in zona de confort si iti atrofiaza creierul – nu mai ai nevoie de nimic, momentan esti ‘ok’. Pe termen scurt iti ofera satisfactie si iti omoara din productivitate, pe termen lung iti nenoroceste viata si visurile.

In viata trebuie sa muncesti pentru rezultate, asa ca esti propriul tau manager. Tu stii cand trebuie sa te recompensezi, dar rezultatele obtinute de tine sunt singurele care iti spun daca metoda ta este corecta sau nu.

De asemenea, cand intarzii recompensa si intai faci treaba, pe termen lung recompensele sunt INCREDIBILE. Doar ca acum, cand avem de ales intre recompensa mica dar REALA si recompensa URIASA, dar atat de departe.. ne multumim cu cea mica.

Aici se face diferenta.

In echipa noastra am trecut prin multe schimbari si ne-a luat ceva vreme sa invatam sa lucram unii cu altii. O sa dau din casa, sper sa nu atrag mania altora 🙂

Mi-aduc aminte cu amuzament de perioada cand eu cu Pera, prieten si partener, aveam de pregatit un proiect important. El mi se pare exemplul perfect de om indisciplinat initial, haotic chiar, dar care a facut progrese incredibile prin refuzul recompensei imediate.

Este un personaj atipic, la inceput se multumea cu orice forma de recompensa imediata, insa lucra foarte bine cand ii ajungea cutitul la os (a se citi: “nu mai avea bani sa treaca strada”). Psihologic, cand ii ajungea cutitul la os, recompensa imediata pentru el era banul, asa ca in acele momente lucra ca un maniac. Daca il imprumutai de bani (un exemplu), nu mai dadea randament pana nu cheltuia toti banii si se vedea in situatia ca mai trebuie sa ii si inapoieze ..  🙂 Moment in care dadea iar randament.

Pe termen lung e obositor sa muncesti doar cand mori de foame. Sa castigi bani si sa ai nevoie sa ii cheltui, ca sa poti sa lucrezi din nou.

Cum toate se leaga, avea probleme cu greutatea (90+ kg la 1.70 m inaltime), voia sa slabeasca si sa aiba ‘patratele’, dar timp de 6 ani nu a reusit sub nicio forma. E de ajuns sa te uiti la cele doua poze de mai jos, sa iti dai seama de diferenta.

Tin minte ca aveam ‘bootcampurile’ Personalitate Alfa (cam 2-3 pe an) unde, absolut de fiecare data, spunea in fata a 30-50 de oameni ca in sase luni maxim o sa aiba ‘patratele’. Povestea asta o stiam cu totii si deja nu il mai luam in serios, pentru ca nu se intampla “niciodata”.

Sunt doua povesti intr-una singura.

Pe financiar si-a rezolvat problema si acum este de o inteligenta aparte pe domeniul asta, pentru ca stie ca a avut o problema. Gandeste strategic si intarzie acum recompensa imediata pentru a nu afecta viziunea si misiunea pe care stie ca o are.

Acum cativa ani aveam un proiect EXTREM de important pentru care m-am deplasat la Timisoara timp de o saptamana. Aveam timp limitat si o groaza de sarcini. Primul lucru pe care l-am facut cu el a fost sa vedem un film la cinema (amandoi suntem cinefili inraiti). Pe urma am pierdut prima seara cu bere nefiltrata in ‘BlackBox’, un local din mall-ul timisoarean.

Crezi ca ne-am apucat de lucru? Am tinut-o o saptamana aproape numai in jocuri mecanice (exact precum copii mici), filme la cinema, filme pe calculator, bere nefiltrata, intalniri cu prietenii timisoreni.

La finalul saptamanii eram extenuat iar el inca gasea metode sa ma ‘deturneze’ de la treaba. Pur si simplu nu avea chef, pentru ca exista si optiunea cealalta, de a nu face treaba. 🙂 Cine vrea sa faca treaba cand exista si optiunea de a te distra.

La un moment dat l-am prins in aceeasi camera si i-am zis “tu te uiti, eu fac planul pe tot proiectul”. Am desenat proiectul pe tabla cu markerul, la nivel de zoom-out, cu etape intermediare si urgente, exact cum ma pricep.

Acel moment a devenit punct de referinta in echipa noastra, pentru ca e deja legenda. Pera a cascat ochii la tabla (imi luase o ora ca sa planific) si a zis: “Pfua, genial.  Acum stim ce avem de facut. Acum hai sa mergem la un film, sa ne relaxam.”

Nici nu incepusem treaba si el cauta sa se relaxeze. 🙂

Pe urma mi-am dat seama ca, desi ajunsese la fundul sacului financiar, ma avea pe mine ca sursa financiara ca sa nu se simta chiar la fundul sacului.

Ca sa lucram bine, in limbajul lui, probabil ca trebuia sa ramana si fara banii mei. Noroc ca ii stiu calitatile si am rezistat langa el atatia ani ca sa il vad schimbat 180 de grade.

Pe partea cealalta, cu greutatea, dupa 6 ani in care tot incerca sa ne convinga ca o sa slabeasca, la un moment dat a pus mana pe un instructor personal care l-a disciplinat mai ceva ca armata. A fost un punct cheie in care dupa luni de zile in care nu se intamplase nimic (logic ca Pera manca numai prostii), instructorul l-a amenintat ca il da afara cu toti banii pe care ii primeste daca nu respecta dieta.

A fost un moment de cotitura, probabil, pentru ca in 3-4 luni a ajuns la 70 de kg.. iar acum are 64 (mai putine decat mine, care toata viata am fost un slabanog). Nu l-am controlat de patratele, dar nici nu mai e nevoie. A demonstrat ca poate.

De ce se imbina cele doua?

Pentru ca acum 5-6 ani de zile daca il sunam la ora 11, erau toate sansele ca el sa doarma. Acum am toate sansele sa il gasesc la sala de fitness, alergand pe banda. Acum sase ani daca il sunam la 3-4 erau toate sansele sa il gasesc in vreo sala de cinema, acum sunt toate sansele sa lucreze la un proiect. Inainte imi era greu sa incep o discutie ‘financiara’ care sa ne ajute sa avem rezultate mai mari pe termen lung (cu sacrificiile de rigoare), acum ma angreneaza el in discutii prin care se sacrifica ACUM ca sa mareasca rezultatele pe termen lung.

Iar dovada finala, lucru pe care acum 6 ani doar il visam, la un moment dat mi-a dat un telefon si mi-a povestit cu entuziasm de o carte pe care vrea sa o scrie (candva); cum ideea era buna, l-am incurajat sa se apuce imediat de ea si sa lase orice altceva are de facut. In 2 saptamani aproape ca a terminat cartea, inceputa de la zero, reorganizand prioritatile si lasand la o parte orice distragere (distractie).

Concluzia este simpla: si oamenilor care au rezultate le este greu sa faca ceea ce si-au propus. Diferenta este ca imping orice forma de recompensa cat mai departe, constienti ca mai tarziu vor avea motive inmiite de sarbatorit sau cel putin o recompensa infinit mai mare.

Oamenii comuni, fara rezultate, au de cele mai multe ori visuri la fel de marete, obiective la fel de bine conturate si motivatie de a face treaba. Ce ii diferentiaza de cei care au succes este ca ei cad prada recompenselor imediate. Fiecare decizie pe care o iei pentru satisfactia lui “acum” iti stirbeste din imaginea celui care vrei sa devii.

Ca sa ai succes trebuie in primul rand sa lupti cu tine insuti, sa devii o varianta din ce in ce mai buna a ta.

Ce trebuie tu sa faci?

  • sa fii constient cand iei decizii care nu fac decat sa amane materializarea obiectivului tau si sa intelegi ca este o metoda perversa a creierului tau prin care se pacaleste (te pacalesti) singur
  • sa schimbi pozitia recompenselor (intai treaba, pe urma distractie)
  • sa nu cazi in capcana ZILNICA a placerilor marunte, care te deturneaza de la drumul tau
  • sa te intrebi in fiecare zi la finalul zilei: “ce am facut astazi pentru cel mai important proiect al meu”?

Data viitoare vin cu povestea despre bani, bogati si castiguri financiare, un alt motiv pentru care nu iti atingi potentialul. Pana atunci nu ar strica sa iti spui parerea mai jos despre deciziile din viata ta, conteaza foarte mult pentru viitoarele articole.



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

52 thoughts on “[idei despre productivitatea personala] Ce te impiedica sa ai rezultate (2)

  1. Cred ca, e nevoie si de un echilibru intre munca si relaxare / acordarea recompensei.

    Eu, am fost in extrema amanarii recompensei, in clasa a 8-a. (Acum termin anul 1 de facultate)

    M-am suprasolicitat mental in mod inutil incat in primul an de liceu am suferit o cadere nervoasa destul de serioasa pentru care am tras mult ca sa ma redresez.

    Ideea e ca, da, disciplina e de nelipsit numai ca trebuie sa avem grija sa facem si pauze, sa avem grija de noi.

    A fi disciplinat, din punctul meu de vedere, nu inseamna doar a munci, ci inseamna si a-ti aloca si respecta timp pentru odihna/sport/socializare/refacerea energiei.

    Oricum, numai acest principiu singur daca e respectat, ne creste eficienta si productivitatea, iar ca si consecinta rezultatele, in mod surprinzator!

  2. Da, ca de obicei reusesti sa pui punctul pe i. Lucruri care ni se intampla tuturor zilnic, si pe care reusesti sa le identifici foarte usor. Avem nevoie de disciplina. Insa din cauza mediului de lucru haotic nu stim cum sa incepem , unde sa ne stabilim limitele. Nu stiu daca toti au aceeasi scuza, dar a mea este “Sa iau o pauza…viata este scurta si muncesc suficient de mult…merit sa ma relaxez.” . Cred ca cel mai important lucru este sa ne stabilim clar obiectivele, dar asta fara sa scapam din vedere si lucrurile frumoase din viata, cum ar fi prietenii si familia.
    Mult succes in continuare. Esti o sursa de inspiratie pentru tineri si liberi intreprinzatori.

  3. Alt moment de aha, multumesc!! ( Pentru mine azi e a doua zi de lucru cu metoda pomodoro si – sincer – dezastru! Maresc pauzele cautand pe internet chestii care nu ma intereseaza cu-adevarat inca. Sigur, ma vad, ma vad in fazele lui Pera dinainte, de cand avea burta de popa! )

    • asta pentru ca vrei totul dintr-o data, este ca si cu orice obicei pe care il implementezi, pleci de la mic la mare, familiarizare-repetare-asimilare. Nu ai cum sa te folosesti de pomodoro la 100% din capacitate, trebuie mai intai sa il suporti 🙂

  4. Citind acest articol, observ, cum relaxarea mă cuprinde.
    atunci cănd fac ceea ce-mi place, trăiesc o relaxare reconectantă,când fac ce e necesar apelez la perseverența pe care mi-o insuflați voi, adică tu și grupul„Pera”.
    EX. Simt că e nevoie șa citesc toată noaptea pentru că mă va face sa dezvolt ceea ce am propus, îmi place, ajung când obosesc și atunci, imi amintesc cum la nunta cutare am rezistat până dimineața, deci pot, beau un pahar cu apă, mă gândesc la cât fe fericită voi fi să vă ajung, și uite așa reușesc.
    P.S.Daniel cum te simți azi? Cu drag Lvinia Gabriela.:)

  5. Daniel,
    dupa mine cred ca e cel mai bun articol pe care l-am citit la tine. vorbeste psihologul din mine si sunt sigura ca are de a face rezonanta cogntivia deoarece in orice tulburae pe care o tratez asta e principiul pe care i invat pe oameni…..

    de exemplu……….. furiosul apeleaza la crizele lui pentru a se recompensa pe moment………. nu are rabdare si tact sa culeaga roadele in cazul in care ar fi calm

    anxiosul face atacuri de panica pentru ca e mai usor sa nu te confrunti cu stimului, deci prefera recompensa imediata.

    exceptional! ti-am mai spus ca esti mai competnt decat multi psihologi! carry on!

  6. Alt model de articol pe care il iau drept exemplu. De la tine invat cum se scriu articolele… Important este sa citesti nerasuflate, sa astepti cu ardoare concluzia si la articolele tale asta mi se intampla tot timpul.

  7. Ce faci cand esti inconjurat de persoane care au uitat sa viseze, care se limiteaza doar la obiective pe termen scurt, care traiesc doar in zona de confort, care nici macar nu jinduiesc, ci se limiteaza zi de zi la socialul apatic?!…da, stiu, schimbi anturajul, cauti anturaje care sa te ridice, dar, sa fim sinceri, nu putem renunta la toti cei din jurul nostru!!!…. e greu, e foarte greu, sa-ti mentii calea, sa lupti pentru visul tau, cand ai doar obstacole, dar asta fac zi de zi: duc visul mai departe si nimic si nimeni nu ma opreste, nu ma va/vor opri!…cred in puterea celor 5 parametri, in mana reusitei, mana fatmei, care poarta noroc, care impreuna formeaza un intreg al avantajului competitiv: 1. Informatia si prelucrarea acesteia 2. Gestionarea emotiilor 3. Relatiile 4. Energia si dinamismul 5,. Increderea in sine(cele 5 atuuri ale reusitei…conform lui Guy Missoum…..”Unirea face puterea!”)
    Daniel, felicitari pentru articol! Empatizezi, te implici, sfaturile si competentele tale sunt strong! Inca o data, bravo!
    Abia astept continuarea!
    O zi minunata tuturor!

  8. Mda, din pacate si eu sunt un MAESTRU emerit al amanarii. Functionez exact pe metoda cutitului la os… :))) Insa incerc si ma lupt intr-una, momentan am reusit sa aman recompensele imediat undeva dupa ora 7-8, insa ele vin totusi in fiecare zi! 🙂 Ma gandesc ca totusi nu e un lucru asa de rau pentru mine, avand in vedere ca largirea cercurilor sociale este o prioritate in acest moment pentru mine.. 😀 Practic sunt un lenes, stiu exact ce am de facut ca sa merg mai departe, stiu exact ce trebuie sa fac ca sa progresez, atat in viata personala cat si in domeniul de activitate, insa imi este foarte greu sa fac asta, pur si simplu ma scufund in orice fel de sarcini mai mult sau mai putin importante, derivand cursul (cu buna stiinta) de la cele 2 sarcini mega importante, cele 2 scopuri care le am eu in viata acum! 😀 De fapt sunt niste activitati mai degraba, ce servesc unui scop sa zicem, pe termen lung si f lung.. 🙂 Sunt aproape bucuros cand intalnesc un obstacol in calea muncii titanice ce ma asteapta si de obicei ma opresc, daca nu la primul, sigur la al doilea, urmand ca maine sa ma mint din nou, spre nedumerirea mea… :)))

  9. Rezonez Daniel cu multe din cele spuse…parca ma vad pe mine,cel de acum cativa anii…ma doare inima doar cand imi amintesc :)…dar acum stiu unde sunt…misto seria de articole…keep going…:)

  10. imi place foarte tare ce citesc…, eu personal am schimbat foarte multe, tot ce tine de alimentatie, am facut schimbari radicale, daca la 19 ani ma simteam batrana si bolnava, acum ma simt sanatoasa si energica, am pofta sa lucrez la mine, sa ma schimb in cea mai buna varianta a mea, in femeia la care visez de atata timp, iar metodele voastre imi sunt de folos! lucrez la obiceiurile mele proaste, care ma impiedica sa am veniturile pe care mi le doresc in afacerea mea, pt ca nu-mi planific asa cum ar trebui activitatea si cred ca materialele tale vor face lupta asta mai usoara, ma refer la jurnalul generalului pe care mi-l voi comanda! succes!

  11. Felicitari Daniel ! Un articol foarte bun si in care ma regasesc in totalitate si eu…Cu siguranta am sa reusesc la un moment dat sa aman total recompensa imediata, sa nu ma mai gandesc la ea !! Si acel moment dat este cat se poate de aproape 🙂

  12. Eu cred ca am uitat de tot ce inseamna recompensa , muncesc si iar muncesc intr-un mod haotic iar rezultatele nu sunt pe masura asteptarilor.

    • Pentru ca, asa cum spunea si Daniel, extremele nu sunt bune. Pur si simplu dupa ce lucrezi, fa-ti o mica placere. Asa creste si randamentul. Pentru mine, e o placere sa citesc, iar pe langa efectul de relaxare, invat ceva nou. Sau mergi si fa sport 🙂

  13. Cunosti foarte bine toate “ascunzisurile” firii omenesti. Mi-a placut foarte mult articolul. Sper sa nu te relaxezi, ca sa putem citi si continuarea.

  14. Salut Daniel! De ceva timp am inceput sa aplic AMANAREA RECOMPENSEI. Nu imi reuseste mereu, dar imi dau toata silinta sa progresez din ce in ce mai mult in acest domeniu. Felicitari pentru articol!

  15. Salut Daniel
    Tatal meu are o tipografie si de cand am terminat liceul am ales sa vin aici si sa incerc sa ajut cu ce pot. Ideea este ca pana acum 3 luni ajungeam ultimul la firma si plecam primul pentru a ajunge in mijlocul “prietenilor” , a bea o bere, cu ei, a fuma ceva, etc. si ajungeam bineinteles si ultimul in casa.
    Dar mi-am dat seama ca facand lucrul asta de ani si ani de zile, desi eu credeam ca ma distrez si ma simt bine, ajungeam acasa tot timpul nefericit. A doua zi o luam de la capat, iar nu aveam bani de cheltuit, si erau desigur destule lucruri (distractii) de facut.
    Intr-o zi am descoperit din intamplare siteurile voastre (construimimerii.ro si artaseductiei.ro).
    Vreau sa va multumesc pentru munca pe care o faceti deoarece de cand aplic lucrurile invatate ma simt un om nou, un om fara vicii, independent de anturaj, unul care poate amana recompensa si nu in ultimul rand un om caruia a inceput sa ii placa sa citeasca si sa se informeze. Problema este ca am observat ca am tendinta de a cere acceptare de la cei din jur (parinti, amici), le dau sfaturi ce consider eu ca e bine ce nu e bine si am impresia ca de multe ori nu ma asculta si lucrul asta ma enerveaza de cele mai multe ori. O sa incerc sa repar totusi lucrul asta. Totusi as avea nevoie de un sfat: as vrea sa renunt la a mai lucra la tipografie si as vrea sa-mi descopar pasiunea adevarata, dar se pare ca inca traind pe banii parintilor mei ajung mereu in zona de confort si ma multumesc cu putin. Ce ma poate motiva mai mult in momentul asta?

    • Ce te face sa crezi ca daca nu mai lucrezi pentru parintii tai, vei avea alte rezultate? 🙂

      Apuca-te in paralel cu cealalta activitate si fa pasi mici, de bebelus.

  16. super articolul!
    Int-adevar de multe ori fara sa realizez si sa constientizez ma las dusa de “val” si aman momentul in care ma apuc de munca pe bune.
    Pentru mine acest articol a fost ca o alarma de” Wake-up!!”.
    Acum constientizez de ce uneori nu dau randament asa cum mi-as dori, pentru ca fara sa-mi dau semama ma pierd in “maruntisuri”. De fiecare data cand citesc articolele tale revin cu picioarele pe pamant.
    Abia astept articolul urmator!!

  17. SUPER ARTICOLUL,CU ADEVAR MI-A PLACUT SI MI-A DAT DE GANDIT.O LECTIE DE VIATA, LA FEL CA TOATE CELELALTE ARTICOLE.MULTUMESC MULT.

  18. Deci, nu pot sa imi pun in prdine prioritatile si desi incerc sa invat cat mai multe din tot ce fac, realizez ca viata mea desi e plina de lucruri folositoare,acestea sun puse pe plan secundar de lipsa mea de autodisciplina. Practic, daca ma apuc de un lucru imi ia mai mult timp decat ar trebui sa il duc la final. Any advice?

    • o singura regula si iti poate schimba viata in bine FABULOS de mult:
      *la primaora, primul lucru pe care il faci dimineata, fa-l pentru acele proiecte importante pentru tine, pentru sufletul tau.

      In rest continua-ti stilul de viata si o sa vezi o schimbare.

      De obicei dimineata suntem cei mai creativi, plini de energie si productivi .. si sarcina aleasa prima in lista este de obicei bifata.

  19. A avea rigoare si a lucra pt. recompensa intarziata , sunt lucruri rare !

    Deaaceea unii rabda saracia si se plang ca nu au succes .

    Pur si simplu nu fac nici macar lucruri simple , care sa-i apropie de succes !

    Dragos

  20. Felicitari lui Pera ca a iesit un invingator, si felicitari si tie ca ai crezut in el si ti-ai dat seama ce fel de persoana este. Felicitari amandurora ca sunteti buni prieteni unul cu celalalt.
    P.S. Vreau si eu sa fac fitness la ora 11 noaptea. 😛

    • Multam. Nu iti imagina ca toate sunt roz acum, chiar adineauri ne-am ciondanit. Macar nu mai aruncam cu jucariile unul in altul :))

  21. Lucrez la un proiect. Partea tehnica e mai greoaie si trebuie sa ma dau peste cap sa o rezolv. Recompesa imediata e rezolvarea pasilor marunti iar recompensa amanata e functionarea proiectului, nu? Finalitatea proiectului nu mi se pare un motiv de recompensa ( nu zic ca ai subliniat acest lucru ).

    • Robert, articolul nu se refera la cum te organizezi in cadrul unui proiect. Despre asta o sa vorbesc intr-un articol viitor.

      Se refera la deciziile marunte pe care le iei ca sa nu faci treaba pe proiectul tau. Cum ar fi:
      *iesitul la o bere, cand stii ca ai o urgenta pe proiect
      *pierdutul vremii pe facebook
      *etc

      Sunt unele ceva mai perverse:
      *certurile (prefer sa ma cert cu cineva sau sa caut un vinovat decat sa ma tin de treaba)
      *noptile pierdute (e mai usor sa nu ma odihnesc si eventual sa ma imbat ca porcul, decat sa fiu fizic ok maine la acea sedinta cruciala pe care o am si pentru care trebuie sa ma pregatesc)

      99% din problemele de productivitate sunt mentale, de-aia seria are 5 articole doar despre partea asta. Abia pe urma intru in solutii.

  22. Esti genial Daniel! O combinatie extraordinara de scriitor, psiholog si maestru al productivitatii… Asemeni Simonei, iti citesc articolele pe nerasuflate si le consider model ptr orice blog care se vrea a fi de succes.
    Mi-ar fi de folos sa ma ajuti sa identific ce nu functioneaza la mine ptr ca, personal, n-am mari probleme cu amanarea recompensei… Astept cu mare interes si celelalte articole! Succes si inspiratie!

    • Multumesc mult pentru aprecieri. Important este sa aiba aplicabilitate in viata reala si sa te ajute sa faci o schimbare in bine.

  23. Salutare

    De curiozitate pe viitor postezi un exemplu de “plan” despre care vorbesti ca sa ne ajute sa intelegem lucruri

    Si eu is in procesu de a “ma schimba” desi nu am fost niciodata un “zebzec” si sunt chiar un workacholic …vreau sa ma desciplinez

    Sincer am mari dubii asupra 3-4 luni 20 kile jos Eu am dat 32 kile in 12 luni …. (si continui) ….

    Spor la alte articole de gen !

    • Multam de sugestii, vine si articolul cu planul 🙂

      Ca sa fiu mai exact cu Pera, ca acum l-am intrebat (el fiind personajul). In 3-4 luni a slabit 15 kg si 25kg in 9 luni.

      Alea 3-4 luni au fost socul pentru mine, pentru ca a venit la bucuresti si il stiam cat un butoi (asa il vazusem cu 3-4 luni inainte). Pe urma la un moment dat mi-a dat msj (inca alte cateva luni) si mi-a zis: “bai, am 64 de kg, tu cate ai?”

      Eu, ca idee, am fost slabanog tot timpul, dar am 66-68 orice mi-ai face, nu 64. 🙂

  24. Excelent articol si metoda! Si eu acum cand imi planific ziua, incep neatza cu munca la proiectele mele. Iar seara dupa 8-9 vine recompensa, printr-un film, fotbal, iesire in oras etc.

    Acum deja si serile sunt ocupate de afacere xD De la 8 la 11 ajut pe cei care imi cer ajutorul pe skype. Si nu regret nici un pic!

  25. Indura Acum ca sa traiesti Restul Vietii ca un CAMPION . Muhammad Ali

    eu inca folosesc “Social Media” , TV si jocurile PC ; dar nu oricum :
    1 – le controlez si folosesc EU PE ELE
    2 – la TV ma uit la Documentare , Biografii si filme artistice Educative si le ALEG SEVER , ca sa ma inspir , sa aflu lucruri noi ; dar fara sa pierd prea mult timp
    3 – jocurile sunt de fapt Simulatoare Auto ( masinile sunt dragostea mea cea mai mare , nu pentru opulenta ) si le folosesc ca sa inregistrez cursele . ma ajuta sa a Motivatie Viteza dar si Precizie

    stiu cum e sa fi Imbecil , Lenes , Las … inciuda cnfortului de la ‘parinti” ; sa n-ai modele de urmat Admirabile , dar si Captivante in acelasi timp , si sa simti Frica si Ura aproapetot timpul cat sa Vrei sa NU mai Traiesti ; asadar eu doresc fara Lacomie sau Moft sa aung la 1 Miliard de abonati pe blogul meu

    repet , MILIARD

  26. Diferenta asta dintre a accepta recompensa imediata sau amanarea recompensei mi se pare de multe ori aproape nesizabila in momentul in care iau decizia,ce se vede in schimb poate fi o agenda in care iti bifezi cu facut obiectivele si sentimentul de multumire cand te uiti pete ele si vezi cum ai crescut.

    P.S.:De ce nu se preda si la scoala Dezvoltarea Personala?

  27. FELICITARI PERA PENTRU AMBITIA DE A SLABI SI VOINTA DE A TE MENTINE! FELICITARI DANIEL PENTRU ARTICOLUL ASTA! RECUNOSC, CIND MUNCESC, ORICE AS FACE E CAM HAOS PE LINGA MINE. DAR TREABA IESE BINE SI SINT MULTUMITA PENTRU CA E CALITATE. DESPRE RECOMPENSA IMEDIATA, UNEORI PREFER SA TERMIN TIGARA SI CAFEAUA DECIT SA MA ARUNC IN MUNCA. POATE ASA M-AM “SETAT”, DAR ORICE INVAT ARE SI DEZVAT. SI CRED CA MERITA SA SCHIMBI CITE CEVA.

  28. Daca spun : INTERESANT …este prea putin, asa ca, am sa afirm cu certitudine : extra-mega-super extraordinar articolul !!! Personal, consider ca daca VREI totul poate deveni posibil in limitele afarente sarcinii propuse sau obiectivelor! Cred ca totii, 99% cum spui tu ne oferim recompensa imediata tocmai pentru ca acele obiective, proiecte nu le consideram importante sau suficient de importante pentru noi, eu am o mica problema cu zona de confort ( de care vorbea Pera) si clar nu sunt singura…constientizez si ma regasesc in multe din situatiile relatate de tine si de Pera ( app. amandoi sunteti oameni minunati ) dar important este cred eu ca mai intai sa existe DORINTA ADEVARATA – MOTIVATIA-care uneori noi o percepem, de multe ori, ca fiind de ordin material …
    Va urez mult succes in tot ceea ce faceti si va felicit cu o deosebita consideratie!