Mereu m-am simtit un inadaptat pe campul fortei de munca. Stateam la un loc de munca si in momentul cand nu mai simteam motivatie, cand zilele semanau unele cu altele, cand puteam deja sa spun cum va arata saptamana viitoare, sau luna viitoare… stiam ca experienta este pe sfarsite.
Aveam obiceiul asta marunt. De fiecare data cand imi dadeam demisia sau cand un capitol se incheia din viata mea, spargeam o cana de cafea si plecam fara sa ma mai uit in urma.
Era ritualul meu prin care trageam linie clara intre ce a fost si ce va urma. Un ritual de trecere de la vechi la nou, si o promisiune de “renastere”.
Am spart cani la fiecare demisie de-a mea sau la fiecare firma pe care am inchis-o, de multe ori inghitind in sec, cu tot biroul strans intr-o singura geanta. O scena de film patetic, dar plina de insemnatate pentru mine.
Era o promisiune ca voi obtine mai mult, ca voi fi o persoana mai buna decat in trecut.
Am crescut greu dintr-un motiv foarte simplu. Am pus prea repede botul la ce spune lumea din jurul meu. Am invatat sa evoluez “masurabil”.
Urasc termenul asta.
Cresterea de cele mai multe ori este exponentiala cand vorbesti de profesie ori afaceri, insa tot ce iti spune societatea sa faci ca sa obtii succesul este o minciuna. Si se reduce la cuvantul “masurabil”, intr-un fel sau altul.
De cate ori ai auzit?
- Munceste putin, obtine rezultate mari
- Pune-ti obiective masurabile, ca sa le faci
- Ai grija sa nu creasca afacerea mai mare decat tine
- Cresti in pasi mici, masurabili, ca sa nu se rastoarne castelul peste tine
- Cresterile mici si controlabile sunt de preferat!
Am pierdut ani de zile in toata nebunia asta de a creste “ca la carte”. Atent la orice detaliu, la cifra de afaceri, la vanzari, la ce fac oamenii. M-am transformat intr-un “freak control” si cresterea nu mai venea sau era prea mica, prea insignifianta.
La fiecare sfarsit de an imi spuneam: “anul urmator va fi crucial pentru mine”. Si apoi imi faceam planificarea, imi puneam obiectivele, ce voiam sa obtin de la mine, de la proiectele mele.
Acum, cand ma uit in urma, ma gandesc ca oricum obtineam acele lucruri, chit ca le puneam in agenda sau nu. Era drumul “clasic”, “sigur”. Daca muncesti 8-10-12 ore pe zi in acea directie si daca iti mai pui si obiective “masurabile”, atunci poti fi sigur ca te limitezi extrem de mult. ORICUM OBTII REZULTATELE ALEA!
Atunci de ce iti mai pui obiective?
In taberele pe care le-am tinut anul asta am vazut ca niciodata firea omului de a se proteja. Intrebarea standard a mea, la orice obiectiv pe care si-l punea, era sa intreb “de ce iti ia atat de mult?”, intr-o forma sau alta.
“In 2 saptamani!”
“De ce atat de mult?”
“Pentru ca vreau sa iasa bine.”
“Si daca ai face intr-o saptamana, realist vorbind, nu ar iesi bine?”
“Ba da. Cred ca da.”
“Si daca ti-as pistolul la cap si ti-as spune ca am nevoie maine de treaba asta, ai reusi sa o faci?”
“Da… Cred ca da, daca as sta azi si as lucra toata ziua, as face-o si pana maine.”
“Mai ai altceva important de facut intre timp?”
“Nu.”
“Si atunci de ce sa astepti 2 saptamani?”
Societatea te transforma intr-un mediocru care isi ia masuri de precautie, ca sa nu dea rateuri, care nu vrea sa simta diconfort, care vrea sa fie “in siguranta”.
Cele mai multe dintre obiective sunt puse departe, in viitor. Cat mai departe. Asta e natura omului. De ce? Pentru ca insusi gandul ca trebuie sa se apuce de treaba il panicheaza. Si atunci daca arunca un termen de cateva luni pe hartie, poate ani, il face sa se simta in siguranta. Obiectivul e undeva departe, in ceata… are timp sa se ocupe de el. Insa tot acolo ajungi, muncind pe ultima suta de metri ca nebunul.
Singurele obiective cu adevarat valoroase din punctul meu de vedere sunt cele indecente: ori nesimtit de stranse, ori nesimtit de mari ca si amploare.
Mi-a luat 10 ani ca sa inteleg asta!
Daca ai o sarcina pe care trebuie sa o faci in 3 luni, atunci o termini in 3 luni, cu accent pe ultima suta de metri, timp in care nu mai faci nimic.
Daca iti dau aceeasi sarcina intr-o saptamana, atunci timpul va fi concentrat si o vei termina si intr-o saptamana. Daca trebuie sa o termini IN DOUA ZILE, sunt sanse mari sa o faci si in timpul asta.
Atunci de ce sa astepti 3 luni?
De dragul unei himere numita “perfectiune”? De dragul “confortului”?
Diferenta dintre un om de actiune si un perfectionist este ca omul de actiune este constient ca prima oara cand face un lucru, oricum il face prost, asa ca nu mai asteapta aiurea. Perfectionistul se invarte in jurul operei sale la nesfarsit si intra in pozitia de refuz. NU vrea sa mearga mai departe!
Ironia este ca daca nu mergi mai departe, nu ai cum sa faci o opera “perfecta”.
Cand am inteles cu adevarat asta, am avut un salt.
Numai in 2012 am facut mai mult decat am facut in ceilalti 2 ani de ConstruimImperii.Ro (si vorbim aici doar de site, nu de alte proiecte ale mele):
1 – In primavara am avut prima tabara de afaceri MIB, in doua serii.
Doru Dorobat, www.fitnessurban.ro, care in 6 luni a creat comunitatea fitness urban in Romania, a obtinut finantarea unui parc de antrenament in Galati si are propria sala de antrenament (acum):
“Intr-o zi, am plecat spre finante ca sa-mi platesc o amenda penala, dar m-am oprit la o banca si am preferat sa platesc avansul la cursul MIB decat amenda. Nu aveam bani pentru amandoua.
Am mers pe jos, si a fost un drum lung in care am rasucit in minte pe toate partile: sa platesc amenda ca sa scap de ea dar sa pierd cursul MIB, sau sa fac ce imi dicta inima… Sa platesc avansul ca sa nu pierd locul!
[…]
Ce stiu este ca viata mea sa schimbat radical…stiu ce imi place, stiu cum sa fac bani din pasiunea mea, am gasit energia sa pun lucrurile in miscare, ma trezesc dimineata si stiu pt ce ma trezesc si stiu si unde o sa fiu peste 10 ani. Crede-ma nu e putin!
Sunt fericit de alegerea facuta! Pentru ca in loc sa ajung la administratia financiara si sa platesc amenda penala am intrat in banca si am ajuns la curs! Si asta a facut sa fiu altul, iar comunitatea Fitness Urban Grup creata din ideile din tabara este cel mai frumos lucru ce mi s-a intamplat in viata dupa nasterea fetitei mele!”
2 – Am lansat cursul de comunicare pentru barbati Espresso42
Alex, cursant Espresso42:
“Espresso42 este printre cele mai bune programe de dezvoltare personala din Romania. Este genial. Iti spune pe fata de ce esti timid in societate, de ce ai emotii mari in diverse situatii sociale sau cand esti in fata unei persoane de sex opus. Te invata sa ii intelegi pe cei din jur si sa fii cu mult mai relaxat si atractiv.”
3. Am scris si lansat cartea “Pe mine ma cheama George”, care a primit sute de emailuri cu formularea “cea mai buna carte de dezvoltare personala scrisa de un roman”
Un “alt” George, care a citit cartea, imi spune pe mail:
“Am primit cartea… am citit in prima seara cam jumatate din ea…si desi pana in momentul ala…eu existam pentru 5 persoane din 20….in ziua urmatoare toti m-au observat…si am vorbit cu mare parte din restul colegilor…si nu doar vorbit…ci ne-am inteles…ne salutam…si nu acel salut mecanic…automatizat…pentru ca nici macar nu exista inainte…asta era un salut autentic…real…pentru prima oara tipele ma salutau pe mine…fara ca eu sa ma uit la ele…
Asta fix a 2-a zi…si nici nu terminasem cartea…ci doar jumate.Era incredibil…am schimbat doar modul cum gandesc…cum privesc viata…si persoanele din jurul meu…si…chiar asa s-a intamplat…totul era diferit..de parca eram in cu totul si cu totul alt oras….dar nu eram in alt oras, ci eu eram altcineva…nu mai mergeam ghebos, cu ochii in pamant, pe langa ziduri sa ocup cat mai putin loc…mergeam drept…pieptul in fata…ochii sus…si un zambet pe fata…dar cel mai important…ma simteam bine…Ma simteam bine in propria mea piele…indiferent ce ziceau restul…i was good and i was feeling good.”
4. Am avut a doua si ultima tabara de afaceri MIB pentru incepatori, in toamna. In 2-3 ore s-au ocupat toate locurile, cand am anuntat lansarea si zeci de mailuri in care oamenii spuneau ca nu au avut timp se inscrie.
5. Zilele astea dau drumul primei platforme EduGaming din Romania, curs online business imbinat cu experienta unui joc. S-au inscris la prima vedere 471 de oameni si a fost una dintre cele mai reusite campanii romanesti pe internet pe un curs online din cate stiu eu.
Violeta, pe mail:
“Dumnezeule, nu stiu cum faci, mananci marketing pe paine, inventezi de fiecare data altceva si ma faci sa imi zic: omul asta este genial, vreau sa il cunosc personal. Ai un stil care imprima actiune oamenilor care te asculta. Esti un formator de opinie, un om care schimba destine.”
Cateva sfaturi pentru tine, indiferent de ceea ce faci, ca esti student sau muncitor in constructii, vanzator la chiosc sau proprietar de afacere mica:
Cum suntem la finalul anului si probabil vrei sa iti faci o oarecare planificare pentru urmatorul an, gandeste-te bine inainte:
- Fa-ti propuneri indecente!
- Pune-ti mereu intrebari cu privire la marimea obiectivului (doar atat, ce ma impiedica sa obtin mai mult, cat de mult as putea sa obtin etc)
- Strange cat mai mult termenele limita (pune cel mai scurt timp in care poti face treaba si obliga-te cumva sa faci treaba in timpul asta)
- Pauzele mari omoara succesul! Micsoreaza timpii de odihna dintre proiecte, dar lucreaza activ la un stil de viata echilibrat, care sa includa sport. De cele mai multe ori echilibrul il atingi cand fugi puternic spre cealalta extrema decat cea in care esti, nu cand cauti sa fii echilibrat.
Intr-un final iti spun doar atat:
Nu mai asculta ce zic cei ce nu au rezultate, pentru ca zic pentru a-si masca ineficienta si mediocritatea. Nu mai asculta sfaturi date la “comun”. Cauta oameni care au succesul pe care tu il cauti si o sa vezi ca acei oameni sunt atipici si fac totul in contradictie cu ce spune “societatea”.
Nu iti interzice niciodata sa visezi, chit ca nu poate fi realizabil chiar acum. Vei gasi o cale pe parcurs, daca visezi destul de inalt.
Daniel Zarnescu
PS: visul meu (unul dintre ele) este sa vand o carte in peste 100.000 de exemplare in Romania. Am visul asta inca din generala/liceu. Cum ar fi sa aman sa scriu o carte, pentru ca obiectivul este prea “mare”? Cum ar fi sa aman scrierea unei carti pana o sa ma simt “pregatit” de provocare? Ce ar spune asta despre mine?
Acum pune visul tau pe hartie si spune ce ai facut pentru el in ultimul an? Ultima luna? Ultima saptamana? Azi? O sa realizezi singur daca in ritmul asta directia e buna sau nu. 99% dintre noi ne mintim si nu facem NIMIC pentru noi, doar pentru altii.
PPS: Orice intrebare ai sau proprie experienta, te-as ruga sa o spui intr-un comentariu, mai jos. Ma voi asigura sa iti raspund personal, plus ca putem sa crestem cu totii, daca impartasim experiente!
Foarte binevenit articolul!De mult timp caut raspuns la problemele acestea si uite ca atunci cand esti in cautare vin si raspunsurile pe care le cauti:)ma bucur foarte mult!
Buna, Daniel! Este foarte adevarat tot ceea ce spui in acest articol..daca stau bine si ma gandesc…ma regasesc printre aceste randuri. In genaral toate proiectele pe care le-am avut de efectuat, le-am lasat pe ultima suta de metri. Mi se parea scurt un termen de cateva saptamani..cu toate ca eu in ultima saptamana..sau chiar ultimele zile,lucram neincetat si terminam cu bine totul.Insa doar acum, citind acest articol, realizez asta. Ca as putea avea aceleasi rezultate intr-un timp mult mai scurt. Imi place foarte mult tot ceea ce scri , de aceea am ales si sa ma inscriu la cursul M.I.B. Ai ceva…acel ceva…prin care faci omul sa aibe mai multa incredere in el si in reusitele sale. Succes in toot ceea ce faci!
Abia astept sa incepem cursul 😀
esti genial, Daniel! Articolul tau va fi cap de afis al analizei pe care o fac la sfarsitul anului.
Salut Daniel,
In urma inscrierii la EduGaming mi-am propus ca intr-un an de zile de acum incolo sa fie independent financiar, dar dupa ce am citit articolul asta m-ai facut sa imi dau seama ca obiectivul este nerealist avand in vedere potentialul meu. Cu siguranta pot sa o fac in cel mult jumatate din acel timp. Maine incepe cursul, dar calatoria mea deja a inceput.
Salutari!
Salut Daniel.Ai dreptate cu acest articol scris de tine.Noi ce-i care vor sa facem ceva in vita asta punem mult prea usor botul la ce spune lumea din jur,care efectiv vrea sa ne descurajeze pentru ca nu ar suporta sa vada cum altii reusesc si ei nu sunt in stare.
Buna Daniel. Ma intereseaza si pe mine sa cumpar cartile “Pe mine ma cheama George” si Jurnalul Generalului. Mentionez ca eu nu locuiesc in tara, sunt plecata in Anglia de 5 ani. Spune-mi daca exista vreo metoda prin care pot sa ajung la ele, ti-as fi recunoscatoare. Multumesc mult
Te pot ajuta cu o adresa de email:
distributie @ stepout.ro
Florin, care se ocupa de livrari, iti va da toate informatiile pe care le vrei.
Multam.
Buna Daniel,in acest articol ai foarte mare dreptate ma regasesc foarte mult in ceea ce scrii ,este foarte adevarat ca daca visezi chiar daca atuncea nu se implineste ajungi la un momendat in care acel vis se implineste! Mult succes pe maideparte.
Super tare articolul! pot sa spun ca doar prin felul in care comunici, prin scris, mesajul are un impact foarte puternic….eu il simt asa pentru ca la anumite fraze am fiori pe sub piele (ma gandesc ca intelegi cum – si nu e prima data) …pentru ca e adevarat… eu chiar cred in visul tau ca o sa il realizezi. Te salut!
Cu alte cuvinte, TINTESTE LUNA! 🙂
In cel mai rau caz ajungi pana la nori.
Felicitari pentru tot ce ai realizat! Multumesc ca ne impartasesti aceste informatii valoroase. Mi-ati schimbat si mie viata. Nu eram pe calaea mea, ci pe cea dictata de altul si asta imi lua toata energia. Am renuntat la prostia in care m-am bagat, eram studenta la o facultate, cu o specializare care nu era punctul meu forte. Era clar un dezastru daca continuam, pierdere de timp si stoarcere de energie Mie imi palce agricultura, zootehnia si o sa fac tot posibilul sa-mi indeplinesc visul..Ma simt ca as fi pe drumul cel bun, cel ales si dictat de sufletul meu! Multumesc din suflet, faceti cel mai mare bine!!:)
Wisdom pe paine 🙂 Salivez prietene, salivez..
Imi place mult cum scrii si ceea ce scrii…imi dau seama ca o faci din propriile trairi…Ideile sant foarte antrenante si eu ma regasesc in multe din ele…
Eu ma bucur f. tare si ptr faptul ca v-am gasit ca pe niste oameni deosebiti, printre f. putinii, care inteleg ca succesul este cu atat mai inaltator cu cat ajuti mai multi oameni sa-si atinga la randul lor succesul…vei avea intotdeauna respectul si recunostinta lor – ceea ce nu-i la indemana celor ce au afaceri clasice…Imi place f mult ideea asta…
Iti doresc si va doresc sa ramaneti sanatosi si la fel de plini de entuziasm…de la voi vom lua si noi – cu siguranta vom avea nevoie.
Esti absolut genial si desi e deja un cliseu folosit de multi, mi-ai schimbat viata tu si comunitatea pe care ai construito! Pot spune ca in ultimul an am invatat mai multe decat mi-as fi putut imagina vreodata desi am avut parte de extrem de multe esecuri personale pe toate domeniile vietii.
Intrebarea mea existentiala e, ce faci cand ajungi pe un plafon negativ? Un plafon in care aproape orice pas care il fac, cat de mic, rezulta cu un esec. Din 20 de pasi 19 imi aduc esecuri, si doar unul aduce progres. De 2 luni incoace nu pot intelege ce se intampla, dar nu mai merge nimic. E o lectie care nu o invat dar oricata introspectie as face nu reusesc sa imi dau seama unde gresesc.
As aprecia daca mi-ai putea da un raspuns pt ca deja simt ca o iau razna.
Este bine in primul rand ca ti-ai dat seama ca este o lectie pe care o ai de invatat. Pana nu o inveti, lectia se va arata in mod repetat.
*lectiile ti se arata pana le inveti
*cand ceva nu merge, fa altceva
*Persoana cea mai flexibila din sistem exercita cea mai mare influenta asupra sistemului, nu cea mai puternica
*drumul spre succesul este pavat cu esecuri (progresul vine in urma esecurilor, in ciuda credintei populare ca oamenii de succes sunt infaibili).
De cateva ore pur si simplu stau si rumeg raspunsul tau. Lucrul care m-a derutat cel mai rau este faptul ca esecurile s-au tinut lant in toate domeniile vietii (emotional, profesional). Cred ca am gasit lectia ce trebuia invatata, desi mai ca nu imi vine sa cred cat de stupida a putut fi greseala. O greseala de incepator…. .
In toata agitatia mea pentru a imi atinge obiectivele am devenit egocentric. Pur si simplu n-am mai dat atentie altora si nevoilor lor. Am un “inceput” de business ce presupune vanzare si din cauza ca eram atat de prins in febra progresului, am “facut praf” ultimele 2 intalniri cu potentiali clienti. Am petrecut minute intregi vorbind clientului despre functii si calitati ale produsului meu fara a mentiona macar o data beneficiile pe care le are el. Am incalcat o regula esentiala in vanzari: centrarea pe celalalt si nu pe sine. Si pentru ca viata e un intreg proces de vanzare, aceiasi prostie am facut-o si in relatia cu ceilalti….
Ar trebui sa iau toate cartile de dezvoltare personala care le-am citit si sa-mi dau cu ele in cap….
In fine. Iti multumesc din suflet pentru raspuns si iti doresc tot succesul din lume.
P.S.Tin sa te anunt ca ma sperii oficial (in sensul bun). In aprox 4 ore m-ai facut sa invat ce n-am invatat in 2 luni….fucking A. 🙂
Salut,
Referitor la ultima fraza din PS, noi nu numai ca nu facem nimic pentru noi, dar nici pentru altii nu facem nimic parerea mea, eu zic ca noi reactionam.
Stim de cele mai multe ori ca misiunea noastra intr-un anumit loc s-a incheiat, dar asa cum spui si tu societatea te transforma intr-un mediocru care isi ia masuri de precautie pentru a fi ”in siguranta”.
Atata timp cat intelegem ca ”adevarata nesiguranta este de fapt stagnarea”, atunci putem ajunge oriunde ne-am propus.
Buna ziua,
Acest articol este un imbold in plus sa merg mai departe cu curaj si incredere spre descoperirea, dezvoltarea si valorificarea vocatiei.Modul cum procedati, in a trimite informari si actualizari de informatii, este foarte corect si o cale sigura spre succes pentru voi si pentru noi, sau….pentru mine, cel putin. Acest lucru inseamna respect in primul rand fata de cei cu care voi discutati, profesionalism, seriozitate s.a.m.d
Felicitari si astept sa inceapa cursul!
Veronica
Trei lucruri sunt importante ptr a putea sa obții rezultate :
– sa ai un vis
– sa crezi in el
– si sa actionezi
Ceea ce eu apreciez la aceasta echipa este modul in care sintetizeaza adevarul;
– suntem rezultatul acțiunilor noastre,
– Suntem singurii responsabili pentru viața noastră , etc
Buna Daniel si iti multumesc pt tot ce imi e util din ce scrii, in stilul tau vizionar si ambitios.
Trec direct la subiect:), pt eficienta.
Am scris poezii de dragoste extrem de explicite si acum am un copil, mi-ar fi jena sa public cu numele meu, de fapt, nici inainte nu am avut curaj sau incredere sa incerc macar…
Stiu ca as avea sansa sa placa, sunt “bune”.
Cum sa trec peste jene si comoditati stupide?
Oana
…prin decizie asumata.
Nu poate lua altcineva decizia in locul tau.
Cand o sa te doara destul de mult ca nu ai actionat, o sa faci si pasi. Pana atunci ceea ce faci se numeste ca te lamentezi.
Era si un banc in directia asta.
La un moment dat un tip se rataceste si se hotaraste sa ceara indicatii. Se opreste la o casa veche, unde statea badea Gheo pe prispa. Langa el un caine tolanit care schelalaia.
– Ce are cainele, bade?
– Pai s-a asezat cu c*****e intr-un cui…
– Si de ce nu pleaca?
– Pentru ca nu l doare destul!
Daniel,te felicit pt.articolele foarte interesante pe care le faci şi vreau să ştii că abia aştept să citesc cartea scrisă de tine.
P.S. MULŢUMESC CĂ AM OCAZIA SĂ TE CUNOSC
Salut! Cel mai greu, pt mine e sa incepi. Eu am facut un curs de instructor fitness-aerobic si am ramas placut surprins de exercitiile rebound-aerobic. Acum ma perfectionez cu ajutorul google si YouTube 🙂 pt a-mi face un program, as vrea sa tin cursuri de rebound-jumps sa imi fac si un site pe tens asta de inceput,dar nu stiu de unde sa incep ,care sunt pasii…eu nu mi-am pus niciodata pe hartie obiectivele pasii..pe caretrebuie sa ii parcurc pt ca nu stiu de la A la Z. Stiu teorie dar cam asa :”JGTBALC”…adica un ghiveci la mine in cap. Sper ca a-ti inteles comparatia.Cu ajutorul cursului MIB sper ca voi reusi sa fiu mai ordonat sa stiu pasii asa cum trebuie urmati ABCDEF… Am vazut ca esti foarte bun in a invata pe oameni ce trebuie sa faca pas cu pas pt a obtine succesul,si ma bucur ca m-am inscris la curs si ca te am ca mentor pe tine Daniel si pe toata echipa MIB. Vreau sa va multumesc pt proiectele pe care le faceti si munca pe care o depuneti si pentru ca ne faceti VIATA mai frumoasa. Dupa 3 luni cu voi sper ca si viata mea sa fie mai frumoasa si sa am o viziune Clara asupra viitorului. Orice sfat e bine venit daca vreti sa mi-l Dai. O zi Buna va doresc tuturor!
Esti un cursant ideal, care deja are directie si face ceva pentru asta. O sa fie interesant sa vedem ce scoatem din tine.
Ce trebuie sa intelegi, ca depinde de tine mai mult decat de noi.
Buna, Daniel!
Ca de obicei, pui toate punctele pe toate i-urile.
Anul asta, eu am initiat un proiect de care m-am ocupat in proportie cam de 30%, apoi am socotit ca proiectul nu ma va duce la atingerea obiectivului de a deveni zzp ( = pfa in Olanda ). Urmarea? Alt proiect initiat si lucrat in proportie de 30%. Serviciul Social trage de mine sa fac cursuri care nu ma intereseaza ( le fac! ) pentru a obtine un job pentru care n-am chemare ( menajera sau infirmiera ). Mereu tatonez, tatonez, pana sunt pescuita si bagata in visul altuia. Nu stiu cum sa scap din tiparul asta comportamental.
Sunt 3 blocaje existente:
– de inceput
– de constanta
– de finalizare
tu ai blocaj la constanta, din ce imi dau eu seama.
Antreprenorii au 3 personalitati in ei: muncitorul, care intra in detaliu; managerul, care face liste de sarcini si planifica activitatea pe termen scurt si il pune pe muncitor la treaba… si antreprenorul, care stie sa viseze si sa vada rezultate unde altii vad doar moloz.
Tu ai dezvoltate doar 2 personalitati, personalitati pe care le au 95% din populatie: managerul si muncitorul. Cand o sa ii dai voie antreprenorului sa se exprime si sa convinga pe manager si muncitor ca trebuie sa tina directia, atunci o sa si reusesti.
Multumesc, sanatate! Mi-ai raspuns la intrebare, si inca si prompt!
sincer: nu mi-am facut niciun proiect pt mine.Am facut doar pt altii.Dar nu imi pare rau pt ca printre altii sunt si copiii mei.DAR : voi gandi si pt mine incepand de acum(cred ca vi se datoreste – si pt asta va multumesc) ce anume nu stiu, dar deocamdata m-am iscris la cursul MIB.Sper sa iasa ceva.Doamne ajuta!
Unde alergi asa Daniel? Viata e un joc si trebuie sa exersezi in fiecare zi! Bucura-te de ziua de azi, de sanatate, bucura-te ca respiri, ca ai prieteni, iubire, familie si nu te intrista pentru orisice fleac! Incearca sa faci lucrurile bine si, daca se poate la timp! Daca nu ai reusit, mai sunt zile! Viata ca si competitie exista insa vine o vreme cand ori schimbi cadenta, ori te prabusesti!
Varsta de 40 de ani e un prag de care se izbesc barbatii! Atunci vei simti ca trebuie sa mergi la pas sau in alergare usoara, ca sa poti termina cursa cu bine! Ideile vin atunci cand lasi mintea sa vagabondeze si nu atunci cand te dai cu capul de pereti!
Omul mananca cu o singura gura si totusi, asistam la o explozie de lacomie la oameni cu calitati indoielnice, care nu lasa pe altii sa traiasca pentru a-si umfla burtile si conturile!
E bine sa te poti privi in oglinda oricand si sa nu simti ca trebuie sa scuipi pe propria imagine!
Daca sursele de hrana se reduc, ar trebui sa invatam si arta supravietuirii! Fiecare e bine sa fie util! Unii s-au invatat cu lenea si voi sunteti contrariul! Canibalismul se practica doar in situatii extreme. Exista persoane care se sacrifica pentru ca altii sa prospere! Daca toti masculii ar fi alfa, unde ar mai fi cei care duc greul?
Cine sta degeaba si e multumit cu el, nu are nicio problema.
Cine munceste si e multumit cu el, nici el nu are o problema.
Nu stiu unde ai vazut ca alerg si ce ti-a dat de inteleg ca nu exersez in fiecare zi sau ca nu ma bucur de fiecare zi.
Ce spui tu nu contrazice articolul meu.
Eu am vorbit strict despre 2 tipare:
– termene “masurabile”, care de multe ori inseamna doar o mare minciuna si o frica teribila de esec
– obiective “masurabile”, care de multe ori inseamna limitare pe ce poti de fapt sa faci
Amandoua sunt capcane mentale care pot fi depasite prin simple schimbari de perceptie.
N-am vrut sa contrazic articolul! Am intentionat sa trag un semnal de alarma! E vorba de situatii reale! E adevarat ca societatea noastra e formata din albine si trantori? E un lucru cert ca sociatatea se descurca datorita tehnologiilor moderne, cu munca unui numar mai mic de truditori! S-au inmultit asistatii sociali si exista mentalitatea ca se poate ajunge la jackpott fara pregatire temeinica!
Presedintele tarii, domnul Traian Basescu ridica in slavi cautarea pe google! Daca pui un copil sa munceasca, pentru a ajuta la supravietuirea familiei, esti condamnat pe motivul ca-l exploatezi… Daca un om nu primeste educatia cu lingurita si nu e verificat zilnic, se umple lumea de smecheri care ajung cu totii in Parlament, ca mustele la cacat! Daca vrei sa accesezi informatii de baza, trebuie sa platesti copy-right, sa dai bani celui care a inventat roata sau focul! In contrast cu asta, s-au dereglementat tranzactiile financiare frauduloase si, in loc sa umple puscariile, escrocii se numesc oameni de afaceri! Derbedei ca Bill Gates, in loc sa fie pus la rastel si sa fie aratat cu degetul, au reusit sa se strecoare prin vidul legislativ si sa se considere deasupra oamenilor! Acest individ a investit sume uriase in reducerea fertilitatii populatiilor si in reducerea sperantei de viata! Internetul si alte bunuri publice, precum si intimitatea noastra, sunt violate zilnic de catre organizatii criminale, care vor sa transforme totul in bani si putere! Sa dai lovitura! Asta-i sloganul parvenitilor, indiferent ca au goluri in pregatirea elementara si le lipsesc cei 7 ani de acasa!
Eu militez pentru educarea tinerilor in vederea dobandirii unor cunostinte solide, sa aiba o educatie pentru sanatatea trupului si a mintii, sa respecte familia traditionala, sa coopereze spre construirea unei lumi curate si functionale si pentru dobandirea senzatiei de fericire chiar daca sunt bani mai putini in buzunar! In permanenta, omul e bine sa fie ocupat, ca sa nu-si planga de mila!
Salut Daniel!
Nu stiu ce obiective indecente si-au pus altii dar ale mele au fost catalogate drept nesimtite de catre altii mai ales ca au inceput sa rada cand au auzit de ele. In schimb eu cred in ele si stiu ca ma indrept spre ele.
Ideea este, dupa parerea mea, sa mai si crezi in obiectivele pe care ti le pui caci altfel le cam pui degeaba.
Bucatariu Paul
Mi-a placut foarte mult articolul. Sunt o peroana proaspat interesata de domeniul dezvoltarii personale. Momentan viata mea este ca o capcana din care imi este foarte greu sa ies. O casatorie cu o persoana total nepotrivita (si nu ne mai intelegem deloc) cu un background atat de diferit care nu poate fi depasit; cu un copil de 3 ani care este scopul existentei mele, pe care as dori sa il cresc (o cresc) sa fie libera si aiba curajul care mie mi-a lipsit in viata. Si visez sa fiu multumita, sa o pot ajuta pe fiica mea sa devina un OM adevarat, si sa ma mut cu ea la Brasov. Financiar insa nu imi pot permite, iar curajul renuntarii (la job sau la o relatie care pt mine este daunatoare, pt fiica mea insa necesara cu un tata de care are nevoie) nu ma caracterizeaza. Cred insa ca fiecare lucru se intampla la momentul potrivit si dintr-un anumit motiv. Si mai cred ca pot mult mai mult decat am acum, si, privind in interiorul meu, ca acum merit mai mult.
Mi-a facut bine sa scriu toate acestea. E ca o confesiune facuta unui prieten adevarat care acum e greu de gasit. Chiar daca nu voi primi un rapuns, este o usurare.
O seara buna
Eu nu recomand nimanui, nici cursantilor de la MIB sa isi dea demisia din motive pur emotionale.
Schimbarea vine prin expunere progresiva la ea.
Hmm..e interesant acest articol..m-a impresionat comentariul lui George cu ce a patit el dupa ce a citit jumate din cartea “Pe mine ma cheama George”..as vrea si eu sa o citesc. De unde pot sa o cumpar?
P.S. : Imi place stilul nonconformist in care iti scrii gandurile si articolele..tine-o tot asa. Eu am incredere in tine ca vei reusi sa scrii acea carte!
Te felicit si multa bafta in continuare!
Multumesc,
Linkul de unde poti cumpara cartea:
http://shop.stepout.ro/pe-mine-ma-cheama-george
Astept feedback de la tine dupa ce o citesti 🙂
Buna seara, Daniel
Realist articol…Felicitari!
Nu stiu daca stabilirea unor termene lejere care ne caracterizeaza pe multi dintre noi este urmarea comoditatii (si a tot ce implica ea) sau mai degraba a faptului ca in aceasta situatie noi suntem atat in situatia de sef cat si in cea de executant si, cum prin natura noastra suntem subiectivi, ne autoprotejam…Cred ca avem ceva de lucru la inabusirea acestui “instinct de conservare” dar, cu perseverenta se poate rezolva…Si cu ajutorul tau si al echipei, bineinteles…Multumesc!
Exact asta este.
Avem dezvoltata latura de executant, dar nu putem integra si latura de “sef”.
Citeste comentariu dat lui Jeanette.
Multumesc de comentariu.
I-am scris si lui Pera, am ratat inscrierea de anul asta la cursul tau, dar m-am hotarat in sfarsit sa fiu pe picioarele mele. Vreau sa fac asta. Insa nu ma mai cunosc foarte bine datorita ultimelor imprejurari din viata mea, adica de cativa ani buni, dar vreau asa cum am spus sa iau atitudine. Vreau sa traiesc din nou si sa renunt la comoditate. Mi-au fost amortite simturile de prea mult timp si vreau sa fac ceva. Cum pot recupera timpul pierdut? Ar mai exista posibilitatea sa ma inscriu la cursul tau? As avea nevoie de asta. Ajuta-ma daca poti.
Calin.
De 10 ani visez sa devin trainer si am apelat la self-help.
De 6 luni am aplicat la o pozitie de trainer.
De 1 luna corespondez cu trei dintre coach-ii mei preferati.
De 1 saptamana am inceput sa scriu pe blog.
ASTAZI am platit cursul MIB de pe platforma EduGaming.
…………………………………………………………
Asta pentru ca in viata e important de cine te “ciocnesti” si amprenta cui iti ramane in codul genetic al succesului personal.
Dixit! 🙂
Prima impresie…ai surprins esenta romanului…”de a sta prea mult in zona de confort”. Ma regasesc aici si de ceva timp(cativa ani) experimentez altceva: importanta momentului “acum’. Exact ce spui si tu …de ce sa fac un lucru pe care mi-l doresc peste o luna, un an, etc, cand tot ce conteaza este de fapt ce fac acum. Si am constatat ca functioneaza si obtin rezultate usor in tot ceea ce este placut sufletului, ceea ce simt ca mi se potriveste.
Ceea ce mi-ai propus tu, accesul pe aceasta platforma, a functionat ca un magnet. Stiu ca mi se potriveste si da, asa cum au procedat si altii, am facut un efort sa achit taxa, amanand alte plati.
Deja simt ca acesta este locul unde pot sa comunic usor, sa creez, sa cunosc suflete luminoase.
Voi sunteti astfel de suflete si ma bucur sa va cunosc.
Toate cele bune,
Aurora
frumos articolul
Excelent!
Relevant, sistematic, ambitios, cu exemple concludente din care nu lipseste exemplul tau personal, plin de realism si de provocari.
M-ai ajutat sa-mi reamintesc de proiecte importante, cand mi-am pus singur “pistolul” la cap, pentru a ma incadra in anumite termene. Surpriza nu a intarziat sa apara. Am terminat la mai putin de jumatate din timpul in care au terminat ceilalti.
Functioneaza.
Viata este plina de provocari. Provocarea cu tine abia a inceput.
Buna,Daniel!bucuria mea este nemasurabila,intamplator am dat de saitul lui Pera:),cateva luni in urma,care si m-a adus la voi,si doar din cateva articole ,cu o tema noua pentru mine ,mi-am dat seama ca de fapt ,ce scrii e solutia la toate “problemele”care mi le faceam din prostia fricii,si regret enorm,ca am crezut ca am tot timpul din lume,ca sa reusesc cumva,dar slava Netului,ca ati aparutexact la momentul disperararii,sunteti o oaza in pustiu pentru mine,am ratat MIB-urile,dar de data asta,am ridicat toata lumea,ca sa le cer ajutorul si cu inscrierea ,si cu transferul …uuuf,Un sincer multumesc si tie si Marinei ,si lui Marius Simion,pentru receptivitate si rabdarea care au avut-o cu mine,sa ne fie inte-un ceas bun!abia astept ziua de maine!bafta si succes!o seara minunata va doresc!
Buna Daniel!
Mi-a placut enorm articolul tau!
Am invatat cateva lucruri pe care nu le aflam nici intr-o viata de psihoterapie, defapt nu am beneficiat de asta, dar am o prietena psiholog, si am vazut cum lucreaza, nu incearca sa invete pe nimeni psihologie, nu stiu ce si cat stie, dar pare sa pastreze pentru ea, eu cred ca tu esti nepretuit, un erou chiar, pentru ca faci atat de mult bine, tuturor care au sansa sa te citeasca ori sa te asculte!
Tine-o tot asa!
Felicitari!
Daniel, atata de inspirat am plecat de la intalnirea MIB de weekendul trecut si simt ca am depasit un blocaj.
Aveam blocajul de a face anumite treburi casnice foarte incet (inclusiv dus sau imbracat), am gasit solutia de a le face mult mai repede.
Poate nu e 100% legat de subiectul articolului, dar am vrut sa o spun.
Totusi, are o legatura, am multe materiale de citit pentru facultate, am proiecte de semestru la aproape fiecare materie + proiectul personal si pot fi privite ca obiective “nesimtite”.
Imi amintesc de la ultima intalnire cum parca mi-ati deschis putin mintea spre solutii. Ele exista, doar ca noi trebuie sa le cautam, la orice problema.
Am avut o saptamana in care nu am facut 100% tot ce mi-am promis, dar am facut mult mai multe decat de obicei si in acelasi interval de timp.
De ce?
Am depasit niste blocaje (asta simt).
Am depasit blocajul fricii ca nu pot face anumite lucruri decat in timp, ca am nevoie de mai mult timp pentru a intra in starea de lucru (tot o forma de perfectionism, pentru ca eu cautam starea “propice” pentru a desfasura anumite activitati)
Si simt cum aceasta mentalitate de a vedea solutii in probleme, adica de a vedea provocari si nu probleme, aduce imbunatatiri in toate aspectele vietii, nu doar in cel profesional.
Multumesc,
Cristi
Salut Daniel
Iti spun sincer ca daca nu vedeam primele 3 lectii de la cursul MIB, in care ultima ne aratai cum sa facem bani din pasiunea nostra nici acum nu ma apucam de treaba.
Pasiunea mea e sportul. Cand am scris prima data pe AS, cineva a sarit ca nu voi putea face niciodata nimic, daca eu nu stiu cum sa deschid blogul.
Aveam exact 250 de lei sa ma descurc pe al facultate, si am ales sa platesc domeniul, la site.
Probabil daca stateam sa vad cum se deschide un blog si tot tot, il deschideam peste un an. Cu tutoriale, si cu ajutorul lui DonL(forum as) am reusit sa ii dau drumul.
Acum nu am decat sa trag tare, si sa evoluez.
Multumesc, altfel inca eram in deriva.
Informatii pertinente si la obiect. Dar nu totul e atat de simplu pe cat pare. O buna prietena a mea careia, insipirata de voi, i-am recomandat sa-si promoveze creatiile prin intermediul internetului si sa le vanda astfel, s-a izbit de o serie de piedici. Compune muzica pentru copii, isi canta piesele si are o voce dumnezeiasca, a inregistrat 2 cd-uri, dar nu le poate promova desi piata e destul de saraca pe aceasta nisa. Pentru a fi in legalitate trebuie sa se acrediteze prin UCMR si inca pe la nu mai stiu ce organisme, toate implicand niste costuri foarte ridicate (in jur de 2000E), destul de mult pentru veniturile unei educatoare care mai are si o familie de intretinut. Ma intreb daca si voi ati intampinat astfel de dificultati in a obtine dreptul legal de a va vinde cartile.
In alta ordine de idei, as vrea sa va intreb daca v-ati gandit si la cei carora ideea de joc online (fie el si educational) nu li se potriveste si care v-au descoperit ceva mai tarziu. Este total exclusa posibilitatea unui alt curs ori tabara de formare?
Te-am nominalizat la blog of the year 2012:
http://wintericemagic.wordpress.com/
In primul rand, felicitari pentru toate actiunile!
Eu am o problema…am 24 de ani si inca nu mi-am dat seama ce vreau sa fac in viata.Sunt independenta fiananciar, am un salar bunicel, peste medie, dar nu simt ca asta as face toata viata.
Cum imi pot da seama care este profesia potrivita pentru mine?
ps: am ambitie, de obicei reusesc in ceea ce mi propun, doar ca, de aceasta data, nu stiu incotro sa ma indrept sau pe ce sa ma focusez
ps am ambitie ,dar sunt prea timida.vreau si eu sa incep alaturi de voi sa fiu puternica,motivata si sa aleg drumul cel bun.
Salut. Am nevoie de sfatul tau. De curand, impreuna cu o buna prietena, am puz bazele pentru infiintarea unei asociatii a carui scop va fi ajutorarea copiilor orfani si abandonati, batranilor si tuturor persoanelor nevoiase. dar de asemenea si incercarea de a ajuta oamenii sa-si descopere vocatia si sa-si dezvolte latura spirituala. Am inceput prin a crea un grup si un cont pe facebook, “ajuta oamenii” se numeste, am avut deja un eveniment foarte reusit in care am reusit sa strangem atat bani cat si multe alimente si haine(poti gasi detalii pe contul mai sus amintit). Momentan asteptam sa ne iasa actele pentru a functiona in legalitate. Acest vis al meu, acest proiect este pe un drum neasteptat de bun si vreau sa iti multumesc si tie pentru asta, au contat destul de mult si informatiile pe care le-am primit de la tine. TI-am spus acestea pentru ca as vrea sa incep un alt proiect legat de o alta pasiunea de a mea si anume sportul. Am de ceva vreme in cap lucrul acesta, dar trebuie sa recunosc ca dupa ce am vazut ce a reusit tipul cu fitnessul urban, ma simt mai motivat in acest sens. Vreau sa stiu ce imi recomanzi in legatura cu asta, avand in vedere ca am pornit pe drumul asta relativ ercent, e posibil sa nu ma descurc cu ambele proiecte in paralel? M-am gandit, tot de voi fiind inspirat ca daca le fac pe ambele in acelasi tp e posibil sa ma pierd in detalii, dar in acelasi tp simt ca pierd vremea neincepand sa lucrez si la cealalta pasiune a mea. Multumesc pentru timpul acordat.
Foarte frumos articolul. Mai am de invatat!
Daniel!
Dacă-mi pui pistolul la tâmplă, sarcina cu prioritate 0, devine aceea de a te împuşca!
Ce poate fi mai interesant decât să lichidezi o brută? 😉
Eu sunt adeptul negocierilor. Cine pune problema în termenii ăştia, e adept al negocierilor stil Vittorio Corleone.
Cu regret, răspunsul eficient la aşa ceva, este contraatacul în forţă!
Ieşind acum din cadrul strâmt al titlului …
Am descoperit cu mulţi ani în urmă (peste 40) o caracteristică a mea. Pe vremea aceea, eram prea mic să o înţeleg. Dar a fost destul să mă motorizeze toată viaţa.
Atunci când presiunea e atât de mare încât toată lumea clachează, eu funcţionez normal.
E greu de explicat. Pot spune doar că am salvat peste 150 de vieţi omeneşti datorită acestei caracteristici, în împrejurări care au paralizat toată lumea din jur.
E greu de explicat ce anume mă motorizează, pentru că e vorba despre cunoştinţe esoterice avansate şi de o foarte bună înţelegere a ceea ce înseamnă CONŞTIINŢĂ şi LUMEA FIZICĂ.
Fenomenul despre care vorbesc, este o dilatare bruscă a Conştiinţei, care îmi permite să manevrez Timpul şi Spaţiul potrivit scopurilor mele.
Prin urmare, aşa cum ziceam la început, riscul să te trezeşti mort dacă mă ameninţi, este de 100%. Intru într-o stare în care pentru tine, o secundă a mea, durează o jumătate de oră. Aşa încât, până apuci tu să raţionezi, să iei decizia, să apeşi pe trăgaci, eu am o jumătate de oră la dispoziţie să fac ce vreau eu cu tine. Including să te împuşc, dacă asta e unica soluţie.
Dar e puţin probabil să fie singura. O ştiu din practică! 😉
Şi acum, să vin la articol.
Pentru mine, termenele sunt un simplu morcov pe marginea drumului. Ştii cred ce zic. Indicatorii aceia cu catadioptru. Mă ajută să calculez factori de corecţie pentru termenele viitoare. E greu să ştii cât durează X treabă când faci mereu “altceva”. Pentru chestiile rutiniere, prefer outsourcing. Pentru cele care mă provoacă, iau un termen arbitrar, ales totuşi dintr-o bază de date experiomental determinată.
Durează 5 zile? Am estimat 7? Calculez rata erorii şi data viitoare, iese alt timp.
Doar că acum mă preocupă mult mai mult A FI, decât A FACE… 😉
Aşa încât, prefer SĂ FIU decât SĂ FAC.
Dacă acum SUNT ceea ce SUNT, asta e mai interesant decât să fac ceva.
Dacă înăuntrul meu sună muzica, atunci prefer să fiu muzică, decât să fac muzică. 😉
Salut Daniel te.am intrebat si pe mail dar poate nu ai avut timp sa imi raspunzi ..si de acea insist si aici cu intrebarea mea care nu.mi da pace.. cu gandul ca o sa imi raspunzi din moment ce ai spus in articol ca o sa ai grija personal sa raspunzi 🙂 deci cum imi pot eu construi o fundatie autentica o baza puternica o radacina ..o personalitate magnetica la care sa ma intorc ori d cate ori am nevoia .. sper ca am putut sa ma fac inteles .. stiu ca iti place sa ajuti oamenii sa se dezvolte ..dami te rog pasii de actiune orice ..promit ca am sa execut neincetat :)) si am sa te tin la curent cu progresele mele daca va fi cazul 🙂 .. as dori pe mail 🙂 ciao o zi faina
Tu oferi mai multa psihologie Daniel decat ofera o facultate intreaga, iar asta e unul dintre motivele pentru care imi plac postarile tale.
Am retinut din acest post ca daca luam in considerare firea umana a omului, isi va pune visele si obiectivele sale cele mai de pret cat mai departe de el posibil, doar ca sa se simta in siguranta si sa amane cat de mult posibil focul actiunii.
Multumesc pentru aceasta viziune Daniel!