Mare insemnand, din punctul meu de vedere, ca iti schimba realitatea si, teoretic, te duce la nivelul urmator. Un fel de salt cuantic al dezvoltarii tale personale sau profesionale.
Un obiectiv mare pentru mine, spre exemplu, a fost sa devin antreprenor. Mi-a luat mai mult timp decat anticipam, dar la final stilul meu de viata, modul in care “vedeam” lumea, noile visuri care se infiripau, incet, dar sigur – ERAU TOTAL DIFERITE DE INAINTE.
Era ca si cum m-as fi nascut inca o data.
Asemenea obiective eu le spun “salturi cuantice”, pentru ca odata atinse, iti schimba cu totul realitatea. Devii un alt “tu”, mai imbogatit, mai intelept, mai evoluat.
Cateva astfel de salturi cuantice vin laolalta cu viata, aproape independent de tine:
- cand devii elev – realitatea ta de copil se schimba cu totul
- cand dai examenul de bacalaureat
- cand devii angajat (odata cu primul loc de munca)
- cand iti iei carnetul – realitatea ta se schimba din nou cu totul, pentru ca simti libertatea de miscare intr-un mod cu totul nou
- cand te casatoresti
- cand devii parinte – realitatea ta, din nou, se schimba
Salturile cuantice de mai sus sunt … comune, pentru ca viata si societatea cumva ne imping catre ele. Aproape cu totii traim “obiectivele” de mai sus.
Insa mai exista un al doilea tip de “salturi”, cele autoimpuse. Visurile spre care tinzi si vrei sa se materializeze. Cele care nu vin “singure”, cu viata – si catre care tu trebuie sa te “misti”.
Cum construiesti un astfel de vis?
Prietenii ma stiu drept o persoana care isi atinge obiectivele, pas cu pas, cateodata cu cinism chiar. Dar ca sa mi le ating, am nevoie de o doza mare de “copilarie” pe care sa o accesez. Pentru ca am nevoie sa “inteleg” obiectivele astea, de unde vin ele, trebuie sa le dau forma, sa le “desenez” inainte de a exista. Am nevoie sa ma identific cu ele, sa fie parte din mine.
Din pacate in zilele noastre oamenii NU “viseaza” cu ochii copilului care se joaca in nisip si construieste castele, vazand realmente cavalerii cum se lupta la zidurile lor, printesele inchise in turn si regii in fruntea armatelor.
In zilele noastre se viseaza cu glanda lacomiei, comparatiei si egoului. Nu se viseaza “autentic”, ci cu energia copilului rasfatat care vrea o jucarie, desi parintele nu are bani de ea.
Se viseaza murdar, simtindu-ne vinovati ca nu am obtinut mai mult in viata. Ca nu ni se da mai mult. Ca nu avem mai multe sanse. Ca “Alexandru“, prietenul nostru din copilarie, are Mercedes, si noi avem Logan. Ca Iphone-ul tau este 5, asta desi IPhone 7 sta sa apara pe piata.
Cand visezi “mare”, visezi cu ochii copilului care n-are nimic si nu este deranjat de asta. Si care poate trai cu un colt de paine uscat si pentru care gustul este de cozonac.
Fac analogii ca sa poti sa intelegi importanta “energiei” cu care visezi, ca sa poti atinge la un salt cuantic. Pentru ca orice emotie negativa simti fata de un vis (sau obiectiv) de-al tau iti pune catuse la maini, o bila mare, din metal, legata de picioare si o armata de oameni care sta in stanga si in dreapta ta – urland insulte, scuipand spre tine, spunandu-ti ca esti un nimic, ca visezi cai verzi pe pereti si ca nu o sa reusesti nimic in viata, daca o tii tot asa.
Catusele, bila, oamenii care te impiedica sa atingi ceea ce visezi – sunt in mintea ta; toate pornesc din energia cu care “visezi”: energia negativa a egoului, comparatiei si rasfatului. Crezi ca ti se cuvin lucruri, in loc sa te bucuri de ele chiar si cand ele nu exista.
Daca simti o astfel de energie – o simti pentru ca nu intelegi importanta visatului. Sa visezi este cateodata mai important chiar si decat sa atingi visul respectiv. Un om cu un vis este un om fericit, pentru ca are pentru ce sa lupte. Un om fara un vis este un om batut de vanturi si ploi, care merge la intamplare, dupa cum il duc sortii. Iar cand un om cu un vis isi atinge visul, daca nu construieste “urmarea” visului, daca nu il inlocuieste cu altul, daca nu creste energia respectiva – atunci devine doar un om cu un vis implinit. Adica un om fara vis, batut de vanturi si ploi, care merge la intamplare, dupa cum il duc sortii.
De-asta si vedem oameni care dupa ce ajung acolo unde si-au propus, cad in depresie si realitatea nu este conforma cu ce isi imaginau ca o sa fie. Pentru ca ce ii tineau “pe cale” era un vis (chit ca vorbim de bani, case, masini, calatorii, familie, conditie fizica, partener de cuplu, o afacere, o pozitie buna in cariera).
De-asta este mai putin important sa atingi visul decat sa ai un vis pentru care sa lupti.
Si de-asta este atat de importanta “energia” cu care visezi.
Faptul ca nu o intelegi te poate duce de pe culmi de munte pana in cele mai adanci abisuri ale sufletului tau.
Cum traiesti un astfel de vis?
Cine ma citeste, stie deja de cateva salturi cuantice (obiective mari) de-ale mele. Unul deja l-am spus mai sus, sa devin antreprenor, respectiv independent financiar, s-a intamplat inca de cand aveam 24 de ani (acum aproape zece ani).
De cand eram copil visam si sa devin scriitor si imi imaginam cum sute de oameni asteapta, la lansarile mele de carte, sa obtina un autograf si sa schimbe cateva cuvinte cu mine. Am trait si visul asta, pentru ca apar ca autor pe copertile a nu mai putin de sapte carti.
Un alt vis al meu era legat de o casa pe care sa o construiesc langa padure, in forma de C, cu o curte interioara in mijlocul ei, precum casele romanilor pe vremuri. De trei saptamani m-am mutat in ea, inca nu este finalizata cu totul, dar deja face parte din stilul meu de viata. Casuta este in Comana, la 35 de km de Bucuresti.
Astazi a fost prima zi in care am facut naveta catre Bucuresti. Ne-am trezit la prima oara, am facut cafea pentru drum, am luat o mica gustare in picioare mai degraba, l-am imbracat pe cel mic si ne-am suit in masina.
Am oprit in fata gradinitei, prima destinatie. Insa daca este si prima zi de “naveta”, este si prima zi de gradinita pentru Toma. Salturi cuantice pentru toata lumea. 🙂 Dupa ce l-am lasat pe pusti, sotia si-a luat masina parcata langa gradinita si a continuat drumul catre birou. Eu m-am oprit sa scriu articolul asta, cu o cafea in fata.
Spuneam in prima parte a articolului ca un obiectiv nu este “mare” din punct de vedere cantitativ neaparat, ci din punctul de vedere al realitatii care se schimba. Iar noi suntem in proces de adaptare. De trei saptamani suntem “comaneni”, ne-am adaptat la viata linistita de provincie.
Iar cand l-am luat pe Toma de mana ca sa traversez strada cu el, peste drum de gradinita, m-am surprins cum dau “buna ziua” unor necunoscuti care trec pe langa mine. Asta pentru ca in Comana toata lumea se saluta cu toata lumea – si noi in cele trei saptamani petrecute acolo, deja ne-am schimbat “realitatea” in care traim.
Aseara stateam in gradina, cu un fierastrau, si taiam crengile nucului pe care l-am descoperit in gradina. Nici nu iti imaginezi cat de fericit am fost cand l-am gasit in vegetatia deasa din spatele casei. Atata tot ca s-a dezvoltat un pic haotic, asa ca i-am taiat crengile crescute aproape de pamant, ca sa poata sa se dezvolte in sus.
Iar astazi… am intrat din nou in rutina, dupa aproape o luna de pauza. Pe drum catre Bucuresti am simtit cum “copilul” din mine imi da iar ghionturi si m-am entuziasmat brusc. Pentru ca stiu ca are nevoie din nou sa viseze iar eu nu pot decat sa il las sa se exprime.
“Tu esti cu visatul“
Prima oara cand i-am spus sotiei despre casuta, cum o sa fie, a pus mainile la urechi si a inceput sa imi zica: “Nu vreau sa aud. Tu esti cu visatul, eu nu pot sa imi imaginez atat de departe.” Chiar si in cartile pe care le-am scris, am adus tangential vorba despre casuta pe care o sa o construiesc langa padure.
Trebuia sa fie construita fara credite (tine de un principiu personal si nimic mai mult), si ea venea la pachet cu doi caini si o pisica. Un malamut pe nume Whiskey, un shih-tsu pe nume Cafecito con Leche (dar noi o sa ii spunem Cafecito) si o pisica pe nume Venti Tazo Chai Tea Latte (careia noi o sa ii spunem simplu “Tazo”).
Stiu ca zambesti cand citesti lucrurile astea, dar ele au fost importante pentru copilul care a “desenat” casa. Inca nu ii am, nici cainii si nici pisica. Am spus ca intai sa ne adaptam la noua viata si, pana la finalul anului, o sa ne luam malamutul.
In spatele fiecarui om care isi propune obiective si le atinge – exista un copil care viseaza. De-asta mie imi place sa cred ca in interiorul nostru se afla doua persoane:
- copilul care traieste intr-o realitate paralela, care este entuziasmat de ce vede si care se bucura ca viseaza
- adultul care poate face ca visul copilului sa se materializeze, cu conditia sa il lase sa viseze in continuare
Singura persoana care poate opri un vis din drumul lui este adultul, nu copilul. Am intalnit multe persoane de-a lungul timpului care imi spuneau “Eu nu imi mai pun obiective pentru ca ele nu se indeplinesc si devin dezamagit”.
Cine este dezamagit in aceasta analogie?
Pentru ca cel care viseaza din tine, daca este copilul, in mod autentic, el nu are nicio problema ca visul este o fantezie. Asa cum nu are problema ca nu calareste un cal, ci o coada de matura. Pentru el visul este de ajuns prin natura lui.
Dezamagit nu poate fi decat adultul care se simte presat de vis, vinovat chiar, si care nu il poate “duce”. Moment in care il pune la punct pe copil, desi el nu are nicio pretentie si nu pune nicio presiune. Pentru copil simplul fapt ca e lasat sa viseze este de ajuns.
Datoria adultului este datoria pe care fiecare parinte o are pentru copilul lui. Ca, printre greutatile vietii si rutina zilelor, sa gaseasca timp, din cand in cand, sa bage si copilul in seama. Si sa ii faca o bucurie cat de mica, bucurie ce il ajuta pe copil SA VISEZE SI MAI DEPARTE. Pentru ca atunci cand copilul nu mai viseaza, adultul nu mai are directie si se plafoneaza.
Cand cei doi se inteleg, visurile se materializeaza.
De obicei cand cei doi nu se inteleg, adultul este unul nesigur, prea autoritar si interzice copilului sa se exprime.
Iar daca in noi se exprima doar adultul, atunci acel adult este un om batut de vanturi si ploi, care merge la intamplare, dupa cum il duc sortii.
La final
Poate ca te astepti, acum, la o concluzie pe care sa o iei cu tine. Eventual pe care sa o poti aplica in viata ta si sa poti sa “visezi” si sa materializezi visul.
Insa experienta imi spune ca nicio concluzie nu iti va da tie sinceritatea de care ai nevoie. Pentru ca de aici pleaca, de fapt totul.
As vrea, pentru o clipa, sa inchizi ochii si sa lasi copilul sa se exprime. O sa fie prin emotiile pe care le simti, prin lumea pe care o vrea acest copil.
Sunt sanse mari sa simti frica sau presiune. Este in regula, doar lasa-le sa curga si nu uita ca ele nu sunt ale copilului. Sunt ale adultului. Tine ochii inchisi, lasa emotiile negative sa se estompeze si cauta autenticitatea a ceea ce vrei.
Esti intr-o lume sigura, a tuturor posibilitatilor, unde nu exista niciun risc. Sa visezi nu implica niciun risc! Nu ai limite. Doar lasa-te in voie!
Esti copil pe o campie cu iarba verde si flori, cu adiere de vant in par si cu praf magic cu care poti “desena” orice… Ai increde in copil, pentru ca el nu are cum sa greseasca.
Si pune-i in mainile facute caus praful asta magic,
zambeste-i
si spune-i
“Am incredere in tine! Viseaza! Esti liber!“
Si lasa-l cu praful magic sa deseneze in aer cum vrea el sa arate lumea lui.
Iar tu bucura-te cu bucuria parintelui,
si pe masura ce copilul deseneaza, tu retine detaliile, lasand in continuare emotiile negative sa se scurga departe,
si raspunde-mi la acest email dupa ce citesti randurile astea si faci micul meu exercitiu,
si spune-mi ce a desenat copilul,
ce viseaza el?
Poate ca nu este o casa cu atrium, cu doi caini si o pisica,
poate ca nu e un autograf pe o carte,
poate ca e un varf de munte,
Machu Pichu,
poate e o luna de concediu in Tenerife,
lenevit la soare si facut castele de nisip
cand in tara inca e frig
Sau poate e un aparat foto cu care face poze din unghiuri imposibile,
Nu am de unde sa stiu,
Sincer, nici tu nu ai de unde sa stii
Dar daca esti destul de sincer cu tine si domolesti adultul,
Iti va spune copilul ce viseaza,
si iti va da toate detaliile de care ai nevoie,
Pentru ca el,
copilul,
Stie intotdeauna ce vrea,
Cu drag,
Daniel.
PS – Da-mi un reply daca ai reusit sa faci exercitiul asta si spune-mi ce ai vazut.
Cum arata obiectivul tau MARE ?
Saltul ala cuantic pe care daca il faci, toata realitatea ta se schimba,
tu te schimbi
si devii o persoana mai bogata in experienta, cunostinte, material si emotional.
Raspunde-mi acum,
si promit sa nu te critic,
ci sa ma bucur de visul tau.
De fapt o sa ne bucuram cu totii de visul tuturor.
Eu ca si tine visez sa devin antreprenor ,m-am trezit mai tarziu(acum am 41 de ani) ,dar niciodata nu e prea tarziu cata vreme mai poti visa ,sper ca in 10 ani visul acesta sa devina realitate.
10 ani ? 🙂
Stii cand devii antreprenor?
Nu neaparat cand primesti hartia de la Registrul Comertului (aia este doar o formalitate),
ci cand faci o prima tranzactie.
Acolo se naste antreprenorul.
Si nu e nevoie de 10 ani pentru asta.
Visez sa devin anteprenor, o persoana autentica, visez sa am intr-o zi un mercedes S65 AMG. Visez sa vizitez SUA. Visez ca va venii o zi in care ma voi simti ilber de traumele copilariei.
Traumele nu exista, atata timp cat tii privirea catre viitor, catre visurile tale, catre mercedesul pe care il vrei, catre calatoria ta in SUA si catre toate detaliile faine pe care le vei face sa se intample.
Si pe masura ce viitorul tau se “deseneaza”, o sa vezi o presiune din ce in ce mai mica din trecutul tau care sa vina spre tine.
Incotro oferi atentie, acolo cresti energia.
Chiar ieri vorbeam despre visul meu pentru anul viitor: O MASINA.
Pana acum n-a fost pe lista mea niciodata.
Si este masina cu care voi face calatoriile pe care nu le-am facut inca…
(am cerut si detalii tehnice ;)…)
Acest articol mi-a amintit de anul cand invatam pentru admiterea la facultate (al doilea an).
Nu mai aveam rabdare sa invat, ma plictisisem,
dar visam cum o sa-mi amenajez garsoniera in care stiam ca voi locui.
Deja visam ce o sa fac, cum, cand…erau cumva planificati urmatorii 5 ani…
Si atunci am intrat la facultate, chiar daca am invatat mai putin.
Nu mai stiu daca “planul” a fost respectat, dar imi atinsesem obiectivul: sa intru la facultate.
Imi amintesc insa starea de visare de atunci.
E punct de reper in viata mea.
Am incercat s-o mai accesez anii astia si ma intrebam de ce nu mai reusesc la fel…
Nu pot sa dorm de o saptamana, dar a fost de folos, am gasit raspunsul: atunci eram LIBERA !
Astazi confundam libertatea cu independenta financiara.
Sunt “prizoniera” inca la unele capitole.
Ieri, cand m-am gandit la masina, deja am visat mult….
Sunt pe drumul cel bun…la volan. 🙂
Cel mai important lucru este “emotia” cu care “vezi” aceste lucruri. Daca reusesti sa ramai pe teritoriul “entuziasmului”, lucrurile se materializeaza de multe ori aproape fara efort.
Buna Daniel! Am citit articolul tau aproape fara sa respir, atat de mult mi-a placut. De fapt, tot ce scrii imi place ( primesc o energie pozitiva de fiecare data ) si asta pentru ca reusesti sa te exprimi atat de usor si sa transmiti atat de clar ceea ce simti.
Urmatorul meu vis mare este sa reusesc sa am firma mea de distributie da carti pentru copii.
Te felicit pentru toata munca ta si iti multumesc, ca o impartasesti cu noi cei care nu te cunosc personal.
Te pot ajuta si eu: scriu povesti pentru copii si fac ilustratii de carte… Poate iese ceva de aici
Energia sta in detaliile pe care “le vezi”.
Cum arata firma, cati angajati are, cam cum arata ogranigrama (cine ce face in firma ta), care ii sunt clientii, care sunt produsele, care sunt serviciile, care este cifra de afaceri, care sunt cheltuielile, cum arata logoul, siteul, hainele branduite (daca exista) ETC ETC ETC ETC.
Visam prea putin.
Am o idee in minte de ceva timp. Uneori imi permit sa visez cu ochii deschisi detalii si cum as putea s-o pun in practica. Alteori prefer sa schimb gandul fiindca pare putin prea mare, putin prea copilareasca si “lipsita de importanta” poate pentru atultul care ar trebui sa fiu.
Vreau sa calatoresc prin Romania pentru o luna, poate doua, cu un rucsac in spinare si cu caietul de schite la mine, in locul aparatului foto
Sunt sigura ca mi-ar schimba perspectiva in ce priveste tara in care locuiesc. Ar fi un jurnal in imagini pe care la final poate l-as publica dar pana atunci imi pot imagina doar oamenii, locurile si povestile pe care le-as intalni si aduna.
Poate intr-o zi voi avea curaj sa-mi impachetez bagajul si sa plec in calatoria asta chiar daca va trebui sa infrunt privirile dezamagite ale parintilor ca in loc sa prind radacini undeva ma tot intorc la vise copilaresti.
Felicitari pentru ce faci, Daniel! 🙂
Alina,
am avut clienti de coaching (nu doar unul) care au venit la mine si mi-au spus:
“vreau sa imi iau un an sabatic si sa calatoresc in jurul lumii”
sau
“vreau sa imi iau o pauza totala o luna si sa merg prin tara cu rulota”
Etc.
Este MULT MAI USOR DECAT CREZI.
Trebuie doar sa iti dai voie si sa iti pregatesti terenul.
Daca iti doresti cu adevarat, aceasta calatorie de care vorbesti o sa iti schimbe viata intr-o maniera pe care acum nici macar nu o sesisezi.
Mi-a placut articolul, este foate interesant, am inceput deja sa visez sa ma joc…..multumesc
Si eu visez o casa pe malul marii sau oceanului cu multi copii si rasete! Stiu sigur ca asa va fi intr-o zi….
Fa-ti un hobby sa hranesti visul asta. Din cand in cand intra pe “desenul casei tale” si adauga detalii. O sa fii surprinsa cum realitatea te duce mai aproape de ceea ce “desenezi”, daca investesti emotii pozitive acolo.
Foarte bun articolul… Felicitari..Mi-ai adus aminte cum obi;nuima sa traiesc…. Sper sa-mi “revin”
Nu sunt o persoana sensibilă si cred ca e prima data cand plâng la un articol. Incredibil câta emoție transmiți ! Am si ras, clar, cand am citit numele pisicii cu voce tare.
:)) Daca aud pe cineva ca si-a numit asa pisica inainte sa o am pe a mea, ma supar si cer drepturi de autor.
Multumesc ca existi, copil si tanar minunat! Ma inspiri, profund. Dai viata, fara efort, intr-un mod unic, la tot ceea ce eu studiez de cativa ani. Iti citesc postarile cu mare drag si cu bucurie. La anii mei invat multe de la tine.
🙂 Si eu incerc, pe cat posibil, sa invat zilnic sa fiu om.
Multumesc mult.
Salut Daniel !
Am visat de multe ori în felul în care spui, fără restricţii, după pofta inimii şi tot ce îmi aduc aminte este că mă simţeam foarte bine în acele momente, eram plin de entuziasm dar, nu dura prea mult această stare. Apoi am realizat că pentru a-mi atinge visurile trebuie să fac cumva să prelungesc cât pot de mult acea stare.
Cand cele doua realitati se ating, realitatea adultului si realitatea copilului, are loc ceea ce numim “materializarea visului”. 🙂
Eu visez sa sparg o banca 😀
Nu am pus pus litere italice in articol care sa spuna ca nu imi asum responsabilitatea actiunilor celor care citesc ConstruimImperii.Ro
Dar de ce nu? 🙂
Buna, Daniel! Eu visez de ceva timp sa plimb turistii, sa le arat locuri pitite din Transilvania, sa vada romanii originali, ca nu suntem toti hoti si pt asta citesc, caut solutii sa gasesc clienti si sa fac promovarea (ceva rute am stabilite). Lumea din jurul meu imi spune ca visez prea mult, sa ma trezesc, ca nu e totul asa usor, incat am renuntat sa le mai povestesc ceva, parca ma limiteaza si ma trag in jos in loc sa ma incurajeze. Visez si la o casa intr-un loc pitoresc, cu un pridvor mare, un tei, un liliac si o magnolie, un caine bineinteles. Toate astea le voi face intr-o zi, nu ma las!
Multumim pentru inspiratie si indrumari!
Daca esti tanara nu asculta de nimeni, nu lasa nici o fiinta sa ti ucida visele. Mergi inainte fara sa auzi nimic.
Inconjoarate doar de oameni pozitivi pe care ii gasesti pe bloguri de antreprenoriat, cere ajutor strainilor si vei fi uimita cati oameni gandesc ca tine. Daca nu faci asta acum si iti spun ca ceea ce gandesti tu este realizabil, vei acumula frustrari si spre batranete vei trai o dezamagire care te va urmari pana la sfarsitul vietii. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa faci un pas. Intra pe blogurile de turism si schimba pareri cu oameni care au experienta, vei afla idei noi si vei avea mai mult curaj. Fa un curs de turism sau fate persoana fizica autorizata ca sa poti avea un cadru legal. Promoveazate pe FB in strainatate sau trimite propunerile tale agentiilor de turism si cred ca te vor coopta ele cand vor vedea un om care vrea sa promoveze altceva decat clasicul ” tur de oras”. Succes si astept sa ma inviti intr-un loc original. De fapt de ce nu inviti tu toti cititori lui Daniel, astfel ne am putea cunoaste toti care suntem inspirati de el. Curaj!
Deja si cateva roue? Si o pagina de Facebook, in blog…?. Oricat de greu ar fi scăpa, fugi departe de aceioameni care te trag in jos. Cred ca toți cei de aici stiu cât de dificil e asta de facut dar e realizabil.
Scrie in engleza sau orice alta limba știi, intra in grupuri de călătorii sau orice altceva de genul gasesti pe facebook si promovează ceea ce faci u.
Succes
Visul tau este frumos,
Da-i bataie inainte.
Care este primul lucru pe care poti sa il faci ca sa fii mai aproape de visul asta (si sa ii faci cadou copilului o bucatica oricat de mica din el)?
Un sumplu Multumesc!
Am visat si unele chiar le traiesc altele nu si ce e bine ca inca visez. E bine oare de ce imbatrinesti s a visezi mai mult ?
Toate visele le-am implinit iar acum imi place sa visez ca implinesc vise… si asta si fac. Sunt atenta la visele oamenilor si ma bucur daca pot contribui astfel incat si ei sa se bucure de vise implinite. Si am realizat ca bucuria de ati implini un vis este minunata, insa bucuria de a implini visele altcuiva este de-a dreptul divina. Ma bucur ca pot fi asa un instrument de implinit vise… si daca ma gandesc bine… si asta a fost un vis al meu candva.
Multumesc.Multumesc. Mai mult decat multumesc.
Ma bucur pentru tine 🙂
Multumesc si eu!
Eu cred ca odata cu varsta vine intelepciunea relationarii “adult” / “copil”. 🙂
Felicitari pentru visurile realizate!
Un articol plin de emotie. M-am regasit si eu in el, noi avem sapte ani de cand ne bucuram de linistea rurala cu 2 copii, 1 caine si 2 motani 🙂
Mai am un vis de indeplinit, sa am o afacere de succes prin care sa aduc valoare si bucurie oamenilor.
Mult succes!
Felicitari ! Sunteti un bun exemplu de materializare a viselor copilului. Multumesc pt. articol si exercitii.
Cu drag,
D.
MULTUMESC! Multumesc pentru articol, multumesc ca te faci cunoscut si ca nu ramai in anonimat cu asemenea idei. Tocmai am descoperit ca adultul din mine e in totalitate in conducere, iar copilul nu mai viseaza de mult. Iar daca incepe totusi sa “strige”, imediat apare adultul cu piedicile: “da, visezi tu la aia, dar nu ai bani… da, vrei sa faci afacerea aia, dar nu ai oameni… da, vrei sa te dezvolti dar esti prins in rutina zilnica… etc”
Te urmaresc in continuare, astept cu nerabdare noile articole si chiar acum mi-am stabilit un vis: TREBUIE SA NE INTALNIM INTR-O ZI 🙂
🙂 Important este sa “observi” lupta dintre cei doi.
Multumesc pentru aprecieri,
Ne vom intalni cu siguranta.
E a două oara azi cand aud de vise si prima data asa am fost de lovit de asta. Era vorba sa visezi mare, sa nu te limitezi. Oamenii te vor ajuta caci cu totii vrem sa fim parte din ceva măreț.
Visul meu. Sa ajut oamenii sa realizeze ce nu și imaginezi/za ca pot realiza.
1 – Si tu ce nu-ti poti imagina ca poti realiza? 🙂
2 – Sa-i ajuti cum? (suna vag, nu inteleg contextul) Cine esti tu cand ajuti? Zugraveste-mi un pic povestea pe care o vezi…
Demult visez sa am un salon de intretinere corporala unde fiecare femeie sa se simta o regina indiferent de cati bani are in portofel . Un salon in care eu m-as simti bine si pe care nu l-am gasit pana acum. Multumesc pentru inspiratia pe care o primesc de la tine cu fiecare email.
Vreau sa devin liber profesionist si sa vand produse elecronice in calitate de afiliat pe internet,sa calatoresc un an prin tara sa lucrez din benzinarii si cafenele,sa cunosc o gramada de oameni noi si sa-mi dezvlot abilitatile de comunicare,apoi sa calatroresc un an prin lume si sa lucrez tot asa din cafenele si benzinarii si hoteluri,apoi vreau sa revin in tara si sa fac cursurile de nlp si life couching si sa evoluez pe aria aceasta de lifecouching si in combinatie cu marketingul online sa ajut oamenii sa isi schimbe viata radical asa cum faci tu si multii altii prin tot ceea ce faceti.
Foarte frumos ai scris despre vise. Nu am cuvinte, nu stiu sa ma exprim. Dar e frumos ceea ce ai scris.
De ceva timp visez sa ajung unul dintre cei mai buni hairstylisti pentru barbati din tara
Am intampinat o reala provocare de sanatate ce,m-a facut sa fiu in imposibilitatea de a practica pasiunea aceasta insa,cu multa munca sunt sigur ca o sa imi revin,intrand intr-o zona din ce in ce mai promitatoare
Daniel,din pacate putini visam,dintre cei care facem asta,suntem si mai putini cei care intr-adevar,suntem dispusi sa luptam pentru asta
Visez – un camp! E gol, e al meu si nimeni nu mi-l poate lua. Eu traduc asta prin libertate si oportunitati, perseverenta si pasiune pe care nimeni nu mi le poate lua. Fiecare lucru material dobandit au fost mici pentru mine. Puterea de a indrazni sa le vreau si sa ma zbat pentru ele sunt “campul” meu si orizonturile nemarginite spre care pornesc sa mi le implinesc.