…cum am ajuns unul dintre cei mai bine platiti traineri din Romania de la antitalent total

7 iun.

380020_440048126041401_164243038_nOratoria nu este punctul meu forte. Niciodata nu a fost si niciodata nu m-am intrebat de unde vin emotiile mele negative cand vine vorba de vorbit in public.

Stiu ca pot sa imi exprim emotiile si gandurile mult mai bine in scris, este adevarat. Insa ani buni de zile am suferit cand venea vorba de a vorbi in fata unui grup de oameni, pentru ca stiam ca imi lipseste o unealta foarte puternica prin care sa provoc schimbarea in celalalt. Eram incomplet.

Acum aproape 3 ani de zile, exasperat de totala mea incoerenta “verbala”, m-am hotarat sa imi iau destinul in propriile maini in cel mai pur stil antreprenorial. Mi-am facut propriul grup de ToastMasters, club de vorbit in public. ma gandeam ca in felul asta am propriul meu teren de antrenament si ca in cel mai scurt timp cu putinta, o sa ajung sa vorbesc acceptabil.

Primul meu discurs a fost groaznic. Eram limitat la 7 minute, timp in care trebuia sa vorbesc despre mine. Din panica de a nu sti ce sa spun, imi scrisesem, de mana, 5 foi A4 fata verso cu povestea mea si vietii mele.

Si a inceput discursul. Cu zeci de ochi atintiti asupra mea, cu picioarele tremurand, cu ambele maini agatate de foi, am inceput sa citesc, la propriu, ce scrisesem. Discursul a durat cel putin 14 minute, m-am balbait, nu am reusit sa ridic ochii din foi de mai mult de 2-3 ori, respiram sacadat, aveam impresia ca oamenii ma judeca, ma compara, ma masoara.

A fost groaznic.

Asta se intampla la venerabila varsta de 27 de ani. 🙂

Ai crede ca toate lucrurile din punctul ala au mers progresiv spre bine. De unde ?!?!

A urmat dezastru dupa dezastru. Formatul Toastmasters era limitat la discursuri de 7 minute, ceea ce pe mine ma inhiba enorm. Ieseam de fiecare data frustrat. pe mine, pe discurs, pe oameni. UN an jumatate in care am trecut prin stari contradictorii, in care nu intelegeam cum functionez efectiv si de ce nu sunt in stare sa vorbesc macar la jumatatea fortei pe care o aveam atunci cand scriam ceva.

Un an jumatate de penibil in care m-am aruncat din proprie initiativa, sperand ca din penibil sa ies speaker, macar mediocru.

Nu stiu cand, cert este ca la un moment dat m-am enervat si nu m-am mai dus deloc la ToastMasters. Citisem un interviu cu actorul Charlie Sheen care mi s-a parut revelator pentru mine. Spunea ca el este foarte emotiv pe platoul de filmari si ca de multe ori, cand nu isi cunoaste colegii cu care filmeaza, prefera sa dea pe gat o sticla intreaga de whisky ca sa isi atenueze emotiile.

Un actor cu emotii, desi recunoscut si cu experienta foarte mare! Charlie Sheen recunostea ca este emotiv si ca singurul lucru care il salveaza pe platou, pe langa filmarea in sine, era timpul. Pe masura ce trecea timpul reusea sa se adapteze. Cu ceilalti actori, cu regizorul, cu stafful intreg.

extraterestri in timpul liberAtunci l-am intalnit si pe Gratian, care era talent nativ in oratorie, care ridica orice public in picioare. Si m-am aruncat. Am pus la cale cu el prima tabara de afaceri MIB (Mentorship Internet Business).

Am pregatit tabara asta si subiectele pe care sa le abordez atat de mult, incat cu o seara inainte de tabara efectiva, eu eram la birou, printam materiale in continuare si ma documentam cu privire la anumite lucruri pe care sa le dau oamenilor.

Ma pregatisem atat de mult, incat la ora 1 noaptea, de epuizare, am iesit sa iau o gura de aer. Mi se facuse rau. In parcare, m-am sprijinit de gard si am vomitat de oboseala de mai multe ori. Aproape ca nu ma mai puteam tine pe picioare, imi vajaia capul si simteam cum pieptul imi explodeaza. Aveam nevoie de somn.

Am luat-o pe prietena mea, care era cu mine la birou, si am plecat acasa. Pe drum spre casa am deschis geamul masinii si am lasat sa intre aer, de frica sa nu adorm la volan.

Ma pregatisem prea mult 🙂

253079_238269012961793_1990326994_nAsta se intampla in 2012. Intr-un an de zile de la scena din parcare am avut 3 serii MIB, 77 de cursanti dintre care mai mult de 10 au aparut la televizor cu propriile lor afaceri puse pe picioare.

  • Zeci de afaceri pornite de la zero, sub indrumarea mea ca trainer.
  • Zeci de intalniri de genul  “coaching grup” moderate de mine si de Gratian.
  • Tabara de Extraterestri pe care am tinut-o cu Gratian, in care am predat cum poate ajunge cineva la excelenta umana.
  • Workshop de creativitate in scris, unde am ajutat-o pe Violeta (tot impreuna cu Gratian) sa tina primul ei eveniment.
  • Cursul certificat de traineri pe care l-am sustinut impreuna cu Marius SImion si care a fost un succes teribil, pentru ca l-am facut atipic si am dat toate secretele de marketing si training pe care le stiam.

Multe alte evenimente la care am participat ca speaker…

Iar in articolul de astazi asta vreau, sa expun cateva dintre lectiile pe care le-am invatat de-a lungul timpului despre ce inseamna sa fii trainer si speaker, desi si acum, cand intru in fata unei sali intregi, ma incearca emotii care de care mai diverse.

Diferenta este ca acum emotiile le pun in slujba oamenilor din fata mea, iar inainte le transformam intr-un inamic invizibil pentru ceilalti, cu care luptam pe scena.

Oratoria este diferita in primul rand pentru introvertiti si extrovertiti. Introvertitii au nevoie de timp ca sa se familiarizeze cu publicul, sa poata da valoare. Extrovertitii au nevoie de disciplina, ca sa ofere valoare oamenilor din fata (sa nu vorbeasca doar pentru el).

Asta este si motivul pentru care ToastMasters, cu regula celor 7 minute, este perfect pentru extrovertiti, pentru ca ii modeleaza in speakeri extraordinari. Introvertitii insa au nevoie de timp, sa se poata acomoda cu publicul, sa se conecteze cu el.

1 – Gaseste-ti un partener diferit de tine !

Nu spune nimeni ca trebuie sa tii trainingul singur. Gaseste pe cineva care sa te completeze, ca si energie. Cineva care sa aiba calitati care tie iti lipsesc.

Eu cand l-am intalnit pe Gratian m-am simtit ca l-am prins pe Dumnezeu de picior. Fiind extrovertit si jucandu-se cu grupurile, cu energiile, mi-a dat mie timp sa ma acomodez si sa ofer valoarea pe care puteam sa o ofer cu adevarat oamenilor.

Singura conditie este sa iti gasesti un partener diferit de tine, ca sa compensati amandoi cu lipsurile celuilalt. Daca semanati amandoi nu ati rezolvat nimic.

2 – Cunoaste publicul !

Stiind cu cine vorbesti, stii ce sa livrezi, ce limbaj sa folosesti, cum sa te comporti. Fiecare grup de oameni este diferit si are nevoi diferite. Cand stii care este nevoia grupului deja ti-ai luat o mare bataie de cap.

Nu este vorba despre tine cand vine vorba de a iesi in fata unui grup de oameni. Este vorba despre ei! Asa ca te pui in serviciul lor. Adunand informatii despre ei, poti sa te adresezi lor cu adevarat, sa simta ca esti acolo pentru ei.

Ca si defect de marketing, de multe ori in discursurile mele ajung, pe nesimtite, sa vorbesc la persoana a 2-a singular, ca si cum as vorbi cu un singur om. Nimeni nu mi-a atras atentia pana acum, dimpotriva, m-a apropiat de oameni.

3 – Cum obtii rezultate cu oamenii din fata ta?

Oriunde te-ai duce, ca sa vorbesti cu oameni, te duci ca sa faci o schimbare in ei. Sa ii inspiri, sa ii impulsionezi, sa ii ridici la lupta sau sa isi imbunatateasca viata intr-un fel sau altul.

Pentru asta trebuie sa stii cum va obtine schimbarea cel din fata ta si care sunt criteriile care sa iti transmita tie ca a ajuns la rezultate. Acel ceva devine scopul tau.

Nu esti in fata oamenilor ca sa ii amuzi (decat, poate, in plan secundar). Scopul tau este sa le schimbi viata!

Stiind asta, ai si un plan de actiune, ai si un sistem de calcul al reusitei, dar ai si raspunsul la o intrebare vitala pentru tine ca trainer: care este cel mai mic pas pe care il are de facut omul din fata ta ca sa faca schimbarea?

Si pentru acel pas lupti de la un capat al discursului.

4 – Cunoaste subiectul si pregateste-te!

Un discurs prost este un discurs care nu a fost pregatit destul de mult astfel incat sa fie cunoscut de vorbitor indeajuns.

Ca incepator iti dau un singur sfat: vorbeste despre lucrurile pe care le stii si le-ai trait, nu despre lucruri teoretice si despre care crezi ca ar trebui sa vorbesti.

Cand vorbesti pe un subiect care ti-e cunoscut si iti place, oamenii vor simti autenticitate si te vor aprecia.

la mibCand am facut tabara MIB, eu eram “full” de marketing, mi-a venit mult mai usor sa vorbesc despre el. Acum pot vorbi si pe domenii conexe, insa atunci, in punctul zero, faptul ca am vorbit despre ce imi place pe mine m-a capacitat la maximum.

Daca discursul va fi scurt, fa ce facea Abraham Lincoln pe vremuri, unul dintre cei mai mari oratori ai lumii. Isi scria pe biletele discursul, le baga in palarie si se plimba pe strada vorbind “singur” (repetand de fapt discursul). Oamenii se vor uita ciudat la tine, dar e o metoda foarte buna ca sa ai baza discursului pregatita.

De asemenea, “sa cunosti” subiectul inseamna si sa il treci prin propriul filtru. Cand vorbesti despre lucruri teoretice invatate dintr-o carte, daca nu treci prin propria ta experienta, daca nu aduci pe subiect amprenta ta personala, disursul tau va fi slab. Oamenii te vor pe tine, nu vor subiectul in sine. Asa ca vorebste despre ce crezi tu despre subiect, nu vorbi neaparat despre subiect ca ceva venit din afara.

Amesteca-te pe tine, ca persoana, cu subiectul in sine si ofera oamenilor propria ta viziune. Vor aprecia onestitatea ta si vei fi perceput drept o persoana autentica si entuziasta.

4 – Joaca-te cu energia grupului

Pana la Gratian, ca persoana rationala, habar nu aveam de ideea ca fiecare grup este diferit si are o amprenta energetica proprie. Credeam ca un discurs apartine exclusiv de trainer si de informatia pe care o are de livrat.

Acum sunt atent la cum se simt oamenii si cum vibreaza ei, ca grup. Este important ca, in timp, sa dezvolti anumite jocuri de energizare, de dezmortire, de socializare.

“Jocurile” sunt o unealta extrem de simpla prin care iei atentia de la tine si relaxezi participantii, ii faci sa iti fie parteneri de discutie, nu doar auditoriu. Oamenii au nevoie sa se simta bagati in seama, asa ca da-le sansa sa se exprime, sa construiasca trainingul impreuna cu tine.

De asemenea, pentru introvertiti jocurile sunt esentiale, pentru ca iti dau sansa sa iti tragi sufletul din cand in cand (introvertitii pierd energie cand vorbesc in fata oamenilor).

5 – Energia trainerului

Gratian mi-a salvat viata cand mi-a identificat energia pe care o am. Apoi am vazut exercitiul de identificare a energiei in tabere si oamenii se schimbau in decurs de 5-7 minute de la “panica de vorbit in public” la entuziasm total.

Sunt 3 energii mari cu care oratorii vorbesc. Problema cea mai mare cu cei care au frica de vorbit in public este ca incearca sa copieze o alta energie, de la cineva pe care l-au vazut pe scena, pentru ca au crezut ca asa se face “vorbitul in public”.

De fapt scopul tau este sa iti identifici energia cu care vorbesti oamenilor si sa mergi pe ea.

Energia de vindecator – este cea in care vorbesti cu oamenii pentru binele lor, ca si cum ai vorbi cu copiii tai sau cu mama ta, atunci cand are probleme de sanatate.

Energia de razboinic – este energia liderilor politici de obicei. Vocea puternica, usor sacadata, mesaj autoritar si directional de multe ori. Se observa ca element comun in limbajul corprului, mana care se ridica si coboara pe masura ce vorbitorul isi spune mesajul (adu-ti aminte de discursurile lui NIcolae Ceausescu sau ale lui Hitler si realizezi exact care este energia razboinicului).

Energia de magician – este energia actorului care se joaca cu publicul. Care face pauze mari in discutie, care ridica deseori sprancenele si asteapta de la tine un raspuns (chiar si la nivel de gand). Figurativ, magicianul este inconjurat de ceata, pentru ca intotdeauna esti in starea de a ghici ce vrea sa spuna.

Nu stii unde o sa ajungi, dar poti sa ghicesti. Magicienii nu au reguli pe scena, pot merge si in maini, daca asta ii ajuta pe oameni sa perceapa mai usor mesajul.

Gratian este un foarte autentic magician, dar le acceseaza si pe celelalte destul de usor.

Eu mult timp am incercat sa fiu magician pe scena, abia cand mi-am dat seama ca eu sunt vindecator si ca, uneori, mai intru si in energia de razboinic, abia atunci am devenit autentic cu adevarat.

Insa “energiile” pur si simplu le exersezi in fata oamenilor, degeaba citesti despre ele. 🙂

529214_4750349040010_873437852_n6 – Fiecare discurs este un exercitiu de semerenie

In fata oamenilor nu poti fi o masca, pentru ca te vor mirosi. Asa ca fiecare discurs pentru mine este un exercitiu de cat de repede ma deschid in fata lor, cu bune, cu rele, cu sinceritate si cu pieptul dezgolit.

Nu ai cum sa infrunti un grup intreg, nu ai cum sa controlezi un grup intreg, nu ai cum sa manipulezi un grup intreg.

Esti tu in fata grupului iar oamenii, daca simt ca esti acolo pentru ei, te vor accepta si vor sorbi fiecare cunvintel pe care il vei spune. Pentru asta ai nevoie sa lasi deoparte, inainte de a ajunge in fata lor, orice masca de-a ta, egoul tau, de multe ori chiar si tot ce ai invatat pana in punctul ala.

Cand vei putea aparea in fata celor din fata ta cu slabiciunile pe care le ai, laolalta cu punctele tale forte, atunci vei fi autentic si apreciat.

Asta insa functioneaza la mine, pentru ca am vazut speakeri foarte apreciati, aroganti pe scena. Pentru ei functiona insa, pentru ca erau autentici in aroganta lor. Eu, fiind vindecator la baza, stiu ca orice urma de aroganta imi afecteaza credibilitatea si conexiunea cu oamenii.

7 – Intra pe “inspiratie” in discurs!

Deseori intri in discurs dupa o prezentare pe care ti-o face altcineva. Ca introvertit am observat importanta pe care o are respiratia in energia discursului meu. introvertitii au tendinta sa porneasca frazele si sa termine frazele in expiratie.

Drept urmare energia trainerului, si-asa joasa, este in scadere.

Cand intri in fata oamenilor, prima fraza trebuie sa o spui in crescendo, pe inspiratie. Te ajuta sa ridici energia si sa pleci cu un plus. Tot aici intra si “inchiderea mintii” efectiv, cand auzi numele tau strigat. Daca esti chemat, este bine sa nu te mai gandesti la nimic si sa te duci, inspirand adanc in piept aer.

In timp actul de a inspira la inceput devine o ancora de actiune si va fi din ce in ce mai usor sa incepi discursuri.

8 – Emotiile de inceput sunt constructive si trecatoare

Ce faci cu emotia pe care o simti este decizia ta.

Cei mai multi se lupta cu ea, ori asta se vede pe scena.

Ideal este sa o accepti si sa colaborezi cu ea inca de la inceput. In timp o sa iti dea exact continuarea de care ai nevoie ca sa faci un discurs electrizant. Refuzand-o, refuzi emotia discursului in sine.

De asemenea, emotiile de inceput, pe langa ca sunt normale, dispar destul de repede odata ce te acomodezi cu grupul si incepi sa vorbesti. Asa ca cu cat le accepti mai repede si dai drumul cuvintelor, cu atat vei intra in “flux” mai rapid.

9 – Singura structura de discurs de care ai nevoie!

Este din trei pasi si o poti folosi la infinit, chiar de mai multe ori in acelasi discurs:

  • Intro – prima oara le spui ce o sa le spui
  • Continut – le spui ce ai spus ca le spui
  • Rezumat – le spui ce le-ai spus

10 – Ca trainer flexibilitatea este o calitate imensa

Am intalnit speakeri foarte diferiti ca tipologie, dar si ca metodologie.

Daca atunci cand nu sunt sigur pe subiect, imi place sa aprofundez si sa ma pregatesc foarte bine (vezi metoda lui Abrahm Lincoln de mai sus), cand intru pe subiecte foarte familiare mie, deja o simpla structura cu ce sa parcurg in discurs mi-este de ajuns.

La cursul de Traineri tinut cu Marius Simion am avut doar o serie de subiecte pe care sa le abordam si am ramas flexibili, construind trainingul impreuna cu cursantii. A iesit unul dintre cele mai faine cursuri tinute de mine.

De asemenea, fara entuziasm pe scena, nu o sa produci schimbare in oameni. Spuneam intr-un articol ca “entuziasm” provine din grecescul “eh”-“thou”-“asm” – suflarea lui Dumnezeu din Interior.

Fiecare energie are propriul tip de entuziasm. Un vindecator are un entuziasm “jos”, care iti da speranta. Un razboinic are un entuziasm energic si care indeamna la actiune. Un magician are un entuziasm de copil naiv, care se joaca cu elementele.

In timp trebuie sa identifici care este entuziasmul tau, cum il manifesti, si sa te joci cu el pe scena.

Oamenii vor fi inspirati cand te vor simti entuziast.

11 – Cunoaste spatiul

Este indicat sa ajungi din timp unde o sa tii discursul si sa te familiarizezi cu locul. Sa te plimbi putin in zona, sa masori scena, sa stai in public, sa vezi scena.

Respira aerul pe care il vei respira mai tarziu. Obisnuieste-te cu dinamica spatiului ca sa te simti in apele tale cand esti in fata oamenilor.

Este foarte important sa te simti confortabil.

12 – Bea apa multa !

Renunta la cafea si tigari, cel putin pe moment, inainte sa te familiarizezi cu oamenii. Apa te energizeaza, dar te si relaxeaza (iti scade nervozitatea).

Daca simti ca te ajuta, ia sticla cu apa pe scena si tine-o in mana in timp ce vorbesti. Daca esti incepator, te va ajuta enorm sa poti sa iei o gura de apa in timp ce vorbesti oamenilor. In timp o sa renunti la ea, dupa ce te familiarizezi cu oamenii.

Tot ca exercitiu de relaxare, inainte sa intri pe scena, poti sa inchizi ochii si sa fii atent pe respiratia ta. Eventual sa pui o mana pe cosul pieptului in timp ce respiri adanc. Caldura generata de palma ta iti va calma respiratia.

13 – Oamenii vor ca tu sa reusesti! 

Poate cel mai important sfat pe care pot sa ti-l dau. Oamenii vor ca tu sa reusesti! Asa ca lasa-i sa te ajute. Vorbeste, inspira, ajuta-i si pe ei sa se exprime. Nu este cu foarte mult diferit decat momentul cand vorbesti cu un bun prieten la un pahar de bere.

Daca stai sa te gandesti este acelasi lucru.

Intr-un final, pot sa iti spun doar un lucru: trainerul, ca si scriitorul, este un mesager al schimbarii. Un trainer este bun prin rezultatele pe care le aduce in oameni, pe domeniul lui. Asa ca atata timp cat te concentrezi pe oameni si nu pe tine, vei fi ok.

Sunt curios de experientele tale pe “scena” si ce alte trucuri ai tu “in palarie”.

Multumesc mult,

Cu drag,

Daniel Zarnescu

Daniel-Zarnescu_1

 

 

 

 

 



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

26 thoughts on “…cum am ajuns unul dintre cei mai bine platiti traineri din Romania de la antitalent total

  1. Articolul asta s-a potrivit manusa pentru mine. Aseara am sustinut primul meu eveniment, pe care n-am avut de ales si a trebuit sa-l tin singura. Din tot ce am citit si inainte, am mers acolo din timp, m-am acomodat cu sala, mi-am luat apa la mine. In final a fost mult mai bine decat ma asteptam. La sfarsit am primit aplauze. Si da, oamenii vor ca noi sa reusim!

  2. Daniel am fost martor la evolutia ta inclusiv pe partea de speaking…felicitari pentru ca esti mereu in cautarea progresului si apoi vii cu putea exemplului…;)

  3. Pentru structura continutului mai stiu si structura 4-MAT:
    1.Why? 2.What? 3.How? 4.What if?
    1.Prima oara explici DE CE e valoros ce vrei sa prezinti. (persoanele care sunt de tip ‘Why’, nu vor mai asculta daca nu primesc un DECE suficient de bun)
    2.What – continutul efectiv.
    3.How – pasii practici de actiune. (vor fi unii in public pe care ii doare in *** de teorie, si vor sa afle direct CUM se face.)
    4.Ce-ar fi daca? – persoanele ‘what if’ mereu cauta alte conexiuni, alte aplicatii ale ideii, pun o gramada de intrebari, etc.

  4. Felicitări Daniel pentru rezultatele pe care le ai datorită lucrului cu tine însuţi, colaborării cu Graţian şi pentru curajul de a lucra şi ajuta oamenii. La fel ca şi tine şi eu sunt introvertă şi atunci când vreau să vorbesc unui grup am nevoie să mă familiarizez cu oamenii şi cu energia lor, să intru pe vibraţia lor şi atunci este totul în armonie. În continuare, pentru a reuşi să transmit mesajul meu grupului şi să ajungă la inimile lor, să-l înţeleagă şi să-l asculte, este foarte important să vorbesc despre ce experienţe am trăit eu personal, despre cum am reuşit să depăşesc anumite blocaje, temeri, cum m-am automotivat. De fiecare dată acest gen de discurs este magic, oamenii sunt super încântaţi de ceea ce le transmiţi din propria ta experienţă, după discurs îţi spun că te-au luat drept modelul lor de viaţă. Încrederea pe care o emiţi din propria ta dezvoltare personală are efecte fascinante. Înainte de a începe discursul, tehnicile de respiratie sunt foarte benefice, oxigenează creierul şi sângele şi atunci corpul, mintea şi spiritul se relaxează şi poţi transmite o stare de calm şi încredere în discursul tău. Cu toţii suntem într-un proces de dezvoltare personală continuu şi aşa cum spuneai şi tu, că fiecare din noi are trac înainte de a vorbi în public, că unele persoane cu experienţă în lucrul cu oamenii recurg la diferite strategii pentru a scăpa de emotii, la fel fiecare din noi avem moduri diferite pentru a ne mobiliza. Foarte importantă este şi energia de grup, ceea ce transmit oamenii care sunt cu tine în sală, practic este nevoie să te pliezi pe aceea anergie de grup, să lucrezi în câmp.
    Mulţumesc Daniel pentru ceea ce împărtăşeşti cu noi, mulţumesc şi colegului tău Graţian şi vă doresc mult succes în continuare, iar ţie sănătate multă, să te refaci după gripă şi să fii pe baricade mereu.
    Ceaiul de ghimbir cu lămâie te pune pe picioare după gripă!
    Mihaela

  5. Salut Daniel si salut cititorilor!

    Superb articoulu, felicitari!

    Obisnuiam acum ceva ani sa sustin traininguri tehnice in care prezentam motoare noi / metode de reparare… etc. Eram trainuit la randul meu peste hotare. Una dintre cele mai bune decizii pe cand luam la cunostinta ceea ce urma sa “predau” a fost aceea de a ma imagina trainer atunci cand eram “invatacel” Si intrebam lucruri (pe care nu le stiam) despre care ma asteptam sa fiu intrebat de oameni. A contat mult, desi niciodata n-am putut sa preconizez toate intrebarile cursantilor.
    Un alt lucru care m-a ajutat mult a fost Acela de a le comunica faptul ca discursul meu nu era o poezie ci mai degraba o poveste. Vroiam intrebarile atunci cand apareau in mintea cuiva (de cele mai multe ori in mintea mai multora) si cautam raspunsuri. Si ptr ca varietatea intrebarilor depasea cunostintele mele, se intampla mereu ca publicul sa devina activ. Adica intrebau / raspundeam / raspundeau… etc.
    Partea cu prezentatul prezentarii si rezumatul a ceea ce a fost prezentat e deosebita. De curand am fost la un “curs” in care am simtit ca singurul motiv pentru care am fost adus a fost sa ascult pasaje din carti motivationale. Trist!
    Am gasit ca deosebit de important acea “spargere a ghetii”, acea conexiune cu grupul ce nu tinea doar de interferenta mea cu ei ci de socializarea intre toti membrii. Dialogul a fost cheia.

    O sa inchei spunandu-va ca imi place sa cant si nu ratez nici macar un concert de karaoke. Adevarat insa, am nevoie de 2-3 beri ca sa imi fac curaj. Si desi imi tremura vocea si picioarele in primele 30 de secunde, undeva pe la jumatatea melodiei, de fiecare data, se destinde admosfera.
    In final cred ca “it takes practice” ca in orice domeniu, sa devii performer in ceea ce faci. Insa mai mult decat orice, e nevoie de pasiune.

    Pe curand,

    M

  6. Daniel, multumesc pentru prezentarea complexa a experientei tale ca trainer si speaker. Articolul tau m-a ajutat sa inteleg mai bine mecanismul gestionarii emotiilor pe scena.
    Eu ca psiholg scolar si profesor nu am probleme in a vorbi in fata unui public pe care il consider mai putin pregatit decat mine (elevi, parinti, adolescenti). Insa cand trebuie sa vorbesc in fata unui grup de colegi (profesori cu pregatiri academice diferite) ma cam inhib pentru ca in mintea mea, cred ca ei sunt superiori mie. Stiu ca e doar in mintea mea. Aici trebuie sa mai lucrez. Daca ar trebui sa vorbesc in fata unui grup de medici sau CEO…wow.. parca as intra in cutia cu lei. M-as simti judecata si devorata in bucati de ceea ce ar putea sa creada ei despre mine.
    Un exemplu: acum cativa ani am facut o prezentare in pp in sala de sedinte la scoala unde lucram. Aveam in cap ca totul trebuie sa fie perfect si sa arat cat mai profesional ca doar eram psihologul scolar al liceului. Credeam ca toti se asteapta ca eu sa STIU sa IMI GESTIONEZ emotiile pentru ca doar de aia sunt psiholog ca sa-i invat si pe altii. Cand am intrat in sala (pe care o stiam si cunosteam si colegii) teama mea ca nu voi reusi sa-mi stapanesc emotiile era pe o scara de la 1-10, aprox. 8. Ma straduiam din rasputeri sa mi le ascund si sa pozez ca “sunt tare pe pozitie”. Pe la sfarsitul discursului, am simtit ca imi vine sa lesin, si vreo 2 secunde am vazut negru, vocea parca imi disparea treptat, nu mai aveam control, simteam ca intru in shut down, ma chinuiam sa nu ma opresc. Atunci mi-am imaginat ptr. o c
    lipa ce vor zice colegii daca eu, psihologul liceului o sa lesin la prezentare. Mi-am zis repede atunci: “Adriana, nu poti lasa asta sa se intample.” Am tras adanc aer in piept..1..2..3 si am terminat prezentarea. M-am bucurat ca n-am lesinat dar tot m-am gandit ca altii “sigur” au vazut ca am avut emotii si m-au considerat slaba. De atunci lucrurile sau imbunatatit. M-am mutat intr-o tara straina unde vorbind intr-o alta limba se pare ca nu am problema asta, pentru ca faptul ca nu vorbesc in limba mea nativa ci in Engleza, imi da un fel de scut impotriva emotiilor. Stiu ca suna ciudat dara asta simt. Insa problema cu publicul pe care il consider mai instruit decat mine tot n-a disparut. Cum pot sa scap despre asta? Cum sa scap de convingerea ca oamenii nu sunt titlurile si functiile pe care le detin ci oameni ca si mine? Daniel, multumesc pentru secretele pe care ni le impartasesti. Esti foarte bun in ceea ce faci.

  7. Aprob pozitiv! Sunt mandra ca mi-ati dat aripi sa zbor si ca v-am cunoscut si ca ati fost traineri pentru mine! Multumesc pentru ca ne inspiri! Stii cum sa atingi coarda sensibila in om si sa il mobilizezi sa se miste in directia in care isi doreste!

    Am invatat si inca mai am multe de invatat de la voi! Mersi frumos, Daniel!

  8. Daniel, am mai spus-o și-o mai spun, chiar dacă-i repetitiv: construiești imperii, construiești, modelezi piramide emoționale! Dac-aș fi lângă tine, te-aș îmbrățișa! Cea mai sinceră manifestare a sincerității și-a admirației sincere este îmbrățișarea, pentru că e necontrolată, spontană, o împletire a cognitivului cu emoționalul, renunțarea la măștile cotidiene.
    Nu mă pot numi trainer 100%, pentru că sunt doar un om ”așezat” al șezătorilor, care împărtășește copiilor din dragostea sa pentru cărți, sădind, clădind iubirea pentru frumosul din lectură, comportament, conduită… Le povestesc cât e de frumos să călătorești cu mintea, să-l înțelegi pe cel de lângă tine din priviri, cât e de minunat să sădești puterea exemplului, să zâmbești, să fii bun și să faci bine, să-ți cultivi creativitatea, s-o exersezi cu ajutorul celor din jurul tău!…
    Daniel, multă inspirație în continuare, multe proiecte din ce în ce mai ambițioase și fie ca tu și Grațian, echipa voastră, să inspire, să creeze, să susțină și să stimuleze pe cât mai mulți dintre noi!

  9. Super punctual, exact cu ce e mai important! Felicitari, Daniel!
    chiar daca toti spunem ca stim deja unele lucruri enuntate de tine, face bine sa ni le intiparim in minte; (chiar s ale invatam, m-as aventura sa zic).
    Si ma bucur enorm cand gasesc persoane inscrise in Toastmasters, de care eu sunt indragostita! 🙂 Locuiesc in Roma si m-am inscris la clubul de aici; e fascinant, ma ‘contamineaza’ cu un tip de energie pozitiva greu de explicat, ma transform dupa fiecare sedinta, incat nici nu reusesc sa adorm noaptea de dupa, ca ma apuc de lucrat, scris, facut planuri noi! Cel mai ‘adevarat’ punct, daca pot spune asa, e ca ceilalti intr-adevar vor ca tu sa reusesti, efectiv simti sustinerea si dorinta lor ca tu sa evoluezi cu fiecare discurs! E un coktail de persoane de toate, dar TOATE tipurile: ca varsta (21 – 68 ani), nationalitati, joburi (baby-sitter – consilieri de ambasade, etc), pasiuni si pasionati de lucruri care nici nu le-ai auzit inainte, si cel mai important, cu mai putina, mai multa sau foarte multa frica/retinere de a vorbi in public! 🙂
    Multumim, Daniel, ca ne inspiri!
    Silvia

  10. Coach …ai scris articolul acesta pentru mine .

    Sa ma ridic si sa vorbesc in fata oamenilor este a devenit o a doua natura pentru mine.
    Sa reusesc insa o conexiune profunda cu publicul si sa il duc intr-o anume directie, ca apoi
    unii din ei sa si actioneze si tot efortul sa se concretizeze in rezultate in vietile lor… la asta lucrez inca si aici am simtit un ajutor in articolul tau .

    Multumesc !

  11. Buna seara Daniel!

    Numele meu este Constantinescu Mariana Adriana, am 57 ani si sunt din Constanta si am nevoie de ajutorul tau.
    De 12 ani lucrez in asigurari, timp in care am tinut multe cursuri. De curand sunt formator. Doresc sa tin cursuri pe diferite teme, dar nu stiu cum sa formulez o scrisoare-invitatie pe care sa o pot trimite catre firme sau persoane fizice. Am scris mai multe variante, dar care nu ma multumesc.Poti sa ma ajuti in acest sens? Te rog frumos! Apelez la tine pentru ca esti foarte deschis si concret in mesaje, in articole.

    Multumesc frumos!
    Adriana C.
    Tel 0737442170

  12. Primul meu ,,discurs,,..acum 8 ani la varsta de 39 de ani,o experienta inca vie.Am fost anuntata cu cateva ore inainte si stiu ca am intrebat ce se intimpla daca nu-l voi tine-era total neasteptat pentru mine iar raspunsul a fost ca va fi altcineva daca refuz,insa nu voi mai fi rugata prea curand sa tin seminarul.Trebuia sa explic un plan de afaceri unui grup de 50-60 persoane de toate varstele, profesiile iar in sala se aflau cativa ,,grei,,la nivel national.Imi propusesem initial sa repet acasa insa mi-a fost imposibil sa-mi fac o structura iar varianta de a scrie pe hartie era exclusa(orgoliul meu ar fi suferit).Da am avut emotii pina am iesit in fata apoi..totul a incetat,eram doar eu,tabla restul Dumnezeu cu mila.Stiu ca in timpul expunerii ,,greii,,au inceput se foiasca,sa-mi intrebe mentorii cine sint ,iar eu ma gandeam..,,la revedere nu voi mai fi pusa prea curand sa vorbesc,,A fost un discurs foarte bun,restul e doar poveste.Am tinut discursuri pe diverse teme, in fata a sute de participanti mai niciodata nu reusesc sa ma pregatesc cum ar trebui..totul tine de experienta.Spun ce simt,povestesc mult din ceea ce fac-si asta-i usor,iar uneori reusesc ,,sa ard,,pe scena.Vorbesc cu sufletu si oamenii te simt.Acum imi place sa-i pot privi in ochi,simt sala,energia stiu cind sa spun o gluma,sa fiu un vindecator sau sa fiu un razboinic.La partea ,,magica,,mai am ceva de lucru,Tipul de temperament(coleric-sangvin) ma ajuta sa ma repliez repede si pot face oamenii sa ma placa.Atunci cand aud oamenii ca spun,,e d-na Gabi,,iar dupa training sau seminar vin la mine si ma imbratiseaza stiu ca le-am atins inima si asta-i tot ce conteaza.Multumesc Daniel pentru fiecare lectie pe care mi-o dai,iar tot ce invat de la tine si altii ca tine ma ajuta sa ma apropii de telul meu, acela de a vorbi in fata a zeci de mii de oameni adunati la un loc.

  13. Salut Daniel,

    E foarte bine scris articolul si felicitari, felicitari de 2 ori pentru progres si pentru timpul investit in aceasta arta.
    As completa pe langa ce ai zis tu mai sus cu abilitatea de a spune povesti si de a te folosi de povesti pentru a transmite mesajul.
    De asemenea cu toate ca nu zici direct aici in articol cred ca tu ai reusit sa iti creezi 2-3 povesti “semnatura” foarte bine si pe care le folosesti des, atat in articole si din cate am auzit si in traininguri / prezentari.

    Si daca-mi permiti, sa ofer mai departe si 7 lectii pe care le-am construit despre vorbitul in public, un fel de lectii / lucruri pe care ar trebui sa le stii la inceput de drum, fiecare lectie are circa 1500 de cuvinte si pana acum feedback-ul este foarte bun, ma gandesc ca poate ajuta unora dintre oamenii de aici.
    Cursul poate fi “gasit” la Primii pasi in vorbirea in public

  14. Si eu sunt introvertita.
    Lucrez in asistenta sociala si am participat la multe intalniri, grupuri de lucru unde a trebuit sa prezint activitatea institutiei in care lucrez. M-am descurcat de fiecare data, insa cu emotii.

    Cel mai greu pentru mine a fost la cursul de formatori cand am predat efectiv colegilor de curs timp de 30 de minute. m-am pregatit o saptamana pentru cele 30 de minute. am aviut emotii ingrozitoare. Simteam ca nu se mai termina, ca nu respir cum trebuie, ca ma sufoc. Colegii si trainerul mi-au spus ca le-a placut insa eu am crezut ca vor doar sa ma incurajeze. A doua zi am vazut filmarea si am realizat ca prezentarea a fost buna si colegiii mei aveau dreptate.

    Mult succes, Daniel.

  15. Recent am avut poate cea mai buna prezentare a mea. Am avut de sustinut lucrarea de atestat pt obtinerea calificarii de tehnician,la scoala. Am prezentat evolutia microprocesoarelor. Am observat ca fiind un subiect care imi place si de care aveam habar si inainte sa fac lucrarea. Totul a decurs excelent. Am avut cea emotii – ma cam tineam cu mana de cravata si trageam de ea ca sa imi mai treaca. Totul a fost excelent si am primit si laude din partea profei si a unuia din “juriu” pe care nu l-am vazut niciodata. Am realizat ca daca esti stapan pe subiect emotiile sunt aproape inexistente. Daca stii ce prezinti si iti place ce sa prezinti esti de neclinit. (P.S. Sunt un introvert extrem, care la orele de engleza cand ne punea sa facem un speech desi eram in fata colegilor pe care ii stiu de 4 ani ma blocam si nu mai stiam ce sa zic, desi aveam un discurs in minte bine structurat.

  16. Excelent articol!..cum altfel ,daca este scris de un om care ofera exclusiv ,excelenta:-)

    De mult eram mai cu seama ( sau ma consideram introvertita). In special in perioada liceului si apoi a facultatii, ma simteam asa. Ii admiam insa pe oratorii inascuti (ca sa zic asa) dezinvolti si care se simteau in largul lor oricind si oriunde.

    Am observat insa si eram totodata surprinsa ca la exemenele unde trebuia ca dupa proba scrisa sa avem si proba de explicat subiectul , eram dezinvolta si fara emotii ,chiar in fatza celui mai de temut profesor si chiar daca subiectul nu imi era chiar pe plac reuseam intotdeauna sa ma descurc si sa dau impresia ca sint stapina pe subiect.

    Apoi am avut to felul de experiente( inclusiv ca radio speaker) care m-au facut sa ma deschid, sa uit pur si simplu de inhibitii si sa ma las purtata de inspiratie. Eram tonica si de multe ori mi s-a spus ca ma exprim bine si cu dezinvoltura ( telul meu de altfel):-)

    Nu am avut inca ocazia sa tin un adevarat discurs in fatza unei largi asistente si ma tot intreb cum ar fi daca..:-)

    Daniel , sfaturile tale au fost inedite. Ne-ai scris despre toata trairile tale de-a lungul timpului si da, intr-adevar conteaza enorm sa vorbesti despre un subiect care te pasionaza si atunci transmiti energia ta si sau mai ales celor care au venit pentru tine.

    Ideea sa te adaptezi energiei grupului mi-a placut f. mult.

    Abia astept sa citesc noi articole de ale tale pentru ca atunci ma simt ca un coplil care-si deschide cadoul..ard de nerabdare sa vad ce am primit:-)

    Multumesc, Daniel!

  17. Excelent articolul! Cele trei energii de a vorbi in public sunt fenomenale! Imi plac foarte mult!
    Tu si Gratian faceti o echipa super!
    Este adevarat, daca vorbesti de un subiect care iti place, este mult mai usor sa vorbesti…
    Mi-a placut foarte mult si ideea sa fii autentic in fata publicului, asa cum esti cu bune si cu mai putin bune.
    Sa fim mesageri ai schimbarii si sa ne concentram pe oameni, nu pe noi! Superr!
    Te felicit si te apreciez pentru entuziasmul tau minunat!
    Energia grupului conteaza si ea enorm!
    Bravo Daniel!

    Multumesc,
    Maria

  18. De obicei vorbesc destul de mult explicand sau dand solutii, dar acest articol m-a facut sa ma uit putin in urma. Ceea ce spuneai despre Abraham Lincoln este foarte sugestiv. Articolul este foarte bine structurat si plin de sensuri. Multumim Daniel, ma bucur ca v-am cunsoscut, pe tine , pe Gratian si echipa voastra, si……. asteptam continuarea
    .

  19. din pacate, nu am avut nici un fel de “asi in maneca” in situatiile in care a trebuit sa vb in public, asa ca, invariabil, am dat-o in bara. incepand cu incercarile de a-mi construi un discurs; ba era prea lung, ba prea scurt, prea tehnic sau prea pretios sau prea simplist, asa ca amanam “pregatirea” pana in ultima clipa, iar in momentul in care apaream in fata oamenilor ma simteam complet nepregatita. cunosc explicatia psihologica pt un asa comportament, dar asta nu m-a ajutat sa schimb ceva, in schimb, acest articol al tau posibil sa o faca. multumesc

  20. Vorbitul in public nu a fost si nu este punctul meu forte (si atunci cand am fost la Toastmasters timp de un an si jumatate am urmarit mai mult celelalte roluri, cele de leadrship in locul rolului de speaker). Stiu clar ca ma exprim mai bine in scris insa am avut de-a lungul timpului ocazia sa exersez vorbitul in fata oamenilor.
    De curand am tinut, dupa mai mult timp, un workshop despre convingeri. Desi stiam ce sa vorbesc oamenilor (din propria mea experienta), am avut multe momente in care mi-am pierdut ideile si nu am reusit sa transmit exact ceea ce vroiam sa spun. Discursul meu a mers mai departe insa am observat ca in momentul in care am pierdut o idee m-am demoralizat usor si am pierdut energia pe care vroiam sa o transmit publicului.
    A fost o noua experienta pentru mine, un bun exercitiu as putea spune pentru ca mi-am dat seama unde trebuie sa mai lucrez la mine.
    Pe de alta parte workshopul nu l-am tinut singura ci cu Aura, un trainer innascut pot spune. Ea m-a completat la partea care mi-a lipsit mie si anume la cresterea energiei si deschidrea grupului.
    In timp ce citeam articolul tau, Daniel, mi-am dat seama si de tipologii si de faptul ca … mi-am gasit un adevarat partener in Aura. Ne completam reciproc insa trebuie sa mai exersam ca sa ajungem sa functionam si mai bine.
    Multumesc pentru raspunsurile pe care mi le-ai dat in articolul de mai sus

  21. Foarte tare! 🙂 Sunt o persoana care nu a avut niciodata probleme cu vorbitul in public. Cu cat mai numeros, cu atat mai incitant. Dincolo de faptul ca m-am amuzat citind despre consumul tau energetic ( nu te supara! ), articolul tau mi-a luminat creierii pentru ca ai expus foarte realist ceea ce simte un introvertit pus in situatia de a vorbi in public si acum mi se explica de ce elevi foarte buni pe care ii scoteam la tabla sa explice un preparat nu reuseau sa scoata doua vorbe. Pe multi ii suspectam ca ar copia la lucrari, dar de fapt era vorba despre inhibitii…
    Pur si simplu nu pot sa inteleg de ce este pentru unii atat de greu! Ma rog, incep sa inteleg fenomenul dar la un nivel rece, din punct de vedere al reactiilor sistemului nervos vegetativ, nicidecum la nivel emotional. Am predat o perioada buna timp, ultimii ani la o scoala postliceala si pe masura ce se apropia sfarsitul de an, tot mai multe eleve isi facea probleme de momentul prezentarii lucrarii de diploma in fata comisiei.

    Vorbitul in fata clasei nu difera cu nimic de vorbitul in fata unei comisii de examinare sau a unui grup oarecare. Elevii te simt cand esti “praf” ca nivel de cunostinte profesionale si devii tinta glumelor. Comisia “te pica” daca esti nepregatit. Auditoriul se plictiseste daca esti neinteresant si pleaca din sala.
    Daca in cazul 2 cel care pleaca din sala esti tu, in primul si al treilea tu trebuie sa ramai si sa stingi lumina. Cele doua cazuri sunt similare. Trebuie sa le captezi interesul. Cum? Pai destul de simplu. In cazul elevilor, in timp ce expun ( vorbit si simultan scris in scheme mari, sa se vada din fundul clasei ) caut expresii nedumerite prin sala, ochi mariti, expresii turtite … ma rog, orice semn care arata ca elevul nu pricepe nimic. Ma opresc, incerc sa-i prind privirea si reiau explicatiile in cei mai simpli termeni posibili, cu analogii cu lucruri banale din viata de zi cu zi si nu ma las pana nu vad ca a inteles. In cazul trei, al grupului auditor, il caut pe cel cu expresia cea mai plictisita sau cea mai aroganta, cel care de regula le stie pe toate ( vi s-a intamplat? ). Cand il depistez, incerc sa il implic in expunere. Cu intrebari, cu “vrei sa ma ajuti, te rog!”. In 99% din cazuri functioneaza. Sunt de parere ca o expunere trebuie sa fie interactiva, sa implice auditoriul, sa il forteze sa isi puna neuronii si glialele la contributie, sa aiba un rol de jucar, cateva replici de spus. Altfel expunerea se va transforma in vecernie si rezultatul e ca la orele/expunerile tale nu va mai veni nimeni. Si daca as e calea pe care ai de gand sa iti castigi traiul, atunci e o problema. Cel putin pentru mine ar fi una mare. 🙂 Despre “experiente de scena si trucuri ” as putea vorbi pana la amortire, am avut si am parte zilnic de ele…