Ce faci cand te simti coplesit si nu mai dai randament? (partea a 2-a)

6 mai

manager_stresatTe simti coplesit de un proiect mai mare ca tine. Muncesti din ce in ce in ce mai mult cu rezultate din ce in ce mai mici. Finalitatea proiectului este din ce in ce mai departe de tine, asa prins in sarcinile care vin in valuri. Dormi din in ce mai putin, stai la birou din ce in ce mai mult. Ai impresia ca daca faci un efort substantial, la un moment dat “proiectul” va ceda si vei ajunge la final.

Energie proasta. Somn insuficient. Subalterni care nu te asculta. Agitatie interioara. Sarcini multe. Termene din ce in ce mai scurte. Motivatie scazuta. Esti mai aproape sa clachezi ca niciodata. Nu te mai poti concentra pe ceea ce ai de facut, desi stii ca este vital sa intri pe detalii. Ai impresia ca ceva s-a defectat “la mansarda”.

Este de mirare ca ai rezistat pana aici!

In articolul trecut ti-am spus ca sunt trei mari etape pe care trebuie sa le parcurgi ca sa intri din nou “pe sine” si sa incepi sa fii productiv din nou:

  • Comportamente imediate (masuri de gradul ZERO); mintea ta este supraincalzita si are nevoie de un “racitor”
  • Actiuni urgente (masuri de urgenta, pe proiect); tehnici simple prin care sa scapi de presiunea a ceea ce faci si sa poti sa te concentrezi pe ce este important de fapt
  • Misiune personala (sau “intoarcerea fiului risipitor”); cand esti din nou dedicat misiunii tale personale lucrurile se rezolva de la sine

piramida_adhd

 

Graficul de mai sus este o reprezentare fidela a unei “terapii” pe care o aplic in echipa proprie (de multe ori pe mine) sau cu oameni care vin si imi spun ca se afla la capatul culoarului si ca nu mai reusesc sa avanseze, desi se afla in cel mai important punct al carierei de multe ori.

Creierul nostru percepe problemele, atunci cand suntem implicati in ele, intr-o forma de multe ori perversa. Asa ca prima solutie este sa te retragi, sa muncesti mai putin, sa te odihnesti, sa petreci timp cu tine.

manager_stresatBrusc mintea ta se relaxeaza si incepe sa vada ca exista si alte solutii decat cele sapate adanc relatiile pe care le ai: cu proiectul, cu subalternii, cu superiorii, cu clientii, cu deadlineurile etc.

Diferenta dintre un manager stresat si unul relaxat tine aproape exclusiv de perceptie si de puterea de a se detasa de “cutie” (proiect), de a o vedea ca un observator si de a reveni asupra sarcinilor cu solutiile potrivite, nu cele “induse” de automatismele grupului si individuale.

Mai multe detalii aici – in prima parte a articolului.

Am ajuns la etapa a 2-a, cea a actiunilor urgente pe care trebuie sa le faci (foarte practic), ca sa te eliberezi de presiune.

ACTIUNI IMEDIATE (MASURI DE URGENTA)

1 – Inchide din paranteze!

Lipsa de energie de multe ori vine din faptul ca ai inceput prea multe sarcini si nu le-ai terminat. Este timpul sa identifici ce paranteze ai deschis si nu ai inchis. Dupa ce le-ai identificat, ai doua solutii: la unele pur si simplu renunti (nu le mai inchizi.. sau le inchizi prin renuntare la ele), pe altele le inchizi (termini sarcinile).

In timpul asta nu mai deschizi alte paranteze, pentru ca asta este chiar problema pentru care te simti cumte simti.

Atentie, strategia asta poate fi periculoasa. Se numeste “peticeala” si nu functioneaza intotdeauna. Ca sa functioneze trebuie sa:

  • nu te apuci sa inchizi paranteze la infinit (ii dai termen limita acestei perioade);
  • in timpul asta refuzi alte sarcini/proiecte – scopul tau este sa te eliberezi din ele, nu sa acumulezi si mai multe

De multe ori in perioada asta iti dai seama si de cauza reala (una din ele) – faptul ca ai devenit un “people pleaser” si iei mai multe sarcini decat poti duce din incapacitatea de a refuza. Asa ca este un moment bun ca sa incepi sa spui “NU” ca la carte, fara resentimente.

2 – Concentreaza-te pe primul pas! 

Cei care intra in capcana sarcinilor mutiple au o reprezentare vizuala aparte a ceea ce fac. Se vad in mijlocul problemelor si, cumva, radial (in forma de raze, in jur) apar sarcini de rezolvat. Oriunde te uiti, este ceva de rezolvat: in spate, in fata, lateral…

Problema cu tipul asta de “perceptie” este ca … nu inaintezi, ci stai pe loc, in mijlocul problemelor.. care tot vin… 🙂

Gandirea corecta este cea data de pasi de actiune spre un obiectiv bine conturat. Daca stii unde vrei sa ajungi, atunci trebuie sa iti raspunzi mereu, pana ajungi la destinatie, urmatoarea intrebare:

Care este primul pas ca sa ajung la destinatie? Primul pas ca sa am directie cu adevarat?

Raspunzand la intrebarea asta continuu (pentru ca mereu este vorba despre un prim pas), te pui in miscare si iesi din gandirea “radiala” a problemelor. Capeti gandire “directionala”, care este mult mai sanatoasa!

Din toate tehnicile pe care le dau, asta este, din punctul meu de vedere, cea mai sanatoasa. Avem impresia ca muncim din greu si ca o sa ajungem la destinatie, dar de multe ori nu suntem pe directie, pentru ca suntem distrasi de “probleme”. Sfatul meu este sa iti printezi intrebarea asta pe o foaie de A4 si sa o lipesti undeva unde o poti vedea zilnic:

Care este primul pas ca sa ajung la destinatie?

3 – Lista cu ce sa nu faci!

Suntem ingropati in sarcini. Avem liste la liste, sunt atat de multe lucruri la care sa fim atenti, pe care sa le rezolvam. Cei mai multi dintre noi ne concentram pe ideea de “prioritizare”. Facem liste cu sarcini importante si mai putin importante.

Una dintre cele mai sanatoase liste insa si pe care putini o “fac” este lista cu ce sa nu mai faci. Practic este aceeasi lista de sarcini in care incepi sa tai efectiv ce nu ai nevoie (lucruri prea putin importante si care iti mananca prea multa atentie in momentul asta).

Este ca o cura sanatoasa in care, la final, te simti energizat ca ai rezolvat o groaza de lucruri dintr-o singura miscare de “penita”. In “valtoarea” a ceea ce facem, uitam ca multe lucruri nu conteaza de fapt si ca putem sa renuntam la ele. Ajungem in ritmul asta sa caram liste de sarcini (de multe ori mental) pe care nu le facem niciodata, dar ne mananca din atentie si energie.

4 – Deleaga!

De multe ori supraaglomerarea vine din incapacitatea de delegare. Ca sa delegi corect, insa, ai nevoie sa vezi tot ceea ce faci tu, in ansamblu, incepand cu viata personala pana la cea profesionala. Delegand nu faci decat sa reduci din lista cu sarcini de rutina pe care le faci.

In viata personala delegarea poate insemna o bona (in cazul femeilor de actiune, manager) sau o ruda care sa vina sa stea cu copiii. Poate cineva care sa vina sa faca de mancare sau curatenie in casa. Sunt convins insa ca deja faci conexiuni chiar acum, in timp ce citesti randurile astea, ce poti delega din viata personala, astfel incat sa te poti detasa putin.

In ceea ce priveste partea profesionala, lucrurile stau ceva mai complicat. In Romania delegarea se face de jos in sus pe scara ierarhica, de cele mai multe ori. Se intra in capcana in care tu, daca ai o oarecare functie si ai oameni in subordine, sa fii sabotat: toti oamenii din echipa sa iti paseze sarcini sau sa iti atraga atentia la ce fac ei. De multe ori am vazut pana si secretare care veneau la superiori si spuneau ca nu reusesc sa faca o simpla lista. Rezultatul era dezastruos: cel din varful ierarhiei (cel “responsabil”) ajungea sa faca treaba tuturor: de la secretara, la fiecare subaltern luat in parte.

Pana si o simpla intrebare de genul “Sefu’, ce fac in cazul asta? Ca dvs. stiti mai bine!” – nu este decat un alt exemplu de delegare inversa.

Asa ca delegarea trebuie sa fie “inchisa”, omul sa vina cu sarcina facuta si cu propria atentie si decizii personale luate pe parcurs. Cand constientizezi asta, incepi sa delegi intr-un mod corect.

De asemenea, trebuie sa fii un adevarat tenismen: sarcinile care se intorc la tine de la subalterni sa le intorci cu lovituri maiastre de rever. La un moment dat mingea o sa ramana in terenul advers.

Actiuni_urgente

ACTIUNI STRATEGICE (“Intoarcerea fiului risipitor”)

Omul de actiune (performerul) are, indiferent de creativitatea lui, doua elemente comune la care trebuie si tu sa te reconectezi:

  • claritate
  • structura

Cand nu le mai ai, intri in vartejul muncii “fara cap” (cand muncesti “in cerc”).

1 – Care este misiunea ta personala? (obiectivul tau)

De fapt este o intrebare la care nu exista raspuns corect: Ce vrei tu cu adevarat? Multi imi spun ca nu stiu care este misiunea lor personala, insa au o perceptie gresita cu privire la ceea ce vor cu adevarat in viata: cred ca cei mai inzestrati dintre noi s-au nascut cu “misiunea personala” in brate.

Misiunea personala se construieste de la zero. Este o viziune pe care o ai cu ceea ce vrei tu sa fii cu adevarat.

Se schimba pe parcurs, dar asta nu inseamna ca trebuie sa astepti o “misiune” corecta. De cele mai multe ori o misiune personala “incorecta” este mult mai de valoare decat una “reala”. De ce? Pentru doua motive: nu exista incorect/corect in obiective personale… si oricum ele se schimba pe masura ce evoluezi ca om.

Dupa ce ai o idee despre ce vrei tu cu adevarat, o sa poti sa iti pui intrebarea: ce fac acum serveste misiunii mele personale, sau ma departeaza de fapt?

Intrebarea asta este cheia si te va impiedica sa o iei “pe carari”.

2 – Invata sa iti pui obiective intermediare

Cu misiunea personala definita, ai o directie in care sa mergi.

Lipsa ei poate duce la senzatia de “coplesire”. Insa de multe ori senzatia asta este data de distanta prea mare intre ce faci acum si ce vrei tu cu adevarat. Asa ca ai nevoie de structura. Ai nevoie de niste piloni intermediari, ca sa poti sa obtii claritate.

Daca vrei sa participi la maraton, dar tu fumezi 2-3 pachete de tigari pe zi si nu faci miscare deloc in timpul unei zile.. nu inseamna decat ca esti nerealist. Punand niste obiective intermediare, poti sa capeti structura in ceea ce faci.

3 – Concentreaza-te pe punctele forte

Societatea ne invata din multe puncte de vedere ca suntem defecti si ca trebuie sa ne reparam ca sa fim de succes. Un exemplu foarte simplu, pe care il dau in traininguri:

  • esti copil, ai luat un 10 la literatura, un 9 la sport, un 10 la muzica… si un 5 la matematica.
  • ajungi acasa si ai o discutie cu parintii: primul lucru pe care il vor face ei va fi sa diminueze notele mari luate la alte discipline si sa te concentrezi pe “problema”
  • ajungi sa lucrezi la “matematica”, disciplina nefiind punctul tau forte
  • pierzi din vedere faptul ca tu poti fi talentat la muzica, de exemplu
  • se pierde un talent si o misiune personala
  • societatea mai castiga un contabil frustrat de munca la birou (nu am nimic cu contabilii, este doar un exemplu)

Cand esti coplesit de sarcini, de multe ori mergi pe sistemul de mai sus. Te concentrezi pe problemele care sunt de rezolvat (pe gauri), nu pe punctele forte pe care le ai (pe directie, constructiv).

Suntem o societate construita pe “perfectiune” – care de fapt inseamna mediocritate (sa ne rezolvam problemele, ca sa nu ne arate ceilalti cu degetul) uitand de fapt ca nu suntem defecti, ci ca avem chiar foarte multe de spus. Trebuie doar sa ne uitam inainte, la ce facem bine, in loc sa ne uitam in urma, la ce facem gresit.

4 – Da-ti premii !

Leaga orice succes ai de un premiu pe care il vrei cu adevarat.

Un alt prieten care muncea mult se recompensa la un moment dat cu calatorii in alte tari la finalul unor proiecte. L-am intrebat daca ii place sa calatoreasca si mi-a spus categoric ca nu simte nicio placere in asta. De aici la autosabotare nu este decat un pas. Pentru ca atunci cand termina un proiect in loc sa faca ceva care sa ii placa cu adevarat, el continua de fapt munca.. si facea un lucru care nu ii aducea nicio satisfactie.

Ce iti place cu adevarat si pe care il faci prea rar?  Leaga asta de un proiect pe care il ai de terminat… si in felul asta te vei ancora de ceea ce este cu adevarat important: de rezultate.

Cam astea sunt cele 3 tipuri de masuri pe care le poti lua, in functie de gradul de urgenta, ca sa iti recapeti identitatea si directia.

Sunt curios daca ai ceva de completat sau daca te-ai regasit in vreuna din situatiile de mai sus,

Cu drag, 

Daniel Zarnescu

Daniel-Zarnescu_1

PS: Daca nu esti in situatia de a fi coplesit de sarcinile pe care le ai, intoarce piramida cu capul in jos si o sa vezi la ce ai de lucrat ca sa ramai echilibrat in ceea ce faci (misiune personala – actiuni urgente – comportamente). Abia cand esti “la fundul sacului”, piramida se foloseste asa cum am prezentat-o aici.

PPS: Una dintre cele mai bune unelte de strategie si time management este Jurnalul Generalului. O poti comanda apasand >>>AICI<<< sau pe poza de prezentare de mai jos.

head_jg

 



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

34 thoughts on “Ce faci cand te simti coplesit si nu mai dai randament? (partea a 2-a)

  1. Salut Daniel, foarte bun articolul…
    Iti raspund acum de pe pc, pt ca la partea 1 am raspuns de pe telefon si nu a iesit nimic…si ce frumos comentasem, domnule!:)
    Ziceam eu acolo ceva despre gradualitatea stresului la romani, unde corporatistii conduceau detasat (prin overwork), veneau apoi bugetarii (prin overfrustration:)) si la final putinii dar fericitii freelanceri. deci, raspunsul e evident, doar munca dublata de pasiune e benefica, restul e vaslit la galere si continuu izvor de depresie si oboseala.
    Ce sa facem??
    Evident, nu vom avea toti curajul de a “baga demisia” si a deveni freelanceri insa solutiile expuse de tine sunt aplicabile si efective.
    Propun dealtfel cititorilor acestui bun articol sa dea retete de destresare rapida la locul faptei si/sau metode functionabile a la long.
    Tu, Daniel, clasifica-le, comprima-le si trimite mai departe!
    Numai bine!

    • Esti unul dintre cei mai clari in comentarii pe ConstruimImperii.Ro in momentul asta. Fiecare post de-al tau aduce plus valoare.

      Keep up the good work,
      Randurile tale de multe ori ma inspira pentru urmatoarele materiale.

  2. te citesc Daniele, cu multa ravna chiar. Afirmai intr-un articol ca suntem suma oamenilor cu care ne petrecem cel mai mult timp. daca ar fi sa ma iau dupa ceea ce vad- colegii de munca, care imi sunt si vecini, m-as impusca. Dar am articolele voastre: ale tale si ale lui Andy Szekely, cartile mele dragi si-mi spun ca mai este o speranta si pentru mine.
    Chiar astazi, in timp ce-mi faceam plimbarea datatoare de energie de dimineata la MIB.
    inspiratie,
    emanuela

  3. Buna Daniel
    Multumesc pt articol ,ma declar o persoana energica si care poate duce mult,o sa tin cont de sfaturile tale si de si de ideile din cartea recomandata de tine
    Multumesc frumos!
    Cornelia Lozneanu

  4. Sunt prezent Danel si ma bucur sa citesc aceste frumoase si foarte clare idei expuse de tine care, cu adevarat, pot oferii limpezime multora dintre noi…
    In aplicarea acestor strategii ne confruntam insa cu graba, nerabdarea, teama si alti asemenea factori …dar macar noi cei care parcurgem asemenea materiale putem miza pe eficienta acestor arme de lupta si strategi priceputi …Eu ma simt incurajat…

  5. Din nou citesc ceva deosebit , Felicitari, Daniel!

    Mi-a placut ideea “Sfatul meu este sa iti printezi intrebarea asta pe o foaie de A4 si sa o lipesti undeva unde o poti vedea zilnic:

    Care este primul pas ca sa ajung la destinatie?”. O apilc chiar azi!:-)

  6. Salutare !
    E prima data cand scriu aici si chiar daca nu am facut-o pana acum, am apreciat enorm ceea ce ai facut pana acum. Randurile scrise in ceea ce priveste stresul la serviciu sunt de-a dreptul uimitoare. Nu cred ca e cineva sa nu fi clacat la un moment dat si sa nu fi avut un vid in creier.

  7. Multumesc, Daniel!

    Cel mai tare eye-opener pentru mine a fost chestia cu vizualizarea problemelor ca dispuse “radial” si nu “directional”. Eu, una, aveam si iluzia ca daca ma apuc de sapte chestii o data “ma oblig” sa le termin pe toate, ca altfel, vezi Doamne, nu ma oblig.

    Descrii aici multe obiceiuri bune si… o s-o iau pe indelete.

  8. de fapt ce doresti sa auzi _??ha .. azi mai rau ca pana in 89 …. peste tot numai mizerie si minciuna – hotia in floare si pe fata …ii inbrobodim si-i inbatam pe toti cu promisiuni si apa rece

  9. Salut !

    Si eu te citesc Daniel ! Ai scris un articol minunat !

    Cred ca sfaturile date in acest articol se pot aplica pentru orice tip de obiectiv. Eu de exemplu sunt clasa a 12-a si vreau sa studiez psihologia, dar nu pot intra la facultate fara sa iau peste 6 la bacalaureat si eu nu m-am apucat de invatat pana acum. Am inceput sa fac alte lucruri, orice dar numai sa invat nu. M-ai trezit si m-ai inspirat cu acest articol, astfel ca mi-au venit idei despre cum sa ma motivez sa invat si la ce trebuie sa renunt ca sa imi pot indeplini obiectivul final.

    Multumesc !Iti urez mult succes !
    Paul.

  10. Felicitari Daniel,articolul este util si inspirant,multumesc pt informatii eu le citesc sunt incantata sa citesc asemenea articole,spor in tot ce faci.

  11. Articolul este foarte bun, poate cam incarcat pentru cineva care se dezvolta personal
    continuu de mai mult timp, insa pentru cineva care lucreaza in mediul Corporatist, sau
    intr-o afacere proprie clasica – fara prea multa dezvoltare personala – e perfect.

    Impresia pe care o am este ca se pune accentul cu predilectie pe rezolvarea problemele unui Manager care are afacere clasica sau lucreaza intr-o Corporatie si putin sau deloc pe
    rezolvarea problemelor Unui Lider care lucreaza cu Parteneri de afaceri voluntari.

    Diferenta este uriasa !

    Cu stima, Dragos Alexandru

  12. Buna Daniel…

    iti citesc articolele de mult timp. Reusesti sa concentrezi esenta (din pacate nu calitativa) a vietii cotidiene a acelora care lucreaza azi in Romania. Ca e bugetar sau privat, cel care lucreaza ajunge, cred, intr-un punct cand se intreaba : ce fac mai departe? Sarcini, sarcini impuse ca in comunism, nevoia de a face fata tuturor si ajungi sa nu te mai regasesti.
    Articolul deazi imi propune solutii pentru a acorda o sansa mie: o persoana cae isi iubeste meseria, in mod fericit am talentele necesare pentru ea si am si rezultate. Si totusi ma simt blocata de cererile ce vin din sistem: de mult nu mai conteaza munca efectiva, ci cate proiecte ai realizat, cate activitati extra…Esenta se pierde, nu mai intereseaza si pare sa nu mai aiba valoare.
    Eu oricum sunt obligata sa aleg. Organismul da semne de oboseala, boala.
    Multumesc pentru articolul de azi. S-a clarificat torul.
    Edith

  13. Mai incercasem cu inchiderea buclelor inchise pentru a elimina din sarcini, insa in timpul asta luam altele, asa ca nu obtineam eficienta. O sa urmez pasii descrisi de tine si exact in aceeasi ordine si te anunt de rezultat.

  14. Buna Daniel.
    Inainte de partea intai a articolului, cand toate se invarteau in jurul meu am luat decizia de a-mi lua o luna de concediu fara plata. Doream sa ma regasesc, sa ma adun, sa gasesc solutia sa fac ceva real cu viata mea, in deplina libertate si bucurie.
    Zambetul sadic, satisfacut al directorului general, care a aprobat “cu ochii inchisi” cererea de concediu fara plata, mi-a demonstrat inca o data ca pentru el oamenii sunt sclavii care ii ofera confortul material. Verbal, s-a materializat: “Da, da e ok. Sa-ti iei laptopul cu tine, telefonul si … tinem legatura. Lucram usor si asa.” Acela a fost momentul in care intreaga viata mi s-a desfasurat in fata ochilor. Momentul in care m-am intrebat: “Si cu mine, cum ramane? Cu familia mea? Cu fratele meu bolnav de cancer? Pentru mine si pentru ei, cand este Timpul? Marele Timp?”
    Un coleg de comentarii vorbea de corporatisti, bugetari si freelanceri. Va invit sa vorbim despre mamele sau tatii care isi cresc singuri copiii, isi intretin parintii, isi ajuta semenii. Va invit sa vorbim despre Oameni in primul rand si mai apoi despre functii.
    Pentru ca oricum as intoarce piramida … este vorba tot despre OM.
    Despre omul marioneta supus conduitei sociale, impozitelor, taxelor, marelui sistem al asigurarilor de pensii si de sanatate, figurantul si actorul din scena Teatrului Vietii.
    Pentru OM este sansa aceasta. Pe OM trebuie sa-l miscam.
    Pentru ca daca nu ai randament pentru tine – OM, resurse pentru tine – OM, nu schimbi nimic. Nici viata ta, nici viata celui de langa tine, nici viata colegilor, a subalternilor, nici viata insasi.
    Suntem multi care practicam Recunostinta, meditatia, gandurile pozitive, afirmatiile, dieta rationala, biletelele pe pereti etc.
    “Miscarea, trairea, vibrarea, actionarea” centrului de forta personal, al credintei personale se afla in OM.

  15. Daniel,

    Cine mai spune ca articolele lungi nu sunt citite?

    Aceste concept care pot fi scrise pe un biletel cu adeziv, lipit pe un colt de….oglinda, le-ai ambalat intr-un mod foarte practice.
    Ce apreciez la acest articol cel mai mult, e ca ai “injectat” aproximativ 80% din continut cu… CALL TO ACTION.

    Ai reusit sa ma scoti dintr-o oarecare letargie fata de srierea articolelor pe site, inspirandu-ma pentru urmatorul articol.

    Multumesc

  16. Citind articolul tau mi-am dat seama ce fac incorect: incept prea multe lucruri deodata si nu reusesc sa le duc la bun sfarsit, ceea ce-mi da un sentiment de frustrare si ma demotiveaza. O sa fac o selectie si o sa incerc sa inchid niste paranteze chiar azi, ca sunt chestiuni vechi ce sunt in asteptare de mult timp…

    Sper ca iluminarea asta sa produca si schimbarea, ca s-a mai petrecut dar am scapat momentul si m-am trezit tot in acelasi punct:)

    Actiunea e cheia succesului, asta e sfatul cel mai de pret pe care l-am primit de la tine, pentru care iti multumesc mereu:) mi-l repet mereu, pana la urma o sa devina o rutina!

    Cu prietenie,
    Elena.

  17. M-am regăsit în faza cu „prea multe paranteze deschise”…

    Problema la mine e că… nicio zi nu seamănă cu alta și orice planuri în fac tind să fie modificate pe moment de urgențe pe care nu le pot delega și de oportunități pe care nu vreau să le pierd.

    Cred că permit acest lucru pentru că percep acele oportunități care apar pe moment mai importante decât planurile puse pe hârtie înainte cu o săptămână.

    • Felicitari. Ma bucur pentru toti cei care au puterea “sa se rupa” de cotidian si sa-si urmeze calea, de cele mai multe ori cu foarte multe obstacole. Multumesc pentru articol.

  18. interesant articolul si mi-a dat motive de meditatie.
    inainte de a citi articolul am pus in practica delegarea, ca singura modalitate de a putea onora mai multe lucrari urgente simultan si pentru a nu pierde pe niciunul dintre ei. Sigur ca in toate aspectele vietii putem delega, insa e necesar sa stim sa facem selectia potrivita, altfel ajungem sa facem tot noi toata treaba de la cap la coada. Si din pacate nu e prea usor sa gasesti colaboratorii si rapizi si seriosi si rezonabili sub raportul pret-calitate. Chiar mi s-a intamplat o data sa imi spuna clientul ca lucrarea asta vreau sa o faci tu, sa nu apelezi la colaboratori, or sunt situatii cand efectiv nu poti face fata la doua urgente simultan!
    Mi-a placut si sugestia de a ne incuraja copiii sa isi dezvolte partile forte si nu sa insiste pe cele slabe – suntem tentati sa ii indrumam spre acele domenii unde cererea e mai mare si banii mai multi chiar daca ei poate nu au o inclinatie deosebita!
    Mai ales mi-a placut si rumeg fraza: Dupa ce ai o idee despre ce vrei tu cu adevarat, o sa poti sa iti pui intrebarea: ce fac acum serveste misiunii mele personale, sau ma departeaza de fapt? Am o idee si vreau k ceea ce fac acum sa serveasca misiunii mele. Cu siguranta te voi anunta daca am reusit.

  19. Buna, Daniel,

    Mi-au placut cel mai mult din articol:
    1. Intrebarea care te pune in miscare (si pe care o ignoram de multe ori)
    2. Lista cu ce sa nu faci (not pt mine: sa nu mai pierd vremea pe facebook…!!!)

    Oricum, odata cu recunoasterea si asumarea misiunii personale vin si astea, chiar daca mai greu. 🙂 “(altfel spus: Stii de ce esti predispus sa reusesti?)

    Dana

  20. Hei salut!

    Eu m-am regasit in raspunsul intrebarii “Care este primul pas care ma va apropia de indeplinirea obiectivelor tale?”

    De cele mai multe ori simplul fapt ca stii raspunsul la aceasta intrebare mai ales atunci cand te pierzi te va pune din nou pe drumul actiunii.

  21. Este exact ceea ce aveam nevoie.Am urmat facultatea,masterul…si nu le-am folosit…lucrez sub pregatirea mea ca si subofiter pompier…..vreau sa devin independent financiar ….m-am apucat de multe…ma pasioneaza si practic artele martiale ,urmez si o cale spirituala care ma ajuta ,dar mi-am dat seama acum ca tb sa fc de multa vreme medicina …si sa o combin cu pasiunea de a trata oamenii cu cea de a preda artele martiale..insa sunt prea multe proiecte …m-am apucat sa fc site-ul pt scoala de arte martiale…desi acum invat pt medicina ….si parca nu am atata timp cat imi tb….vreau sa reusesc anul asta…anul trecut am luat doar 7,45…si am invatat 2-3 saptamani doar….tb sa ma motivez…..materialele voastre si cartile pe care le comand de la voi ma ajuta sa ma dezvolt si sa ajung unde imi doresc….numai bine….

  22. Hello Daniel,

    Din nou foarte clar ,concis si structurat. Asta imi place foarte mult la tine.
    Cat de mare adevar graiesti in ceea ce priveste delegarea sarcinilor in Romania. De un an lucrez pentru un patron roman, intr-o adevarata structura “sanatoasa”,tipic romaneasca. Exact cum spui ajung sa ti se intoarca delegarile, si ai nevoie intr-adevar de revere de maestru sa le intorci in terenul lor.
    Tenis de-adevaratelea nu joc desi imi place sportul, dar jur ca la slujba exersez cu succes lovituri de rever sa le intorc mingea in teren.
    Pentru mine a picat foarte bine articolul ca am la mingi de intors cu duiumul.Pe cand pun mingea in teren imi schimba patronul jucatorul sau ma lasa fara el si deja functionez cu multe paranteze deschise.

    Multumesc!

  23. Am citit ambele articole unul dupa altul, apoi comentariile. Nici ca puteai descrie mai bine situatia in care ma aflu. Mi-au fost utile intrebarile sugerate de tine, imaginea radiala a problemelor care ma inconjoara si carora ma straduiesc sa le fac fata. Imi lipseste insa piesa de baza: directia si ma chinui de ceva vreme sa o redefinesc. Spun redefinesc pentru ca ma aflu intr-un moment in care am depasit scopul propus cu multi ani in urma si acum ar trebui sa creionez un altul, in raport cu contextul actual, cu modificarile intervenite in viata mea. Si din pacate nu reusesc. INCA.
    Iti multumesc pentru articolele tale care ma ajuta mult si ma readuc pe linia de plutire. Sper din suflet sa-ti atingi scopul: “18 000 de oameni (momentan), incurajati sa faca pasi…” pentru ca sunt sigura, ca asa, lumea va fi mai buna si mai frumoasa.

  24. Alo

    Numele meu este domnul Barry Andrews, eu sunt un creditor social și legal dau împrumuturi la 3%, am creditor care ține mereu el, pentru că am da împrumuturi de toate tipurile.

    Ce fel de împrumut de care aveți nevoie, doar le numim, noi vom fi întotdeauna gata să le dea la tine.
    Ai nevoie de un împrumut pentru noua dvs. de afaceri de investiții? sau aveți nevoie de un credit de nevoi personale pentru a avea grijă de familie sau de tine? ce tipuri de împrumut care aveți nevoie? le menționăm prin e-mail, și dvs. de credit va fi oferit cu amabilitate la ușa dumneavoastră, de îndată ce doriți.

    Deci, dacă sunteți cu adevărat interesat de un împrumut, contactati-ma prin adresa mea de e-mail în berryandrews@outlook.com.

    Întoarce-te la mine acum dacă aveți într-adevăr nevoie de acest împrumut.

    cu sinceritate

    Dl Berry Andrews.