“99% dintre elevi si studenti sunt masinarii care merg pe cai deja batute, atenti sa foloseasca retete prestabilite.”
William Torrey Harris, comisarul SUA al educatiei (1889-1906)
Filozoful francez Foucault denumea sistemul educational intr-un mod mult mai crud: reducerea sufletului si a individualitatii la o suma de functii prestabilite. Din pacate sistemul educational care este promovat la nivel mondial este unica alternativa de educatie si nu poate fi “ocolita”. Cu alte cuvinte – sa nu intri in “sistem” nu este o optiune, pentru ca societatea te va respinge mai apoi.
Nu vorbesc de invatamantul superior, ci de cel primar si gimnazial, in care ai destui ani la dispozitie ca sa fii si tu “sculptat” dupa chipul si asemanarea celor care au gandit sistemul.
Ca sa iti fac o paralela pe tema asta, studiind ani buni de zile testul psihometric MBTI (Myers Briggs Type Indicator) am avut o revelatie absolut naucitoare: pana si testele psihologice care incadreaza diverse tipuri de personalitate, sunt facute prin ochii autorului, care se atribuie unui tipar si infiereaza pe altele, inconstient.
Surprinzator a fost, de asemenea, tot din prisma MBTI-ului, sa observ cum inclusiv comportamentul unui elev, modul cum ar trebui sa relationeze in scoala, sa isi faca temele, sa raspunda profesorului – sunt atribute ale 2-5 tipare din 16 (sa fie linistit, sa vorbeasca atunci cand este intrebat, sa asculte de profesor, sa invete ceea ce i se da si sa isi faca temele, sa respecte programul impus, sa nu intarzie, sa isi dezvolte capacitatea de memorare in special, sa mearga pe solutii verificate – fara dezvoltarea capacitatii de inovatie neaparat, fara dezvoltarea capacitatii emotionale, a creativitatii, a curajului de a iesi din norma etc).
Celelalte 11-14 tipare definite de testul MBTI, care raman pe dinafara, au doua optiuni: sa se conformeze si sa incerce isi asume un comportament si niste abilitati care nu ii sunt native, sau sa devina un paria al sistemului.
De aici diversi rebeli care sunt dispretuiti de sistem de-a lungul a 10-16 ani (!), timp in care acestia dezvolta diverse afectiuni psihologice si comportamente atipice refulate.
Sistemul educational, din pacate, se erijeaza intr-un judecator al normalitatii. El va spune cine este “conform” si cine nu. De aici rezulta doua intrebari care sunt extrem de pertinente si la care nimeni nu stie sa raspunda:
1 – Care este ADEVARATUL scop al sistemului educational ? (pentru ca din exterior se vede ca scopul este sa creeze un anumit tipar de angajat care sa nu iasa din norma si sa faca ce i se spune)
2 – De ce se erijeaza in unicul judecator al normalitatii si nu exista o “alta cale” prin care sa te educi (sisteme alternative acceptate)?
Care sunt efectele sistemului educational asa cum functioneaza in momentul de fata?
*creeaza in primul rand oameni docili, robotizati, care functioneaza dupa indicatii si program
*transmite mesajul ca esti destept daca esti angajabil si ca esti anormal daca iesi din tipare
*merge pe o puternica ierarhizare (pe o singura directie, a conformismului): premiul I il ia cel care este CEL MAI ascultator si mai integrat in sistem.
Din pacate parintii deseori cad prada mesajului transmis de sistemul educational si ajung sa isi judece proprii copii in functie de verdictul pe care il dau profesorii (reprezentantii sistemului). Ori sistemul este corupt prin insusi mesajul transmis, de conformitate.
Cand ai doi copii din care unul are o capacitate de memorare foarte ridicata si este atent la datele care i se transmit, iar carelalalt are o capacitate puternica de relationare dar si o energie pe care trebuie sa o dea afara, sa il tii pe cel de-al doilea prizonier langa celalalt este o crima la adresa naturii lui (este doar un exemplu). Dupa ani de zile in care i se spune ca trebuie sa taca, sa fie prezent, sa memoreze, sa asculte de profesor – bombardat din toate partile ca este atipic si “branza buna in burduf de caine”, incet dar sigur va deveni un zombie al sistemului.
“Am observat un fenomen fascinant in cei peste treizeci de ani petrecuti in invatamant, ca profesor: sistemul educational este din ce in ce mai irelevant pentru marile companii ale planetei. Nimeni nu mai crede ca oamenii de stiinta se nasc in clasele de stiinta, ca politicienii se nasc in clasele de studii politice sau poetii in clasele de literatura. Adevarul este ca scolile nu te invata nimic, cu exceptia faptului ca te invata, totusi, sa te supui ordinelor. […] Suna un clopotel si tanarul care scrie un poem, aflat in mijlocul unui proces creativ, isi inchide caietul, docil, si se muta in alta <celula> in care trebuie sa memoreze faptul ca oamenii provin din maimute.”
John Taylor Gatto, Din ce in ce mai prosti: Curricula ascunsa a sistemului educational
Mergand mai departe de atat, facand studii pe premiantii cu coronita ani de-a randul, am fost surprins sa vad un tipar in continuarea acestei abilitati deprinse – angajati obedienti pe posturi care nu presupun riscuri, care isi fac treaba, pe care te poti baza. Din pacate – stersi ca personalitate si incastrati in cutii prea puternice pentru ei ca sa iasa.
Cum spun deseori in traininguri, sistemul educational, cum este gandit el acum, nu te invata nimic despre trei dintre cele mai importante parti ale unui om fericit (complet): relatii, sanatate si bani.
Cine devine antreprenor?
Mergem mai departe, pe unul dintre cele mai suprinzatoare studii facute pe tineri de catre NBER (Biroul National de Cercetare Economica), prin Ross Levine si Yona Rubinstein. Studiul se numeste: “Smart and Illicit: Who becomes an entrepreneur?” (Destept si ilicit: cine devine antreprenor?)
Concluzia studiului a relevat faptul ca antreprenor devine cel care dezvolta, in timp, o combinatie intre inteligenta si tendinta de a nu respecta reguli si cai prestabilite (!) In fapt, aceasta combinatie este in totala antiteza cu ce “sculpteaza” sistemul educational.
Insa cele doua atribute (inteligenta, in sensul adaptabilitatii, si agresivitatea/tendinta de a nu respecta reguli/ asumarea de riscuri) nu sunt de ajuns ca sa te transforme in antreprenor. Sunt insa un semn distinctiv al unei capacitati de inovatie si proactivitate comuna antreprenorilor.
Aceste activitati ilicite si riscante pe care le poti identifica la copii si tineri sunt:
- jocurile de noroc,
- alcoolul,
- droguri usoare,
- renuntarea la scoala (in special liceu si facultate)
- chiar forme usoare de jafuri/hotii.
Toate actiunile astea sunt atributele unui paria al sistemului, care nu se poate “conforma”.
Amuzant este ca aceasta agresivitate ca si forma de exprimare nu anuleaza inteligenta de care dau dovada, pentru ca abilitatea de a “se descurca” ii face inclusiv sa performeze, pe perioade scurte de timp, inclusiv la scoala sau ca si angajati. Insa tocmai obligatia de a se conforma sistemului ii face sa isi piarda motivatia si sa “incalce regulile”. Sunt oameni care vor incalca regulile in continuare, in ideea de a performa, de a ajunge la rezultate mult mai bune, nerespectand caile batatorite de altii.
Strict statistic, pe langa inteligenta si tendinta de a nu respecta regulile, mai sunt cateva elemente care transforma tanarul intr-un antreprenor de succes mai apoi. De obicei provin din familii cel putin din patura medie a societatii, cu ambii parinti prezenti in viata lor si cu o stima de sine ridicata ca si adolescenti (mostenita de la parinti).
Studiul a fost pornit in 1979 prin urmarirea a peste 12 000 de persoane cu varsta intre 15-22 ani, masurandu-se in special rezultatele la testele scolare, la testele cognitive si abilitatile de invatare, dar si activitatile ilicite inregistrate in dreptul lor pana in varsta de 22 de ani.
Daca mai lipesti de studiul asta si cifrele care spun ca persoanele cu ADHD (Deficienta hiperactivitatii cu deficit de atentie) au de patru ori mai multe sanse sa fie antreprenori decat cei fara, deja incepi sa iti faci o idee despre cum sistemul creeaza conformism si judeca puternic pe cei care ies din tipare. Ceea ce specialistii o transpun intr-o afectiune, antreprenorii o folosesc precum o superputere.
“Plictisit la scoala, corigent la materii, nu se poate intelege cu colegii si profesorii? Poate fi un excelent antreprenor sau un paria al societatii. Diferenta o vor face in special parintii.”
Cameron Herold, De doua ori dublu – cum sa iti dublezi cifra de afaceri si profitul in mai putin de trei ani
Traducerea studiilor de mai sus in abilitati pe care le poseda antreprenorii, odata ce se pun in miscare:
1) Antreprenorii sunt oameni de actiune
Indiferent ca sunt introspectivi sau nu, ca sunt extrovertiti sau nu, antreprenorii sunt dependenti de actiune si de rezultate. Este si motivul pentru care, de multe ori, reusesc sa se urneasca din loc, chit ca nu au toata “harta” in cap.
2) Orientati catre o viziune
De aici vine de obicei energia care se transpune in actiune. Imaginatia unui antreprenor dezvolta scenarii a unei lumi mai bune, in care el, cel care nu se poate integra si adapta, sa fie in mijlocul unei realitati create. Nu am intalnit antreprenor care sa nu “vada” in viitor si care sa nu se entuziasmeze de ceea ce poate face pe cont propriu, in acea directie.
Antreprenorii vad in viitor inainte ca acesta sa se intample.
3) Isi asuma riscuri si incalca “reguli”
Un antreprenor prefera oricand un risc asumat unei realitati placide si fara directie. In fapt, regulile despre care vorbim aici nu sunt reguli impuse de lege neaparat, ci cele impuse de societate sau de catre alte persoane. Reguli nescrise.
Insusi faptul ca pornesti o afacere pe cont propriu este tot o regula incalcata, avand in vedere ca in mod normal mai putin de 1/10 oameni au curajul asta. Antreprenorii sunt dusmanii inteligentei “conventionale” (de bun simt), pe care o refuza.
Inteligenta conventionala se traduce prin “ce spune lumea” despre succes, bani, pasiune, in conditiile in care “lumea” nu are succes, bani si nici pasiune in ce face.
Dau un singur exemplu, arhicunoscut, de ceea ce “spune lumea”: “Pensia este sigura, angajeaza-te cu carte de munca, undeva caldut, ca sa strangi bani pentru batranete.”
4) Inteleg, accepta si iubesc esecurile
Nu am vazut antreprenor care sa nu site sa se ridice din propria cenusa. Ba chiar criza economica prin care “trecem” a fost un test foarte bun pentru antreprenori. Am zeci de prieteni cu firme ingropate si care au fost nevoiti sa o ia de la zero, fara niciun ban. Au facut-o.
Una dintre credintele “conventionale” este ca statutul de angajat este mai sigur decat statutul de antreprenor. Insa am vazut mai multi angajati afectati cu adevarat de criza (cu credite pe apartamente si masini) si care nu au reusit sa se ridice din nou, decat antreprenori care sa isi suflece manecile si sa o ia de la zero.
Antreprenorul accepta esecul. Angajatul il refuza.
5) Sunt dependenti de munca lor
Am putea spune ca sunt “workaholics”, insa in realitate ei sunt dependenti de ceea ce “creeaza” si simt placere deosebita in asta. Nu vad munca drept munca ci drept relaxare de multe ori.
6) Se recunosc intre ei si se inconjoara de “pasiunea” altora
Tocmai pentru ca resping inteligenta “conventionala” care iti spune ce nu poti face, antreprenorii se recunosc intre ei si se incurajeaza reciproc in mod constant. Stiu ca oamenii ca ei sunt rari si se apreciaza pentru ceea construiesc si reusesc.
In timp, intelegand cele sase atitudini antreprenoriale, le-am dezvoltat pe fiecare in parte cat am putut de mult. Rezultatul este in afacerile pe care le-am construit in timp, pe cele in care am esuat, oamenii pe care i-am ajutat sa isi urmeze visurile, sa isi deschida afaceri proprii si sa isi castige independenta financiara.
Antreprenorii sunt, in fapt, persoane care nu se pot adapta la realitatea inconjuratoare. Prin munca lor, de obicei, se naste o realitate mai buna.
In final
Mesajul meu se indreapta spre capacitatea de a discerne valorile, independent de ceea ce spune societatea. Cei mai mari antreprenori si inovatori ai lumii in care traim au fost si sunt niste inadaptati ai sistemului. Daca un copil nu se poate adapta sistemului educational, daca face “prostii”, daca are o energie pe care de multe ori o elimina prin activitati diverse, diferite de ce fac alti “tineri”, daca nu se poate concentra mult timp, daca experimenteaza activitati la granita moralitatii si a legii etc. – exista toate sansele ca el sa fie un simplu rebel agresat de “sistem”, care cauta sa evadeze.
De aici drumul lui se desprinde, cand devine adult: fara sprijin si neinteles de societate, poate deveni un infractor, pe de o parte. Cu putin ajutor (din partea familiei si a celor apropiati), abilitatea de a nu respecta regulile nescrise ale societatii se poate transforma intr-o abilitate de a construi ceva mai bun decat realitatea existenta.
Sunt convins ca multi dintre cei cu afaceri isi vor regasi copilaria in studiul de mai sus.
Inteligenta combinata cu tendinta de a incalca “regulile” – portretul copilului care are o sansa mare sa ajunga antreprenor mai tarziu.
Imi poti confirma printr-o experienta proprie ceea ce am scris in articolul de mai sus?
Cu drag,
Daniel Zarnescu
Mi a placut 🙂 fara sa ma laud, dar pot sa spun ca desi am 18 ani, pana acum educatia mi am facut o singura. Si am de gand sa devin un atreprenor de succes. Pe Marie Forleo o urmaresc si isi face treaba minunat. Iar faptul ca am participat la mib online asta vara a fost ceva ce m a ajutat extraordinar de mult. Chiar si acum mai intru pe platforma sa urmaresc filmuletele cu productivitatea ( am nevoie, fiind INFP 🙂 ) . Tu, Pera, Andreea Papp ati fost nonconformistii care m au ajutat sa ies din tipare. Si ati si reusit. Felicitari! 🙂
Multumesc mult 🙂 Si mult succes!
Asa sa fie 🙂
Daniel…mii de multumiri :)…articolul e genial,mi-a mers direct la suflet…sunt un INFP tipic,care ani de zile s-a chinuit sã se “integreze” in sistem…din fericire mi-am gãsit propria cale…am si ADHD,dar prin efort propriu am ajuns sã-mi cotrolez stãrile,si sã-mi pun la lucru calitãtile: imaginatie,creativitate,gandire non-comformistã…incã mai am mult de lucru la propria persoanã,dar acum mi-am gãsit propria cale…am ajuns deja la 32 de ani,dar nu regret drumul fãcut…o zi fainã 🙂
Ma chinui de 2 luni sa imi incep lucrarea de licenta avand ca tema “Antreprenoriatul” . Datorita articolului dumneavoastra, in aceasta seara pot scrie primele pagini din licenta mea. Va multumesc!
Cu multa placere 🙂
Daniel, esti geeeniaaaal!
Jur, parca m-ai descrie pe mine. Foarte, foarte bun articolul.
Am 15 ani si toti colegii, profesorii, rudele ma vad prea optimist si-mi spun ca nu-i bine cum gandesc si ca trebuie sa ma tin de scoala.
Nu-i ascult! Pentru ca daca i-as asculta as ajunge, in cel mai bun caz, unde au ajuns ei. Ori eu nu vreau asta. Eu vreau mult mai mult de-atat.
PS: Sa-ti traiasca junioru’!
Buna, Daniel!
Articolul este extraordinar si ai dreptate in tot ce spui. Eu sunt profesor in invatamantul gimnazial, sau cum spui tu, un “reprezentant al sistemului”. Dupa ce l-am citit pe Robert Kiyosaki, unde am citit ca “elevii de nota 10 ajung cei mai buni angajati ai elevilor de nota 5” am inceput sa vad cu alti ochi invatamantul si sa nu-i mai condamn pe cei care nu invata sau sunt mai rebeli. Da, le acord notele in functie de merit, dar ii apreciez si pe cei care au spirit de initiativa si se descurca in viata scolara fara sa toceasca. Mai mult decat atat, pot sa iti spun ca acum ceva ani am fost foarte dezamagita chiar de elevii care invata, de fapt care tocesc. Am predat la o clasa de a 6-a ramurile industriale cu ceea ce prelucreaza si ce produse se obtin. N-am mai avut timp sa predau industria alimantara. In ora urmatoare, am dat o lucrare de control, in care am solicitat elevilor pentru 1punct din 9 puncte sa dea exemplu de 4 produse finite ale industriei alimentare. Elevii de nota 10 (tocilari) mi-au dat exemplu de ciment, cuie, tabla, cauciuc, iar elevii de nota 5 au dat exemple corecte pentru acest subiect. Eu nu-i apreciez pe cei care cer elevilor invatatul pe de rost, si nici pe elevi nu-i punctez foarte bine daca invata pe de rost. Vreau sa vad si cum gandesc. Chiar de la clasele mici. Unii reusesc. Altii, obisnuiti la toate materiile cu invataul pe de rost sunt nemultumiti. La fel si parintii lor.
🙂
Tot Gatto spunea; “e un mare mister pentru mine cum s-a dezvoltat sistemul educational, pentru ca sunt mii de persoane dedicate, iubitoare care lucreaza ca profesori. Insa nu oamenii din sistem sunt problema neaparat, ci logica abstracta a institutiei care este pusa pe primul plan, dincolo de contributia individuala a studentului. Desi profesorilor le pasa si muncesc din greu, sistemul in sine este psihopatic, rece si nu are constiinta.”
Este o diferenta intre educatie si sistem educational.
Felicitari!
Copilaria mea nu a semanat in fapte cu cea descrisa in articol. Insa multe din dorintele si gandurile mele le identific aici. Gandul sa plec de-acasa, sa las liceul sau sa fac ceva pe cont propriu mi-au trecut de multe ori prin cap.
Singurul lucru pentru care nu am actionat asa cum imi doream e o teribila frica de autoritate. Inca de mic am fost ascultator si silitor la scoala. M-am obisnuit sa fiu laudat pt notele mari si totul mi se parea normal.
Si astfel multe tendinte rebele au fost refulate, ma simteam inchis intr-o cutie, asemenea tiparului batatorit al societatii. Acum usor usor gandurile se transforma in actiuni, nu imi mai ascult parintii pentru ca primesc aceleasi sfaturi cliseizate, am un proiect in minte si am strans si banii necesari sa-l demarez.
Iulian, daca renunti la scoala nu inseamna ca ajungi antreprenor. Nu asta este mesajul. Mesajul este ca – statistic – antreprenorii au doua atribute care se exprima la fiecare in altfel: inteligenta “adaptiva” (in sensul ca se ocupa constant de educatia proprie, in functie de nevoile lui, si ca este foarte flexibil in “practica” astfel incat sa obtina rezultate) / tendinta de a incalca regulile (exprimata in mai multe forme, tendinta de a renunta la facultate fiind doar una dintre ele).
Sa incalci regulile inseamna sa alegi scurtatura pe care nimeni nu o accepta.
Una fara cealalta nu face doi bani.
Scoala este importanta. Nu recomand sa renunti la ea. Primele 12 clase, cel putin, sunt vitale, pentru ca altfel ajungi stigmatizat in societate. Si facultatea este buna! Atata tot ca nu trebuie sa te bazezi pe ele, pentru ca educatia, cu adevart, nu ti-o da sistemul educational.
ultimul fragment foarte adevarat…..deci dragi copii ramaneti in scoala, terminati o, pentru ca la fel cum a zis si daniel societatea se uita cu alti ochi la tine atunci cand nu ai nici macar 12 clase …dupa care demarati proiecte….pentru ca fara cele 12 clase nu prea te baga lumea in seama …:) ….Deci oricat de nasoala ar fi si pentru unii pierdere de timp, trebuie terminata …. 😉
am inteles mesajul. Voi scoate ce-i mai bun din amandoua.
Ajungi stigmatizat de societate fara 12 clase? Nasol. 🙁 Noroc ca mi-am terminat liceul, bacul refuz sa-l dau. Desi am auzit povesti despre oameni de succes care au renuntat la scoala 🙂
Foarte bun articolul!
Ai dreptate in ceea ce priveste invatamantul, mai bine zis educatia pe care au primit-o parintii nostrii, care se reflecta in nod direct asupra noastra. Eu sunt in Londra de 1 an jumate, si am inceput, un curs de limba engleza, intensiv, dar profesorul de aici e orientat pe invatarea limbii engleze care se vorbeste pe strada si in viata de zi cu zi, si pune accent foarte mult pe cultura fiecarei tari, incercand sa faca corelare intre limbi, prin deferite exemple, ceea ce mi se pare extraodinar! Imi doresc ca in 2 ai sa vin inapoi in tara si sa ajut oameni ca tine sa schimbam o intreaga cultura! Stiu este foarte mult de munca dar lucru minunat este ca, in tara este suficient de mult potential nedezvoltat inca;) o seara faina sa ai!
🙂 Te astept pe baricade :))
Salutare Daniel,
Un articol foarte bun, in care ai pus punctul pe “i” si care imi intareste convingerea ca sistemul trebuie schimbat !
Dupa cum observi, am evoluat mult dupa tabara ET si cred din ce in ce mai mult ca datoria noastra nu este sa luptam impotriva acestui sistem ce nu ne apartine, ci sa construim altul, unul mai bun !
Ma bucur sa vad ca desi ai multe pe cap, nu faci rabat de la calitatea articolelor cu care ne-ai obisnuit si te apreciez pentru respect !
Felicitari pentru primul vostru copil si va doresc sa aveti parte de bucuriile imperiului pe care il vom construii impreuna !
Multumesc mult 🙂
Nu uita ca nu poti schimba nimic daca nu vii cu o alternativa. Scopul nu este de a darama “sistemul”, ci de a construi unul.
Incepand cu Sambata, pe 12 Aprilie, ora 12:03 pentru Daniel Zarnescu notiunile de munca/reward/antreprenoriat isi schimba axa! Sa fiti sanatosi si “inadaptati” exact cat trebuie 🙂
Legat de articol …
Cumva pluteste ideea boema ca procesul de invatare sare pe planul secund. GRESIT cu G mare!
Poti sa fii un antreprenor bun (scoatem din ecuatie antreprenorii geniali) la 20, 30 sau la 45 ani…sau niciodata. Aici nu exista garantii.
Dupa mine cheia succesului sta in invatarea continua. Poti sa iti stabilesti paragul de INCOMPETENTA de la 14 ani si sa ramai acolo toata viata. Singura actiune care te poate ajuta sa treci de acest prag este procesul de invatare.
Ca orice alt lucru in viata si “invatarea” trebuie exersata. Cu cat exersezi mai mult cu atat o stapanesti mai bine si ai sanse mai mari sa devii ceea ce iti doresti.
E periculoasa directia in care supraapreciezi “copilul rebel” in detrimentul exercitiului de invatare! Foarte multi “copii rebeli” ajung din pacate sa extraga din mediul inconjurator numai partea comoda fara sa se mai chinuie sa isi bata capul cu scoala! Din pacate acestia o sfarsesc cel mai urat…si in general la televizor.
Concluzie: Cu cat vom invata mai devreme sa raspundem la provocari ce nu ne plac (invatatul poate fi una dintre ele) cu atat vom ajunge mai repede sa facem ceea ce ne place! Ne putem reaminti ca: Realizari = Motivatie x Inteligenta.
Aceste randuri nu se adreseaza viitorilor Gates, Brin, Musk sau Curie … (lista continua dar nu e relevanta pentru 99% dintre antreprenori).
Fabian
Inteligenta adaptiva + tendinta de a incalca regulile “conventionale”
Inteligenta adaptiva inseamna EDUCATIE. Doar ca educatia nu ti-o mai da sistemul, ci tu.
Una fara alta nu se poate, in contextul asta.
Cat despre cifre – studiul nu face decat sa deseneze un “profil” al antreprenorului. Aici nu vorbim de Bill Gates, ci de majoritate.
Iar acest profil spune ca cei care au dovedit, in primii 22 de ani, cele doua atribute au o sansa mai mare sa fie antreprenori mai tarziu.
*inteligenta adaptiva (educatie continua nonformala si aplicata, de fapt)
*tendinta de a incalca regulile conventionale
Cele doua atribute se pot dovedi in mai multe feluri. Inteligenta – prin diverse premii, rezultate, concursuri, teste (de inteligenta si nu numai).
Tendinta de a incalca regulile, in prima parte a vietii sunt oarecum ilicite, pentru ca mai apoi sa se transforme doar intr-o “metafora”, de a nu respecta inteligenta “conventionala”.
Dar pe langa astea doua mai apar si niste atribute de “mediu”:
*parinti din patura medie
*educatia mamei pare iar foarte importanta (mai importanta decat a tatalui chiar)
*o stima de sine ridicata
toate astea combinate cu inca alte cateva atribute, construite sau primite, fac profilul “majoritar” al unui antreprenor, cand e tanar.
Pe nicaieri studiul nu spune ca daca renunti la scoala devii antreprenor 🙂 Pentru ca renuntatul la scoala este doar una dintre multele forme care exprima, de fapt, tendinta de a nu respecta regulile conventionale.
Cele doua, inteligenta si aceasta “rebeliune”, vin doar la pachet. Daca lipseste inteligenta adaptiva, ajungi pe strazi, sau chiar mai rau. Daca lipseste “rebeliunea”, o sa fii un bun angajat pe parcursul vietii (asta daca iei deciziile corecte pe parcurs).
Problema e mult mai complexa, nu va imbatati cu apa rece.Ii recomand totusi autorului articolului cartea lui Nassim Taleb-Lebada Neagra.Si aia saraci risca, muncesc, se zbat etc. (nu doar cei bogati) dar tot degeaba…
Salut! N are rost sa mai spun si eu ca e un articol care pune foarte bine punctul pe i , insa asta e societatea romaneasca, in clasele primare cat si in cele gimnaziale, copil fiind nu prea iti dai seama de unele lucruri , in schimb eu unu la facultate , ma uit in jur , si nu imi vine sa cred cum colegii mei rup cartile in speranta ca vor prinde un loc de munca mai bine platit (angajati) , iar companiile vin cu fel si fel de oferte si interviuri care nu cauta altceva decat sa isi dezvolte companiile pe ideile studentilor pentru o suma infima (ceea ce pe studenti ii multumeste de minune salariul) , nu am vrut, nu vreau si nu voi vrea sa fiu angajat…urasc cel mai mult pe lumea asta …iar eu unu ma regasesc in fraza ”Imaginatia unui antreprenor dezvolta scenarii a unei lumi mai bune, in care el, cel care nu se poate integra si adapta, sa fie in mijlocul unei realitati create.”(plus multe altele dar asta e principala idee) ….sunt sigur ca am potential , doar ca imi lipseste un pic motivatia dar si resursele financiare de inceput … Asadar scoala romaneasca creaza neadaptati , invatam despre toate cate un pic ”sa fie acolo sa nu trebuiasca”, iar concret foarte putin spre deloc …Bil Gates a renuntat la facultate in anul 3 ca sa isi faca propria firma ….Brian Tracy are o bibliografie incredibila (din copil problema la scoala si exemplu negativ a ajuns unul din cei mai de succes oameni) si multe alte exemple….. Dar sa nu uitam ca nu toti cei care citesc acest articol de acu sigur se vor gandi ca daca nu invata, nu iau bacalaureatul, merg in club si joaca jocuri de noroc sau mai stiu eu ce, sunt sigur antreprenori :)))))))))))))))……… Atat am vrut sa spun …Daniel Zarnescu multumim ca faci niste articole super….ce i drept rare :)) …dar cand le faci le faci bazat pe crudul adevar …..Sa-ti traiasca Toma ,sotia si iti doresc toate cele bune !!!! Cu respect Seby!
Multumesc mult, 🙂
Dap, daca te apuci de jocuri de noroc, nu inseamna ca esti antreprenor. AI surprins “nuanta” pe care unii nu o vor intelege.
Da, ma regasesc. Ma cert cu profesorii,le spun sincer, cu argumente logice cat de idioate sunt lucrurile predate,
dar am note mari si uneori am o relatie chiar buna cu ei.
Nu imi place regulile si nu imi place sa primesc ordine. Nu vreau sa fiu angajat, facultatea ma face angajat.
nu fumez, nu beau..n-am probleme de genul.
Singurul lucru e ca nu vreau sa merg la facultate, vreau sa-mi deschid o afacere dar ai mei ma tot preseaza sa-mi aleg o facultate si nu stiu ce sa fac.
Mi se tot spune ca or sa ma vada ei pe mine ce o sa fac..parca asteptand cu placere sa vada cum gresesc.
Alex.
Sfatul meu este sa mergi si la o facutate si sa pornesti si ceva pe cont propriu 🙂
sistem este asa cum este, cu bune si cu rele si-mi amintesc cum spuneai ca este important sa cunosti regulile jocului si sa te adaptezi la ele in timp ce mergi pe directia ta…spor cu miscarea antreprenoriala si cu educatia lui Toma 😉
Asta este si mesajul “din spate” 🙂 sa nu intri “in sistem” nu este o optiune.
Multumesc mult !
Genial! Confirm, sunt un neadaptat, un nonconformist, un incalcator de reguli, care are ca deviza: Intotdeauna sa treci pe rosu la semafor, pentru ca atunci cand apare culoarea verde, va trece toata lumea.
Super acest articol! Chiar si eu ma regasesc printre randuri 🙂
Deci copii iesiti din tipare!Cand vi se spune sa va mancati legumele,nu o faceti!=))
Desi inca nu am afacerea mea , un pas important e ca acum mai am putin si devin antrenor cu acte in regula curand, ceea ce spui tu vad in fiecare zi la copiii pe care ii antrenez , sunt destui care nu mai accepta anumite reguli simple , de a nu face ce fac ceilalati . Se simt oarecum frustrati, li se schimba privirea, iti transmit un sentiment ciudat in momentul in care le atragi atentia sau chiar zbieri la ei. De aceea in fiecare zi ma gandesc la exercitii care sa-i stimuleze sa se dezvolte , in baschet si nu numai, sper sa reusesc in fiecare zi , in fiecare antrenament sa scot maxim din ei !
Evident ca motorul reusitei este originalitatea, creativitatea si autenticitatea, dar eu cred ca exista un echilibru foarte complex intre ce resprectarea regulilor si “saltul” peste ele. Linia de demarcatie dintre antreprenor care “misca” treburile si infractor este subtire si gri, deci fiecare gaseste solutii proprii. Nu stiu daca toti antreprenorii sunt inadaptati, din contra, poate cei care dispun de o inteligenta existentiala foarte mare inteleg limitele sistemului si locul lor in el. Sistemul educational se transforma, dar nu indeajuns de rapid si educatia alternativa, coachingul, blogurile, forumurile si educatia online va suplini nevoile celor care doresc altceva pentru a-si utiliza potentialul.
Imi amintesc ca am citit pentru prima data lucrurile astea in urma cu peste zece ani intr-o serie de carti ale lui Robert Kiyosaki, serie care debuta cu “Tata bogat, tata sarac” si care mie, exponent al generatiei “decreteilor” mi-a dat peste cap computerul de bord. Am realizat ca scoala pe care an de an am incununat-o cu coronita locului I m-a condamnat la statutul de executant obedient, cum bine te-ai exprimat. A fost oribil sa constat ce sunt. Unul dintre cele mai umilitoare momente. Dar a fost si clipa in care am devenit exponentul rebel. Si clipa in care am decis ca vreau afacerea mea. Altceva nu mai aveam in cap. Tot ce stiam se reducea la cunostintele profesionale si la putina experienta capatata pana atunci. Dar am zis ca daca indrazneste cineva sa ma opreasca, moare in unghiile mele. 🙂
Am pornit prima afacere, cu cucuiele si vanataile inerente, apoi pe a doua, apoi pe a treia… Eram ca un drogat, vesnic in cautare de informatii, de clienti, de oportunitati, cadeam, ma ridicam, iar cadeam si tot asa. Am gresit de atatea ori incat am pierdut sirul numaratorii. Inca mai lupt cu mentalitatea proprie, imprimata adanc de cei 17 ani de scoala comunista si sunt convinsa ca toata viata voi invata. Greselile m-au costat uneori foarte scump, poate ca in alt context nu as fi fost dispusa sa platesc pretul, dar probabil ca sunt prea incapatanata.
Cert este ca imi place. Nu as putea trai fara asta. Probabil ca tine si de aluatul propriu, nu stiu. Continua sa scrii. O faci bine. Poate ca la un moment dat iti voi ridica niste mingi pe un teren de afaceri mai atipic…
😉 Multumesc mult si felicitari pentru experienta pe care ai acumulat-o.
Te urmaresc de ceva vreme, cam de când erai in parteneriat cu site.ul arta seductiei. Cam de acolo a început si dorință mea de a deveni un anteprenor deoarece cum ai subliniat mai sus nu ma potrivesc in “sistemul educațional” care taie aripile tinerilor pentru ca e mai ușor sa ai grija si sa ingrijesti niste copaci decat niste păsări. In momentul actual am o educație financiara peste medie as putea spune deoarece o hrănesc constant de aproape 2 ani in care am citit cărți de dezvoltare personala (financiara si emoțională). Am ales aceasta cale pentru ca simt ca nu as putea rezista într.o viață corporatista, unde mi se alege programul de lucru, salariul, si mi se îngrădește libertatea la care țin extrem de mult. Deocamdată am doar 17 ani si din cauza parintilor care au fost “educați” nu pot sa pornesc si sa dezvolt o afacere, am planificat sa fac asta când o sa ajung la facultate. Voiam sa îți mulțumesc tie, lui Pera si celorlalți oameni ca voi care stiu sa gândească in afara cutiei si m.au ajutat si pe mine sa o fac. 😀 Keep up the good work!!
Super tare, m-a uns la suflet articolul tau, esti genial.
De cand ma stiu nu am fost bun la invatat, pentru ca pur si simplu nu imi place sa tocesc, preferam sa inteleg cum functioneaza un anumit lucru si sa il explic prin cuvintele mele simple. Insa sistemul ma obliga sa invat anumite comentarii sau formule. Insa ideea este ca de exemplu anumite materii nu ma ajuta cu absolut nimic in viata mea persoana si misiunea pe care o am. Din cauza asta am inclinat sa citesc si sa lucrurile care ma atrag cel mai mult si pe care le faceam cu o mare usurinta, pentru ca imi erau dragi.
Sigur, confirm! Ba mai mult, copiii ascultatori ajung buni angajati, deoarece se conformeaza unui sistem, se adapteaza la el, si… sufera enorm.
De fapt, inteligenta emotionala e raspunsul. Abilitatea de a OBSERVA, RELATIONA CU ALTII e cheia. Si asta nu se invata la scoala, ba dimpotriva, esti tocat marunt, astfel incat supraaglomerarea cu informatii sa te determine sa te rupi de realitate, de realtii, de colegi.
Antreprenorul e relational, are contacte, schimba informatii… Cine are nevoie de el, sistemele centralizate? No way…
🙂 Antreprenorul creeaza sisteme, nu se supune altora neaparat.
buna observatie.
Uhh..asta i trezire la realitate nu gluma:) altfel spus cu totii care citim ne regasim si ne da un impuls in plus sa ne urmam intuitia respectiv de’a face altceva decat vor stapanii..:)
Nu pot decat sa-ti dau dreptate partial , in ceea ce ai afirmat in articol.Nu toti elevii care concuma alcool, chiulesc si-si exprima energia in diverse activitati ajung antreprenori.Acesti copii, utilizand aceste manifestatii isi scad stima de sine groaznic de mult.In pofida autoincrederii pe care ei cred ca o au, isi acopera “golul” interior prin ceva:poate fi alcool, exagerari de comportament, drog, etc. Ei isi creeaza o “cortina:”, iar adulti fiind, isi dau seama cat de mult s-au pacalit pe ei. Ceva ce in trecut era “cool”, acum este ruina: fara studii terminate( in cel mai rau caz), fara rezultate extracurriculare pentru ca sa nu fie intitulat “tocilar”. Parintii ii spun ca ar trebuii sa-si caute o slujba. Dar el, neavand rezultate , ajunge sa se simta privilegiat daca este cineva care-l va ajuta. Astfel ajunge acel angajat in productie. La fel si cu acela care totusi termina o facultate, dar in timpul ei, a baut cockteil-uri si cafele in timpul cursurilor,prefera sa mearga in cluburi, ca sa-si conume energia, nu avea timp de seminarii sau activitati de voluntariat, care sa-i demonstreze abilitatile, ajunge angajat in productie, pentru ca nu are informatia necesara ca sa faca fata responsabilitatii.
Acestia pot fi parte din societatea “tipicara” pentru ca acela care are licenta va fi frustrat ca este in productie, dand vina pe sistem (isi neaga greselile) ,iar celalalt tot frustrat pentru ca nu-i place muncda si salariul. amandoi devin deprimati si in multe cazuri ajung sociopati din cauza lipsei de putere a cuvantului la munca (mai ales la barbati) si-l exprima in familie devenind dominanti si agresivi. Oamenii acestia antreprenori??
Daca un om dupa frustrari isi deschide o afacere mica si intampina criza, nu onsulta pe nimeni pentru ca sa-si sartisfaca dorinta de putere si da faliment pana asa afle si el ce inseamna un bilant financiar.
Nimic nu e absolutist. Studiul nu spune ca toti elevii care consuma alcool ajung antreprenori si nici eu nu am spus asta. Spun doar ca antreprenorii au niste comportamente comune in liceu/facultate – inteligenta (au rezultate atunci cand se concentreaza, dar aceasta inteligenta ii si ajuta sa evolueze sau sa scape cand intra in belele) – cu o tendinta de a incalca regulile (pentru ca scoala este primul loc in care exista un set de reguli si elevii sunt “sculptati” cu precizie plictisitoare).
Deci – nu aia care beau alcool devin antreprenori.
De asemenea, tot studiul de mai sus (am pus link in articol) exprima un adevar pe care il vedem si noi.
“Premiantii” (nici aici toti) ajung niste angajati “blazati”, care respecta reguli si fac treaba care li se cere.
Articolul este inspirat din studiul NBER. Acolo gasesti mai multe detalii.
Repet – nu faptul ca chiulesti sau bei este garantul ca devii antreprenor, Doamne fereste 🙂 Ci daca te uiti in istoria antreprenorilor, o sa observi cele doua caracteristici in tineretea lor:
– destepti dar lenesi (au premii ocazionale, iau note foarte mari atunci cand sunt cointeresati, dar de obicei se plictisesc)
– cauta metode prin care sa jongleze “regulile” si testeaza (Gratian, fondatorul 4tuning, imi spunea ca citea “compuneri” tema de pe un caiet pe care nu scria niciun cuvant, spre exemplu; un alt prieten, milionar, imi spunea cum in generala a luat premiu pe banda rulanta si in liceu pur si simplu se plictisise si castiga bani din blogging, timp in care lua numai note proaste).
Multumesc Daniel pentru mesajul sters. Se pare ca nu poti decat sa afirmi pozitiv la articolele tale ca sa ramana afisate.Imi pare rau ca a trebuit sa-ti distrug “sistemul” tau de autoaparare si sa-mi pierd timpul argumentand de ce cred ca articolul reprezinta un adevar partial.
Mihaela, mesajul tau nu a fost sters. Imediat dupa ce posteaza oricine pe site, apare o notificare “You’re post await’s moderation” (sau ceva de genul).
Practic el intra intr-un panou de control unde eu, o data pe zi, resping postarile de tip SPAM (majoritatea in limba engleza, care promoveaza cazinouri, videochaturi sau mai stiu eu ce) si accept postarile in limba romana, ale oamenilor care comenteaza articolul (indiferent de natura mesajului, in limita bunului simt).
Daca nu as face asta, blogul ar fi plin, la comentarii, de englezisme si reclame porcoase. Accepturile le dau o data pe zi, maxim la 2 zile.
Incurajez dialogul si apreciez orice fel de postare care mentine o linie deschisa catre evolutie.
In generala la scoala luam note mici, eram amenintat de corigente, mama era chemata des la scoala pentru ca eram un copil care deranja orele. Cica aveam ADHD.
Am terminat scoala cu 12 clase, dar refuz sa dau bacalaureatul.
In concluzie, ma regasesc in unele chestii scrise mai sus. 🙂
Nici nu pot spune cat de mult mi-a placut articolul tau, si ai multa dreptate in privinta sistemului educational. Am fost un copil rebel, care nu isi gasea locul in scoala inca din clasele primare. La liceu am decis subit sa renunt,nu pot spune ce a fost in capul meu caci nici pana in ziua de azi nu am gasit un raspuns concret, dar cuvintele tale mi-au oferit o oarecare claritate. Nu puteam respecta ordinele, programul, si cand ma duceam la ore totusi, o faceam pentru 2 profesori (de engleza si de matematica) care intr-adevar stiau cum sa ma motiveze sa imi dezvolt abilitatile.
Desigur ca daca as putea intoarce timpul, as face lucrurile diferit pentru ca acum nu imi gasesc locul. Tot timpul ma lupt cu mine si simt ca nu ma potrivesc in peisaj cand sunt refuzata la diferite joburi. Acum vreau totusi sa termin liceul (sa nu imi mai fie rusine sa merg pe strada), dar stiu sigur ca niciodata nu am sa pot sa ma conformez intr-un mediu in care mi se cere sa fiu robot. Dupa ce voi mai acumula cunostinte, experienta, si dupa ce ma voi mai dezvolta pe plan personal, prefer sa imi asum riscul si sa imi deschid propria afacere. Ca o sa reusesc sau nu, ramane de vazut.
Pingback: Sistemul educational – abatorul de visuri (partea I) | Construim ImperiiConstruim Imperii