8 principii despre munca si succes

16 iul.

work_in_progress“Alege-ti o ocupatie pe care sa o iubesti si nu vei mai fi nevoit sa muncesti o singura zi din viata ta!”

Confucius

In momentele in care scriu randurile astea vin dupa o saptamana intreaga petrecuta la Vama Veche, unde am fost invitat ca trainer la un eveniment al unui prieten. A doua noapte am petrecut-o intr-un pub de folk, unde o formatie de doi tineri a cantat intr-o combinatie faina de chitara cu mandolina. Cand au intrat pe scena a fost un moment amuzant, pentru ca au fost prezentati drept formatia “Poze fara sunet”, ei numindu-se “cu sunet”.

Cei doi, un el si o ea, au fost surprinzator de buni, dincolo de numeroasele sincope avute pe parcursul celor 5-6 melodii cantate. Ce m-a impresionat insa a fost sufletul investit in reprezentatia lor. In fata le stateau cateva zeci de vamaioti cu berile in fata, multi dintre ei prea ametiti ca sa aprecieze ceea ce aveau in fata. Intr-un moment in care o masa intreaga a hotarat sa plece, ea, cea cu mandolina, a avut o reactie usor amuzanta, pe sfert serioasa, cand a spus in microfon in mijlocul melodiei: “Va rog, nu plecati!”

Si in momentul ala am vazut orele lucrate de cei doi, criticile venite din partea celor apropiati, banii insuficienti si pasiunea din spatele a ceea ce faceau. Toate astea in numele unui vis.

“Noi nu facem filme pentru bani, noi facem bani ca sa putem face filme.”

Walt Disney

Vazandu-i pe cei doi, am avut “flashbackuri” cu multe situatii ale mele, personal, sau ale cursantilor mei. Este atat de simplu sa ii dai cuiva un sfat venit din adancul zonei tale de confort si sa ii spui, aparent gandindu-te la binele lui: “Nu iti da inca demisia!”. Viata nu poate fi risipita! Traim intr-un secol in care, multumim lui Dumnezeu, daca ne urmarim visul si muncim pentru el, NU O SA MURIM DE FOAME. In cel mai rau caz nu o sa avem bani si o sa avem parte de un stil de viata “modest”.

La un moment dat un cunoscut de-al meu m-a chemat la o cafea, pentru ca avea nevoie de un sfat. L-am ascultat, era eterna dorinta de a porni o afacere, o dorinta legitima, pana la urma. I-am spus parerea mea, ferindu-ma sa ii dau sfaturi care sa ii bulverseze viata. Adevarul este ca exact pe ceea ce voia sa faca aveam un plan foarte amanuntit cu pasii necesari. Toate piesele erau acolo!

Insa in scurt timp mi-am dat seama ca el nu venise sa afle cum sa actioneze:

“De fapt stii care e problema? Inca sunt tanar… si vreau sa ma si distrez, vreau sa si muncesc. Mi-e teama ca o sa ma afund prea tare in munca si ca nu o sa mai am viata personala!”

Bineinteles ca in spate se afla teama de esec. Bineinteles ca ar da “viata pe care o are” la schimb pe “reusita antreprenoriala”, daca cineva i-ar garanta ca va reusi. In schimb imaginea cu el muncind de multe ori peste 10 ore pe zi si, poate, degeaba, il paraliza la nivel de actiune.

Eu sunt o persoana dedicata. Imi place ceea ce fac. Am o viata relativ disciplinata, sunt mereu in miscare iar ceea ce fac s-a transformt, incet, dar sigur, in stilul meu de viata. Cei care deja sunt in miscare si ei, ii vad cum absorb de la mine parti din mentalitatea pe care o am, asa cum si eu “fur” de la mentorii mei tot ce pot. Insa cei care nu sunt in miscare, cei care nu muncesc, exact ei ma intreaba panicati:

“Nu ti se pare ca muncesti cam mult?”

“Dar tu cand te mai distrezi?”

“Cand a fost ultima oara cand ti-ai luat concediu?”

Amuzant, daca stai sa te gandesti. Cei care nu muncesc pentru visul lor vor sa isi dovedeasca faptul ca decizia lor este una corecta. Si apoi imping in fata scuza cu “munca”.

M-au intrebat multi daca eu muncesc si weekendurile sau sarbatorile. De multe ori le raspund ca nu, insa spun asta doar ca sa nu se panicheze iremediabil. Ceea ce iti spun insa acum, ti-o spun cu mana pe inima: cand vine vorba de ceea ce vrei sa faci, munca nu mai este munca, este distractie. Si, in cazul asta, DA, si weekendurile stau cu laptopul in fata, cateodata chiar si de sarbatori. Pentru ca am o viziune, imi place ceea ce fac si ma simt implinit.

Cei care muncesc sunt cei care fac asta pentru bani. Cei care fac asta pentru o viziune a lor, pentru un vis, nu muncesc deloc. Se distreaza.

Cateva principii pe care le-am descoperit in timp despre munca:

1 – Daca ceea ce faci, faci pentru bani, atunci ea se numeste munca; Daca o faci pentru ca iti place, ea se numeste distractie (si banii nu vor intarzia sa apara).

2 – Oamenii de succes muncesc mult. Obisnuieste-te cu ideea. Atata tot ca in perceptia lor ei se distreaza, iar in perceptia celorlalti ei muncesc. 🙂

3 – Important ca sa obtii intradevar rezultate bune este echilibrul intre viata personala / alimentatie / odihna si sport. 

Viata personala inseamna timp petrecut alaturi de cei dragi si care te sustin (din pacate la inceput de drum putini te vor sustine 100%). Un moment autentic cu o persoana iubita iti da o energie fantastica. In acelasi timp oamenii de succes trag catre relatii de cuplu, pentru ca sunt constienti de valoarea pe care ti-o aduce un partener potrivit.

Alimentatia corecta si odihna iti vor da energie pe termen lung. Sportul este diferenta dintre lucruri “acceptabile” si “extraordinare” pe care le faci, pentru ca pofta de munca si “inteligenta” sunt date de oxigenarea corpului si a creierului. Asta este si motivul pentru care tinerii au o energie fantastica, desi de multe ori nu stiu ce sa faca cu ea.

4 – Din focusul pe detalii vin rezultatele, din capacitatea de a vedea ansamblul vine viziunea si evolutia. Una fara alta nu se poate.

5 – Din tine (singuratate/izolare) vine valoarea, din social vine plus valoarea. De asta este important sa te accepti si sa te intelegi cu adevarat. Cei mai multi oameni fug de ei insisi si se inconjoara cu alte persoane doar ca sa nu isi mai auda propriile nemultumiri. Este o sinucidere lenta.

6 – Actiunea este cea mai importanta si singura care iti asigura evolutia si o zona de confort marita. Cand iti dai seama ca ai stat prea mult timp pe loc, spune-ti “Este timpul sa ma misc.”. Miscarea te salveaza! Este important sa vrei mereu mai mult.

7 – Oamenii din jurul tau sunt cei care te ridica sau te trag in jos. Este datoria ta sa ii pastrezi pe cei care te ridica.

8 – Nevoia de acceptare este cea mai mare capcana in care poti sa cazi. Cu cat cauti mai mult acceptarea in cei din jurul tau, cu atat vei primi mai putina. Singura acceptare pe care ar trebui sa o cauti este cea din interiorul tau. Abia cand nu iti va mai pasa daca ceilalti te accepta sau nu, ceilalti te vor accepta neconditionat.

Realizez ca sunt multe piedici atunci cand vrei sa faci o schimbare majora in viata ta. Insa vreau sa iti spun un singur lucru: TOCMAI ASTA ESTE FAIN. Drumul pe care il parcurgi, revelatiile pe care le ai, prietenii pe care o sa ti-i faci pe drum, certurile, lipsurile peste care vei trece, succesul care va veni pe nesimtite.

Daniel Zarnescu

Daniel2

 

 

 

 

 

 

 

PS – m-ar bucura sa iti spui si tu povestile in coada articolului. Poti inspira pe altii, asa cum si ei pot face o schimbare in viata lor.


Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

39 thoughts on “8 principii despre munca si succes

  1. Daniel,
    Fain articol ai scris.Ai mare dreptate cand spui ca “Daca ceea ce faci, faci pentru bani, atunci ea se numeste munca; Daca o faci pentru ca iti place, ea se numeste distractie (si banii nu vor intarzia sa apara”
    Eu cand fac orice din pasiune nu mai conteza daca este luni,marti,duminica sau craciun.Conteaza doar ceea ce fac.
    Am invatat pe parcurs ca”Nevoia de acceptare este cea mai mare capcana in care poti sa cazi. Cu cat cauti mai mult acceptarea in cei din jurul tau, cu atat vei primi mai putina” dupa ce m-am fript bine de tot de cateva ori,pentru ca am prea mare incredere in oamenii din jurul meu.
    Felicitari inca o data pentru articol!
    GetaM

  2. Mi-a placut articolul si anume propozitiile pe care le-a evidentiat si Georgeta. Cel mai mult ar trebui de fapt sa ne ascultam vocea interioara dar nicidecum parerea celor din jur.

  3. Salut…sunt extrem de entuziasmat si plin de energie dupa ce ti-am citit articolul..felicitari!!!…. M-am regasit pe deplin in povestea expusa de tine…muncesc mult…defapt de ceva timp imi dau seama ca imi place ceea ce fac, imi place ca ma regasesc in munca mea, si acum pot spune ca nu mai muncesc chiar ma distrez . Sunt cel mai bun prieten al meu si asta imi aduce rezultate pe toate planurile…Aveam nevoie de un plus si acel plus se pare ca l-am gasit in tine, in ceea ce scrii….multumesc inca o data pentru cuvinte si un singur lucru mai am deocamdata sa-ti spun cu convingere: in curand vei auzi si de mine asa cum eu am auzit de tine…Pe curand!!!

  4. O,da,stiu foarte bine ce inseamna zona de confort-cea aparenta,un loc caldut dar care nu-ti tine de cald.Mai stiu ce inseamna si teama de esec,fiindca efectiv ma blocheaza sa actionez.Insa nu-mi caut scuze,sinceritatea fata de mine insumi este un pas spre schimbare,mai trebuie sa-mi dibuiesc curajul si sa actionez.Suntem foarte norocosi ca putem invata de la cei ce au reusit,ar fi pacat sa nu o facem si sa ne scuzam inutil.

  5. Mulțumesc, Daniel! Mi-a venit inima la ”loc”, mă gândeam că raționamentul meu e nefondat, că am transformat pasiunea într-un modus vivendi și voi stârni controverse, dar e ok!…
    Da, pasiunea e distracție, o exerciți, exemplifici mereu, oricând și prin fiecare por respiri și ”transpiri” ceea ce faci, simți, transmiți cu pasiune!
    Un articol ce mi-a completat tabloul! Mulțumesc și construiește imperii în continuare, creionează, stilizează, Daniel, c-o faci minunat!
    Toate bune de pe meleaguri nemțene, de la poalele Ceahlăului!

  6. Ca de obicei un articol excelent…plin de adevar si sinceritate…clar vine din momentele traite si observatia profunda, dintr-o experienta dura dar frumoasa si fructuasa…
    Daniel, trebuie sa-ti spun ca dupa ce am parcurs acest articol, mi-au venit in gand cateva intrebari in ceea ce ma priveste…la care voi incerca sa-mi raspund cat mai sincer si prin urmare sa-mi directionez mai corect eforturile…
    Multumesc ptr ideile si experienta impatasite si de aceasta data…
    Salutari si toate cele bune…de la Brasov.
    Liviu Cristea

  7. Superb Daniel ,

    Este atata esenta in articolul asta , ca poti muta multi lenesi sa iasa din zona de confort !
    De la o luna la alta , de la un an la altul te transformi in variante din ce in ce mai bune ale lui Daniel . Bravo ! este o placere sa te citesc .
    Este o onoare sa te urmez .
    Cu o asemenea viziune devin optimista ca se poate schimba ceva in Romania , care prea mult timp a fost umpluta cu mediocritate , indolenta, parvenitism si vulgaritate .

  8. partea cu echilibrul ar trebui subliniata si eventual dezvoltata. tocmai pt ca imi place ce fac, am perioade in care sunt mereu “in priza” si ajung sa somatizez ca sa inteleg ca trebuie sa iau o pauza, ceea ce nu e tocmai ok. ma “distrez” muncind pana la epuizare, nu reusesc sa ma deconectez si imi vin idei legate de munca mea chiar si cand sunt cu familia sau prietenii si la un moment dat cad….si imi doresc sa fiu florareasa sau vanzatoare, sa vin acasa si sa beau cafea cu vecinele, sa imi scot copiii in parc si sa ma uit la telenovele 😛

    • Este o etapa. Daca vorbesti de lucrul asta deja cauti solutii de echilibru.

      Exista un revers al medaliei cu cei care nu reusesc sa se echilibreze, chit ca le place ceea ce fac. Ajung, in timp, prin epuizare, sa nu le mai placa 🙂 Insa chit ca schimba domeniul pe altul care pare foarte atractiv, comportamentul ramane… si ajung ca in timp sa nu le mai placa nici noul domeniu.

      So – lectia ta este cea a echilibrului.

  9. Eu am parasit serviciul pe care il aveam si care nu-mi oferea nicio satisfactie fara a avea nicio alternativa. Acum caut undeva sa mixez muzica(in special ambientala)pentru ca asta imi place sa fac.Si in fiecare zi incerc sa descopar fricile si obstacolele care imi spun sa imi caut un job si sa intru iarasi in zona de confort. E adevarat ca valoarea ta reala si cunoasterea proprie nu o poti gasi decat in singuratate , privind cu onestitate si curaj in interiorul tau si netinand cont de opiniile celorlalti care sunt credinte programate.

  10. Nevoia de acceptare este cea mai mare capcana in care poti sa cazi. Cu cat cauti mai mult acceptarea in cei din jurul tau, cu atat vei primi mai putina.

    Eu nu caut acceptare, stiu ce valoare am si nu astept sa-mi spuna cineva asta. Multumesc pentru articol. Asta caut si eu si sper sa reusesc sa fac curind o schimbare. Succes, Daniel!

  11. Jos palaria!. Tot respectul pentru tine. Ai pus punctual pe I. Cu articolul acesta mi-ai raspuns la multe intrebari, dintre care cea mai importanta, daca voi mai avea viata personala dupa punerea in aplicare a proiectului la care visez. Multumesc.

  12. Fenomenal artcicolul tau ; Daniel!

    Intr-adevar , desi vazusem zilele trecute newsleterul nu am apucat sa-l citesc.

    Si eu sint abonata la o multime de site-uri si am peste 20.000 de mailuri necitite.

    Insa stiu ca am putini oameni pe care imi doresc cu tot dinadinsul sa-.i ur( mez)-(maresc):-) si
    tu esti in prima linie 🙂

    Zilele trecute cind am deschis ” corespondenta “:-) am vazut un nou articol sub semnatura Daniel Zarnescu. Atunci nu am avut timpul necesar sa-l lecturez..cum se cuvine: Acum da!:-)

    Si l-am savurat pur si simplu! Era tot ce imi doream sa gasesc …pasiune. sinceritate , imbold si senzatia dusa la extrem de .acceptare si de identificare cu adevarul rostit de tine.

    Multumesc din nou..

    Cu drag,

    Cristina

  13. Daca unul dintre regretele oamenilor pe patul de moarte ar suna asa: imi doresc sa nu fi muncit atat de mult, atunci pentru ce sa ajungem in acelasi punct ? Apreciez interesul care vi-l dati pentru a ajuta oamenii sa ia decizii in viata dar consider ca la fel ca si in medicina (pentru fiecare om exista tratamente diferite datorita metabolismului ) asa si aici. Voi va rezumati la un singur tratament cand bolile oamenilor sunt multe..

    • tocmai asta imi spun si cei care nu vor sa se angreneze in proiectul vietii lor si se ascund in spatele “nu o sa mai am viata personala” “o sa muncesc mult” etc.

      Am scris in articol, ideea principala este ca oamenii care fac cu pasiune ce fac (cu entuziasm) nu muncesc, ci se distreaza).

      Cei care regreta sunt cei care muncesc pentru ca trebuie. 🙂

  14. multumesc pentru articol, da , imi aminteste de faza de inceput cu afacerea mea, cand eram mai mult decat 100% in actiune si in munca. Mama mea imi “reprosa” tot timpul ca muncesc prea mult, mi se parea extrem de enrvant ca tocmai mama sa imi spuna asa ceva. Pentru ca eu faceam toate astea pentru mine, din pasiune, nu mi se parea deloc munca, era un ansamblu de munci “misto”care ma faceau fericita. Si nu a trecut foarte mult timp si au aparut si banii, si au aparut si clientii din ce in ce mai multi, si a urmat o mai buna organizare, ceea ce face ca acum, dupa “X” ani, sa pot sa dorm, sa stau cu apropiatii, sa imi iau si vacante…secretul este in “a face ceva” , in a nu sta degeaba, in a fi in actiune…numai asa vei reusi. Si daca actiunea implica si pasiune ….banii abia asteapta sa sara in conturile tale

    ps: este valabil si pentru artisti, sunt convinsa!

  15. Am considerat întotdeauna că doar lucrul făcut cu pasiune şi implicare are valoare şi investiţie emoţională. Este binecunoscută zicala:,, Fă orice lucru ca şi cum l-ai face pentru tine”! Aşa primesc fiecare articol pe care îl lansezi şi apreciez sinceritatea cu care îţi expui ideile şi reuşitele. Părerea celor mulţi, a căror comoditate este mai mult decât evidentă, mă lasă indiferentă. Auzim adesea că LENEA distruge fiinţa interioară şi nu MUNCA. Aşadar, consider că în timp, numărul celor cu împlicare va creşte, iar munca va însemna doar pasiune şi nu corvoadă, ba mai mult, chiar recreere. Versetul biblic are încă rezonanţe puternice:,,Cel ce nu munceşte să nu mănânce!”. Chiar dacă la noi e pu
    ţin invers, cred cu tărie că schimbarea e pe calea cea bună şi că nu mai este drum de întoarce. Aşadar, continuă să scrii,
    aducând celor interesaţi informaţii utile şi experienţe verificate.

  16. Multumesc Daniel, articolul tau a fost un pansament si un imbold in acelasi timp.
    Desi mi-am dat demisia de cateva ori, fara sa-i bag in seama pe cei care ma sfatuiau ingrijorati: “Nu-ti da inca demisia!”, mai am inca momente de panica, cand ma simt coplesita de muntele de activitati pe care vreau sa le fac si tanjesc dupa un concediu. Poate ca lipsa de disciplina e cauza…ce crezi?

    • adelatalpes  
      1 – se prea poate sa ai in jur multi care inca te critica si putin care te incurajeaza. De aici si momentele de panica, pentru te simti singura (este doar un scenariu)
      2 – daca un concediu te impiedica sa iti faci treaba mai bine, ia-ti concediu 🙂 Decat sa tanjesti dupa el, mai bine faci ce simti si pe urma te concentrezi pe ce este important.

  17. Frazele astea: 
    “Nu ti se pare ca muncesti cam mult?”
    “Dar tu cand te mai distrezi?”
    “Cand a fost ultima oara cand ti-ai luat concediu?” 
    le-am auzit atât de des încât mi s-a luat de ele. Până și partenerii cu care lucrez mă iau la rost cu aceleași întrebări 🙂 –  e prima oară când mă gândesc că problema e la ei și nu la mine, mersi Daniel!
    Vroiam doar să adaug faptul că o schimbare majoră nu trebuie să vină precum tunetele vara. Ai scris în finalul articolului că sunt multe piedici la o schimbare majoră: sunt, dar cea mai mare este faptul că nu te poți schimba de mâine. Cel puțin în cazul meu, schimbările majore au intervenit abia atunci când am acceptat că tranziția se va face lent și nu primesc/devin ceea ce-mi doresc imediat ce m-am decis 🙂
    Felicitări pentru articol!

  18. Salut. Cum se poate depasi frica constanta de insucces? Exemplu: sunt elev in clasa a 12-a si urmeaza sa imi aleg o facultate, am ales Medicina, lucrez pentru a trece admiterea dar nu cat as vrea, adica imi stabilesc o lista si nu ajung sa o termin niciodata (am citit respectivul articol cu privire la liste). Ce fac pot sa spun ca fac oarecum din placere dar am o frica constanta ca nu voi intra, ca o sa ii dezamagesc pe cei apropiati, ca o sa raman doar cu materia si ata,t, ca nu am ce sa fac. Un sfat? Multumesc anticipat.

    • Nu cred ca este frica de insucces ceea ce se intampla la tine.
      Mai degraba lipsa de claritate. De obicei asta vine din lipsa de asumare pe identitatea respectiva (nu te vezi acolo).

      E greu de explicat in randuri ce trebuie sa faci.
      Daca vrei cu adevarat sa intri la medicina, fa urmatorul exercitiu.

      Scrie pe un biletel: “La data de _______ voi avea prima zi ca student la facultatea de medicina. Va fi incredibil, toata lumea ma va aprecia si va fi prima zi din ce reprezinta noul Vlad. Plin de incredere si cu tot viitorul in fata.”

      In dreptul datei pune prima zi cand incepe facultatea efectiv (dupa ce o sa iei bacul).

      Pune-ti alarma sa sune de 2 ori pe zi, dimineata si la pranz. Cand suna alarma, retrage-te undeva si citeste cu voce tare bileteul.

      Fa asta ZILNIC.

      Te va tine conectat si iti va da viziune.

      Cand citesti biletelul, fa tot posibilul sa traiesti acea stare de incredere (sa traiesti in acea zi din viitor, ca si cum s-a indeplinit totul).

      In rest fa ce faci si acum.
      Nu e “buru-buru” ce ti-am zis, mi-ar trebui o intreaga carte sa iti explic de ce ti-am dat exercitiul de mai sus.

      Ideea e ca functioneaza, atata timp cat respecti ce ti-am zis.
      O sa devii mai productiv si mai increzator.
      (daca asta vrei)

  19. Principiile prezentate de tine in acest super articol sunt adevarate si verificate in practica . Felicitari!

    Munca mea de a construi sisteme de management, dar mai ales cea de a colabora cu beneficiarii lor- executanti si manageri – pentru le face viu profitabile, este o provocare majora.

    Daniel, nu pot sa spun ca in ceea ce fac eu ma distrez, desi imi place foarte mult munca mea, dar pot spune, cu mana pe inima, ca ma implineste, ma satura fiecare strop de efort cu reusita in a constientiza oamenii ca sunt parte din sistemul lor de lucru eficient si eficace.si ca au onoarea de a face imbunatatirea lui continua.

    Pentru mine, succesul inseamna aceasta implinire si depinde 100% de mine.