6 elemente care te duc inspre excelenta personala

22 iun.

Sunt din ce in ce mai interesat de elementele care aduc excelenta pe plan profesional. Dupa cursul MIB am avut 2 saptamani in care nu am mai dat randament maxim. Chiar vorbeam cu partenerul meu Gratian, pe tema asta. Eram un pic derutat.

De obicei, cand nu mai am rezultate, cand nu mai sunt prolific, oricat as incerca sa ies din cercul vicios in care cel mai probabil singur am intrat singur cumva, singura posibilitate ca sa imi reiau ‘ascensiunea’.. este data de introspectie. Asa ca ma retrag din ce fac, ma duc intr-un loc izolat, unde nu am contact cu oamenii si nici nu exista elemente care sa ma scoata din ‘meditatie’.

Daca te uiti la mine de la distanta, ai spune ca sunt nebun.. Am privirea fixa, ma uit pe pereti, dar in gol, respir incet, regulat, ca si cum as hiberna.. E o golire de idei. In momentul in care mintea mea aproape se goleste, incep sa imi pun intrebari la nivel de identitate. Plec de la niste conexiuni, de la cine sunt, ce vreau.. si imi umplu din nou mintea, dar cu ganduri care sa ma ajute sa ma misc.

Poate ca esti in pozitia sa vrei ceva, sa iti pui obiective, sa ai proiecte proprii, sa vrei sa avansezi, sa iti construiesti propriul imperiu.
Mai jos am cateva idei despre ce te pot ridica la nivel de excelenta.. sau macar te pot scoate din niste blocaje in care ai intrat.

Elementul nr.1: Oaia care traieste printre lupi este carnivora

Este atat de simplu sa iti analizezi valoarea, incat cei mai multi dintre noi refuzam sa intelegem cu adevarat aceasta premisa.

In tinerete am jucat fotbal. Sunt in aceasi generatie cu Balan, Mazilu, Lazar, Galamaz si echipa tanara si nebuna a Sportului Studentesc. Nu mai conteaza motivele pentru care am renuntat eu la fotbal, dar tin minte de pe atunci povestile din jurul tanarului fotbalist Mazilu.

Am jucat la juniori impotriva lui, nu era extraordinar de bun. Discutiile in jurul lui insa erau aceleasi: “este copil de bani gata si il tine familia in echipa de titulari”. Repet, nu stiu daca erau adevarate discutiile, poate multe erau din invidie. Astea erau cuvintele colegilor lui de la juniori.

Pentru ca ascensiunea lui pe atunci a fost destul de rapida, dar si pentru ca nu mi s-a parut foarte bun in meciul direct, am inceput sa il urmaresc. In 2006 a iesit golgeter al Romaniei, cu 22 de goluri, juca la nationala deja.. Cei care mi-l blamasera insa il vedeau cu aceiasi ochi: “Nu stia sa dea cu piciorul in minge si a ajuns mare fotbalist!”

Daca ti se da incredere, daca ramai destul de mult in contact cu ceea ce vrei sa faci, daca esti tot timpul in mijlocul unor oameni care respira peformanta, inevitabil la un moment dat ajungi unul din ei.
Nu este un mesaj care sa spuna ca daca ai bani reusesti orice.. ci mai degraba: daca te inconjori de oameni saraci (mental sau material), vei ramane tot acolo.

Am avut surpriza sa gasesc in timp diamante in noroi. Pot sa jur insa ca acele diamante erau niste amarate de pietre, eu cel putin asa le-am vazut. Ce a provocat schimbarea? Daca gasesti oameni care cauta tot timpul miscarea, excelenta, daca te agati de ei si ramai intre ei, dupa o perioada de timp vei fi unul dintre ei.

Daca te duci in Brazilia, in jungla amazoniana, si te vei forta sa traiesti intr-un trib de bastinasi care inca vaneaza cu arcul, daca ramai destul de mult timp intre ei, vei fi unul dintre ei. Si ca aparenta, si ca filozofie si ca stil de viata.

Daca stai intre baietii de cartier, vei fi media lor. Uita-te cu atentie in jur, cauta oameni care au calitatile pe care le vrei la tine.. si stai langa ei. In timp vei avea aceleasi calitati.

Asa este construit omul si este o importanta cauza de involutie, pentru ca tendinta este sa ti-i apropii pe cei mai slabi ca tine, ca sa te simti confortabil. Pe termen scurt te simti fain, pentru ca esti lider .. sau cel putin bine vazut. Pe termen lung vei fi o apa si un pamant cu toti oamenii mai slabi ca tine cu care te-ai inconjurat.

Elementul nr. 2 – Cum lucrezi mai bine, singur sau in echipa?

Aici tine multe de introversie, dar si de cum te simti tu confortabil cand dai valoare. Unii oameni dau valoare in mijlocul oamenilor, reusind sa extraga ce e mai de pret din fiecare, altii dau valoare prin capacitatea lor de analiza.

Eu, personal, am lucrat foarte mult in echipe de oameni, am crescut echipe, am crescut oameni in jurul meu, am adus rezultate. Sunt insa un lup solitar, cand vine vorba de adus valoare. In mijlocul oamenilor, daca ma tii foarte mult timp, ca si rezultate.. sunt mediocru. Sunt insa un strateg inascut; am o putere de conceptualizare foarte mare si concluziile la care eu ajung in solitudine, introspectie si analiza sunt de o valoare inestimabila (cel putin din punctul meu de vedere) pentru ceilalti.

Ca sa fac o metafora, ca sa ii pun pe ceilalti in valoare, de multe ori eu trebuie sa ma retrag in desert cu saptamanile, 🙂

Pe de alta parte, ca tot vorbeam de Gratian, el este omul echipei pana intr-acolo incat doar in mijlocul oamenilor aduce rezultate. Sarcinile cele mai marunte trebuie sa le faca la nivel de ‘brainstorming’ si la nivel de grup. Singur aproape ca nu poate sa lucreze (sau nu da randament maxim).

Concluzia este simpla: nu exista bine sau rau in cum aduci tu rezultate, atata timp cat esti constient de asta.
Secretul insa aici vine: plusul valoare, acel gram care te duce la excelenta este dat cumva de adaptabilitatea ta spre celelalt stil de lucru.

Poti aduce rezultate incredibile in echipa, daca nu reusesti sa filtrezi singur niste informatii si sa modelezi cu mana ta niste sarcini.. nu esti complet.
Asa cum poti sa fii un ‘doer’ solitar incredibil, o sa fii pe deplin multumit doar in momentul in care vei putea sa oferi talentul tau unei echipe, care sa iti preia din sarcini.

Concentreaza-te pe punctul tau forte, dar fii constient ca doar daca te adaptezi si celuilalt stil ajungi la excelenta.

Elementul 3 – “Gung Ho” .. sau supraanalizand, atata timp cat nu esti in extreme, ai rezultate

Poate nu cunosti termenul de Gung Ho. Prima oara l-am auzit tot in fotbal, provine din vietnameza si presupune o stare intre “entuziasm” si “efort dedicat exclusiv unui scop”. In fotbal reprezinta nebunia din ultimele minute, cand echipa ta este condusa si tu ca antrenor introduci 5 atacanti in teren cu singurul scop de a inscrie un gol si a egala (de multe ori este acea stare din timpul ultimului corner in careul advers, cand trimiti toti jucatorii, inclusiv portarul, intr-o ultima incercare de a inscrie).

Gung Ho-ul presupune o energie incredibila eliberata pe un termen relativ scurt (pentru ca nu ai cum sa faci risipa de energie pe termen lung).

Cand intri intr-un proiect, daca incepi in stil “Gung Ho”, sansele tale de a termina proiectul sunt cu cat consumi energia aiurea.
In cealalta extrema mai sunt ceilalti care dau impresia ca nu se vor apuca vreodata; ei cred ca nu au toate informatiile si prefera sa analizeze situatia, decat sa se apuce de treaba. In aceasta situatie, cu cat pauzele sunt mai mari, cu atat sunt sanse mai mici sa intri in flux si sa faci treaba cum trebuie. In acest caz sunt cei care dupa o sarcina au nevoie de o luna ca sa analizeze din nou situatia.

Nu este bine in nicio extrema. Decat pasi mari sau deloc, mai bine pasi mici si zilnic.
Conteaza mai mult consistenta in actiune, oricat de mica ar fi actiunea.

O mica metafora in final.
Imagineaza-ti ca ai de alergat la un maraton. Sa ai o strategie ‘Gung Ho’ din prima inseamna sa alergi la viteza maxima pana iti iese sufletul (maxim 1 km) si pe urma sa fii nevoit sa te pui in fund ca sa iti revii. Este aproape imposibil sa ajungi la final doar in stilul asta.
Imagineaza-ti ca daca esti in cealalta extrema, nu o sa pleci de pe loc, pentru ca inca verifici sa vezi daca te-ai legat bine la sireturi, mai faci niste miscari de incalzire in plus, deci ceilalti au plecat, te mai scuturi de praf.

Elementul nr. 4 – Zoomin sau zoom out, cand nu faci treaba, schimbi ochelarii

Zoomin – privire indreptata spre detaliu
Zoomout – privire indreptata spre ansamblu

Motivul nr. 1 pe care il au oamenii atunci cand nu fac treaba este ca nu au o imagine clara asupra a ceea ce au de facut.
Capcana este in ambele sensuri.

Poti sa ai imaginea de ansamblu in cap de la primul pas pana la ultimul.. dar pur si simplu sa nu ai bine detaliat urmatorul pas, caz in care trebuie sa intri pe detaliu pe urmatorul pas si sa il imparti in mai multe sarcini, pana devine ‘comestibil’.
Poti de asemenea sa stii care este ultimul pas, dar sa ai impresia ca nu ai directie, ca nu stii ce sa faci pe urma, caz incare trebuie sa te ridici ‘deasupra’ proiectului si sa il schitezi, pe etape, pana la final, la obiectiv.

Pare foarte tehnic ce spun, in realitate este insa foarte simplu: cand te blochezi, trebuie sa incepi sa te joci cu proiectul in sine, ori in desenul intregului proiect (ca sa ai directia – zoomout), ori pe urmatorii pasi, sa ii descrii in amanunt, eventual sa ii desparti inpasi si mai usor de facut (ca sa ai plan imediat de actiune – zoom in). ‘Plus’ sau ‘minus’, este poate cea mai importanta caracteristica a unui om de actiune, capacitatea de a trece rapid la detaliu la ansamblu si invers pana pasul urmator devine realizabil.

Elementul nr. 5 – Urmatorul angajament, chit ca este oportunitatea vietii tale, este in aceeasi masura si un risc de potential inabusit

Oho, toate proiectele pe care le-am avut, toate rezultatele pe care le-am avut, toata munca pe care o am.. au un pret. Pretul este limitativ.

Orice proiect care pare o oportunitate, aduce dupa sine un angajament care te poate tintui la pamant si te poate forta sa nu evoluezi pe o perioada lunga de timp.

De aceea trebuie sa intelegi ca tine de tine sa gandesti la nivel mare si ca intre un rezultat mic si un rezultat mare si un rezultat INCREDIBIL.. este diferenta doar de exprimare (in cazul asta) sau de ‘optica’.

Orice oportunitate apare gandeste-te in felul urmator:
Nu cumva ma limiteaza?
Nu pot mai mult de atat?
Ce inseamna mai mult?
Care sunt rezultatele pe care le pot obtine aici?
Ce ma impiedica sa obtin rezultate si mai mari de atat?

Pe programe de finantare cand lucram, am renuntat rapid sa mai lucrez pe proiecte mici (de pana in 50 000 de euro).

De ce?
Pentru ca munca depusa era aceeasi, si in ce tinea de depunerea proiectului, de castigarea lui, DAR SI DE IMPLEMENTAREA LUI.

Cu alte cuvinte.. fiecare proiect de 10 000 de euro castigat ma impiedica (pana il implementam) sa ma ocup de altul de 50 000 de euro. Iar unul de 50 000 de euro ma impiedica sa ma ocup de altul de 300 000 euro. Un proiect de 300 000 de euro ma impiedica sa castig altul de 1 000 000 euro. Si tot asa.

Gandeste la scara mare, diferenta intre 10 000 si 1000 000 de multe ori este doar de ‘doi de zero’. LA PROPRIU !

O vorba mai de ‘roman’ am prins-o de la un intermediar acum cativa ani, inainte sa semnez un contract cu el:
“Pentru 1000 de euro nici nu ma dau jos din pat.”

Cred ca si tu ai auzit replica asta de multe ori, la baza are o filozofie corecta.
Limitarile sunt doar mentale.

Elementul nr. 6 – Evolutia este de fapt o continua lupta de a nu te ingradi intr-o zona de confort

Cand vrei sa excelezi in ceva, tot ce tine de exterior sau interior este un potential risc sa te opreasca. Evolutia inseamna miscare. Nu exista stagnare. Cand stagnezi, nu faci decat sa involuezi (de fapt), sa o iei in jos. E o lupta interioara sa nu te ingradesti, sa nu iti ingradesti evolutia.


Vorbim atat de mult de zona de confort, pentru ca 99,99% din oameni se multumesc cu mult prea putin raportat la cat ar putea sa faca.

Esecurile duc spre o zona de confort. Trebuie sa inveti sa le depasesti.
Succesele te duc in pozita de a iti crea o noua zona de confort. Trebuie sa inveti sa il depasesti.

Intr-un final, in atata miscare iti dai seama ca toata viata ta, de fapt, este o lupta cu zona de confort. Sa fii curios tot timpul, sa vrei mai mult, sa lucrezi mai bine, sa comunici mai bine, sa meriti mai mult. Orice limita este doar o zona imaginara de confort pe care singur (sau nu) ti-o creezi.

Fericirea exista in miscare, nu in finalitate si nici in obiective.

Concluzii
Intr-un final cred ca totul se reduce la autocunoastere.
Lipsa de rezultate vine din interior, nu din exterior. Din exterior vin doar provocarile.

Cat despre miscare… de fiecare data cand iesi din aceasta zona de confort care tot timpul se creeaza in jurul tau.. trebuie sa stii ca obiectivul principal in viata ta este sa inlocuiesti frica cu pasiunea.
Atunci o sa iti dai seama ca esti pe drumul cel bun si vei continua sa inaintezi.



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

26 thoughts on “6 elemente care te duc inspre excelenta personala

  1. Cred ca in mare parte ai dreptate. Nu sunt, insa, de acord cu ultima remarca din concluzii cum ca totul se reduce la autocunoastere si rezultatele vin din interior. Ce faci cand nu stii ce sa faci PROCEDURAL? cand nu cunosti tehnica? aici cred ca are de a face cu a invata ceva diferit si asta ia timp in fucntie de nivelul tau de constientizare (care, da depinde de autocunoastere), de complexitatea lucrului/activitatii/conceptului de invatat si de factori personali (memorie, abilitati, prerechizite, etc).

    • Oho, simona.. In toata experienta mea cu oamenii, asta e prima obiectie care apare: nu stiu ce sa fac!

      Tu ce faci.. cand nu stii ce sa faci? 🙂

      Partea de know how este exact partea cea mai usoara din toata ecuatia unui proiect. Nu ma crezi? Zi-mi ce vrei sa faci, eu iau ‘google’-ul in brate si in 48 de ore iti vin toata informatia necesara.. dar si cu o procedura aferenta (proprie sau ‘imprumutata’).

      Traim in era internetului. Informatia este peste tot.
      Este o falsa obiectie 🙂

      Cele mai multe probleme sunt interne, nu externe.
      Este o problema a ta interna ca te lasi blocata de fraza: “Nu stiu ce sa fac procedural!”, cand are o solutie atat de… simpla.

  2. Multumesc Daniel, plin de inspiratie articolul si real, ma identific si acord mare atentie mai ales celui de-al saselea element momentan, desi ele sunt interdependente!Mult succes!

    • Bineinteles 🙂

      S-ar putea ca la origini sa fi insemnat altceva totusi. Dar comentatorii englezi de fotbal introduc replica asta deseori pe final de meci, cand situatia pare disperata.

      Invatam din orice, ne agatam de orice ca sa inaintam 🙂 Eu zic ca e o buna metafora pentru o greseala frecventa, cand muncim la inceput 24/24.. doar cat ne tine entuziasmul, fara sa tinem cont ca e vorba de un drum lung in fata.

  3. Salut Daniel!

    Mi-a placut foarte mult articolul! Sunt de acord cu cele 6 elemente prezentate si mi-a placut usurinta prin care le explici.

    Totusi, elementul numarul 4 este cel mai important pt mine, avand aplicabilitate imediata.

    Lucrez la documentatia de training la un proiect de mari dimensiuni. Este o cantitate mare de informatii de inteles, procesat, organizat si in cele din urma de prezentat. Inca ma straduiesc sa impac capra si varza. In ultimele 12 ore de lucru m-am ingropat in detalii, nefiind in stare sa progresez prea mult.
    Citind articolul mi-am dat seama ca a-mi schimba ochelarii mai des este aspectul de care am nevoie acum pentru a putea sa progresez si sa gestionez complexitatea proiectului.
    Acum, cand ma gandesc, imi dau seama ca nu imi sunt suficiente doua niveluri de zoom. Cred ca voi avea nevoie de 3.
    1. Inteleg ca trebuie sa-mi fac o harta globala a intregului proiect – Nivelul 1 de detaliu – cel mai de ansamblu.
    2. Pe harta asta globala voi identifica elemente de nivel 2.
    3. Fiecare element de nivelul 2 va fi un detaliu pe harta globala a proiectului – in raport cu nivelul 1 de detaliu.
    4. Fiecare element de nivelul 2 de detaliu va fi o reprezentare globala a unei bucatele din proiectul mare, dar in acelasi timp, va reprezenta ansamblul unui segment din proiect, ansamblu format din elemente si mai detaliate, sa zicem de nivelul 3.
    5. Deja n-are sens sa-ti mai zic ca proiectul e un tot unitar si elementele sunt toate interconectate.. deci nu va fi usoara separarea asta, dar trebuie facuta. Simt ca altfel nu voi putea sa-i vin de hac.

    Provocarea consta in reprezenta proiectul in acest fel, pe 3 niveluri de abstractizare si in a reusi sa fac la momente potrivite de timp zoom in/zoom out de la nivelul 1-2-3-2-1, in functie de necesitati.

    Cum stiu ca am pierdut prea mult timp zabovind la un anumit nivel?

    Eu sunt ENFP, iar genul asta de activitate, este, cred, foarte potrivita unui ISTJ, mai degraba. Ceva tips and tricks ca sa dau randament la activitatea asta si sa-mi fie mai usor sa o duc la capat?

    Eu voi fi cel care va livra trainingul si stiu ca o sa ma descurc excelent cand totul va fi gata – dupa ce voi fi internalizat toata informatia si pregatit toate materialele de curs(munca de cateva luni 1-2).

    Daniel, daca ai orice sfat pt mine, ti-as fi foarte recunoscator!
    Iti multumesc!

    Alex Peptan

    • Primul sfat care imi vine in minte este sa iti iei un procedural cu tine in echipa, ca sa puteti da randament maxim.

      Daca nu se poate, simpla jonglare pe +/- ar trebui sa iti dea pasii urmatori (nu conteaza cate niveluri identifici, important este sa functioneze).

      +/- il mai faci si prin intrebari:
      – care e urmatorul pas?
      – care e destinatia?
      – care sunt pasii principali pe care trebuie sa ii faci? (de obicei sunt 3-4 astfel de pasi.. sau etape)
      – iei urmatoarea etapa (cea in care esti) si identifici si mai in amanunt pasii

      -la nivel de detaliu de obicei lucrezi doar pe ce ai de facut in continuare (nu are rost sa lucrezi la nivel de detaliu pe ceva ce tine de ultima etapa, cand tu esti la inceput, de exemplu)
      – de fiecare data cand termini o etapa, analizezi la zoom out iar tot procesul (de multe ori se schimba in functie de ce ai facut anterior).

      E mai simplu decat pare.
      Succes,

  4. Merci mult, Daniel!

    Eram in birou, am postat intrebarea.
    Cobor. Azi am sofer :D. Ma asez pe scaunul din dreapta.
    Reintru la tine pe blog. Raspunsul tau e deja acolo!
    Prea tare!

    Merci inca o data. Aplic si saptamana viitoare vin cu feedback.

    Weekend placut!

  5. Salut Daniel,

    Am o intrebare, cum ma asociez cu persoane de calitate, de performanta?

    Pana acum am avut mai multi amici/prieteni dar in final cu multi nu am avut o relatie stransa si de multe ori am ajuns sa fiu singur, fara prieteni.

    Ma gandeam des daca problema este la mine, dupa observam si din exterior, si imi dadeam seama ca daca as fi stat in cercul acela social nu as fi avansat prea mult in viata,poate doar m-as fi distrat umpic.

    Oare este o problema la mine?

  6. Wow!….foarte profund articolul, Daniel…… Am citit printre altele in articolul tau despre stilul “gung ho”si am ramas ..mut (deoarece) am descoperit, acum, ca e singurul meu stil de” lupta “: am ajuns la cursul tau de la Predeal dupa ce am actionat cu acest stil (fara sa stiu ca exista sau poarta un nume);am terminat cursul tot in acest stil; dupa Predeal …acelasi stil.
    Acum realizez , daca ma uit (si mai) in urma:….acelasi stil…..
    Se termina ziua…si ma trezesc ca stau retras …cu ochii-n gol sau fixati pe obiecte ….clipesc ..caci acele obiecte tremura…si ma mir ,incerc sa inteleg..si realizez ca ele -obiectele- se misca deoarece corpul meu tremura.
    Incerc sa inteleg ceva din actiunile mele si..nu inteleg nimic. Doar atat vad: mai am atat pana la prima tura de “stadion”, mai inca atat pana ce fac a doua tura…si tot asa.Vreau sa o iau pe scurtatura si realizez ca voi fi descalificat. Incerc sa dau din maini ..poate voi zbura si..nimik
    Nu-mi ramane decat sa…”alerg”

  7. Nu-ti mai spun ca de obicei ca articolul e grozav de bun; iti spun ca o sa-mi revizuiesc serios atitudinea de Maica Tereza contrafacuta fata de oamenii mai slabi ca mine, precum si obiceiurile care tin de multitasking.

  8. Sincer, nu sunt o ignoranta, insa chiar nu am avut rabdare sa citesc toate randurile scrise de tine. Probabil pentru ca sunt familiarizata cu toate aceste concepte, idei despre cum “how it’s made”. Niciodata oamenii nu se vor schimba doar citind cateva rezultate ale auto-analizei unui om de succes.

    Numai bine si felicitari!

  9. salut, Daniel.

    e tare articolul tau. imi place.

    si tin sa-ti dau dreptate cand spui ca lipsa de rezultate vine din interior.

    am ajuns sa ma autoanalizez si eu, foarte mult in ultimul timp… si imi dau seama acum cat de multe piedici imi pun singura. am ratat in ultimul timp cateva oportunitati din cauza ca nu m-am simtit capabila sa le fac fata. am invatat. nu-mi pare rau, fiindca acest “esec”, pe care l-am privit ca pe o drama incredibila la un moment dat, mi-a dat posibilitatea de a ma cunoaste pe mine, de a-mi da seama cat de multe lucruri ratez, fara sa-mi dau seama macar, si ca mai mult am supravietuit pana acum, decat am trait.

    dar e ok. am numai 23 de ani si o viata intreaga inainte.

    inca nu am ce sa te intreb, concret, fiindca nu stiu ce o sa fac in continuare, dar o sa-ti urmaresc articolele. imi plac! si mersi! imi place atitudinea ta… =)))))

  10. Buna, Daniel. Grozav articolul, felicitari! Am fost intotdeauna atrasa de performanta si ceea ce am facut pana acum in viata am facut-o cu pasiune. Am muncit, am iubit, am trait… De cand ma stiu m-am confruntat cu o mare problema: lipsa finalizarii lucrurilor incepute. Analizandu-ma (precizez ca sunt foarte introspectiva), mi-am dat seama ca sufar de sindromul pe care eu l-am numit “unfinished business stress”. Acum m-am vindecat de aceasta boala. Mai demult aveam insa tendinta chiar si de a incepe sa citesc carti pe care nu le terminam (ciudat, nu?). Acum sufar insa de altceva, poate mai grav: amanarea. Am asteptari deosebit de mari de la viata mea insa de multe ori constat ca ma multumesc cu putin, inclusiv financiar. Aman momentul in care trebuie sa ma apuc de un anumit lucru, Sunt foarte buna la teorie, insa practica ma omoara. Spre exemplu Pera ne-a dat o tema de casa la cursul despre Descoperirea vocatiei: sa ne facem blog – nici in zi de azi nu am blogul. Scuzele sunt diverse si dintre cele mai ciudate… dar sunt doar niste scuze, pentru ca as fi putut foarte bine sa-l am (sunt sigura ca altii au reusit). In schimb, ma pot mandri cu faptul ca sunt foarte PERSEVERENTA. Este calitatea mea nr. 1 si nu as da-o pe nimic altceva. Probabil ca toti avem bune si rele, si eu personal cred ca e de datoria noastra sa incercam macar sa tindem spre perfectiune. Asta inteleg eu prin “excelenta”. Cu bine!

  11. ma tot intreb.. : oare nu exista riscul ca treaba asta sa creeze un soi de dependenta?
    adica atatea laude primite in comentarii ar putea construi incet-incet o zona de confort
    foarte subtila, nu?…

    iar daca da: ce sfaturi ai pentru a iesi din ea?

  12. Salut Daniel, foarte bun .clar si concis articolul tau sunt de acord cu toate cele 6 elemente prezentate si nu ma surprinde usurinta cu care stii sa le explici .
    Eu ma regasesc in elementele 4 si 6 fiind un ESTJ dar nu neg ca uneori ma mai folosesc si de sprintul Gung Ho .

    I-ti doresc un weekend placut .

  13. foarte frumoase articolele.
    problema cea mare este cum face fiecare sa-si gaseasca inceputul?
    intr-un fel vorbeste cineva care lucreaza la un proiect , e pe piata , cum s-ar spune , traieste din munca lui si e cu totul altceva o lectura motivationala.
    rolul lecturii motivationale e pur teoretic , exista posibilitatea ca aceasta energie motivationala sa te conduca la un moment dat la gasirea unei solutii practice de lucru.
    ar trebui spus clar , ca in practica , lucrurile se desfasoara cam asa.
    dupa ce ti-ai umplut capul de lectura motivationala si ai simtit zi de zi ca va veni si vremea ta , te apuci efectiv de lucru , de o traba concreta din cre vrei sa faci ceva , sa produci o afacere.
    urmatorul pas este sa treci de la o activitate practica neprofitabila (pt. ca asa va fi la inceput) , la alta si tot asa pana te maturizezi sau pana cand ai norocul sa ajungi la o activitate rentabila , din care scoti ceva bani.
    asta e partea cea mai grea si pot sa spun din proprie experienta ca daca lucrezi pe ideea (afacerea altcuiva) ai putine sanse sa reusesti .
    daca e gandita de tine e mai bine .
    dar chiar daca lucrezi pe ideea altcuiva , ai sansa la un moment dat sa te dedici , sa devii chiar mai bun decat cel care te-a invatat.
    pe mine ma ajuta textele motivationale pt. ca lucrez de ani de zile la ideile si proiectele mele concrete pe net , altfel poate si acum as incerca sa vand produse AMWAY sau si mai utopic sa incerc sa le construiesc celebra retea MLM.
    Exista totusi un adevar , se zice ca aceia care pot sa faca afacerea AMWAY pot sa faca apoi orice afacere .
    Paradox , n-am reusit in AMWAY , dar am reusit sa-mi fac propria afacere , poate ca daca nu treceam prin AMWAY n-aveam nici o sansa.

  14. Buna,

    Ma numesc Diana-Maria,…si imi sta pe varful degetelor sa tastez o replica de genul “sunt dependenta de..” dar continuarea ar veni “…de turma=de frica=de comoditate=de confort…”, si lista ar continua la infinit…
    Sunt implicata in 3 job-uri…si epuizata…privind in urma, am ajuns unde am ales sa ajung, adica constient cu ochii deschisi, facem alegeri zilnice, minut de minut…si vrem si incercam sa gasim scuze, si le gasim, doar suntem inventivi din fire..cand intervine instinctul de supravietuire…pacat ca intervine doar la ne-asumarea consecintelor provenite din propriile actiuni!
    Am o bunica de 92 de ani, care are o frustrare pronuntata fata de “avuti”, “cine se naste in puf moare in el, cine nu, si oase roade”…si am avut ocazia sa discut mult despre viata ei, sa pun intrebari…nu a realizat niciodata si acum nici atat nu poate accepta, ca “si-a ales singura” viata! “Ei si vrei sa zici ca omul isi alege raul? Ca doar fiecare isi vrea binele…!”= ai imaginea clara si de ansamblu a binelui tau propriu? accepti provocarile, efortul, implicarea, munca ce vine odata cu VISUL? sau de fapt, alegem partial binele? “Vreau asta si asta, dar pe tava…pierzi procesul de creatie, si prin pierderea lui, te rapesti de lectia creatiei!-bunica fiind un exemplu, pentru ca, viziunile mari, scopurile au existat dintotdeauna, doar ca nimeni nu le etichetase in borcanasele “Autodezvoltare”, “zona de confort” etc.
    “Da, bine, bine, dar eu am facturi de platit…se poate si mai rau, de bine de rau in fiecare luna in data de X incasez un salar fix si stabil”! “Vreau sa obtin un job stabil!”=Cand directorii unor intreprinderi au fost dati afara din cauza falimentului, precis erau convinsi ca detin un job stabil!
    Personal, nu am schitat niciodata strategic pasi de “covalescenta”, instinctual, imi “desenez” scopurile, citesc, ascult muzica, ma rog…incerc si sa ma deconectez de problema ce ma framanta, sa-mi pun gandurile in stand-by, iar…culmea, dupa clipe petrecute asa…apar “ganduri noi”…dar in afara zonei de confort! Dar, excelez la capitolul Gung Ho, si ma pierd pe drum! Multumesc pentru articol, este nu prima oara in ultimele zile cand mi se evidentiaza in minte unde si cum gresesc si defectiunile proprii de functionare!
    E un articol foarte bun, care te reconecteaza la “TINE”, la EU-ul interior!
    “Taria de caracter a unui om nu se masoara din numarul de reusite avute, ci din numarul esecurilor depasite!” – Coco Gabrielle Chanel

  15. super tare articolul!!
    chiar aseara imi puneam o intrebare uitandu ma in oglinda( unde e persoana de acum ceva vreme, ce s a intamplat, de ce m am schimbat?- si nu, nu sunt doar 3 riduri in plus unde sa poti sa spui e doar varsta ;p ), la care nu gaseam raspunsul… in timp ce citeam articolul tau mi am gasit si raspunsul la elementul nr.1….. dar apoi am descoperit o noua intrebare: nu este oare mai usor sa dai vina, sa zicem intr un mod grosolan, pe anturaj ? ca doar nu depinde de anturaj ascensiunea sau decaderea ta, depinde doar de tine dar pe de alta parte este adevarat ca anturajul te poate influenta, aici again depinde de cat de influentabil esti… dar.. exista oameni care te inconjoara, care nu au succes profesional sau material sau poate sunt chiar si limitati, dar care au un suflet bun… ce faci atunci? te indepartezi doar pt ca te influenteaza pe tine negativ? nu evident ca nu, altfel ai fii decat un om slab, care prefera sa fuga… deci ce faci te inarmezi cu rabdare si avant si incerci sa fii un profesor bun…un prieten adevarat. si acum intrebarea finala: ce faci atunci cand acel suflet bun nu vrea sa fie invatat si nici macar nu stie ca nu stie?

    • renunti. 🙂 Este regula de baza sa nu ajuti daca celalalt nu vrea sa fie ajutat. Exista o mare posibilitate ca el sa se simta bine asa cum este si sa nu considere ca trebuie ajutat. Caz in care este problema ta ca judeci oamenii, cum ar trebui sa fie sau ca au nevoi de ajutor. 🙂

      Ajuti doar pe cine vrea sa fie ajutat, pentru ca acea pesoana are sanse sa evolueze. IN rest e lupta cu morile de vant, mai mult rau faci.

  16. multumesc pt rasp prompt
    pentru mine este un raspuns dur, dar adevarat.
    cel ce nu stie si nu stie ca nu stie, …..- ocoleste l! asta stiam deja
    dar posibilitatea ca el sa se simta bine asa nu exista, este confirmat. iar in general nu judec dar ce faci cand este vorba despre partenerul tau de viata?

    • il accepti si te bucuri de el asa cum este. 🙂

      Dar nu schimbi pe cineva care nu vrea sa fie schimbat. Mai degraba te concentrezi pe tine, prin exemplul propriu ii poti determina pe ceilalti sa vrea si ei sa evolueze (1) si este mult mai usor de lucrat in propria curte (2).