Am dovedit asta, suntem extrem de cruzi, corupti, avizi de putere in momentul in care ajungem sa dam directive. De aici la sansa ridicata de a avea un potential dictator in fiecare din noi este doar un pas.

Criticam pe cei aflati la conducerea noastra, dar in momentul in care noi am fi acolo, am face exact aceleasi lucruri, impotriva oamenilor si pentru noi insine (intr-un mod mai mult sau mai putin pervers,  mai mult sau mai putin constient).

In acelasi timp avem un talent nativ sa ne lamentam. Da, cateodata suntem autoironici, dar Dumnezeule (!).. ce ne place sa ne lamentam. Probabil ca si de-asta ne meritam conducatorii pe care ii avem.

Viata, familia, prietenii, vremea, traficul, jobul, seful, salariul.. toate astea sunt, de exemplu, motivele din cauza carora noi nu ne putem atinge “potentialul”. Cand ne lamentam, cautam scuze si ne pozitionam drept victime. Odata ce suntem victime, nu mai avem nicio putere, deci putem sa o frecam aiurea.

Toti prietenii pe care ii am si care au succes sunt adeptii ideologiei ‘selfmade’. Au hotarat ca e prea multa lamentare in jur si au decis sa ia propriile fraie in maini. Au studiat cum gandesc oamenii care au putere de decizie in viata lor, oamenii care au reusit.. si au inceput sa le imprumute gandirea.

Sunt adeptii ‘selfmade’ pentru ca VOR ca sa fie mai buni, sa obtina rezultate, sa aduca valoare celor din jur.

De criticat, toti pot critica.
De aratat cu degetul, toti pot arata cu degetul.
De certat pe lucruri marunte, toti se angreneaza in astfel de lupte fara miza.

Puterea unui om este insa tocmai puterea de a vedea dincolo de energiile pierdute pe activitati derizorii. Un ahtiat dupa critica si cearta va incerca sa te traga in lupta cu el. Este modul lui de exprimare. Majoritatea oamenilor, cand este provocata.. raspunde imediat provocarii.. Un om care crede ca isi poate scrie singur destinul va merge mai departe si il va lasa pe ahtiat dupa critica si cearta… sa se lupte singur.

Din pacate ceea ce ne este prezentat la televizor este modelul dupa care ne luam. Toata lumea se cearta, toata lumea critica, toata lumea este specialista.. pe ce face gresit celalalt.

Ajungem sa credem ca pentru a avea succes trebuie sa facem cat mai multa galagie..

O sa te rog sa incerci sa deschizi ochii si sa cauti acei oameni care au atins excelenta sau sunt in cautarea ei. Nu o sa ii gasesti la televizor. Dimpotriva, sunt prea ocupati ca sa isi faca treaba si sa aduca in continuare valoare, sa se imbunatateasca continuu.

Personal cunosc tineri de pana in 30-40 de ani, romani, milionari in euro.. si de care tu nu ai auzit niciodata. De ce? Pentru ca sunt mai ocupati sa aduca valoare si sa isi traiasca viata.. decat sa se laude ca aduc valoare si ca isi traiesc viata.

Insa ce ii diferentiaza pe acesti oameni de succes “invizibili” pentru ‘lamentatori’ .. este ca acesti oameni de succes stiu ca TOTI, dar absolut toti oamenii SUNT “selfmade”. Ei au constientizat cel mai bine acest lucru si s-au pus pe treaba.

Ceilalti raman negativisti, intriganti, certareti, cautand ce gresesc ceilalti si de ce ei sunt mai buni sau ar face mai bine (fara sa o faca insa).

Cei care stiu ca sunt stapanii propriului lor destin.. cand au o problema, cat de grea.. pun totul pe hartie, toate circumstantele, vad ce este de facut in continuare, ce rezultate vor.. si se pun pe treaba.

Ceilalti accepta si se lasa dusi de val, asteptand rezultatele din exterior si salvarea de la divinitate sau de la acel cineva de care se vor lovi din intamplare, cand merg pe strada.

Toti oamenii sunt si au exact ceea ce merita.
Cand accepti aceasta fraza cu adevarat, de abia atunci poti merge inainte.

Cu prietenie,
Daniel Zarnescu

Mi se plangea (a mia oara) de lipsa de productivitate. Ca nu se pune in miscare, ca sunt momente cand stie ce vrea, dar ca dureaza foarte putin acea motivatie. Ca nu reuseste sa se pastreze concentrat, cu ochii la tinta. Ca nu stie daca drumul este corect (da, acel drum pe care nu a facut un pas de ani de zile, dar despre care vorbeste incontinuu).

Vad oameni care vor mai mult de la viata lor, dar care:

• nu reusesc sa iasa dintr-un aparent cerc vicios in care au intrat
• dau vina pe motivatie ca nu reusesc
• sunt lenesi, renunta rapid la actiune (in a fi persistent), preferand rutina zonei de confort
• se uita la cei care obtin rezultate, le vad defectele, ii critica.. si se cred mai buni decat ei (drept urmare nu mai fac niciun pas in nicio directie)
• fac pauuuuuuuuzeeeee maaaaari
• au tabieeeeeeetuuuuuri laaaa careeee nu pooooot renunnnntaaaaaaa
• prefera sa vorbeasca despre problema, sa se lamenteze.. nu in ideea gasirii unei solutii, ci in ideea alinarii durerii lor interioare
• asteapta sa se alinieze planetele ca sa se miste, acel moment in care totul va fi pregatit si totul va functiona perfect
• asteapta SECRETUL, INFORMATIA CARE II VA SCHIMBA VIATA
• au impresia ca ei au facut TOT CE TREBUIE ca sa reuseasca, insa adevarul este ca nu au facut nici macar un minim raportat la altii care au reusit

O sa fiu cat se poate de concis.

Stii de cate ori in viata m-am confruntat cu problemele de mai sus?
Cei care obtin rezultatele pe care si le pun in minte NU AU UN DRUM PERFECT. Nu sunt binecuvantati de vreo entitate superioara. Nu au evolutia mai lina.

Gandurile, problemele, situatiile.. sunt aceleasi pentru toti.

Atata tot ca cei care nu reusesc.. cred ca situatia lor este “speciala”.. iar cei care reusesc, isi dau seama ca trebuie sa se miste.

Cateva reguli de baza ale succesului personal:

1 – NU EXISTA CIRCUMSTANTE ATENUANTE PENTRU NIMENI

Am obosit sa aud povesti de ce ii e mai usor lui ‘x’ decat tie si de ce ‘y’ a avut noroc porcesc in viata.
De asemenea, am obosit efectiv sa aud cat de bine te-ai descurca tu daca ai fi in locul lui “z”, cu resursele pe care le are la dispozitie.

Stii de cate ori, cand spun unui om ce poate face, ce poate obtine daca face doar un pas, ca am fost exact acolo, ca stiu cum e.. de cate ori aud o fraza care imi anuleaza tot efortul si il pozitioneaza pe el in zona de confort?

Acea fraza incepe in felul urmator:
“Da, Daniel, dar tu… “ [continuarea este motivatia pentru care situatia lui este infinit mai grea si eu, in comparatie cu el am fost favorizat cumva]

Fiecare are ceea ce merita, nimic mai mult, nimic mai putin.
Viata este o tabla de sah. Ceea ce ti se da este pozitia de la care pleci (mai mult sau mai putin avansata). Asupra pozitiei nu ai cum sa intervii, nu tine de tine! De atunci incolo insa este responsabilitatea ta fiecare mutare pe care o faci pe tabla de sah.

2 – Succesul vine din actiune!

Succesul vine din actiune, actiunea vine prin antrenament si repetitie !

Oamenii au tendinta, in general, sa se repete in actiuni si rezultate. Nu este regula de baza, dar te poate face sa intelegi cum poti obtine rezultate.

Rezultatele atrag rezultate.. este de ajuns sa iti propui de multe ori obiective mici si sa te indrepti catre ele.. ca sa intelegi starea de flux si de focusare.. ca atunci cand iti propui un obiectiv mare, doar sa repeti procesul.

Orice schimbare spre ideea de actiune facuta acum, schimbare cat de mica posibil.. are efecte infinit mai mari in timp, daca pastrezi directia.

Actiunea naste actiune! Inactiunea naste.. inactiune, deci te adancesti cu fiecare zi in care nu faci nimic.

Sau, ca sa fiu si mai transant, exista un citat in engleza care exprima perfect diferenta dintre cei care obtin si cei care se lamenteaza:
“Knowing is doing!”
“A sti este a face”

Degeaba ai impresia ca stii observand pe altii cum fac sau studiind la infinit ceea ce vrei sa obtii. Pune mana si actioneaza in mod repetat daca vrei sa ai o sansa sa evoluezi. Altfel nivelul tau de intelegere este pur teoretic.

3 – Nu exista finalitate!

Oamenii sunt atat de haotici in actiuni pentru ca de cele mai multe ori ei cauta un stadiu final, o finalitate.
Finalitate dupa care ce?

Dupa care.. totul curge de la sine, nu mai trebuie sa faca niciun efort, sa mai munceasca, sa mai evolueze. Trebuie doar sa stea cu burta in sus si sa astepte.

TREZESTE-TE!

Nici chiar cand iti propui un obiectiv IMENS, nu trebuie sa il vezi ca obiectivul final.
Viata este un drum, nu o finalitate. Orice obiectiv urmator pe care il ai trebuie sa faca parte dintr-un set de obiective care sa pastreze linia inceputa.

Sunt foarte multe hibe in felul in care oamenii isi pun obiective. Sunt multe mituri, de asemenea. Degeaba iti pui un obiectiv finalitate (fara sa ai idee ce se intampla dupa), chit ca ti-l pui la timpul prezent, pozitiv, la persoana I si cat de specific poti. Este un fel de “hai sa ne manjim creierul cu o imagine hiperbolica”, atata timp cat tragi ca magarul la caruta dupa obiectiv si la final, cand il atingi, dupa eforturi considerabile… ai o cadere.

De ce se feresc oamenii de obiective si de ce nu actioneaza?

Pentru ca obiectivele atinse aduc durere !!!

De ce? Pentru ca sunt obiective ‘finalitate’, cel putin asa sunt percepute. Dupa atingerea lor urmeaza o placere de moment care indeamna la repaos (la involutie), apoi un dus rece in care iti dai seama ca realitatea nu e asa cum te asteptai, apoi depresie cand iti dai seama ca trebuie sa o iei de la capat.

Multi insista ca trebuie sa iti placa drumul, nu destinatia. Cati simt asta, totusi?
Lucrurile incep sa se schimbe in momentul in care obiectivele tale sunt actiunile aducatoare de rezultate si nu rezultatele in sine.
De exemplu: daca vrei sa castigi o suma de bani oarecare (10 000 euro, de exemplu), obiectivul nu ar trebui sa fie suma in sine. Urmarirea ei te va extenua si este limitatoare. Obiectivul trebuie sa fie activitatea identificata de tine care ar aduce banii astia. Este un truc de perceptie, dar care face minuni.

In felul asta intelegi miscarea din spatele unui om de actiune si ca e pe termen lung.
Exista o singura finalitate intr-o viata de om si aceea este moartea.

4 – Vrei sa castigi sau vrei sa nu pierzi?

Este o diferenta imensa de mentalitate. Gandeste-te ca atunci cand faci in ideea de a nu pierde, faci MINIMUL POSIBIL si incerci sa iti ingradesti actiunea, sa o protejezi.

M-am luptat mult cu mentalitatea “sa nu pierd”, rezultatele sunt mediocre, te transforma intr-un jucator mediocru si, intr-un final, intr-o victima!!

Vorbeam de cei care se lamenteaza. Cei care se lamenteaza pun ziduri intre ei si ceilalti, vor sa nu greseasca, sa nu piarda.

Vorbim aici de leadership, cand faci ceva, trebuie sa ataci varful, trebuie sa fii cel mai bun, sa tintesti (pe termen lung cel putin) intre a fi cel mai bun, printre cei mai buni. Trebuie sa joci ca un campion si sa te transformi intr-unul. Poti sa fii la inceput cel mai prost jucator pe domeniul ales de tine, dar tinta tot timpul este de a fi cel mai bun. Cauta metode sa cresti si du-te cat mai aproape de liderii pe care ii recunosti.

Stai pe langa ei, devino unul din ei, castiga lupta dupa lupta, transforma-te. Nu exista piedica exterioara, exista doar piedici interioare, iar ele tin de tine, nu de altii.

Ataca varful!

5 – Perfectiunea este pentru cei slabi

Eu sunt un perfectionist, sa ne intelegem. Dar e o slabiciune pe care caut sa o indrept de fiecare data cand sunt in fata unui proiect.

Exista o vorba dupa care ma ghidez:
“Perfection isn’t the higher form of achievement, doing is”
“Perfectiunea nu este cea mai inalta realizare posibila, actiunea este”

Diferenta intre un campion pe domeniul lui si un perfectionist este ca primul actioneaza in cunostinta de cauza, face prost ceea ce face si in timp imbunatateste pana ajunge la un nivel exceptional. Un perfectionist se invarte in jurul operei lui si refuza sa mearga mai departe pana nu este perfecta. Problema tine de o ‘fractura’ de logica, pentru ca opera lui nu are cum sa fie perfecta fara sa fie imperfecta intai. Perfectiunea (la nivelul de perceptie) nu poate fi obtinuta fara actiune, feedback si repetarea actiunii.

Prima oara cand faci un lucru, trebuie sa fii constient ca il faci prost. Important e ce faci dupa. Daca te opresti si il lasi prost sau continui munca inceputa si iti imbunatatesti opera.

6 – Antreneaza-te din greu!

Cei care sunt in varf muncesc pentru asta. Nu iti imagina ca au obtinut ceea ce au prin vacante prelungite, concedii in tari exotice si program scurt de munca. Succesul nu este un job ‘part time’, asta este un mit dat cu lopata unor oameni care se lamenteaza ca lucreaza prea mult, cand de fapt pierd vremea si se invart in cerc.

Cei care sunt in varf au o placere diabolica sa se antreneze din greu, sa ramana focusati, sa se imbunatateasca.. pentru ca doar asa atunci cand va conta, pe campul de batalie, lupta va fi usoara.

Oamenii de succes MUNCESC! Cei care tanjesc dupa succesul lor vad doar zambetul de pe fata lor si deduc ca ei se distreaza. Dar pentru ei antrenamentul, lupta pe care o duc in mod continuu cu ei insisi a devenit o joaca. Cea mai usoara zi a unui campion este de 100 de ori mai grea decat cea mai grea zi pe care ai avut-o tu in viata ta!

Asa ca decat sa te lamentezi si sa pierzi vremea invartindu-te in cerc, pune mana si antreneaza-te cu intensitatea unei lupte pe viata si pe moarte.

7 – Succesul are un pret, daca nu esti dispus sa il platesti, atunci nu mai tanji dupa el !

“As vrea sa muncesc pentru mine, sa devin independent financiar, sa nu mai am sef care sa ma baraie la cap… dar vreau sa ma si distrez, sa imi fac prieteni, sa calatoresc.”

Mult succes atunci. Ai usa larg deschisa, du-te si distreaza-te!

Orice vis pe care il ai are un pret mai mult sau mai putin ascuns. Pana nu esti dispus sa platesti pretul, nu vei fi capabil sa faci ce e necesar sa ajungi acolo. Nu toti sunt facuti sa se lupte, unii pot fi fericiti fara obiective marete. Ii admir pentru asta. Insa dispretuiesc slabiciunea celor care, de exemplu, vor confortul unei vieti de angajat, cu bani luna de luna la data fixa si program fix de ‘spart’ usa.. dar care nu sunt multumiti doar cu asta si vor si laurii unui antreprenor care a trebuit sa isi invinga demonii ca sa ajunga unde a ajuns.

Nu exista cale (mentala) de mijloc. Deciziile trebuie sa fie clare. Vrei, atunci actionezi. Nu vrei? Nu actiona. Dar nu te mai invarti in cerc gandindu-te ca le-ai putea obtine pe amandoua.

Nu poti fi boxer fara sa sangerezi!
Nu poti fi campion fara sacrificii!

Ironia celor spuse mai sus este ca randurile mele par dure. Par dure insa doar prin comparatia celor doua atitudini, de delasare si de actiune.

Intr-un final spun o alta mica poveste.

Zilele trecute m-am intalnit cu Andy Szekeli, de care cred ca ai auzit. Unul dintre cei mai activi si apreciati traineri in performanta umana si speakeri din Romania. Ne-am intalnit pentru o carte pe care vrea sa o lanseze anul asta (si la care vrea ajutor din partea mea pe parte de marketing); Cartea este despre deciziile umane si a scris-o in 5 zile ! L-am intrebat cum a reusit, entuziasmat si timpul in care povestea in mintea mea era o voce care imi spunea “POT SI EU SA FAC ASTA!”

Dupa intalnirea cu Andy m-am intalnit cu o amica buna. I-am spus povestea celor 5 zile de flux continuu (e o poveste faina, o sa o povestesc intr-un articol viitor). Iar prima replica din partea ei a venit din pozitia de victima:

“Da, dar e vorba de Andy Szekely.”

Tu cauti solutii prin care sa devii mai bun decat esti?
Sau cauti motive pentru care esti mai jos decat ai vrea sa fii?

Scena este a celor care actioneaza.

Nu este a celor emotionali, care se lamenteaza! Personal nu am vazut niciun om care a atins excelenta sa se lamenteze.

Nu este nici a a celor care critica si a negativistilor. Nu am vazut niciun om care a atins excelenta si care sa fie mai preocupat sa explice de ce nu o sa reuseasca, decat sa caute solutii care sa il ajute sa se.. miste..

Povestea de azi este despre acele trasaturi de personalitate construite sau dobandite si dezvoltate in timp, dar care bat la fund talentul ‘nativ’.

Brian Tracy a anuntat entuziasmat numele castigatorului, sala a avut un moment de tacere de ‘sticla’, apoi a izbucnit un ropot de aplauze. Sute de participanti abia asteptau sa vada ‘campionul vanzarilor’ si, eventual, sa invete secretul performantei lui.

Iar in fata a aparut un om.. pe care cu greu il puteai numi om de vanzari (totusi). Era un om normal, ba chiar timid, cu ceva burta, putina chelie… Brian Tracy l-a indemnat sa ia microfonul, lumea era in delir..

“Spune-ne, care e secretul tau?”

Iar omul respectiv a reusit sa isi ridice privirea din pamant, rusinat..

“Eu .. dau.. 100 de telefoane pe zi.. “

Rasete. Aplauze. Brian l-a mai intrebat o data:

“Serios acum, cum ai reusit sa aduci atatea vanzari in companie?“

Iar raspunsul a venit neschimbat:

“100 de telefoane pe zi. Eu dau 100 de telefoane pe zi, indiferent ce se intampla..”

Povestea am auzit-o la un seminar de vanzari si mi s-a parut extrem de potrivita ca intro la acest articol, mai ales ca am fost de fata la astfel de situatii in trecut, cand cei mai buni oameni de vanzari de multe ori nu erau.. cum te-ai fi asteptat.

In zilele noastre talentul este supraestimat.

Stii expresia “branza buna in burduf de caine”? Aproape ca ne reprezinta ca popor.

Vad oameni care traiesc doar din talentul de a supravietui. Au inteles ca fac natural bine un lucru, s-au obisnuit cu ideea, au refuzat alte “provocari’, s-au plafonat..

Talentul nu iti aduce rezultate ! Talentul, pentru mine cel putin, nu este decat o promisiune … momentan neonorata. Stim si ce valoare au promisiunile in cele mai multe din cazuri.

Depinde de tine ca acel talent sa il duci la rang de valoare certa.
Pana atunci esti doar cineva care este multumit ca e bun la ceva la care altii se spetesc.

Ca si in povestea cu campionul la vanzari timid, dar cu o tenacitate iesita din comun, iti spun mai jos 4 trasaturi de personalitate pe care daca le dezvolti, ai sanse mari sa ajungi printre cei mai buni chiar daca esti calificat la inceput “nepriceput” sau “antitalent”.

1 – Tenacitatea; sau capacitatea de a-ti urmari un scop indiferent de ce apare in calea ta, de greutati, de ce vine din ‘exterior’.

Povestea campionului in vanzari este relevanta aici.

2 – Perceptivitatea; sau capacitatea de a intelege ca perceptia este acelasi lucru cu realitatea.

Este secretul din spatele oamenilor care dau impresia ca au o gandire revolutionara, optimista si indreptate spre viitor (si in acelasi timp realista).

O explicatie mai simpla de atat este data de celebrul citat din Henry Ford, atat de putin folosit totusi de oameni: “Daca tu crezi ca poti sau ca nu poti, in ambele cazuri ai dreptate”.

3 – Nebun dupa pregatire; o consider o trasatura de personalitate, este acea dorinta nebuna de a te antrena din greu inainte de a intra intr-o competitie, ca sa stii ca atunci cand conteaza dai tot ce ai mai bun.

Un citat care explica mai bine aceasta stare este iar foarte cunoscuta, dar putin pusa in practica (cu atat mai putin cu cat te crezi bun in ce faci): “Train hard – fight easy, train easy – fight hard”

Traducere aproximativa:
“Antreneaza-te din greu.. pentru ca in momentul in care lupti, sa lupti usor; antreneaza-te ‘usor’… pentru ca in momentul in care lupti, sa lupti greu”

4 – Nebun dupa evolutie; oamenii predispusi sa evolueze sunt oamenii care iubesc schimbarea si, in numele ei, ajung sa isi schimbe incontinuu comportamente, credinte, atitudini. Acesti oameni sunt ca niste roboti indestructibili, care nu se invechesc niciodata si care sunt in top tot timpul.

Legat de acest aspect, nu stiu daca ai observat pana acum ca exista (sunt exceptii) oameni geniali pe domeniul lor, in ce fac.. dar care dau impresia aproape ireala ca nu conteaza domeniul, ca orice domeniu si-ar fi ales, ar fi fost tot geniali.

Acesti oameni sunt nebuni dupa evolutie!

Daca imbini cele 4 trasaturi, le dezvolti pe domeniul ales de tine, ai toate sansele sa ajungi in top fara sa ai pic de talent.

Care este primul pas pe care poti sa il faci, din punctul meu de vedere? Sa te joci putin pe cine esti tu, ca persoana.
Sa evaluezi domeniul in care esti (sau vrei sa evoluezi).. si sa iti dai stele (ca la restaurante) pe fiecare trasatura descrisa mai sus. 5 stele inseamna ca esti de clasa mondiala pe trasatura respectiv.

Incep eu:
Tenacitate – 4 stele
Perceptivitate – 3 stele
Nebun dupa pregatire – 4 stele
Nebun dupa evolutie – 3 stele

Tu cum stai la cele 4 caracteristici?
Ce iti lipseste ca sa ai mai multe stele?

Pare ciudat ca spun asta, insa imi aduc aminte de o poveste de la un training de acum 5-6 ani. Sper doar ca, daca te recunosti in personaj, sa imi ierti cuvintele si sa intelegi mesajul transmis.

Vorbesc de un training pe care il organizasem cu Pera la Cheile Butii si care presupunea si ceva activitati outdoor. In prima faza, ca la toate trainingurile noastre, am stat toti participantii si am vorbit intre noi, am facut cunostinta, am povestit…

Un tip s-a remarcat in mod special. A fost sociabil, a fost politicost, dar a avut o umbra de aroganta pe care am simtit-o cu totii. Oricum, tipul ne-a placut. S-a ridicat in picioare, a spus ca a venit in special ca sa ne cunoasca pe noi, pe organizatori. In acelasi timp a zis ca, spre deosebire de ceilalti participanti, el este obisnuit cu activitatile outdoor si ca ce facem noi este de incepatori.

Bineinteles ca scopul nostru tinea mai mult de ce predam acolo, dar am remarcat acea urma de aroganta, care spunea ceva de genul: “Eu fac lucruri dificile, nu ca voi.”

Eu personal nu m-am simtit vizat deloc, pentru ca sunt un bucurestean tipic. Plimbarea dintre apartament si masina.. sau dintre masina si birou .. mult timp mi s-a parut extrem de sanatoasa, utila si suficienta.

Probabil ca asta l-a si facut pe prietenul nostru sa se pozitioneze peste noi la nivelul exercitiilor de outdoor pe care le-am propus.

Intr-una din seri aveam de facut un “night-trip” pe curs de rau, o mica expeditie cu tematica, noaptea, cu torte in mana. A fost o experienta faina si revelatoare pentru noi. Eram “intinsi” toti cursantii pe sute de metri pe firul unui rau si urcam efectiv de pe stanca pe stanca pe cursul acelui rau. Traseul era usor, ne mai dadeam mana unul altuia, ne mai impingeam, mai trageam unul de altul. Exercitiu usor, precum spunea si prietenul nostru, care a devenit subiect de poveste.

Pe drumul de intoarcere s-a intamplat insa ceva destul de straniu.

Cel mai experimentat dintre noi, cel care isi asumase aceasta pozitie.. la o saritura banala de pe o stanca pe alta si-a prins glezna ciudat si a avut dubla fractura de (aici trebuia sa spun si termenul medical exact, dar nu ma pricep ).

Mai tarziu aveam sa aflam ca nu isi legase sireturile si din cauza asta se produsese si accidentul.

Acum imagineaza-ti panica generata. Nu ni se intamplase asta niciodata, eram pe firul unui parau efectiv, pe niste stanci.. cu un om caruia ii atarna laba piciorului in toate directiile si nu putea sa se ridice. Am chemat salvarea, dar ea nu putea veni decat la cativa kilometri distanta.

Incercam sa gasim solutii, dar situatia oarecum ne depasea. Imagineaza-ti bucuresteanul din mine care analiza posibilitatea de a chema un elicopter sau de a-l cara cu targa printre stanci, cu pereti laterali stanga dreapta, pe cursul unui fir.

Cum am mai spus, tipul se pricepea la activitati outdoor si, cu riscul de a fi sarcastic in afirmatia urmatoare, pot spune ca daca as fi avut de ales cine sa isi rupa piciorul in conditiile alea, el ar fi fost candidatul ideal pentru noi.

De ce?

Pentru ca s-a comportat ideal din acel moment inainte. Ne-a spus ca e fractura (noi ne dadeam cu parerea ca “poate nu e”), ne-a spus ca salvarea nu are cum sa ajunga si ca nici pe targa nu o sa putem sa il caram. Ne-a mai spus ca in acel moment nu il doare piciorul, dar daca asteptam, cel mai probabil ca nu o sa ne mai intelegem cu el (din cauza durerii).

Asa ca si-a organizat singur actiunea de salvare.

S-a ridicat intr-un picior si ajutat de noi, a sarit de pe stanca pe stanca.. pana la salvare, strangand din dinti, acceptand situatia si fiind pe deplin constient de toate scenariile existente.

Imagineaza-ti pentru o secunda ca eram eu cu acea dubla fractura.. sau mai rau, o fata din grupul nostru. Sau vreun coleg de peste 100 kg, eventual un programator care sa nu fi petrecut o noapte in aer liber pana la 20 de ani.

Mai tarziu am discutat despre ceea ce s-a intamplat. Prietenul nostru s-a facut bine, a stat cateva luni cu piciorul in gips. Insa povestea este una clasica si se repeta in viata noastra, sub forme nebanuite. Tipul respectiv chiar era cel mai experientat dintre noi! Atat de experimentat incat a avut aroganta sa nu isi ia minimele masuri de siguranta.

Aceasta se numeste lectia arogantei si a umilintei. Cand stii ca esti mai bun decat ceilalti, cand te crezi deasupra sistemului, atunci este cel mai probabil sa se intample “o aroganta”.

Un alt exemplu “documentat” de aoganta, exemplu pe care indirect il cunostem cu totii, spune ca un motociclist are sanse mai mici sa faca accident grav in primele 6 luni de la obtinerea permisului. In aceasi masura, in urmatoarele 6 luni, cand increderea se transforma in aroganta pe sosele, respectivul motociclist are cele mai mari sanse sa-si provoace un accident grav.

Aroganta de obicei ascunde lectii dure pe care le mai avem de invatat.

De multe ori pe aceste lectii pierdem timp pretios, alte resurse (sanatate, bani), pierdem prieteni.. si in cel mai rau caz, cand nu recunoastem propria greseala, intram intr-un cerc vicios.

Cu alte cuvinte, lectia arogantei va fi pentru noi un fel de calcaiul lui ahile, nu ne va lasa niciodata sa ne atingem potentialul. Chiar cand ar trebui sa decolam spre succese incredibile, atunci aroganta ne trage de maneca si ne trage o palma cat sa ne invartim in loc.

Cum ne afecteaza pe noi?

Succesul este parte din noi, la fel si bogatia (sau abundenta). Faptul ca nu le avem nu tine de factori externi cat tine de lectiile pe care nu vrem sa le invatam. Sunt cateva principii care presupun un succes durabil:

1 – Educatia continua

Nu exista un moment in care sa stii totul (in orice domeniu) sau care sa presupuna ca nu mai ai ce sa inveti. Educatia este continua, pentru toata viata noastra trebuie sa fim constienti ca maine putem fi mai buni decat suntem azi.

Personal, de fiecare data cand am crezut ca s-a oprit timpul si ca sunt cel mai destept, talentat, inzestrat dintre toti intr-un domeniu anume, in acea clipa am devenit vulnerabil, mic, slab si predispus greselilor.

Trebuie sa ramai etern curios, continuu capabil sa asimilezi lectii noi si sa gasesti cai noi de dezvoltare.

2 – Principiul proactivitatii

Principiul proactivitatii ne indeamna sa actionam singuri, din proprie initiativa (nu din motive exterioare), spre obiective mai mari decat tot ce am atins pana in momentul prezent (doar asa poti scapa de plafonare). Plafonarea niciodata nu vine din exterior, exteriorul doar o favorizeaza!

Este vina ta daca te simti plafonat in ceea ce faci pentru ca nu ti-ai propus mai mult, nu ai incercat mai mult, nu ai vrut mai mult.

3 – Exista doar miscare (evolutie sau involutie)

Azi esti sus, maine esti jos, azi crezi ca ai dat de secretul prin care esti in flux continuu.. si maine te trezesti ca nu iti iese nimic. Trebuie sa devii flexibil si sa inveti sa te ridici din nou pe cal, de fiecare data cand iti dai seama ca mergi descult.

Cei mai multi dintre noi asteptam “momentul perfect” ca sa facem treaba, “momentul” in care ne vom simti pregatiti, “momentul” in care nu vor exista secrete.. si vom putea actiona “la sigur”.

Fara sa ne miscam nu putem insa evolua! In momentul in care te opresti din ascensiune, singurul drum este in jos. Nu exista stagnare din punctul asta de vedere. Cand te opresti, ai doar perceptia ca stai pe loc, de fapt cazi.. si cazi destul de repede.

4 – Succesul poate fi un inamic

De fapt succesul este cel mai mare inamic pe care il putem avea ! Succesul temporar ne inmoaie, ne creste orgoliul, ne indeamna sa cheltuim resurse (bani, timp, atentie, distractie), ne ia ochii de la adevarul nostru drum. De asta e usor sa cazi de pe calul care vrea sa ne duca la destinatie.

Eu personal as vrea ca la fiecare succes pe care il am.. sa uit cat mai repede de el, eventual sa sarbatoresc fara fast.. si sa meg mai departe..

De ce? Pentru ca succesul este o stare continua de flux si evolutie, nicidecum un eveniment sau un obiectiv temporar. Asa cum am mai spus, daca ma opresc sa sarbatoresc un succes temporar.. asta inseamna ca nu mai evoluez, cum nu stagnez inseamna ca involuez.

Parerea mea despre mine ramane supraevaluata (pe baza succesului), insa pentru ca stau pe loc, abilitatea mea este pe o panta descendenta. Asta duce la nasterea arogantei.

5 – Succesul vine prin umilinta

Cele mai mari succese ale mele si ale oamenilor pe care ii cunosc, le-am avut nu pe fond de incredere si ego crescut, ci pe fondul unei umilinte fata de ceea ce faceam. Cand aroganta a dat pe afara, am luat-o in bot! Cand ne-am pus noi pe locul secund si am dat importanta drumului sau scopului mai mare decat propriile noastre persoane, am avut rezultate incredibile.

Din pacate rezultatele incredibile (pentru noi) de multe ori ne provoaca sa credem ca suntem mai importanti decat scopul..

…si iti poti imagina un acelasi calaret care alearga in galop 500 de metri si cade dupa alte 500. Se ridica, iar cade.. si tot asa.

Cazi cand aroganta urca la cote alarmante si uiti de ce esti pe calul ala de fapt.

6 – Oamenii sunt importanti

Aroganta te trimite pe un teritoriu solitar. De obicei starea de aroganta este o stare solitara, pentru ca ii indepartezi pe ceilalti. Singur insa esti doar un firicel de nisip, impreuna cu ceilalti apropiati esti insusi mecanismul clepsidrei.

Intr-un final trebuie sa fii constient de un singur lucru. Tu, personal, esti un om de succes nu cand afirmi tu ca esti un om de succes. Cand faci asta esti doar arogant si predispus greselii.

Esti un om de succes in momentul in care ceilalti o spun!

Nu uita:
Potential avem cu totii!
Esti predispus sa ai succes in orice iti propui.
Abundenta..
Fericire..

Insa daca nu le ai, este pentru ca tu iti pui piedici singur.

Lasa deoparte aroganta, ramai fidel scopului tau final si pune-te in slujba lui cu toata fiinta ta.
Nu mai intra in conflicte cu ceilalti, pentru ca nu exista “pauza” in evolutie.
Nu te mai compara cu ceilalti ca sa iti hranesti orgoliul, pentru ca drumul este lung si esti abia la inceput.

Daniel Zarnescu

In domeniul meu trebuie sa fiu tot timpul cu un pas in fata celorlalti, sa fiu informat si, foarte important pentru mine, sa testez incontinuu informatia primita.

Cu toate astea nu intelegeam succesul anumitor carti care, pentru mine, nu spuneau nimic concret. Mii, zeci de mii, milioane de oameni ma contraziceau si spuneau ca acele carti le-au schimbat viata.

Mai tarziu am inceput sa percep o anumita diferenta intre acele pasaje.. sau “canale”.

Vorbim de 4 mari intrebari la care raspundem, atunci cand vrem sa facem un lucru, cand vrem sa actionam:

Spuneam la un moment dat ca atragem oameni asemanatori noua, ca si limbaj, ca si imagine, ca si cine suntem.

Bineinteles ca nu functionezi exclusiv doar pe un limbaj, insa majoritatea dintre noi are un limbaj principal pe care comunica si un limbaj secundar, care ii da o libertate de miscare mai mare.

Continuam cu explicatiile, in concret:

1) Limbajul “De ce?”

Este primul limbaj, motivational, cel mai emotional dintre toate. Imagineaza-ti limbajul pe care il fac oamenii de vanzari sau oamenii care inspira excesiv pe cei din jur.

Vorbesc despre motivele pentru care fac lucruri, despre ceea ce ii mana, despre motivele pentru care pornesc la drum. Este un limbaj razboinic, care te pune pe picioare si iti da impulsul de a actiona.

Este un limbaj, repet, emotional, folosit de multe ori de persoanele care misca masele. Nu ofera neaparat ceva concret, dar la nivel emotional ofera omului exact motivul pentru care s-ar apuca de treaba.

2) Limbajul “Ce este?”

Acest limbaj este unul rece, calculat, care explica la nivel informational definitiile a ceea ce se intampla un jur. Limbajul este unul de aglomerare de definitii.

Sunt oameni care vor sa acumuleze informatie, sa stie cat mai multa, dintr-un domeniu sau mai multe. Sunt acei oameni care stiu sa dea o definitie, care sunt burete de informatii, care acumuleaza informatie pentru a o da mai departe, de multe ori la fel de tehnic precum au preluat-o.

Ei se simt bine cand au informatia. Ai intalnit vreodata vreun om cu o cultura atat de mare incat ti-ar fi dat raspuns aproape la orice intrebare posibila? Acel om functioneaza pe limbajul “Ce este?”

De multe ori nici macar nu e nevoie sa fie vreun mare erudit, ci doar o persoana care acumuleaza informatii de genul raspunsurilor la concursuri “Cum ajungi miliardar?”.

3) Limbajul “Cum sa?”

Limbajul “Cum sa?” este limbajul oamenilor care au nevoie sa stie cum functioneaza lucrurile din jur, care au nevoie de pasi ca sa puna in practica. Sunt mesterii sistemelor care sa aduca rezultate. Limbajul “Cum sa” este un limbaj “micro”, la nivel de zoom-in pe un proces anume.

De obicei identifici rapid un astfel de limbaj, cand fiecare pas este descris cu lux de amanunte si iti este explicat cap-coada, pana la rezultat.

Este un limbaj al “mecanicilor”, ca sa zic asa. Sau un limbaj mecanic, depinde cum vrei sa percepi acest limbaj. Este un limbaj bazat pe detaliu, experimentare si rezultat.

4) Limbajul “Cum ar fi daca?”

Acest limbaj este poate cel mai greu de explicat, este al antreprenorilor care vor sa stie de la nivel macro sistemul. Acestor oameni nu le vorbesti neaparat la nivel emotional, nu le dai informatia rece si nici sistemul efectiv.. ci inteleg cel mai bine viziunea, sistemul integrat. Este un limbaj la nivel de zoom-out.

Este cel mai complex limbaj, pentru ca le imbina pe cele 3, fara sa exceleze pe celelalte neaparat. Este imaginea unui om care vede de sus si caruia trebuie sa ii explici viziunea si filozofia pentru a-l face sa porneasca la drum.

Atentie! Se confunda foarte des cu primul limbaj, dar primul limbaj, “De ce?”, este limbajul emotional si personal pentru care ai lua o decizie de actiune. Acest limbaj este mai putin emotional si iti ofera de obicei tabloul intreg si tot mecanismul.

Daca ar fi sa discutam de un joc pe care sa il joci:
- in primul limbaj, ti-as spune de ce trebuie sa joci acest joc si cat de misto o sa fie, ce o sa obtii etc
- in al doilea limbaj, ti-as explica ce reprezinta jocul in sine si ce contine
- in al treilea limbaj, ti-as spune cum sa il joci efectiv, ca sa ai rezultate.
- in al patrulea limbaj ti-as explica jocul vazut in ansambu, regulile, implicatiile si beneficiile (fara implicatie emotionala efectiva).

Limbajul meu principal, de exemplu, este cel al antreprenorului. Nu spun asta ca sa ma flatez, ci este o realitate. Fiecare lucru care se intampla in jur eu incerc sa il explic ca si sistem, la nivel macro. Este modul meu de gandire si de conversatie principal.

Mult timp am crezut ca am nevoie de primul limbaj ca sa ma pun in miscare, dar ramaneam placid la indemnurile emotionale.. De multe ori am impresia ca sunt asociat cu Pera de o viata, de exemplu, pentru modul prin care imi da ‘viziunea’. Este maestru al limbajului”De ce?”, insa nu prin acest limbaj ma cucerea si ma implica in proiecte. Dimpotriva, ramaneam placid la indemnurile lui pana cand, din intamplare, aducea atingere limbajului “Cum ar fi daca?”.

Abia atunci porneam morisca, ma puneam pe treaba si aduceam rezultate..

Ca sa pot sa integrez acest limbaj foarte bine, mi-am dezvoltat un al doilea limbaj secundar, si anume “Cum sa”. In felul asta ii pot da o valoare mai mare primului limbaj.

In timp insa am invatat ca daca vrei sa comunici mai bine cu o persoana, trebuie sa vezi care este limbajul principal si sa vorbesti pe el.

De asemenea, daca vrei sa vorbesti cu un grup de oameni, ca sa te intelegi cu toti, trebuie sa vorbesti PE TOATE LIMBAJELE.

De aici pana la capacitatea de a putea transmite un mesaj pe orice subiect pe structura mentionata de mine este doar un pas.
De ce -> Ce este? -> Cum sa? -> Cum ar fi daca?

Daniel Zarnescu

Prima oara cand am auzit fraza asta, m-am revoltat pentru ca era spusa de un copil care voia sa renunte la liceu!

Nu ma intelege gresit, sunt un conservator din punctul de vedere al educatiei. Sunt de parere ca ai nevoie de educatie si.. cum cei mai multi nu isi pot oferi singuri o educatie ‘corecta’ pe cale non-formala, atunci trebuie sa se educe in institutiile de invatamant pana cand vor putea sa plece pe propriile picioare.

S-a schimbat insa perceptia asupra educatiei, chiar la nivel global. Sistemul educational, asa cum il stim in momentul asta, isi traieste ultimele zile, ca un mamut care respira din greu un aer prea modern pentru el. Sistemul educational este pe cale de disparitie, vanat din toate partile si fara capacitatea de a se apara singur. Din nefericire, pana sa se schimbe ceva in sistemul educational, pana sa ne ajute sa ne atingem cu adevarat potentialul, cel mai probabil sistemul educational va mai face victime destule.

Ciudat este ca sistemul educational actual a avut o viata relativ scurta in istoria omenirii. Ca specie, suntem condamnati sa evoluam continuu, altfel ne semnam singuri condamnarea.

In 2012, la nivel global, avem cei mai multi absolventi de studii superioare din istoria omenirii.. si, ca un blestem care se rasfrange.. avem totodata si cei mai multi someri cu studii superioare. Se incearca ‘supraspecializarea’, peste anii normali de invatamant, dar nimeni nu vrea sa mai petreaca ani pe bancile unei scoli care si-a pierdut din credibilitate.

Ai spune ca un absolvent de studii superioare are clar sanse mai mari pe piata fortei de munca decat unul fara studii. Din pacate realitatea e total alta. Un proaspat absolvent de studii superioare are un handicap de 3-5 ani experienta pe piata fortei de munca, in comparatie cu cel care a decis sa isi suflece manecile si sa treaca direct la treaba.

Din ce in ce mai putini angajatori se uita la studiile unui potential angajat din CV ca sa faca o selectie. Deja studiile sunt prea putin importante (nu vorbesc de exceptii) si angajatorul se uita direct la experienta si rezultatele pe care le are pana in acel moment.

Vorbeam cu un prieten care trecuse prin cateva zeci de interviuri, in ideea de a angaja pe cineva in compania in care si el lucra.. Mi-a spus o vorba fenomenala:

“Stii care e diferenta dintre unul care a terminat liceul si unul care a terminat facultatea? Primul este un nestiutor gata sa munceasca, celalalt este un nestiutor cu impresii. Sistemul educational da nastere unor aroganti, cu pretentii.. cand, de fapt, stim si noi cum se iau diplomele azi.”

Sa nu mai vorbesc de faptul ca din ce in ce mai multe specializari sunt depasite de ceea ce se intampla pe piata de munca si ca, in momentul in care un proaspat absolvent da piept cu realitatea, isi da seama ca tot ce a invatat este deja depasit si ca trebuie sa o ia de la capat.

Am vorbit de neajunsurile pe care le are sistemul educational “superior”. Hai sa iti spun un pic si de ceea ce se intampla mai devreme, incepand cu clasele primare. Cel care pune stampila pe copilul tau, daca il dai la scoala, este un profesor care judeca lucrurile avand ca reper sistemul educational pe care il reprezinta.

[o ancheta cu privire la efectele negative pe care le are sistemul educational gasesti aici]

De ce este sistemul educational prost?

Pentru ca la inceput, cand a fost nevoie de el (pentru ca a avut o importanta covarsitoare pana acum).. sistemul educational a fost creat dupa chipul si asemanarea profesorilor universitari si a mintilor “stralucite”. Oricine nu se incadreaza in “sistemul educational” actual, este cu usurinta etichetat drept ‘incet’, ‘prost’, ‘lenes’ si aruncat la gunoi.

In timp sistemul educational a inceput sa creasca acelasi tipar de absolvent, desi noi, ca fiinte umane, suntem atat de diferiti intre noi. Sistemul educational actual este la fel de depasit precum comunismul (si, de ce nu, capitalismul).

Am o cunostinta, la 8-10 ani dansa ca un nebun, il imita pe Michael Jackson, se invartea si in cap, daca putea. Era incredibil. A fost corigent de vreo 2 ori pana in clasa a 8-a, toata lumea spunea ca nu se poate concentra si ca este “incet”. I-au infrant spiritul, pentru ca sistemul educational este liniar, tot sistemul i-a bagat in cap ca nu e bun, ca e incet, ca nu o sa reuseasca.. si in timp a uitat sa danseze.. a devenit liniar ca ceilalti.

L-am intalnit pe strada acum 1-2 luni. Avea niste pungi la ochi, o sticla de apa plata in mana, dependent de droguri si foarte foarte slab. De asta sistemul educational este depasit, pentru ca omoara perspectiva si individualitatea. IQ nu este hotarator in succesul tau (!) si nu poti judeca un om dupa cum intelege matematica sau limba materna. Sunt 1001 de forme de exprimare si fiecare trebuie incurajat sa se exprime pe limba lui, nu sa devina un sclav pe plantatie, pentru ca acum 100 de ani functiona asta si se potrivea la nivel global…

Omul este unic, potentialul e imens daca e luat personalizat, de la caz la caz. Daca bagi potentialul imens al unui om intr-o turma care e judecata dupa imaginea celui care conduce turma…. reduci potentialul de la excelenta la nivelul unei bovine dintre multe altele…

De asta este depasit sistemul educational actual. Ce ma ingrijoreaza insa cel mai mult este ca daca inainte invatatorii (in special) si profesorii erau considerati deschizatori de destine, in ziua de azi au o corvoada imensa asupra capului.

La cate diplome se dau in ziua de azi, este mai evident ca oricand ca nu se mai face o triere corecta la capatul “masinariei”. Iar la inceput, in anii mici ai educatiei formale clasice, cand copilul nu este stapan pe propriile ganduri, cand este influentabil, mai mult ca niciodata invatatorul/profesorul este mai predispus sa taie aripi decat sa deschida destine.

Asa ca, din punctul meu de vedere, un punct de vedere anost si poate idealist, un invatator de clasa primara este mai important decat un profesor universitar prafuit de incompetenta unui sistem care ii aduce in fata numai studenti mediocri.

Un invatator/profesor astazi trebuie sa fie un psiholog mai mult decat un dascal, trebuie sa fie mai atent la elevul lui (la cine e el cu adevarat) decat la ceea ce are sa ii predea, conform unei programe.

Si totusi, care este solutia?

Spuneam ca educatia formala, clasica, isi traieste ultimele zile, doborata de greutatea propriului mecanism.

Din ce in ce mai mult se pune accent pe educatia nonformala. Viata este o scoala continua, inveti din prima clipa cand respiri pana in ultima clipa, cand inchizi ochii. Nu exista finalitate la nivelul de evolutie intre cele doua etape, ale nasterii si mortii.

Probabil anii de inceput ai oricarui copil sunt vitali, dar scopul nu ar fi nota luata la o materie anume, ci descoperirea potentialului propriu. Odata descoperita calea pe care se va duce, copilul va trebui sa fie intarcat si lasat in voie, sa se educe singur, pe linia vietii aleasa de el, pe ceea ce este el cu adevarat.

Un ultim aspect in pledoaria mea este faptul ca in conditiile actuale educatia formala atarna ca o piatra de moara in viata unui om. Ai 3-5 ani (minim, fara sa calculez anii de liceu, generala si primara) in care te pregatesti pe un domeniu care, daca nu iti este potrivit, va trebui sa o iei de la capat.

Adevarul este ca educatia nonformala iti ofera sansa de a o lua de la inceput, de fiecare data cand te redescoperi. In orice domeniu (nu vorbim de exceptii), 60-80% din rezultatele unui expert le poti obtine in maxim 3-6-12 luni! Pe urma diferentele sunt facute de acele “finisaje” personale pe care le adaugi.

De ce sa nu iti permiti tie un nou inceput, in cazul in care descoperi ca diminetile sunt din ce in ce mai urate pentru tine, lucrand in acelasi loc, facand aceleasi lucruri si stiind, ca o povara a sufletului, ca esti doar un mediocru?

In definitiv sistemul educational actual se aseamana cu o inchisoare: iti mananca ani buni din viata. Se prea poate insa ca un infractor sa fie avantajat, pentru ca este nevoit sa o ia de la capat, sperand in a 2-a sansa.. pe cand un angajat mediocru nici macar nu isi da seama ca traieste intr-o inchisoare..

Ai auzit bine, un infractor cel mai probabil primeste o a doua sansa de a fi curat, sansa pe care tu, daca ai fost scuipat de sistemul educational actual direct pe piata fortei de munca, nu o ai.

Intr-un final iti las cadou un citat la care apelez de fiecare data cand ma incapatanez sa cred ca exista doar o solutie la o problema.

“Creativitatea este mult mai importanta decat cunoasterea” – Albert Einstein

Ridica-te din multime! Alege viata, cauta-ti propriul drum!

Daniel Zarnescu

http://construimimperii.ro/ce-afacere-sa-incep

3) Lectia abundentei

Diferenta dintre lectia nisei profitabile si lectia abundentei este ca diferenta dintre un mercenar angajat sa iti protejeze un obiectiv si soldatul care stie ca daca inamicul trece de el, dincolo de zidurile aparate urmatoarea victima va fi propria lui mama.

Mediul de afaceri online si offline trece prin niste modificari masive, esentiale pentru maturizare. Daca deschizi mailul, daca iti citesti presa, daca vorbesti cu prietenii.. o sa observi ce repede s-a propagat lectia nisei profitabile in randul oamenilor.

Se spune ca cea mai profitabila nisa de unde poti castiga rapid bani (si nu putini) este chiar.. nisa banilor. Uita-te cate siteuri de “te invat sa faci afaceri online” au aparut numai. Unele sunt veritabile, stiu oamenii din spatele lor si sunt nebuni dupa arta de a face marketing.. motiv pentru care asta preda, pentru ca e pasiunea lor sa inteleaga cum se face procesul vanzarii si care este psihologia din spatele unei vanzari.

Pe de alta parte cele mai multe din oferte apartin unor oameni care inca nu au castigat bani online .. dar care au invatat (probabil de la alt curs) ca una din nisele profitabile sunt “banii”. Sunt atat de multi copii de 16-20 de ani care incearca sa te invete cum sa faci afaceri pe internetul romanesc, fara ca ei sa fi facut afaceri.. incat capeti o reticenta explicabila si normala fata de un proces de vanzare “online”. Nu am nimic cu initiativa celor de varsta 16-20, vorbesc doar de psihologia vanzarii, care in cazul asta specific este gresita.

Este ironic ce se intampla, dar este, repet, un proces natural.

Ceea ce iti voi face cunoscut acum este cea mai valoroasa lectie pe care o poti primi de la cineva.

Am intarziat foarte mult cu raspunsul la mesajul “Nu stiu la ce sunt buna, nu stiu la ce sunt experta, nu stiu ce nisa sa aleg, nu stiu ce afacere sa incep, ajuta-ma..”. Am vrut sa zugravesc diversele stadii prin care trecem in nevoia de a porni o activitate profitabila.

Adevarul (meu), pe care il zugravesc cursantilor mei pe la diverse seminarii, de exemplu, in legatura cu nisele si cu “ce sa faca” este ca nu conteaza asta neaparat. Cand esti copil, daca nu ai bani in buzunar, vinzi un pantalon de training si ai scos un ban sa iti cumperi un pachet de tigari. Dar aia e lectia bisnitarului.

Cele mai multe esecuri in antreprenoriat de aici pleaca. Nu ne maturizam.

Nu conteaza ce nisa alegi, poti sa scoti bani DIN ORICE.

Conteaza mai mult pasiunea pe care o ai, mesajul pe care vrei sa il transmiti, emotia cu care vibrezi cand esti in domeniul respectiv. Daca nu scoti bani din nisa in care ai intrat, nu este nisa neaparat, ci ca nu stii sa transmiti mesajul.

Conteaza mai mult sa iei lucrul in serios, nu sa incerci “de foame” sau din nevoia de a “avea un backup” sau din pentru ca vrei sa “scapi de seful tau si sa nu te mai angajezi niciodata.”

Cei mai multi oameni nu incep afaceri din pasiune, ci din nevoia de a fugi de ceva. In online se traduce ca ajungi acasa de la job si incerci o ora sa lucrezi (maxim). Maine probabil ca vei uita de siteul pe care l-ai lansat. Poimaine vei vrea sa iesi cu prietenii. Daca te regasesti in cele scrise este pentru ca nu iei in serios ceea ce faci si pentru ca probabil vrei doar o evadare din viata ta actuala, dar ti-e prea lene sau comod ca sa sapi un tunel cat sa iesi din inchisoare. Ti-e mai bine la inchisoare decat in afara ei.

Ce conteaza cu adevarat.. conteaza ce miscare poti sa provoci in celalalt prin mesajul pe care il transmiti.

Oamenii se aduna in grupuri si au tendinta sa devina adepti ai unor miscari. Sunt asa zisele triburi. Daca reusesti sa recreezi un astfel de trib, nu mai conteaza nisa, esti pe cai si banii vor incepe sa curga.

Poti sa scoti bani din sosete tricotate, daca TE PRICEPI, daca ITI PLACE si daca VIBREZI cand vorbesti despre asta. Vei gasi oameni pasionati de sosete tricotate, care te vor urma.

Iti dau un exemplu, unde cheltui eu banii:

- mi-am luat masina de unde mi s-a parut ca primesc mesajul cel mai congruent; ma duc la un singur service, am o persoana de contact care suna si vorbim ore intregi de masini. Acel om stie sa transmita mesajul, stie sa isi faca un trib (chit ca este angajat). Nu am cumparat masina pentru ca era puternica sau confortabila sau nici macar pentru ca mi-a placut marca. Mi-a placut omul cand am facut testdriveul si am zis, emotional, ca eu vreau sa fac parte din tribul lui, din care facea parte. A fost mesajul cel mai autentic primit si am vrut sa ma alatur acelui mesaj.

- mananc deseori in oras, restrang locurile unde mananc aproape exclusiv la locurile unde ma simt cel mai bine si oamenii din acea locatie reusesc sa imi transmita pasiunea pentru mancare. Aproape ca nu conteaza pretul sau unde este locatia, ci cum ma face sa ma simt tribul respectiv. Cel mai des schimbi un restaurant nu din cauza mancarii, ci a serviciului oferit, ca se uita de la 10 metri la bacsisul pe care il lasi, a faptului ca astepti dupa nota de plata prea mult, ca nu te intreaba de mancare, daca ti-a placut, ca nu te sfatuieste cand esti indecis, ca cei care te servesc se urasc pentru jobul pe care il au etc etc etc

- imi place fotbalul, zilele astea se presupune ca ar trebui sa ma duc la un meci cu temperatura de sub 10 grade (realmente sa stau in frig 4-5 ore).  Puteam sa ma uit linistit intr-un bar sau chiar acasa, cu o bere in mana, dar simt o inchegare a unui trib care ma poate face sa uit de frig.. si acolo se vor duce banii.

Banii mereu se vor duce acolo unde chemarea tribului este mai puternica.

Daca e sa schimbam cadrul de referinta, pentru ca am vorbit de cum cheltui bani, siteul ConstruimImperii.Ro, de exemplu, prin Jurnalul Generalului, Jurnalul Visurilor, seminariile pe care le tin, materialele pe care le scriu… imi intregesc veniturile intr-o piata care vibreaza de prea multe oferte si in care prea putini oameni care castiga din asta. De ce? Pentru ca acesti oameni cauta o nisa si nimic mai mult. Oamenii care ma citesc sunt adeptii tribului meu, a mesajului pe care il transmit.. si vor sa faca parte din el. Banii vin si vor veni atata timp cat tribul este aici si ajuta pe individul din cadrul tribului sa se miste, sa gaseasca ceea ce cauta.

Asa ca nu te mai gandi la ce sa faci!

Cauta in tine CE ITI PLACE TIE SA FACI si porneste o afacere intr-acolo.

Sunt cateva reguli insa:

• va trebui sa iti placa atat de mult incat sa te ocupi SERIOS de aceasta pasiune.
• va trebui sa iti placa atat de mult incat sa fii dispus sa iti dedici TOT TIMPUL de acum incolo aceste pasiuni
• va trebui sa iti placa atat de mult incat sa vrei sa te dezvolti incontinuu in nisa care te pasioneaza
• va trebui sa iti placa atat de mult incat daca inchizi ochii si faci un salt peste 3-5 ani.. sa te gaseasca la fel de pasionat si dornic, curios sa evoluezi mai mult ca acum

Doar asa vei putea raspunde la intrebarea: “Ce nisa sa aleg?” sau “Ce afacere sa incep”?

Este un salt imens de credinta, dincolo de nevoia primara de bani. Cu motivele corecte, motivatia si pasiunea te vor ajuta sa ridici un astfel de trib in care adeptii sai sa iti dea bani pentru cum se simt in interiorul tribului, pentru ca te apreciaza, pentru ca vor ca lucrurile sa ramana la fel sau mai bune. Cu motivele incorecte, vei cauta disperat sa “faci treaba” si nu vei sti cum sa tii motivatia ridicata.

Multi vad oportunitatile de afaceri din motive incorecte, mai ales pe online. Multi cred inca in “tunuri” pe care le dai, fara sa isi dea seama ca cei care reusesc in domeniul asta sunt oamenii pasionati, care si-au creat un trib, care transmite propriul mesaj zilnic, saptamanal, lunar, anual.. cu aceeasi intensitate. Pentru ca deja vorbim de AFACERI, nu de bisnita.

Suntem creatori, arhitecti, nebuni dupa viata.. am depasit de mult stadiul de bisnita. Cel putin mie asa imi place sa cred, atunci cand iti vorbesc tie si partenerilor mei, cei cu care fac afaceri zi de zi.

Dupa ce ai raspuns la prima intrebare, care este nisa ta in care crezi ca vei scoate bani, as vrea sa iti mai pun o intrebare acum, dupa aceasta lectie.

“Te vei facand parte din aceasta nisa peste 3-5 ani? Esti dispus sa iti dedici TOT TIMPUL pe care il gasesti pentru aceasta nisa? Iti vei pastra curiozitatea si entuziasmul chiar si peste ani de zile, astfel incat sa ramai pasionat si mereu in miscare?

Nici macar nu e nevoie sa raspunzi la aceasta intrebare in scris. E o intrebare la care tu, acasa, intre patru pereti, singur, va trebui sa iti raspunzi. Bineinteles ca daca vei combina pasiunea ta cu una din nisele profitabile, probabil ca vei scoate bani mai multi.

DAR NU E REGULA.

De ce? Pentru ca pe nisele profitabile este si bataie mare si semnale confuze din partea triburilor diverse. Diferenta o sa o faci tot prin mesajul pe care il transmiti si cati adepti aduni.

In schimb ai toate sansele sa iei fata cuiva care face ce face doar pentru bani, cand tu o faci din pasiune si aduni oameni pasionati in jurul tau.

Daniel Zarnescu

Primesc foarte multe emailuri, in diverse forme, cu aceeasi intrebare.
Vin cu un exemplu mai jos:

“Salut Daniel,

Am citit pe nerasuflate ghidurile tale, mi-au placut foarte mult.

In special m-am regasit in cei 6 pasi…, mai ales in privinta greselilor: am avut si eu tentative de start in online esuate din cauza lipsei de organizare, focus, claritate si pierdere de timp in detalii. Dar… cel mai mare impediment a fost (si este) pentru mine gasirea nisei pe care sa ma axez. Nu simt ca as fi “experta” in nici un domeniu.”

Vorbim aici de o afacere online, de un blog pe care il pornesti din pasiunea pe care o ai eventual.. si intr-un final monetizarea lui.

1) Lectia bisnitarului

Cand am inceput “experienta” mea antreprenoriala, adica acum aproape 10 ani (oau, deja ma simt batran), nu stiam sa raspund la intrebarea asta. Stiam doar ca vreau sa fiu pe propriile mele picioare, sa am o firma care sa imi aduca 1000 (o mie) de euro pe luna, banii mei. Mi-a luat cativa ani sa ajung la “performanta” asta, insa e bine ca s-a intamplat asa. Pe atunci nu exista “documentatie”, nu existau oameni care sa isi impartaseasca inceputurile in afaceri. Ca sa reusesti trebuie sa devii un darz copiator de destine. Ce insemna asta?

Un fel de: vedeai pe cineva care reusise, incercai sa afli cat mai multe despre el si inceputurile lui si incercai sa ii copiezi miscarile.

Pe atunci nu existau intrebari precum:

“Ce afacere sa incep? Nu stiu ce imi place, nu stiu ce sa aleg.”

Pe atunci exista un scop: – sa scoti bani. Asta faceai dintr-o scadere elementara: cu cat vinzi un produs/serviciu (minus) cu cat cumperi/ produci acel ceva. Diferenta iti ramaneau in buzunar. La asta se rezuma intreaga mea filozofie antreprenoriala. Stiam ca trebuie sa raman cu mai multi bani in buzunar decat la inceputul “tranzactiei”.

Este amuzant, pentru ca taica-miu, in filozofia lui de viata, imi spunea deseori de acesti “bisnitari” pe care nu ii avea la inima. In timp a inteles mai multe din eforturile pe care le face un asemenea bisnitar si ca orice activitate comerciala poate fi numita bisnita.

Bineinteles ca in DEX are o conotatie negativa, mie .. cand eram mic.. mi se explicase ca bisnitar e un om care cumpara ieftin si vinde scump.

Consider ca e o lectie esentiala de antreprenoriat. Pe copiii mei o sa ii trec printr-un intreg curs de bisnita, o sa le dau bani de buzunar pe perioade de timp limitate si o sa le spun ca scopul lor este sa ii inmulteasca pentru a pastra surplusul. O sa fie un curs de supravietuire. Vrei sa te duci la mare in vara asta?

Iti dau jumatate din bani, daca reusesti sa ii inmultesti pana la suma intreaga, iti mai dau inca pe atat ca sa cheltui acolo.

Pentru ca nu am trecut prin aceste lectii ajungem la varsta cea mai potrivita pentru a porni un startup sa ne plangem ca nu avem “fonduri”. Dintre cei pe care ii cunosc ca s-au ridicat de la zero, nimeni nu s-a trezit cu fonduri pompate in fundul lor. Diferenta este ca cei care se plang, vad banii ca pe o necesitate.. ceilalti vad banii ca pe un combustibil. Primii cand vad 1000 euro (exemplu aleatoriu) se gandesc sa ii cheltuie repede, cat ii au, pentru ca au o groaza de necesitati (eventual isi fac si liste pe necesitatile respective), ceilalti se gandesc cum sa cheltuie cat mai putin din mia aia de euro (1) si cum naiba sa ii inmulteasca (2).

Este ca si cum te-ai uita la Discovery Chanel, cand puii de leu se harjonesc si se alearga unul pe altul, simuland vanatoarea parintilor.

2) Lectia nisei profitabile

Mai tarziu, dupa lectia asta, am invatat lectia niselor profitabile.
Este practic intrebarea de mai sus, dar pusa la nivel emotional.

Multi ma intreaba:
“Ce afacere sa incep”

“Vreau sa pornesc o afacere, dar nu stiu ce sa fac.”
sau
“Vreau sa pornesc un site, dar nu stiu ce nisa sa aleg.”

Si atunci au aparut raspunsuri “profesioniste”.

Exista cateva nise care intotdeauna vor fi profitabile, cat timp societatea va functiona dupa modelul actual (care nu s-a schimbat niciodata, de fapt).

Le enumar rapid, dar ia in considerare ca s-ar putea sa ratez destule:

Banii: toti oamenii sunt interesati sa faca bani, deci vor plati ca sa fie invatati cum sa faca bani. Nisa poate lua multe forme: de la “te invat cum sa faci bani peste noapte online, doar apasand cateva clickuri” la formarea profesionala pe care trebuie sa o faci ca sa obtii o marire de salariu. Toate sunt tributare aceleiasi nevoi, de a castiga bani, motiv pentru care vei da bani altora ca sa te invete.

Sanatatea: oamenii cand ajung cu cutitul la os, arunca in tine cu bani ca sa ii faci bine. Vorbim aici ori de nevoia – “am o boala si trebuie sa ma tratez altfel mor”, ori de nevoia: “trebuie sa slabesc neaparat altfel nu o sa ma iubeasca nimeni”. Atata ca a doua e combinata si cu alta nevoie ca sa o faca puternica. De la cabinete de stomatologie pana la “secrete” ale slabitului sanatos.

Iubire si relatii: traim intr-o societate care ne altereaza ca indivizi, ne tampeste atat de mult incat nu mai stim sa comunicam unii cu altii. Pentru asta ajungem sa apelam la retele de socializare online ca sa ne cautam partenerul, ne ducem in cluburi ca sa agatam sau sa ne vada sexul opus, ne ducem la psiholog sa ne repare relatia, ne cumparam haine care ne promit ca o sa aratam mai bine pentru sexul opus sau citim carti de seductie.

Socializare: este diferita de nevoia de iubire si relatii, pentru ca se refera la nevoia de a fi in grupuri sociale. Facebook face o treaba extrem de buna. Intreg internetul face o treaba extrem de buna, ca aproape nu mai iesim din casa. Dar pentru cei care vor sa socializeze fata in fata, exista cursuri de dansuri .. sau putem sa spunem ca aceasta este nevoia, de exemplu, pentru care cafenelele inca mai sunt profitabile, pentru ca o cafea putem sa o bem si in casa si, de ce nu, mai ieftin. Telefonul la care vorbesti poate fi, de exemplu, o parte a nevoii de socializare. Exemplele pot continua si mai departe.

etc etc etc

Sunt multe idei de nise universal profitabile.
Am auzit pana si versiunea: “Cat timp exista om, se va vinde: banul (te invat cum sa castigi mai multi bani), mancarea si sexul.” Asta in orice forma.

Alta varianta pe care mi-a spus-o un patron de tesatorie acum vreo 7 ani, in timp ce imi prezenta halele lui de productie: “Cat timp omul va exista in forma actuala, va avea nevoie sa se imbrace. Nu ai cum sa pierzi cu hainele.”

Uita-te la om in sine, pe strada, si o sa vezi nevoi mai mult sau mai putin esentiale pentru el.

E o evolutie de gandire fantastica de la lectia bisnitarului (nevoia unui om sau grup mic de oameni de pe urma caruia sa castig o suma de bani) la lectia nisei profitabile (exista o nevoie atat de mare a omului, incat o gasesti la tot pasul si nu ai cum sa dai rateu cu ea). Este evolutia de la primul pas, al supravietuirii, la al doilea pas, al antreprenorului care gandeste in perspectiva.

Si totusi aici se fac cele mai mari greseli, pentru ca cele mai mari afaceri si cea mai mare rata de reusita o au o alta categorie de oameni decat cei care gandesc la nivelul “nisei”. Insa iti trebuie o evolutie mentala ca sa ajungi acolo.

Ce afacere sa incep, totusi?

Exista si o a treia lectie, mult mai importanta decat lectia nisei profitabile, si care le anuleaza practic pe celelalte doua. Aceasta lectie iti raspunde la eterna intrebare “ce afacere sa incep?. Ca sa postez insa partea a doua a articolului si sa iti spun acest secret pe care putini il inteleg, va trebui sa raspunzi la intrebarea “care crezi ca este nisa in care tu vei scoate bani?”. Cand voi primi 50 de raspunsuri la acest articol, voi veni si cu continuarea.

[continuarea articolului ce afacere sa incep? ]

[alt raspuns la "ce afacere sa incep" gasesti si pe siteul "Mentorship Internet Business"]

Mult succes,

Daniel Zarnescu

Este important sa iti rezervi 1 ora si sa te uiti la el. O sa intelegi de ce nu evoluezi exact cum iti doresti.

http://construimimperii.ro/jurnalulvisurilor/cele-4-planuri-ale-succesului-personal/

Pentru ca multi mi-au cerut sa fac o recapitulare a celor spuse in film, m-am gandit sa trec repede prin ideile principale. Multi gresesc prin faptul ca se raporteaza la un singur plan al dezvoltarii si nu ia in considerare de fapt imaginea de ansamblu. Sunt patru componente ale unei evolutii corecte in antreprenoriat.

1) Cunoasterea de sine.

Oamenilor le e frica sa vorbeasca cu ei insisi, nu vor sa cerceteze cine sunt, de ce sunt asa, de ce reactioneaza cum reactioneaza in anumite momente, cum functioneaza, cum se pot imbunatati.

Pot spune ca e un plan al inceputului si poate cel mai ignorat. Multi oameni fug de ei, fac o groaza de activitati “externe” doar ca sa isi astupe vocea interioara.

Solutia tine de: cursuri de dezvoltare personala, deschidere fata de societate/social, teste de personalitate, meditatii etc.

Ca prim pas, intra pe articolul de mai jos si fa-ti testul de mai jos, citeste mai multe despre profilul tau si care sunt calitatile/defectele tale:

http://construimimperii.ro/profile-psihologice-testul-mbti

2) Comunicarea

Afacerile in ziua de azi sunt in continua schimbare, ca si cariera profesionale pe care vrei sa o urmezi, in vechea acceptiune. Este vital sa inveti sa comunici. Trebuie sa inveti sa te exprimi, sa transmiti mesajul tau celor din jur, sa te integrezi in cercurile sociale care te pot ridica.

TOTUL ESTE COMUNICARE. Vanzarea, parteneriatele, contractele, prietenia, performanta. Toate tin de cat de bine poti sa comunici. Sunt multe planuri de comunicare, sunt diferite, dar au puncte in comun. Daca inveti sa comunici, ai sanse mult mai mari sa castigi bani mai multi, sa avansezi mai repede profesional, sa poti sa deschizi o firma, sa poti sa ai vanzari, sa intelegi mai multe din mecanismul social din jurul tau, sa intelegi nevoile clientilor. Sa fii fericit.

Asta este si motivul pentru care am venit cu articole de negociere, motivare a angajatilor, cum sa te comporti la un interviu de angajare (din ambele perspective). etc

3) EXCELENTA.

Planul asta este dedicat lenesilor. Sunt doua tipuride extreme, oamenii vizionari si oamenii de actiune. Ambii au defecte majore, daca nu se dezvolta in directia opusa. Oamenii vizionari ajung sa fie prea visatori si sa nu aiba rezultate in plan real. Oamenii de actiune ajung sa munceasca prea mult, sa nu stie de ce fac asta, sa nu stie ce se intampla peste o saptamana, sa dureze ani pana isi iau concediu si sa simta o acuta senzatie de plafonare.

Ca sa obtii rezultate trebuie sa impaci cele doua laturi ale tale. Trebuie sa iti creezi cadrul ca sa poti obtine performanta. Acest cadru vine din cele doua componente ale excelentei:
- viziunea (daca esti om de actiune, trebuie sa iti dezvolti aceasta abilitate rapid).

De asta am dezvoltat Jurnalul Visurilor, o unealta faina pentru cei care vor sa isi incapsuleze dorintele si visurile pe care sa le urmeze:
http://construimimperii.ro/jurnalulvisurilor/

- disciplina (daca esti vizionar, indreptat spre latura de creativitate, trebuie sa faci eforturi ca sa fii disciplinat, pentru rezultate mult mai bune)

Aici am dezvoltat pachetul Jurnalul Generalului, care iti explica exact cum arata un om discplinat, care urmareste rezultatul dincolo de ce faci natural (adica visul, viziunea pe care o ai):
http://construimimperii.ro/oferta-jurnalul-generalului

4) UNEALTA sau KNOWHOW-ul (de cele mai multe ori cel mai putin important, daca nu le-ai dezvoltat pe celelalte la nivel acceptabil).

Fiecare om cand vrea sa faca ceva sau sa obtina anumite rezultate, are nevoie de instructiuni, de pasi concreti de actiune.Oamenii sar cu ochii inchisi direct in al patrulea plan si esueaza din motivele lipsei de abilitati din planurile 1, 2 si 3. Concluzia apoi este simpla:
- ori crezi ca nu functioneaza, si ca totul este o pacaleala, desi problema este la tine
- ori crezi ca nu ai avut acces la toate informatiile si ai impresia ca cineva ascunde informatii vitale despre cum sa faci acel lucru

In antreprenoriatul online de exemplu, unealta se numeste ghidul pe care il dau gratuit, daca te abonezi la acest site: “6 pasi in 3 luni pentru profit online”. Acolo ai pasii descrisi exact pentru un inceput de afacere. Cu toate astea un procent foarte mic se apuca de treaba din cele doua motive de mai sus.

Daca esti deschis la celelalte 3 planuri de dezvoltare, atunci solutia in a-ti deschide o afacere (fie ca vorbim online sau offline) tine de doua traininguri pe care o sa le lansez anul asta:
- un curs de business in colaborare cu Gratian Sonu, fondator www.4tuning.ro. Diferenta o face implicarea trainerilor in ajutorul dat cursantilor pe o perioada de 6 luni dupa.

Este poate cel mai complex curs de afaceri online existent in Romania, focusat pe rezultate. Scopul este sa crestem o scoala de antreprenori care sa vanda si pentru asta vom avea grija de ei din momentul zero pana cand vor scoate primii bani de pe card.

Inca nu am voie prin contract sa dau mai multe detalii, dar cand voi lansa cursul, cu siguranta vei afla.

- TOT (trainer of trainers), in colaborare cu Marius Simion, fondatorul www.nlpmania.ro ; In urma acestui curs ai baza legala (certificarea) sa tii cursuri de orice fel. Eu am doar o mica parte din acest curs in care explic partea de “business”, cum poti sa iti vinzi cursurile, cum sa le impachetezi si, cel mai important, cum sa aduci clienti pentru ceea ce predai.
O sa revin cu informatii cand va fi cazul.

Pe langa cele 4 planuri, mai exista si un ingredient care face ca sa evoluezi sau sa stagnezi. Vorbim aici de emotii. Emotiile te pot bloca la un nivel ca si masura de protectie sau te pot ridica nesperat de mult in alte cazuri. Este diferenta pe care o are acceptiunea de esec pentru cei care renunta (daca eu nu am reusit, inseamna ca nu se poate; mai bine o las mai moale, ca pot sa o dau in bara si mai rau; e mai bine sa stau cuminte in cusca mea, este mai confortabil) si cei care continua spre succes (esecul asta este cea mai tare lectie pe care puteam sa o invat; important este ca data viitoare sa nu mai fac aceeasi greseala si sa invat continuu din lectiile care mi se ofera). Blocajul pe o anumita emotie inseamna renuntarea la flexibilitate si la evolutie.

Cam atat despre cele 4 planuri ale succesului personal, mai multe poti afla daca intri pe filmul de mai jos:

http://construimimperii.ro/jurnalulvisurilor/cele-4-planuri-ale-succesului-personal/

Vine o perioada foarte bogata in informatii, cursuri, exercitii practice. Pana acum doar am pregatit baza, ca sa nu pleci la drum cu un handicap evident. Cand esti constient de cele 4 planuri, vei invata sa accepti informatii, lectii si sfaturi pe toate planurile. Vei fi dispus sa experimentezi pe toate. In felul asta rezultatele cresc in mod considerabil. Daca nu ai cumparat Jurnalul Generalului sau Jurnalul Visurilor, te sfatuiesc sa o faci acum.

In curand voi veni cu materiale care sa iti ajute evolutia pe toate cele 4 planuri. Cele mai spectaculoase vor fi cele din planul patru, dar ma gandesc serios sa restrictionez numarul cursantilor de la programul pe care il planuiesc cu Gratian, ca sa pot intelege mai bine profilul fiecarui viitor cursant. Acolo cel mai important lucru pentru mine va fi ca tu sa ai rezultate si sa pleci cu afacerea deja functionabila, care sa INCASEZE BANI.

Intr-un final.. iti spun doar atat.
Sunt convins ca ai impresia ca pentru rezultatele tale slabe este vina lipsei de “know how”.

Sunt convins ca ai impresia ca tu, prin cum esti construit, daca vei avea “acele informatii”, vei avea mai multe rezultate decat ceilalti.

Sunt convins ca dai vina pe altii sau pe evenimente exterioare cand vine vorba de lipsa TA de rezultate.

Eu iti spun insa doar atat: stapanul destinului tau esti doar tu, tu esti responsabil cu ceea ce esti, cine esti, ce rezultate aduci si cum influentezi vietile celor apropiati.

Lasa lamentarile deoparte, ia cele 4 laturi pe rand si fa-ti un plan prin care sa te dezvolti in mod continuu pe ele. Altfel toata informatia pe care o primesti despre afaceri si pasii pe care trebuie sa ii faci ca sa devii independent financiar.. o poti arunca la gunoi. Asta e diferenta intre cel care intelege PRACTIC evolutia .. si cel care o intelege doar la nivel conceptual.

Factorul cafelei

Nu stiu daca ai auzit de termenul “latte factor” din limba engleza. Daca nu ai auzit de el, incerc sa ti-l definesc foarte repede. Varianta romaneasca pe care am auzit-o din mai multe guri intelepte ar fi “factorul shaorma”.

“Latte factor” spune ca omul, de cele mai multe ori, cheltuie sume foarte mari pe lucruri marunte, care ar putea fi economisite. Ideea de baza era ca daca nu iti cumperi cafea in fiecare zi, pe termen lung poti ajunge sa ai sume imense de bani (daca ii economisesti, bineinteles).

Un calcul simplist spune ca daca tu cheltui 1 euro pe cafea in medie pe zi, daca i-ai economisi ai castiga:
- intr-o luna 30 de euro
- intr-un an 365 de euro
- in 10 ani 3650 euro

Asta ar fi doar pentru cafea (sau shaorma, dupa caz). Daca ai reduce cureaua in mai multe locuri, ai avea in 10 ani (poate douazeci de ani) valoarea a jumatate dintr-un apartament.

Impresionant, nu?

Intotdeauna m-a distrat mania asta cu “managementul cheltuielilor” si am considerat ca oamenii se concentreaza gresit pe problema (in loc sa caute o solutie financiara adecvata nevoilor lor).

Ce genereaza factorul cafelei de fapt?

Depinde foarte mult de psihicul fiecaruia, dar in momentul in care te concentrezi pe cheltuieli si incerci sa le reduci, de cele mai multe ori nu faci decat sa te limitezi si pe tine in ceea ce tine de exprimarea ta (profesionala de cele mai multe ori, dar vorbim de implicatii sociale, mentale etc).

Ce inseamna asta?

Inseamna ca atunci cand vei strange cureaua, poate nu imediat, dar vei incepe sa castigi mai putini bani. Reactia psihica in momentul in care vei castiga mai putini bani va fi sa … strangi si mai mult cureaua. E un cerc vicios care duce in jos.

Nu spun ca acea cafea pe care o bei in fiecare zi este secretul succesului tau, spun doar ca efectele psihologice odata ce incepi sa iti calculezi cheltuielile la linie nu duc catre bunastarea ta personala ci dimpotriva, e o sinucidere mentala lenta.

Exclud din acest articol cazurile patologice care cheltuie de doua ori salariul lor, bani pe care ii au, dar si pe cei care nu sunt ai lor. Acolo vorbim de o singura solutie, cabinetul unul psiholog.

Aici vorbesc de tine si de mine, de oameni normali care cautam o solutie spre implinirea propriului potential si atingerea unei abundente pe care o meritam din plin. Iar acea abundenta nu vine din privarea de lucruri marunte, care de cele mai multe ori pentru psihic inseamna combustibil.

Castigam cat meritam (sau vrem)

Romanul nu stie sa economiseasca, asta stim. Ca suntem la coada clasamentului pe economii personale, stim iar. De asemenea, puterea de cumparare a romanului este printre cele mai reduse, stim si acest lucru.

De aceea economisind din ce nu avem pur si simplu nu are logica pentru noi.

Adevarul este ca decat sa ne concentram pe cat cheltuim, mai bine ne concentram pe cat castigam. E mai productiv sa te uiti la venituri si sa te intrebi cum sa le maresti, decat sa te uiti la cheltuieli si sa te intrebi cum sa le micsorezi.

Poate ca expresia “castigam cat meritam” nu este in totalitate adevarata, dar nici nu trebuie sa fie. Simplul fapt ca renuntam sa mai dam vina pe factorul exterior (am salariul mic, mi-au micsorat astia pensia, salariul meu este indecent pentru cat muncesc) ne scoate din rolul de victima… si detinem controlul!

Au fost multi cei care m-au acuzat pentru cele spuse de mine, dar este adevarul pur. In momentul in care iti asumi responsabilitatea pentru ceea ce ti se intampla, ai puterea sa schimbi ceva. In momentul in care dai vina pe “x”, esti la mana lui ca sa rezolve treaba.

Cand stii ca vrei mai mult, faci lucrurile sa se miste. Te educi, cauti o marire de salariu, schimbi locul de munca, lucrezi pe langa, iti deschizi o proprie afacere etc. Aceasta mentalitate este simpla: TOATE ACESTE LUCRURI TIN DE TINE, NU DE ALTCINEVA.

Asa ca e mult mai logic sa te uiti in oglinda si sa spui increzator referitor la banii pe care ii ai: ATAT MERIT!

Unde se duc banii?

Am facut trecerea de la pasiv la activ, de la victima la independenta propriului destin. In echipa mea cineva a inventat o replica geniala la un moment dat, cand ne chinuiam sa vedem ce naiba s-a intamplat cu o suma de bani de care stiam ca exista: “Bai frate, noi suntem milionari cu minte de miliardari.”

E o metafora buna.

Plecand de la cele spuse, dincolo de impartirea cheltuielilor pe 1000 de categorii, avem 3 directii in care banii ar trebui sa se duca:
- subzistenta (tot ce ai nevoie ca sa traiesti)
- educatie (bani investiti in ceea ce ar trebui sa aduca pe termen mediu/lung mai multi bani; investitia in educatia ta profesionala si in tine este cea mai importanta)
- economii (pe care poti sa le folosesti in 1000 de directii, la decizia ta – de la calatorii in alte tari, la o plasma sau o masina)

Regula adaptabilitatii financiare

Hai sa punem o intrebare esentiala: Cu cat poate sa traiasca un om?

Aici e un amanunt pe care putini il inteleg. Problema nu tine de cheltuielile pe care le faci. Este o directionare gresita a psihicului si am descris mai sus ce se intampla.

Omul se adapteaza si traieste cu o anumita suma de bani PE CARE O ARE. Daca ii dai 100% din toate incasarile, va avea acelasi trai perceput ca atunci cand ii dai 80% din venituri, ba chiar si daca ii dai 60% din venituri. Nu vorbim de cazuri extreme (simt nevoia sa ma repet).

Ba chiar, mental, va incerca sa mareasca marginea asta si sa castige mai mult.

Care e diferenta, ma intrebi, intre factorul cafelei si … ‘adaptabilitatea financiara’?

La factorul cafelei faci economie constienta la lucrurile marunte, care iti plac si care iti creeaza cadrul in care faci performanta (actuala). Cu alte cuvinte aduci atingere identitatii tale. Plus ca te concentrezi pe o problema.

‘Adaptabilitatea financiara’ spune ca in momentul in care iti intra veniturile in cont, daca iei un procent din acele venituri si uiti de el, mintea va percepe ca are acelasi stil de viata, nu se va simti ‘haituit’ financiar si se va adapta la suma ramasa.

Calea spre spre abundenta

Este ciudat cum unii oameni se concentreaza pe a construi ziduri, pe a se proteja, pe a se infometa, pe a rezista, neincrezatori in capacitatea lor de a evolua.

Calea spre abundenta tine de cat de mult poti sa acumulezi, nu de cat de putin cheltui.

Repet, nu vorbesc de cazurile patologice. Creditele ies din discutii, de exemplu, pentru ca sunt o forma de recompensa imediata si nu face decat sa omoare potentialul dintr-un om. De asemenea, cand vorbesc de cheltuieli, ma refer la cat ai in buzunar sau cont, nu ma refer la capacitatea ta de a te imprumuta de la prieteni sau de a pune mana pe bani care nu sunt ai tai si de a-i cheltui (vorbim inclusiv de credite).

In momentul in care iti intra acei bani in cont, poti directiona in mod continuu:
- 10-30 % (sau alt procent) intr-un cont de economii – unde iti propui tu care e suma pe care vrei sa o atingi si, eventual, ce vrei sa achizitionezi. Pana nu atingi suma propusa, uiti de banii respectivi si sub nicio forma nu te atingi de ei.
- 10-30% (sau alt procent) in contul de educatie – unde investesti in tine sau in metoda ta care iti aduce bani (formare profesionala, investitii care iti maresc veniturile etc). De asemenea, este indicat sa iti propui de dinainte ce faci si cat iti trebuie.
- restul – ii bagi in buzunar si te gandesti: “Luna asta cu atat traiesc”. Asta daca incasezi salariul lunar. Ma rog, ai inteles ideea.

Daca nu iti convine suma de bani care intra pe cele 3 directii, ai decat o solutie: cauta metode prin care sa produci mai mult.

Un ultim amendament - l-am mai spus, dar sunt convins ca multi il trec cu vedere: procentele se impart in momentul in care au intrat banii, la inceputul lunii, nu la finalul lunii sau .. din ce iti ramane dupa ce ai facut x cheltuieli. Doar in felul asta iti provoci mintea sa produca mai mult, nu sa se scuze ca a avut nevoie.

Daniel Zarnescu

PS: Inca suntem la inceput de an. Daca vrei sa afli mai multe despre tine si vrei ca anul asta sa fie esential pentru tine, te sfatuiesc sa intri pe bannerul de mai jos. Poti obtine tot ceea ce iti propui!