Visul unui lepros

6 Dec

1) Preambul

Intreaba orice parinte ce slujba doreste pentru copilul lui. Vor prima slujbele bine vazute si stabile, cele care nu lasa loc de imprevizibil. Avocat, doctor sau mai stiu eu ce.

In 2007-2008 era in Romania un boom economic de speriat. Atunci mi-am deschis una din firme si am tras tare impotriva curentului de atunci. Cand imi intrebam prietenii, toti vroiau sa munceasca la buget. „Salarii mari, nu faci mai nimic. Am si o pila, cred ca pot sa intru.”

Lucrurile s-au schimbat in momentul in care au venit restructurarile, taierile salariale. Acum cand ai in fata un politist care iti poate lua carnetul de conducere, stii ca are un salariu mizerabil si ca daca ii bagi cativa zeci de euro in buzunarul de la piept, cel mai probabil va inchide ochii.

Nu mai e amuzant sa lucrezi la stat.

Inainte credeam ca imobiliarele nu dau gres. „Criza” si „imobiliara” nu faceau casa buna in aceeasi fraza, nu se cunosteau. In SUA erau oameni capabili sa isi puna viata in joc atunci cand aratau graficele castigurilor din urma proiectelor de „real estate”. Si a venit criza imobiliara desi NIMENI nu credea in ea. In ciuda oricarei statistici care spunea cu tarie ca asa ceva nu exista. Improbabilul a devenit probabil.

Si SUA a devenit din liderul infailibil o victima, ca multe alte tari mici.

Putea cineva sa prevada criza prin care va trece moneda euro? In momentul in care se aduna cateva tari stabile, este logic sa te alaturi lor. Simpla prezenta a cuiva mare te linisteste ca acel cineva mare stie mai bine ca tine ce e de facut.

Pensie! Stii ce e aceea? Ii poti spune „fractura de rationament a unei intregi generatii”. Batranii tarii noastre nu inteleg cum este posibil ca sa fie mai profitabil SA NU TE MAI BAZEZI PE EA. Pe ce altceva sa te bazezi?

„Angajeaza-te la buget. O sa ai salariu bun, sigur. Si o pensie!”

Cine mai zice asta?

Formele de invatamant isi pierd din imagine, formele de organizare existente isi pierd din credibilitate. Liderii politici sunt din ce in ce mai prafuiti. Companiile mari sunt din ce in ce mai amenintate. Regulile vechi sunt cele mai predispuse schimbarii.

O facultate buna inainte insemna „aranjarea” ta pe viata. Acum de multe ori inseamna ani pierduti din viata. Iesi de pe bancile facultatii si materia predata este deja invechita. Sistemul de invatamant este falimentar, nu te mai duce nicaieri.

Ce se intampla ??? Poate cineva sa explice noua ordine ?

Ciudat cuvant am ales pentru schimbare…

ordine

2) Credeam…

Credeam ca o firma cu cat e mai veche, cu atat e mai stabila.
Credeam ca un job bun e cel in care nu faci nimic si incasezi bani.

Credeam in ierarhii..
Credeam in puterea celui aflat la conducere si in respectul fata de el.

Credeam ca varsta determina intelepciunea.
Credeam in intelepciunea celui mare (puternic) sau bogat. Credeam totodata ca respectul trebuie sa se ofere pe scara ierarhica, de la mic la mare. Reciproca nici nu trebuia sa fie valabila.

Credeam in predictibilitate.

3) Visul unui lepros

..si ceva s-a schimbat.

Lumea s-a schimbat intr-un fel in care altii inca nu percep. Daca nu esti implicat (conectat), daca nu esti parte din miscare, atunci cel mai probabil pierzi un tren.

Si cand spun de implicare, ma refer la atitudinea ta.

Acum cred in schimbare.

Nimeni nu mai detine cheia evolutiei noastre personale. Este de datoria noastra sa o gasim. Asta presupune miscare.
Cred in miscare.

Inainte te pozitionai in umbra cuiva si puteai trai linistit o viata intreaga. Acum nu mai e valabil. Trebuie sa ai initiativa.
Cred in initiativa.

Lumea se schimba cu o forta neobisnuita iar orice forma pasiva isi mananca ultimele resurse.
Mai mult ca oricand trebuie sa fii prezent in lumea ta si sa iti alegi drumul. Nimeni nu mai garanteaza pentru drumul tau.  Nu mai ai o scapare „de urgenta”.

Cred in constientizare.
Cred in drumul nostru.
In asumare.
In pasiune.
In interconectare.

Flexibilitatea a ajuns un „must”.
Toti cei care se bucurau de regulile pietei acum sunt dati la o parte. Nimeni nu mai poate prezice viitorul uitandu-se la trecut.

Este vremea descentralizarii, a initiativei indivizilor, a grupurilor mici, dar eficiente, a muncii in echipa, a visurilor, a pasiunii !!!
Fiecare om poate aduce o schimbare prin ceea ce crede. Fiecare om poate construi propriul imperiu! Pleci de la un individ sau un grup.

Firmele mici ameninta firmele mari! Inainte asa ceva nu exista. Google sau Facebook – poate cele mai mari exemple de imperii personale construite de la zero, de copii. Dar exemple sunt cu zecile de mii si nu doar din internet. Internetul si comunicarea interpersonala doar dau o noua dimensiune ideii de succes, de munca in echipa si de ierarhie. Succesul total poate fi calculat la nivel de luni sau ani acum.

Pentru prima oara poti sa iti urmezi pasiunile, pentru ca nu mai exista granite! Acum daca esti capabil sa faci o miscare, cei din jur te vor asculta, te vor urmari, vor veni cu tine, te vor ajuta!

Pentru prima oara dupa mult timp oamenii isi traiesc propria viata. Iar asta este o oportunitate. Un dar.



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

18 thoughts on “Visul unui lepros

  1. Un singur lucru am de adaugat. Imobiliarele s-au prabusit intr-adevar, dar mai jos de atat cum sunt acum nu mai pot ajunge. Deci daca ai bani sa ii investesti in ceva la ora actuala tot in imobiliare e recomandat, Si stii de ce? Pentru ca acum preturile imobiliarelor e mai mic, dar e inevitabil faptul ca va creste.

    • Sunt de acord cu tine, Lucian, si eu cred ca e una dintre cele mai bune optiuni investitia in imobiliare, insa imi permit sa te contrazic; preturile in imobiliare sunt in continua scadere in tara noastra si cred ca pot ajunge mai jos de atat, poate nu f mult, dar vor continua trendul descendent. Am lucrat in domeniu pana acum cateva luni (sept), imi spun parerea in cunostinta de cauza.
      Revenirea pietei imobiliare va avea loc peste ceva timp, ani. Un apartament cumparat acum e o afacere buna daca il vinzi peste 10 ani 🙂

      uccese tuturor!

  2. @Lucian la fel cum nimeni nu putea prezice criza si prabusirea imobiliarelor, nu cred ca putem prezice nici acum daca chiar au ajuns la punctul critic sau mai au inca de coborat.

    Creditele se acorda din ce in ce mai greu, iar populatia nu mai are acces la resurse pentru a putea cumpara apartamente. Incontinuare cererea va scadea. Mi-e greu sa cred ca dintr-o data oamenii au facut rost de bani cash pentru a cumpara chiar si o garsoniera.

  3. Am fost pompier 4 ani, in septembrie am fost dat afara, nu mi s-a spus care au fost criteriile dupa care s-au facut restructurari. Anul trecut am vrut sa imi dau demisia si sa plec dincolo, dar dupa ce m-am certat putin cu maica mea si frate mio nu mi-am mai dat-o, au spus exact ce spuneau toti atunci, ca-i un loc sigur de munca, am asigurata o pensie si nu ma omor cu lucru, acum imi pare rau ca i-am ascultat, cel mai bine ii sa faci ce crezi tu ca-i cel mai bine pentru tine, macar sa nu ai regrete mai tarziu ca nu ai incercat ceva.

    • Imi pare rau sa aud asta; orice intamplare nefericita este o lectie care trebuie invatata. Din pacate nu esti singurul in pozitia asta.

  4. Acesta este noul meu crez:
    „Cred in constientizare.
    Cred in drumul nostru.
    In asumare.
    In pasiune.
    In interconectare…”

    Multumesc, Daniel!

  5. Daniel,

    iti multumesc pentru articolul tau!

    Pentru constientizare, pentru spiritul de initiativa, si pentru limbaj. Limbaj care poate pare ceva nesemnificativ, dar este al unui om proactiv.

    Gasesc asta foarte util in articolul tau, pe langa informatie.

    Iti multumesc.

  6. Eu am 20 de ani si aproape niciodata nu mi-am ascultat parintii incat pot fi „premiat” pentru asta! Si ma mandresc ca daca ma luam de ei vai de capul meu ar fi fost. Acum inca sunt falit si supravietuisc datorita ratelor lor din banci si din cauza crizei si datorita faptului ca sunt la inceput de drum in afacerile online, incepand un proiect de la 0 si de la minus pe alte planuri daca nu pe toate planurile si sunt pe cale sa starnesc o revolutie in viata mea schimband tot atat la aceasta cat si la mine.

    O sa fiu cineva si stiu asta! E doar o chestiune de timp. Comentariul asta nu e inspirat din melodiile lui Guess Who…

  7. Un articol exceptional si eu cred cu tarie in initiativa. De mic am fost rebel si am fugit de scoala, undeva in interiorul meu stiam ca nu te ajuta la nimic chiar daca nu er-am constient la varsta cand m-am hotarat sa renunt. Aveam cred ca 15 ani parinti mi-au sarit in cap insa nu se puteau opune vointei mele asa ca m-au lasat sa aleg intre a studia si a merge la munca. Asa ca am inceput sa muncesc cu ziua in constructii insa dupa 2 ani cand am dat de greu la invartit lopata mi-am dat seama ca nu pot face asta toata viatza si am cautat ceva mai usor. Am facut un curs de 5 luni de bucatar si in cele din urma am ajuns sa lucrez ca bucatar. Insa dupa 1 an jumate am renuntat si am plecat la un prieten in Madrid unde am revenit la munca cu lopata insa pe un salar de 5 ori mai mare. Fascinat de castig nu ma mai interesa nimic alceva muncem 8 h si restu timplui spargeam bani :P. Usor usor am ajuns tamplar repar mobila pentru o campanie de asigurari. Daca la inceput am fost incantat acuma m-am saturat sa am un sef si sa trebuiasca sa imi vand timpul pentru bani. Am facut 24 ani si mi-am dat seama ca au zburat anii fara a ma bucura de libertate, tot timpul am depins de altii. Am zis ca e timpul sa iau totul in mainile mele si sa imi dau demisia chiar daca voi ramane fara bani o perioada sunt sigur ca voi reusi . Am inceput 2 afaceri care inca nu imi aduc beneficii insa daca dedic cele 8-9 ore care le pierd la job pentru a munci pe cont propriu in scur timp sunt sigur ca vor aparare si beneficii iar daca nu voi incerca din nou si din nou pana vor veni insa un lucru stiu sigur ca nu voi mai lucraci niciodata pentru alti. Sunt sigur ca oricine poate reusi insa trebuie sa viseze un pic mai mult decat un loc de munca sigur si o pensionare usoara, imi pare rau sa o spun insa astea nu mai exista demult. Avem lumea la picioare prin interediul internetului atata timp cat cineva poate scrie si sa citeasca poate sa ajunga cine vrea si unde vrea.

  8. Foarte bine scris. E vremea schimbarii. Cred in schimbare si in initiativa personala. Actionez in aceasta directie si voi reusi!

    Te citez:

    Cred in constientizare.
    Cred in drumul nostru.
    In asumare.
    In pasiune.
    In interconectare.

    Asa este si va fi.

  9. Foarte bine spus!

    Acum a sosit era sectorului tertiar si cuaternar. Adica a serviciilor si tehnologiilor. Acum afacerile tot mai mult se orienteaza spre aceasta. Comunicarea devine esentiala. Iar odata cu aparitia infoprenoriatului, practic oricine poate sa-si deschida propria sa afacere si sa obtina succes!

  10. Mda, e tabloul ulimilor 20 si ceva de ani… Hm, am fost printre cei ce au fost la stat pana in 94. Apoi am plecat la particular, tata m-a criticat intai ,apoi cand a auzit de salariu… Am dorit sa incep ceva in 2005, dar asocierea cu altcineva a fost catastrofala pentru mine. Apoi anul trecut mama s-a imbolnavit. ,,Angajatorul”de atunci mi-a dat de ales ori la spital ori la serviciu. Am ales si intre timp am pierdut cea mai scumpa prietena. E acolo sus cu ingerii. Dar am inceput o afacere. Se misca greu, e mica si azi am costatat ca ,,deranjeaza”pe mai vechii de pe piata. OK. nu ma mai sperii ca acum 7 ani. Intentionez sa mai deschid un punct de lucru si sa lansez un magazin online. Pentru ca daca nu esti pe net, nu existi!Acum stiu ca daca vreau si cred in mine, pot!Ma bucur ca te-am ,,intalnit”si ca ,,te pot citi”. Cele bune! Laura

  11. Într-adevăr, e un secol plin de schimbări. Partea frumoasă e că acum oamenii vor îndrăzni sa-și urmeze visele. Acum oamenii singuri își vor crea viitorul. Acum oamenii vor începe să aleagă singuri ce să învețe. Acum oamenii vor fi mai receptivi la schimbările ce sunt necesare.
    Acum fiecare își va asuma responsabilitatea pentru viața sa. Acum fiecare își va alege singur destinul său.

  12. toti stiam de criza imobiliara
    ce va urma,cel putin aici in spania
    asteptam doar momentul
    nu cred ca voi traii din pensia de stat ,15 ani in romania +6 aici in spania din cate stiu se face media daca o iau aici si iese vreo 670 de euro asa ca am deschis un cont pt o pensie privata la o banca de aici
    mentionez ca lucrez in sistem p.f.a. de aproximativ 9 luni si cotizez eu si la stat si la pensia p

    rivata