„romanii sunt oameni muncitori” (1)

16 ian.

Kevin_costnerNu am spus-o eu, a spus-o Kevin Costner la decernarea „Globurilor de Aur”, unde a castigat premiul pentru cel mai bun actor intr-un film TV,  „Hatfields & McCoys”. Este a doua oara cand castiga, dupa mult mai cunoscutul film „Dansand cu lupii”, din 1991, un film care a incantat copilaria generatiei care traia cu operele lui „Karl May” sub perna.

Cuvintele lui Kevin Costner despre Romania

„Mi-a placut foarte mult cat de mult munceau oamenii. A trebuit sa ducem 25 de cai undeva si i-am intrebat daca ne pot ajuta. 

«Ii puteti duce acolo la ora 12.00?». 

«Da».

Ceea ce nu ne-au spus, insa, a fost ca trebuia sa inceapa munca la 8.00 dimineata sau la 6.00 ca sa duca toti cei 25 de cai acolo, pentru ca aveau o singura rulota cu care sa-i transporte. Fac lucrurile in stilul vechi. Ne-au spus ca da, ii pot duce acolo, dar le-a luat toata noaptea pentru a pune la punct totul.

 La un moment dat, incercam sa duplicam un copac. Nu stiu de ce va spun asta, dar incercam sa duplicam un copac. Unde discutau barbatii, am vrut sa refilmam scena. Asa ca am tot cautat un copac care sa aiba forma care ne trebuia. Trebuia sa semene, pentru ca, altfel, oamenii aveau sa-si dea seama. 

Ne-am tot chinuit si, intr-un final, departamentul de arta a spus: «De ce sa nu mergem acolo, taiem copacul si il aducem aici?». Asa ceva nu se face in America. Nu i-am lasat sa faca asta, dar asta era mentalitatea, pe principiul «Ce trebuie sa facem? Asta o sa facem. O sa taiem copacul si il aducem aici»”, a povestit Kevin Costner.

Sursa: Stirile ProTV

Povestea antreprenorul incapabil sa delege

Personal, mult timp, ca sa pot sa imi iau destinul in propriile maini, a trebuit sa contez strict pe mine. Cand vrei sa faci tu totul, ajungi sa crezi ca totul chiar depinde de tine. Pana intr-un anumit punct, la inceputul unei afaceri mici, lucrul asta este benefic.

Mai greu este cand ai angajati si ai o neincredere fantastica de a delega sarcinile iar oamenii din jurul tau devin dependenti de tine si capata o lipsa de proactivitate ingrijoratoare.

Rezultatul? Ajungi sa muncesti mai mult decat toti angajatii tai la un loc, sa vrei sa fii prezent atunci cand se intampla lucruri. Firma se invarte in jurul tau intradevar, insa in loc de antreprenor ai devenit un manager. Nici macar unul foarte bun, pentru ca esti incapabil de delegare si limita de crestere a firmei este data de potentialul tau.

Ori potentialul tau este limitat de faptul ca nu iti permiti sa evoluezi, ci doar sa executi lucruri de multe ori banale.

Este normal insa, nu ai incredere in ceilalti, nu? Tu faci lucrurile  mai bine decat ceilalti si de absolut fiecare data cand ai incercat porcaria asta cu delegarea si increderea data unui angajat, respectiva persoana ti-a facut “muci” sarcina.

Este un cerc vicios si vina este mai mult in curtea ta, in cazul asta. Vezi in ceilalti niste incapabil si asta este realitatea in care traiesti si cu care te inconjori.

In timp am banuit ca este o problema pe care trebuie sa o rezolv daca vreau sa evoluez, insa de fiecare data cand incercam, rezultatele erau aceleasi. Catastrofale. Angajatii (si chiar partenerii) deja capatasera intelegerea ca oricum eu fac treaba si ca ei o fac de mantuiala (cumva). Si asteptau de la mine salvarea si solutiile. Iar eu eram din ce in ce mai surmenat.

Ce legatura are cu povestea lui Kevin Costner?

Mult timp mi-am dorit oameni proactivi, cu discernamant, care sa isi asume deciziile si sa faca bine ceea ce fac. Insa imi pierdusem increderea ca exista oamenii astia. Credeam si eu ca romanii sunt lenesi, hoti, prosti…

Dadeam din cand in cand de oameni care nu erau de acord cu mine. Absolut niciunul dintre ei nu avea problemele pe care le aveam eu in colaborari, ba chiar oamenii din jurul lor faceau o treaba incredibila. Erau oameni “muncitori”, asa cum ii voiam eu.

Mentorul meu direct imi spunea ca trebuie sa gasesc staruri cu care sa lucrez, ca secretul este munca in echipa si ca atunci cand am oameni capabili in jurul meu, o sa am rezultate peste cele mai nebunesti vise ale mele.

Si acum imi aduc aminte de 2 replici care mi-au ramas intiparite in minte:

“Cand o sa lucrezi cu un angajat care iti da clasa pe ce faci tu bine, atunci iti dai seama ca esti pe calea cea buna.”

si

“Cauta angajatul sau colaboratorul care te face pe tine, ca superior, sa iti fie rusine de ceilalti cum lucreaza in comparatie cu el”

A fost una din lectiile cele mai greu de inteles pentru mine, care eram exact cum il vezi pe “Gollum”, in Stapanul Inelelor, cand vorbeste singur cu inelul. Inelul in cazul asta fiind firma sau “proiectul”. Cum sa dau cuiva sa faca ceva intr-o lume plina de inapti?

(va urma)



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns la Monica Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

20 thoughts on “„romanii sunt oameni muncitori” (1)

  1. Cat de adevarat ceea ce ai spus in acest articol!

    M-am lovit si eu de aceasta problema, eu doream sa fac totul, ceilalti nu erau buni si, in final am ajuns un manager, un muncitor care muncea mai mult decat angajatii, uneori noaptea. Rezultatul a fost oboseala maxima si eficienta mica.

  2. Eee ce era sa spuna si omul acum.A fost un domn adevarat si a spus lucruri frumoase despre noi .Daca ar fi trait printre noi sau ar fi trebuit sa alerge pe la fisc dupa hartii sau la primarie cred ca fugea de nu mai se uita inapoi.Sa fi mers cu masina prin gropile noastre si cand ii era lumea mai draga sa ikl fi oprit vreun militian sa ii dea amenda de viteza….Cat despre mancaii care i-au muncit era si normal au mirosit bani si asta era motivul muncii lor.Halal tara.

    • 🙂

      Pfff…
      Ai dreptate

      mai bine ne nasteam in Angola sau Somalia, tari cu razboaie civile de zeci de ani, mortalitate infantila extrem de ridicata si boli aproape eradicate de pe fata celorlalte continente.

      Pentru cei care vad cat de naspa ne este tara, recomand fabula „cainele si catelul”. Ne place sa ne plangem cu ce ne-a fost dat fara sa:
      *ne gandim ca noi suntem parte integranta si ca e vina noastra ca e asa
      *ne comparam si cu tarile in care intradevar sunt probleme cu drepturile omului in special, nu o gaura intr-o sosea, birocratie ridicata sau un sistem medical de rahat.

      Se poate trai si inca bine si in Romania. Cine nu o face este pentru ca e in culpa 100%, nu pentru ca „este roman”.

      Dar e parerea mea personala. Halal tara, dar nu vedem paiul din propriu ochi.

  3. Mesajil este : atunci cand in jur vezi doar hoti ,lenesi si proftitori de asta ai parte si vice versa este valabila atunci cand vezi calitatile ….

  4. Eu vorbesc din punctul de vedere al angajatului.
    Seful meu mi-a omorat efectiv orice urma de responsabilitate, orice umbra de initiativa
    Ieri mi-a spus ceva, azi a dat cu mine de pamant ca de ce am procedat asa, (desi am facut cum a spus el); cand am facut ceva din proprie initiativa (bazandu-ma pe experiente asemanatoare de care el s-a ocupat), a fost de o prostie monumentala!
    Si nu sunt singura dintre colegi care a trecut prin asemenea experiente.
    Si ce ramane de facut cand iti pierzi increderea in tine?
    Nu am avut multi sefi; cum am terminat scoala m-am agajat la aceasta firma si aici am ramas.
    Cand am avut realizari, nu a spus nimeni nimic; nu o incurajare, nu o privire mai binevoitoare, nimic.
    Dar pentru un pas, oricat de mic, facut gresit, se termină pamantul!

  5. Da asa e!!!!CE spune Vali e foarte adevarat mai ales cind lucrezi printre straini!!!Orice ai face nu esti bun!!Numai atunci cind lucrezi singur!!In orice caz asta nu o vad multi!Bine te-am regasit Daniel!!!

  6. Eu stiu ca sunt oameni muncitori in Romania. Dar ma simt bine cand mi se aduce un feedback din exterior. Ca exemplu, de multe ori ii intrebam pe cunoscutii straini: „Auzi, pentru tine cum suna limba romana?”

  7. e foarte interesanta asocierea pe care o faci intre ce a zis actorul american si cine suntem noi ca trasatura dominanta!nu e si nou,dar e interesant!ce vreau si eu s abla-bla-iesc acum ar fi ca actorul american vorbeste asa despre niste oameni,nu toti actori care se vand fffff ieftin,..mana de lucru e super ieftina aici in Ro,ma mir ca nu s-au dus in Bulgaria:))!si eu cand iau premiu cu un film facut cu mana de lucru in Cuba incep s avad si partile superbe ale Cubei!!!

  8. Ai foarte mare dreptate! Daca nu esti capabil sa ai incredere ca oamenii vor face treaba pe care ii pui sa o faca vei ajunge la epuizare. Totusi cred ca exista o limita sau cel putin asa simt eu.

    Nu poti avea 100% incredere ca isi vor face treaba. Trebuie sa ii controlezi! As vrea sa stiu care e acea limita. Unde te opresti din control? La 10%, 20%?

    • depinde de cat de buni sunt. Daca ai incredere in ei si sunt staruri, atunci controlul il reprezinta doar preluarea rezultatului. Dar ca sa ajungi acolo, trebuie sa cresti omul respectiv sau sa te asiguri ca este responsabil.

      Este insa cerc vicios. Modul cum alegi partenerii sau angajatii arata ce fel de antreprenor esti. Daca nu esti pregatit sa delegi, NU VEI ALEGE STARURI.

  9. Sunt, fara indoiala, romani de foarte buna calitate…si de multe ori sunt oameni simpli, muncitori si cu respect fata de tot ce este creatie…
    Intamplarea relatata despre acel copac…pentru mine, a sunat in felul urmator…romanii erau atat de incantati de prezenta acestui faimos actor, incat au fost dispusi sa faca orice…pentru a nu intampina dificultati…in alte tari, oamenii apreciaza altfel un copac…si mediul in general…
    Poate gresesc, dar aceeasi romani care i-au rezolvat pbl lui Costner, pot fi uneori destul de nesuferiti cu alti romani…fara a generaliza…

  10. In cursul vietii, m-am lovit si eu de aceasta problema, eu doream sa fac totul, ceilalti nu erau buni si, in final am ajuns un manager, un muncitor care muncea mai mult decat angajatii. Rezultatul a fost oboseala maxima si eficienta mica.
    Pana intr-o zi in care am hotarat ca cei mai buni sunt oamenii care au vointa si putere de munca, oameni cu „coloana vertebrala dreapta” care, chiar daca nu stiau multe lucruri, erau dispusi sa invete. Si astfel, am acaparat in echipa mea oameni dornici sa invete bine si corect, pe care i-am format sa munceasca in „spiritul” meu. Si astfel, am in jur oameni asemeni mie.