Propria liga a campionilor – cum ajungi acolo unde iti doresti?

17 Mar

UCL5Eram la capatul puterilor, dupa trei luni in care mersesem cu “motoarele” turate la maxim. Tocmai avusesem o lansare de produs la care muncisem zi si noapte, firmele crescusera mai mult ca niciodata, aveam angajati noi, colaboratori noi. Cautam sediu mai incapator, aveam nevoie de o “redesenare” a modului in care functionam si a viziunii comune.

De asemenea – alergam – ca sa pot depune un proiect pentru o finantare EU pentru ONG-ul pe care l-am infiintat anul trecut, iar asta insemna – multa hartogarie, resurse financiare de gestionat, drumuri multe si telefoane la care raspundeam in regim de “urgenta”, gata sa ma urc la volanul masinii, la nevoie.

Inbox-ul statea sa imi explodeze (oare a cata oara) – cu peste 1000 de emailuri neraspunse de la cititorii de pe ConstruimImperii.Ro si cu cateva sute de alte emailuri care veneau zilnic, intr-un ritm cel putin descurajator.

Daca mai pui la aceasta imagine si faptul ca lucrarile la casa pe care o construiesc se apropie de final si ca, pentru alegerea finisajelor – pierzi foarte mult timp, as putea sa descriu senzatia – ca fiind una “sufocanta”.

Nu ma intelege gresit, sunt un maniac al productivitatii personale, am tot felul de trucuri in joben, unelte care sa imi ofere claritate etc. In esenta insa “management al timpului” nu inseamna sa faci mai multe intr-un timp mai scurt de timp, ci sa renunti la ce nu e important pentru tine.

Cand tot ce faci pare important, desi esti supraaglomerat, si esti incapabil sa renunti la anumite proiecte/sarcini – este un semn ca nu ai directie, ca nu inaintezi si ca munca te controleaza.

Iar eu, incet dar sigur, cu o incredere in mine debordanta, am tot preluat proiecte.

“E si maine o zi“

UCL4Eram la birou, desi nu ma mai puteam concentra, si aveam un chef teribil sa ma duc acasa si sa ma joc cu fi-miu de doi ani. Seara de obicei imi pastrez o ora in care raspund la emailuri.

De data asta insa, in momentul in care am deschis contul de email, mi-a “cazut” fata. Atat de multe emailuri nu mai avusesem niciodata in inbox. Iar ele continuau sa vina, pe masura ce dadeam “scroll” in jos: de la parteneri, de la cititori, de la prieteni.

Iar reactia mea naturala a fost sa inchid laptopul si sa plec acasa. “E si maine o zi” – mi-am spus.

Acasa l-am lasat pe fi-miu sa ma calareasca, am jucat fotbal cu el, i-am dat de mancare, l-am bagat in baie, l-am culcat. Si apoi m-am trantit pe canapea si am zacut o ora, uitandu-ma la pereti.

N-aveam chef de nimic, voiam doar sa stau.

Aveam chef sa deconectez, sa nu mai vorbesc cu nimeni, sa nu mai raspund la telefoane, sa nu mai raspund la emailuri.

Si atunci mi-a venit ideea: am deschis telefonul si mi-am descarcat vreo 10 joculete. Le-am inceput pe toate, am ramas la unul singur, o versiune de “football manager” pentru mobil, joc pe care il jucam nopti intregi cand aveam 20 de ani. Este un simulator de fotbal din perspectiva antrenorului: alegi o echipa pe care sa o managerizezi, asezi jucatorii in teren, ii antrenezi, faci transferuri, iti alegi un staff tehnic etc.

Mi-am ales sa joc cu Manchester City, pentru ca avea un buget foarte mare si voiam sa ma distrez putin.

Si m-a prins jocul – la ora 2 noaptea inca il mai jucam 🙂

Liga campionilor!

UCL1Se spune ca un om performant nu este omul care isi refuza slabiciunile, ci cel care si le cunoaste foarte bine. Omul care isi da seama este cumva normal sa ai slabiciuni, indoieli, blocaje, momente mai putin productive.

Doar cand le accepti si te accepti – inceteaza lupta cu tine insuti si ai rezultate.

Este un mit ca performerii pot pastra un nivel foarte ridicat de performanta perioade lungi de timp. In realitate exista momente de cadere si momente de flux, naturala intr-o imagine de ansamblu.

A doua zi m-am trezit tarziu, cu Toma calare pe mine. Sotia plecase deja la birou. M-am jucat cu el din nou, apoi am plecat si eu. Cu cafeaua in fata, mi-am facut agenda disciplinat, proiect cu proiect, sarcina cu sarcina.

Dupa care am inchis agenda, am deschis telefonul si am continuat sa ma joc. La masa de pranz, in timp ce mancam, ma jucam in continuare. Seara tarziu, la fel.

Trei zile m-am jucat incontinuu. Nu am mai raspuns la telefoane, nu am mai raspuns la niciun email, m-am rupt cu totul de toate.

In primul sezon am iesit pe locul 2 in Premier League, in urma echipei Arsenal Londra. Dar am castigat tot ce se putea castiga in rest: Cupa ligii, Cupa Angliei si Liga Campionilor, intr-o finala de vis impotriva Barcelona, pe care am invins-o cu 2-1.

In al doilea sezon am facut niste transferuri puternice si am castigat tot: Supercupa Europei, Community Shield, Campionatul Mondial al Cluburilor, Cupa Ligii, Cupa Angliei, Premier League si Liga campionilor – de data asta intr-o finala cu Arsenal Londra, pe care am surclasat-o cu 4-0.

In al treilea sezon lucrurile bune continuau sa se intample. Doar ca in a treia zi, uitandu-ma la telefon cu bateria aproape descarcata, aproape fara sa gandesc gestul, am iesit din joc si l-am sters din mobil.

“E timpul sa ma intorc in lumea reala”

In toate cele trei zile mi-am facut agenda in cotninuare, cu amendamentul ca am inchis-o imediat dupa. In a patra zi nu am facut mai nimic. Am lenevit pur si simplu.

Dupa care am luat-o de la capat:

  • mi-am “desenat“ pe o hartie toate proiectele in care eram implicat
  • mi-am pus o intrebare: „Ce ar face Daniel Zarnescu in momentul asta? ” (in sensul de “Daniel Zarnescu, varianta ideala”); am scris raspunsul pe o hartie
  • am taiat din proiecte, am delegat din proiecte, i-am dat un nou flux cronologic
  • am inceput o noua agenda in care mi-am scris “Declaratia de independenta” (scenariul / povestea pe care o sa o traiesc peste sase luni si ce spun din acea perspectiva);

UCL7

Tot ce exista este dublu

Momentele astea in care nu mai fac nimic si refuz sa ma mai misc in vreo directie anume se intampla cam o data la 1-2 ani. Sunt, de obicei, momentele in care simt ca ma invart in cerc si in care nu mai vad “directia” foarte clar.

Cu totii avem dependente, puncte forte si puncte slabe, momente in care suntem in stare de flux si avem impresia ca putem sa cucerim lumea, dar si momente in care simtim nevoia sa ne bagam intr-o pestera si sa ne plangem de mila.

Avem in noi si identitatea de om de actiune, dar si identitatea de victima. Sa respingi una dintre identitati inseamna sa te respingi pe tine, ca si persoana.

Dualitatea este o conditie inerenta a vietii. Tot ce exista e dublu. Omul este o creatura duala cu principii contrare incastrate in natura lui. Ele se razboiesc inlauntrul lui si prezinta atitudini fata de viata care sunt antagoniste. Acest conflict este cautarea vesnica, razboiul din ceruri, lupta nesfarsita a omului tanar cu omul batran, lupta interioara a imaginatiei cu cea exterioara, a simtului.
Neville Goddard

Sa te lasi cateodata controlat de impulsuri este benefic pe termen lung, pentru ca daca le tii in frau prea mult timp, vei lupta impotriva ta si vei inainta foarte greu. Important este sa lasi haturile din maini si sa nu te simti vinovat pentru asta. Si cand aceasta nevoie este satisfacuta, sa te opresti pur si simplu si sa o iei de la capat.

Ca sa faci schimbari in viata ta, ai nevoie sa fii 100% prezent si dedicat. Eu am o intrebare pe care mi-o pun regulat: ma controleaza ceea ce fac, sau eu controlez ceea ce fac? Cu alte cuvinte: ma controleaza viata? Sau lucrurile merg in directia pe care eu o doresc?

Automatisme avem cu totii in viata. Intrebarea este – cat de constienti suntem de ele. Gandeste-te, doar:

  • cand deschizi prima oara calculatorul, care este primul lucru pe care il faci, aproape independent de tine? (deschizi un browser, cumva, si tastezi “facebook.com”, ca sa verifici ce au mai facut prietenii tai? – pentru ca asta inseamna ca actiunea respectiva te controleaza pe tine)
  • ce faci neproductiv pe parcursul unei zile – si, desi stii ca nu te ajuta, nu te poti abtine? – acele lucruri te controleaza

Cel mai usor iti poti da seama daca tii pe o perioada limitata un jurnal al activitatilor pe care le faci zilnic. La final – o sa iti dai seama cat din “viata” se intampla fara voia ta.

De asemenea multor oameni le este foarte greu sa faca schimbari in viata pentru ca asteapta momentul cand vor fi capabili sa le faca, timp in care se lasa controlati de micile vicii neproductive – care pe termen lung atarna foarte greu in balanta.

Daca vrei sa fii o persoana performanta pe domeniul tau, sa crezi ca vei ajunge o asemenea persoana la un moment dat – este cel mai toxic gand pe care il poti avea.

In schimb trebuie sa te comporti ca si cum ai fi deja persoana respectiva. Sa fii performer nu este ceva ce ajungi la un moment dat, ci ceva ce porneste chiar acum, comportandu-te ca un performer.

Doar gandeste-te:

  • daca vrei sa fii un agent foarte bun de vanzari – nu vei putea fi unul decat daca te comporti incepand de ACUM ca unul.
  • daca vrei sa fii un autor de carte recunoscut – nu vei putea fi unul decat daca te comporti incepand de ACUM ca un autor.
  • daca vrei sa fii antreprenor – nu vei putea fi unul decat daca te comporti incepand de ACUM ca unul.

Trebuie sa fii persoana care atinge rezultatul INAINTE de a-l atinge.

De aceea si intrebarea pe care mi-o pun deseori cand ma simt “ratacit” – cum s-ar comporta acel “Daniel Zarnescu”, varianta mea ideala, astazi?

Legat de acest mod de a privi lucrurile, filozoful francez Jean-Paul Sartre spunea ca „omul nu este, ci devine”.

Cat despre jocurile pe calculator – ele sunt un antrenament foarte bun pentru viata reala, atata timp cat nu te controleaza ele pe tine. Doar gandeste-te: daca am juca pe calculator propriul rol, probabil ca am obtine mult mai multe rezultate.

Dar nu ne impiedica nimic sa ne transformam propria viata intr-un joc care sa contina:

  • abilitati prezente (si ce inseamna progresia lor)
  • obiective pe care sa le atingem (sau “trofee” “puncte” etc)
  • actiuni / comportamente pe care sa le facem ca sa ajungem acolo unde vrem

Putem castiga Liga Campionilor pe un smartphone,
sau o putem face in viata reala.

Nu este nicio diferenta,

Daniel Zarnescu

PS: orice parere ajuta 🙂 Da-mi un reply si spune-mi ce gandesti despre articolul asta.



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

26 thoughts on “Propria liga a campionilor – cum ajungi acolo unde iti doresti?

  1. ma bucur sa aud ca si oamenii performanti se mai joaca uneori pe calculator si imi place paralela facuta de la joc video la viata.
    Eu fac parte din tagma gamerilor care, chiar daca au un job si nu mai au timp de jocuri, aceasta pasiune este definitorie pentru ei si intradevar, iti dau dreptate, daca am privi, cel putin noi gamerii, viata ca un joc video, unde uneori tindem sa reprezentam cea mai buna versiune a noastra, ce am face noi intr-o situatie ideala, am reusi sa facem multe lucruri si le-am face ca la carte.

    Salutare tie si cititorilor tai!

  2. Misto articol.
    Si mie mi s-a întâmplat sa cad pradă unui astfel de viciu, care mă rupea de realitatea plictisitoare sau neplăcută, în care nu aveam o părere foarte bună despre mine, si ma pierdeam , practic, intr-un film, carte sau joc. Acolo exista o varianta mai bună a mea, sub toate aspectele, in care indeplineam sarcini interesante, si castigam competiții.
    Când reușeam să mă desprind de „drog” mă simțeam foarte vinovată pentru timpul pierdut aiurea.
    Dar in ultimul timp am învățat să gestionez evadarile astea, intr-un timp mai scurt, nu mă mai simt asa vinovată si ma bucur mai mult de relaxare. Incerc sa înlocuiesc deprinderile negative cu unele mai productive, gen pictat sau iesit afară. Nici cumpărăturile nu mă mai „prind ” ca inainte….
    Cu drag, Diana, din Iași.

    • Important este sa fii constienta de aceste trairi si sa le „imblanzesti”. Autoinvinovatirea nu te ajuta la nimic, ba dimpotriva. 🙂
      Atata timp cat iti dai voie sa ai „evadari”, este in regula. Atata timp cat evadarile devin regula (si nu exceptie), atunci devine problematic.

      Aveam un prieten care hotarase sa manance cat mai putina carne cu putinta.
      Cu toate astea, o data pe luna facea un gratar cu mici, carnati etc. si se indopa cu ele.

      Avea replica „azi ma porcesc”.

      Pentru el insemna ca o evadare punctuala la carne ii face mai bine – si decat sa manance tot timpul si decat sa nu manance deloc.
      Teoria din spate mi-a ramas in minte si, cand corpul cere, ii mai dau si „toxine” (in cazul asta 3 zile de joc continuu).

  3. Welcome home!
    Mi se intampla, mult mai des decat tie si atunci nu fac nimic,zile intregi.
    Nu sunt de acord cu jocurile pe calculator,este ca privitul la tv,atunci cand vii obosit acasa si in loc sa te culci,sa te odihnesti, iti suprasoliciti creierul multe ore in plus desi erai rupt.
    Nu suntem roboti,oricat de organizati suntem,mintea,ratiunea are nevoie sa se goleasca de gandurile care ne ataca din toate directiile.
    Mintea , cand e golita, in stare de constiinta,urca spre creatorul nostru. Acesta este eul nostru ,astia suntem noi, nu cum spunea M Simion ,ca gandurile proiectate pe minte. Gandurile,atacuri de peste tot, probleme de rezolvat, stiri, imagini sunt ,,cuvintele diavolilor,,- Sf Ioan Damaschin. De asta si vin , sa ne tulbure, agite..
    Omul in stare de liniste e in starea lui fireasca, lasata de Dumnezeu.
    Nu va ingrijiti ce veti manca si ce veti imbraca si ajunge zilei rautatea ei…
    Pacea mea o dau voua….

    • Jocurile mele preferate sunt Criminal Case si Train Station. Încă nu mă îndur să le sterg, pentru ca mai joc când merg pe autobuz, sau ceva la fel de plictisitor.

  4. Ai punctat aceste aspecte cat se poate de la obiect! Aceste momente sunt cele care fac declicul pentru a iesi din ciclicul la care ne „abonam” uneori fara sa realizam. Este vital un restart de la rutina permanenta in care ne antrenam si unii o fac prin video games, altii prin gradinarit, unii prin a citi o carte, altii prin sport. Important este sa simtim momentul in care trebuie acest restart. Acest moment vine intr-o secunda de „luciditate” pe care daca ai scapat-o este clar ca te vei roti ciclic pana la urmatoarea ocazie de restart.
    Felicitari pentru inca un articol care pare atat de banal la incept, dar care incastreaza un mesaj clar si vital pentru directia productiva din viata fiecaruia.
    Sanatate multa si putere de munca!

  5. Eu am incercat in 2014 sa-mi transform rezolutiile de anul nou intr-un fel de joc cu recompense 🙂
    Am pus chestia asta si pe youtube ca sa ma motiveze mai mult:
    https://www.youtube.com/watch?v=uWHR6nc9LK4
    Rezultatul a fost ca desi am facut greseli in setarea obiectivelor si m-am lasat de acel joc, am invatat din acele greseli, asa ca in 2015 si 2016 desi nu am mai facut un joc oficial, am continuat cu rezolutiile si ma imbunatatesc continuu 🙂
    Uite aici un link catre un tip care chiar a scris o carte legat de cum sa-ti transformi viata intr-un joc:
    https://levelupyourlife.nerdfitness.com/

  6. Raman tot la parerea ca esti unul dintre cei mai inteligenti si intelepti oameni de care am dat. Si inca nu te-am cunoscut personal (din pacate). Cat despre ce ai scris la final, cum sa nu fie vreo diferenta?

    Dar tu ai putea sa zici ca totul este in mintea mea si ca depinde de perceptia/perceptiile mele asupra realitatii, insa sa fim seriosi, in viata reala nu poti da restart ca in jocuri unde ai 3 vieti pana la game over, iar dupa ce-i game over nu-i chiar mare lucru.

    Informatiile pe care tu le primesti din mediul inconjurator sunt mult mai puternice, mai intense si mai „reale” decat cele pe care le primesti vizualo-auditiv dintr-un joc 😉

    • 🙂

      Daca vrei sa vezi diferente, atunci le gasesti.

      In realitate intr-un joc totul este mult mai comprimat si mai interactiv.
      Dar si in viata poti da restart-uri cate vrei. Atata timp cat imbratisezi ideea de esec ca fiind un profesor pentru mai departe.

      Parerea mea este ca „daca te minti ca esti productiv, atunci esti”.
      In jocuri „cadrul” este deja creat in directia asta.
      In viata reala – nu suntem capabili sa ne traducem experienta in ceva similar. (lipseste cadrul).

      Dar e acelasi lucru:
      – in jocuri ai abilitati, in viata reala ai abilitati
      – in jocuri urmaresti diverse cai de actiune, ca sa iti cresti abilitatile (la fel si in viata reala)
      – in jocuri ai o finalitate (la fel si in viata reala – presupunand ca ai obiective)

      Sa stai „sa te joci” in viata reala cu abilitatile tale, actiunile tale, obiectivele tale – pentru asta este nevoie de putina creativitate. Asta da, pentru ca in jocuri ti se dau mura in gura 🙂

      Dar in rest – aceeasi marie, cu alta palarie 🙂

  7. Bun articolul. Aveam nevoie de afirmatiile de acolo. Ar fi f. bine daca ai face niste CD-uri audio. Cand esti in masina poti asculta asa ceva in trafic. E mai greu cu cititul si cu vizionatul. Mult succes.

  8. Ce e de facut daca suntem la polul celalalt? Să scriu un articol cu
    ”și celor mai leneși le merge câte odată internetul” ? :))
    mi-a placut articolul și cred ca fiecare s-a putut regăsi în el pe ici, colo.

    PS: În legătură cu jocul ai mințit, City nu câștigă Champions League niciodată :))

    • Da, ma regasesc in cele scrise, iar lectia pe care am invatat-o de aici, este ca nu mai trebuie sa ma invinovatesc pentru aceste mici caderi (atata vreme cat raman „mici”). Ca oricui i se poate intampla.

  9. Sunt la început de drum în domeniul online marketing Îmi place și câteodată parcă nu mi mai place .Trebuie sa ai foarte multa răbdare cu internetul sa ai bani sa investestii și sa ai f mult timp sunt multe informații pe f multe siteuri și romanesti și străine Trebuie sa ai o viziune clara despre ceea ce vrei și sa știi ce sa alegi Ce simți ca ți de potrivește ca….. prea multa informație te poate încurca așa cum pățesc eu câteodată sau de cele mai multe ori Dintre toți pe care i urmăresc tu ești singurul care se îndreaptă cât mai mult spre perfecțiune în productivitate Ești f documentat Știi exact ce vrei și oferi niște sfaturi prețioase pentru orcine are norocul sa te întâlnească și sa ți citesc blogul As vrea sa stiu o parere sincera despre site-ul meu cumsavinzionline.blogspot.ro Multumesc

  10. Acest articol, peste care am dat stand pe facebook, m’a facut sa imi dau seama si mai mult ca pierd mult timp pe facebook aiurea. Chiar acum, chiar daca este un pic tarziu si sunt obosit, am sa merg sa imi continui cv-ul si scrisoarea de intetie pe care le’am tot amanat. Multumesc frumos pe aceasta cale pentru randurile scrise!!!

  11. Prea bun prea ca Zarnescu.Super,si eu am o slabiciune cu jocurile,am vandut pc-ul sa nu ma mai joc mult.Cu banii de pe el am luat un laptop sa-mi cresc afacerea.
    Sa renunt definitiv la jocuri sau sa ma joc mai rar?

  12. Parerea mea este ca totul face parte din viata reala. Fluxul inseamna sa recunoastem care tip de energie se manifesta prin noi si sa il acceptam asa cum este. Performanta inseamna sa fim in acord cu noi insine in fiecare moment. Despre asta cred ca ai scris, cu alte cuvinte.

  13. L-am citit cu sufletul la gura si este unul dintre putinele articole pe care le-am salvat, pentru a-l mai citi cand simt ca m-as apuca de triviador. 🙂

    Numai bine!

  14. Daniel,

    pentru mine aceasta fraza a fost cel mai de impact „In esenta insa “management al timpului” nu inseamna sa faci mai multe intr-un timp mai scurt de timp, ci sa renunti la ce nu e important pentru tine.” pentru ca mereu ma trezesc ca m-am „bagat ” singura intr-o lupta cu mine sa obtin ceva, un „ceva”care poate nici nu e ceva relevant pentru mine. O sa tin cont de abordarea asta si o sa o implementez. Multumesc!

  15. Salut! Mi-a placut mult articolul, atat pt paralela cu fotbalul, cat si pt cea cu jocurile. Tare si ideea de Sim City cu tine insuti 🙂
    E un semnal de alarma sa imi petrec mai putin timp cu jocurile si sa fac altceva mai productiv. Imi propusesem asta din weekend-ul ce a trecut, mail-ul tau vine sa imi confirme ca ar fi o alegere buna 🙂

    Toate cele bune,
    Florin